Viitor in preotie?

[Wryetui]

Eu sunt interesat ca de anul acesta sa merg la facultatea de Teologie, si daca ma ajuta Dumnezeu, sa si intru. Credeti ca in tara asta o sa am viitor drept preot sau ca ii o meserie care va muri la fel ca si cu credinta? M-ati sfatui sa fac asta? Ce ziceti?

[OctavianAdrian]

Este dificil de raspuns la aceasta intrebare. In primul rand pentru o facultate, la care alegi sa urmezi cursurile, trebuie sa ai vocatie. Nu poti face cevace nu iti place, ceva ce nu este in perfecta autenticitate cu interiorul tau. Cea mai buna solutie este cunoasterea de sine. Intr-o prima etapa, la inceput, ajuta mult sfatuirea cu duhovnicul. Daca intrebarile si cautarile din viata personala sunt autentice, atunci raspunsul la toate intrebarile va aparea la momentul optim. Dumnezeu stie acest moment. Sfintii parinti dau un sfat extrem de util: "Cine vrea sa se mantuiasca, cu intrebarea sa calatoreasca." Fatetele acestei probleme, a preotiei, sunt multiple si discutia cu duhovnicul poate raspunde la intrebarea dumneavoastra. Nu aveti duhovnic cu care sa va sfatuiti? Gasiti-va unul la biserica la care mergeti ca sa participati la sfanta liturghie.

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Cred Doamne si marturisesc ca Tu esti cu adevarat Fiul lui Dumnezeu, care ai venit in lume sa ii mantuiesti pe cei pacatosi, dintre care cel dintai sunt eu.
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

[Lucian008]

În prealabil postat de Wryetui

E Credeti ca in tara asta o sa am viitor drept preot sau ca ii o meserie care va muri la fel ca si cu credinta?

1. Daca te-ar intreba pe tine altcineva asta ce i-ai raspunde?

2. Ce intelegi tu prin "o sa am viitor drept preot"?

3. Ce vrei sa spui prin "care va muri la fel ca si cu credinta"?

4. De ce vrei sa ajungi preot?

5. Cum te-ar putea influenta eventualele raspunsuri in luarea deciziei?

[Wryetui]

Vreau sa urmez teologia deoarece asta imi place, sa studiez religia noastra ii ceva ce ma pasioneaza si nu ar trebui sa numar anii de facultate gandindu-ma ca nu mai trec odata... La a avea viitor ma gandesc la faptul ca Romania va ramane cum este acum (caldicica) sau se va seculariza ca restul Europei pe viitor? Voi avea bisericile goale? Nu voi mai primi salar? Religia se va stinge incet, incet? Probabil asta e teama mea cea mai mare, ca lumea sa se "piarda" si sa nu pretuiasca religia noastra ortodoxa, frumoasa si curata, asa ca mine acum, sa uite de ea si sa isi piarda credinta...

În prealabil postat de Wryetui

Vreau sa urmez teologia deoarece asta imi place, sa studiez religia noastra ii ceva ce ma pasioneaza si nu ar trebui sa numar anii de facultate gandindu-ma ca nu mai trec odata... La a avea viitor ma gandesc la faptul ca Romania va ramane cum este acum (caldicica) sau se va seculariza ca restul Europei pe viitor? Voi avea bisericile goale? Nu voi mai primi salar? Religia se va stinge incet, incet? Probabil asta e teama mea cea mai mare, ca lumea sa se "piarda" si sa nu pretuiasca religia noastra ortodoxa, frumoasa si curata, asa ca mine acum, sa uite de ea si sa isi piarda credinta...

Ai descoperit pasiunea aceasta foarte recent. Eu zic sa mai astepti un pic, sa vezi daca nu cumva este trecatoare.

Daca nu este, da-i inainte! Nu te opreste nimeni si nimic. Romania este intr-un proces de secularizare care merge foarte incet, deci n-ar trebui sa-ti faci griji.

