Teoria Big-Bang-ului il exclude pe Dumnezeu din Creatie

[neica_nimeni_altul]

Ce spune probabilistica?

Dacă haosul ar crea din întâmplare ordine,
atunci în următoarea clipă ar face iar dezordine, căci prin definiţie haosul este opusul ordinii!

La întrebarea: "Ce a fost înainte de Big-Bang?", unul dintre cei doi teoreticieni ce au enunţat modelul inflaţionist şi anume E.P.Tryon, a răspuns: "eu ofer modesta mea părere că universul este pur şi simplu unul din acele lucruri care se petrec din când în când", cu alte cuvinte, ceea ce a creat lumea a fost probabil întâmplarea. Menţionăm că o succesiune de întâmplări, axiomatic nu are la început o cauză, nu deţine un plan al desfăşurării întâmplărilor şi nici nu urmăreşte o finalitate.

Presupunând, foarte optimist, că procesul de organizare a materiei de la apariţia sa în univers şi până acum, s-a desfăşurat în paşi succesivi reuşiţi, fiecare pas având generoasa şansă de reuşită de 1/2 (adică ori da ori ba), o să aproximăm numărul de reuşite ce le-ar fi făcut întâmplarea pentru a crea ceva. Aproximarea se poate face cu ajutorul probabilisticii.

Probabilistica studiază procentual şansele producerii unui fenomen, sau a modificării unui corp, raportat la un număr de încercări sau raportat şi la legile imuabile ce îl guvernează. Astfel, dacă vom nota cu A şi B două elemente ce stau împreună, ele se pot aşeza în două moduri: AB şi BA. De aici se vede că compusul AB are o şansă din două sau 50% să fie aflat. Dacă notăm trei elemente toate neapărat legate cu: A, B şi C, există şase ordini de a le găsi grupate: ABC, ACB, BAC, BCA, CAB şi CBA. Din acest şir, o singură ordine ce ne-ar interesa (de ex: CAB), o aflăm cu o şansă din şase posibile sau procentual 16,(6)%.

Cifrele din calculul de mai sus cresc alarmant de mult pe măsură ce numărul de elemente creşte şi el, această creştere numindu-se factorială. De exemplu pentru 9 elemente avem 9!=1x2x3x4x5x6x7x8x9=362880, pentru 10!=3628800, etc ...

Există o teoremă a probabilisticii care spune că dacă universul are o vârstă mai mare de 20 miliarde de ani (vom presupune cu indulgenţă că are 30 miliarde de ani şi anume 10^18s), are 10^87 particule ce ar putea interacţiona între ele, iar fiecare interacţiune ar dura a miliarda parte dintr-o secundă (10^9 interacţiuni =1s), atunci am avea un număr total de posibile întâmplări de 10^18 x 10^87 x 10^9 = 10^114. Conform acestei cifre, dacă un fenomen are o probabilitate de a se întâmpla mai mică de 1/10^114, acesta nu a avut şi nu va avea loc nici unde şi nici o dată.

Se observă că neşansa, ca acest univers să se fi format în acest fel, este mult mai mare şi anume de la 10^114 (cât i-ar fi trebuit minim ca să se întâmple cumva, cândva), la 10^118 este cale lungă; cifra din urmă fiind de 10.000 de ori mai mare în neşanse decât prima!

Ce deducţii se pot face?

Nici o teorie cu privire la evoluţia cosmosului nu este pe deplin satisfăcătoare şi aici se închide şi modelul standard Big-Bang care ne pune în faţa unor întrebări şi probleme fundamentale - Weisskopf

În aspectul său bizar procesul inflaţionar tot nu explică de ce materia a rămas uniformă şi în urmă, formând atâtea roiuri de galaxii peste tot? Cum forţa gravitaţională s-a desprins din superforţă şi sfidându-se pe sine şi-a schimbat sensul după care şi-a revenit?
Cum de s-a răcit brusc universul punctiform? Din ce a apărut superforţă neexistând particule? Ce a produs energia din început dacă mai apoi s-a convertit în materie? Cum a apărut acea energie din infinitatea vidului doar într-un punct şi nu dispersat? Cum de a apărut la această densitate sau cantitate, respectiv cu această temperatură?

Toate cele trei forme ale entropiei se opun modelului de autoevoluţie a universului.
A treia, a informaţiei, în felul următor: cum s-a conservat informaţia ce învaţă materia să aibă aceeaşi formă în tot universul?
Adică orice atom - de hidrogen, heliu, clor, etc. - să fie la fel în orice "colţ" al universului. Asta se vede din analiza spectrală a radiaţiei de rezonanţă emisă de materie, care are valoare fixă, la fel şi oriunde pentru fiecare element chimic în parte.
Cum de nu ştie hazardul să inventeze noi tipuri de particule, sau de ce nu apar şi astăzi "ad hoc" acele presupuse superparticule din protounivers (numite de teoreticieni WIMPS - de la particule masive care interacţionează slab)?
De unde a apărut şi în ce constă tiparul legilor fizice şi al materiei?

