Conversatie intre un crestin ortodox si un cautator sincer al credintei ortodoxe

Am incercat sa urmaresc dialogul detasat de orice subiectivism, desi e greu sa apartii unei tabere si sa nu fii partinitor. Dar avand in vedere ca eu insumi am cochetat cu gandul trecerii la stilul vechi, daca voi afla ca Adevarul de la Dumnezeu este (numai) la ei si avand foarte multi prieteni in anturajul meu apartinand stilului vechi, cred ca pot spune ca ma pot detasa de subiectivism si de tentatia de a cauta argumente numai dintre acelea care ne avantajeaza pe noi, cei de pe nou.
A fost o perioada in care nu aveam nici somn nici liniste. Cautam argumente si contra-argumente... Am abordat frontal subiectul cu preoti de pe stilul vechi, pentru care am o evlavie deosebita, dar raspunsurile erau departe de a ma lamuri in adancul sufletului. Apoi am incercat cu preotii nostri de care sunt legat sufleteste, cu duhovnicul meu la care se aduna multa lume fiind recunoscut pentru harul sau. Iar raspunsurile lor pareau atat de calde si de logige (spre deosebire de cealalta tabara, unde ma loveam de un zid rece si de o smerenie afisata, nu dintr-aceea care degaja dragoste si blandete). Dar am zis ca tot nu e de-ajuns si am cerut ingaduire de la duhovnic sa merg la manastire si sa aflu (dar o sa fiu acuzat ca am mers la una pe nou, nu pe vechi), iar duhovnicul m-a binecuvantat si mi-a recomandat sa deschid bine urechile ca voi afla lucruri care trebuie sa le spun si altora.
Pana la urma concluzia finala a fost ca totul este slabiciune si vanare de vant, iar diavolul face orice sa ne tina ocupati cu ganduri de hula sau mandrie. Sfanta Liturghie se tine in acelasi timp, chiar daca undeva se face la ora "X" in data "Y", iar in alt colt de lume, la ora "H" in ziua "Z". Dumnezeu ingaduie acest lucru, iar harul Duhului Sfant coboara pe Sfanta Masa si la noi, pe stilul nou, iar acest lucru poate fi verificat cu usurinta prin toate metodele avute la indemana. Cine crede cu adevarat, are ochii in lacrimi, simte bucuria apropierii de cele sfinte, traieste miracolul vietii lui in adancul inimii, nu-i mai trebuie nici un argument pentru a-L iubi cu toata fiinta lui pe Hristos si a nadajdui in iertare si mantuire. De ce n-ar fi agheazma noastra la aceeasi putere tamaduitoare? M-am nascut pe stil nou si stiu ca agheazma pastrata (uneori ani intregi) era nealterata. Este rautate si mandrie sa desconsideri aceste lucruri, sau sa raspunzi cu un sarcastic "Eu nu stiu!" atunci cand intrebi de ce , daca biserica noastra este lipsita de Duhul Sfant, nu ni se altereaza agheazma, la fel ca o apa normala, pastrata intr-un recipient...
Dintre raspunsurile Parintelui staret, am retinut faptul ca au fost sfinti parinti care au trait mult mai intens aceasta nesiguranta dintre vechi si nou, si au facut rugaciuni necontenite si au postit zile in sir sa inteleaga daca acest calendar poate fi considerat ca o abatere de la sfanta credinta, iar daca acesti sfinti parinti au ramas in constiinta omenirii ca vrednici de pomenire duhovnici si ostenitori intru Hristos, atunci sa alungam gandurile viclene care gadila amorul propriu si sa nu avem alta grija in afara de aceea a propriilor noastre pacate si jertfa suprema pentru dragostea Lui Hristos.
Greseli se fac, fie la nivel inalt, fie mai jos. Ca este "politically correct", Dumnezeu va judeca. Parintele Arsenie Papacioc spunea intr-un interviu care poate fi gasit si pe forumul nostru, ca nu neaparat patriarhul e cel mai mare inaintea Lui Dumnezeu, ci cel care se smereste mai mult si traieste in Adevarul Lui Hristos. Restul sunt detalii menite doar sa ne tulbure mintea de la buna-indreptare!