În prealabil postat de Wryetui

Vreau sa urmez teologia deoarece asta imi place, sa studiez religia noastra ii ceva ce ma pasioneaza si nu ar trebui sa numar anii de facultate gandindu-ma ca nu mai trec odata... La a avea viitor ma gandesc la faptul ca Romania va ramane cum este acum (caldicica) sau se va seculariza ca restul Europei pe viitor? Voi avea bisericile goale? Nu voi mai primi salar? Religia se va stinge incet, incet? Probabil asta e teama mea cea mai mare, ca lumea sa se "piarda" si sa nu pretuiasca religia noastra ortodoxa, frumoasa si curata, asa ca mine acum, sa uite de ea si sa isi piarda credinta...

Nu te opreste nimeni sa studiezi religia noastra. Insa daca mergi cu starea in care pari a fi acum, s-ar putea sa iesi mai ateu decat intri.

In cazul preotului mai ales, religia trebuie traita. Sa nu te gandesti ca cineva de aiurea vine si umple biserica cu enoriasi. Oameni multi vin, daca simt din partea preotului o traire personala, har lucrator, rugaciuni fierbinti, dragoste pentru Dumnezeu si oameni...

Deocamdata, tu ai nevoie "sa te studiezi" pe tine cu ajutorul unui duhovnic.

[bin000]

În prealabil postat de Wryetui

Eu sunt interesat ca de anul acesta sa merg la facultatea de Teologie, si daca ma ajuta Dumnezeu, sa si intru. Credeti ca in tara asta o sa am viitor drept preot sau ca ii o meserie care va muri la fel ca si cu credinta? M-ati sfatui sa fac asta? Ce ziceti?

Citeste "Despre preotie" a Sf.Ioan Gura de Aur si Sf. Ioan iti va raspunde la intrebare.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Wryetui

Credeti ca in tara asta o sa am viitor drept preot

"Viitor" in ce sens ? Material ? Ca preot de mir (probabil ca la acest fel de preot va ganditi) nu o veti duce formidabil material, dar nici nu veti face foamea. Vorbesc in conditii cat de cat normale, ca cele de acum. Bunicii mei preoti, ca si alti unchi care au fost preoti au avut mereu cele cu adevarat necesare, desi niciunul nu a murit bogat. Au avut, insa, de suferit de pe urma regimului ateu instalat odata cu ocuparea tarii de rusi. Unul a facut patru ani de inchisoare, dupa care a primit o parohie cu doar 300 de credinciosi: cativa ani abia avea ce manca. Celalalt, care era preot profesor, a trebuit sa renunte la salariul de preot, nemaiputandu-l cumula cu cel de profesor.
Din punct de vedere spiritual, desigur ca preotia poate aduce satisfactii deosebite. Dar si un pericol deosebit, preotul fiind singurul om care va fi judecat nu numai pentru pacatele sale, ci si pentru pacatele multor altora, pe care i-a avut in pastorire.

sau ca ii o meserie care va muri la fel ca si cu credinta?

Credinta nu va muri cu totul, desi numarul de credinciosi probabil ca va continua sa scada. Cu atat mai mare nevoie va fi de preoti, in special de preoti plini de zel apostolic.

Ajunsi aici, trebuie sa observam ca, desi nu e gresit sa spunem ca a fi preot este o meserie (in sensul de maiestrie, adica de un anumit profesionalism, precum si in sensul ca preotul traieste din preotia lui), totusi preotia e mai mult de atat. Mult mai mult de atat. Desi sunt si alte "meserii vocationale", adica cerand o chemare speciala (cum ar fi cea de medic, de asistenta medicala, de invatator, etc), preotia este vocationala prin excelenta.

M-ati sfatui sa fac asta? Ce ziceti?

Nu are nicio importanta ce zicem noi. Important este ce zice Dumnezeu. Cercetati daca El va cheama. Si daca El va cheama, faceti-va preot fara alte intrebari si fara sa va ganditi la alte lucruri. Altfel, nu veti fi fericit. Dimpotriva, daca nu El va cheama, chiar si de veti ajunge preot, nu veti fi fericit.
Si cum stim ca suntem chemati spre preotie ? Semnele (ordinare) ale chemarii acestea sunt:
1) mai intai, o puternica dorinta.
Cand vrea sa dea vietii noastre o orientare speciala, Dumnezeu trezeste mai intai o puternica dorinta. Pe de alta parte, se poate intampla sa simtim o puternica dorinta fara ca acest lucru sa vina de la Dumnezeu. Avem aici o problema de deosebire a duhurilor, care se cere tratata separat. In orice caz, daca nu avem o puternica dorinta, e semn sigur ca (inca) nu suntem chemati spre preotie.
2) mai apoi, abilitatile necesare.
Noi nu putem crede in mod serios ca Dumnezeu ne cheama spre ceva fara sa ne inzestreze cu darurile necesare pentru acel ceva. De exemplu, daca aveti rabdare si perseverenta in rugaciune, e un dar care ar putea fi si un semn al unei vocatii.
3) in sfarsit, un model
Cand o chemare a autentica, Dumnezeu ne scoate in cale un model. De obicei, un model viu. Noi nu vrem, atunci, sa fim preoti "in general", in mod vag, ci precum cutare sau cutare preot, pe care l-am cunoscut si fata de care simtim o mare atractie spirituala. Ca acela am vrea sa fim, pe acela am vrea sa il urmam, lucrarea aceluia am vrea sa o continuam.

Luati-va tot timpul necesar. Problemele legate de discernamantul vocational sunt probleme care, de regula, nu se rezolva intr-o zi. Vorbiti-i lui Dumnezeu despre ele:
-in mod direct, adrasandu-va Lui in rugaciune, cerandui ajutor si intrebandu-L.
-in mod mijlocit, cercetand raspunsurile Lui prin gura si faptele oamenilor pe care i-a trimis special ca sa ne raspunda.

Fie ca Isus, bunul pastor, sa va calauzeasca pasii si sa va clarifice cugetul.

[Wryetui]

Va multumesc pentru raspuns. Toate cele trei chesituni mentionate de tine mi-au caracterizat viata in aceste momente enorm, toate trei se potrivesc cu mine. Totul este ireal, sunt surprins de-a dreptul... Va multumesc din nou! Absolut toate mi se potrivesc, pentru ca viata mea a luat o intorsatura radicala cu revenirea mea spontana la crestinism, aproape supranaturala, as zice... Si apoi si modele, cei doi preoti ai mei preferati din oras, cu care ma sfatuiesc, unul dintre ei, acum 2 ani, la care am fost la spovedit cu clasa desi eram ateu (ma gandeam eee, mare branza si spovedania asta" dar mi-am deschis sufletul si mi-a zis ca as putea sa devin preot, am cat este necesar in suflet si lumea ar avea nevoie de cei ca mine mai mult... Este mult mai clar totul acum, dl Mircea, va multumesc din nou ca m-ati ajutat.

PS: Daca sunteti catolic, atunci cum de bunicii dvs au fost preoti?

[Mihnea Dragomir]

Este esential ca aveti doi preoti in oras, cu care va puteti sfatui. Ei va pot fi calauze nu atat in a sti daca aveti sau nu chemare (asta e o intrebare la care va trebui sa dati un raspuns personal), ci calauze in a sti cum anume sa va pregatiti pentru acest raspuns. Daca raspunsul va fi afirmativ, ei va pot calauzi in continuare, pana cand veti ajunge preot si chiar si dupa aceea.
Imi amintesc bine cum bunicul meu a avut un fiu duhovnicesc care a ajuns preot. Lui i-a lasat cartile si obiectele de cult, iar acela le-a primit ca fiind o cinste speciala.

Bunicii mei erau preoti ortodocsi. Eu am devenit catolic prin convertire, in anii studentiei. La randul meu, am avut in aceasta privinta framantarile mele si un preot exceptional care m-a calauzit. Dumnezeu sa il odihneasca, fiindca a plecat dintre noi.