Recapitulând, universul nu a ieşit de la sine din nimic şi nu a ieşit nici din altul, nu e nici ciclic şi nu e nici veşnic, pentru că - potrivit fizicii actuale - el se răceşte şi se disipa sub formă de lumină, căldură şi lucru mecanic. Întrebarea fundamentală nu e din ce a ieşit universul, ci e de ce nu au o explicaţie plauzibilă cei ce declară că ştiu, fiindcă că el (Universul) totuşi există? Dacă declarăm că ştim, dar nu facem dovada ştiinţei noastre, atunci ne place să scriem poveşti, ca apoi ascultându-le tot noi să exclamăm: ce frumoasă pledoarie (păcat că nu e adevărată)! S-o credem numai pentru că e atât de complicată!

Dacă unii susţin în continuare ideea alegerii întâmplătoare a stării iniţiale a universului, ar trebui să afle că însăşi noţiunea de întâmplare îşi pierde sensul. Ea are sens numai atunci când există variante posibile şi mecanism de alegere. Dar unde erau înscrise variantele dacă universul nu exista încă? Şi care a fost mecanismul de alegere?

Numărul savanţilor ce susţin nejustificat teoriile unui model inflaţionar este minoritar comparativ cu numărul savanţilor ce concluzionează că, prin necesitate logică, trebuie să existe (după cum au numit-o ei) o forţă ordonatoare de univers, sau o minte a universului (Mind of Univers), sau The Cosmic Conscience, sau o Cauză Primară, etc... Din respect pentru efortul depus de unii din aceştia, e greu să nu-i clasifici drept pseudosavanţi, ori neserioşi iar teoriile lor cosmologice pot fi considerate fară să greşim drept pseudo-ştiintă.

Ce e mai vrednic să presupunem că există: "Nimicul a tot creator de materie" sau "Creatorul a tot puternic"?

În concluzie, haosul nu poate naşte decât haos, iar armonia presupune o cauză continuă, ordonatoare şi de susţinere a tot ce există. Dumnezeu a creat întregul univers şi El l-a creat uni-vers (un vers, o lege), nu multi-vers, în cele şase zile ale Facerii.

text preluat din - http://www.hexaimeron.ro/Astronomia/...aBingBang.html

____________

Daca zilele facerii ar fi intr-adevar miliarde de ani (conform teoriei evolutioniste Big-Bang), inseamna ca porunca a IV-a din decalog este cu totul lipsita de temei teologic, intrucat ziua Domnului de odihna nu ar mai fi o simpla zi, ci miliarde de ani de "odihna".

Insa Moise primeste direct de la Dumnezeu cele 10 porunci, dintre care porunca respectarii zilei de odihna a Domnului isi are ca temelie directa ziua a 7-a de la Facerea lumii: "Că în şase zile a făcut Domnul cerul şi pământul, marea şi toate cele ce sunt într-însele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit. De aceea a binecuvântat Domnul ziua a şaptea şi a sfinţit-o."

Concluzie: Evolutionismul teist este, din punct de vedere teologic, calul troian al teoriei evolutioniste ce incearca sa ascunda ateismul si relativismul sub masca unei teologii eretice, iar din punct de vedere stiintific este o incercare ridicola de a-L introduce clandestin pe Dumnezeu, in planul creatiei.

Sustinatorii evolutionismului teist nu sunt constienti de faptul ca toata invatatura lor despre evolutie isi are radacina in teoria evolutionismului ateist (naturalismul), si ca orice lucru care isi are temelia intr-o minciuna nu poate fi decat o minciuna cel putin la fel de mare, oricat ar fi de poleita cu citate biblice scoase din context.

Iata, acesta este absurdul celor care vor sa lipeasca minciuna cu adevarul,
adica filozofia evolutionismului cu adevarul revelat din Sf. Scriptura.

text preluat din - http://www.ortodoxiatinerilor.ro/cre...-este-o-erezie

____________

Modelul cosmologic Big-Bang-ului nu este doar o teorie controversata si imposibila d.p.d.v logic probabilistic,
fiind o teorie profund influentata de teoria evolutionismului ateist, ea-L exclude definitiv pe Dumnezeu din Creatie.

[neica_nimeni_altul]

Astazi teoria Big-Bang-ului (desi cu numeroase insuficiente si din ce in ce mai controversata pe plan stiintific) este cea mai acreditata de cosmologia stiintifica in explicarea inceputului uiversului. Aceasta teorie cosmologica venita din partea stiintei a dat nastere la mai mult interpretari filosofice si teologice.

In cele ce urmeaza retinem patru puncte de vedere: Big-Bang-ul este exclus deoarece se apropie prea mult de o conceptie creationista. Stephen Hawking introducand coordonatele unui timp imaginar elaboreaza un model de univers, fara singularitate initiala si fara limite. H. Bondi, F. Hoyle si T. Gold considera ca universul ramane mereu asemenea cu el insusi prin generarea continua de materie. Exista savansi credinciosi care cu o tenta concordista tind sa gaseasca modele alternative Big-Bang-ului; teoria Big-Bang-ului este un instrument apologetic pentru a demonstra crearea lumii de catre Dumnezeu. Aceasta pozitie este ilustrata de matematicianul englez Sir Edmund Taylor Whittaker in lucrarea "Space and spirit Theories of the Universe and the arguments for the existence of God, Londra, 1946".

Lucrare a constituit referinta discursului papei Pius al XII-lea din 1951, cand acesta a validat teoria Big-Bang-ului din perspectiva biblica (catolica). Precizez ca Whittaker era membru al Academiei Pontificale de Stiinte.

Mai exista o pozitie conform careiea nu exista o legatura directa intre Big-Bang si creatie, intr-un sens teologic. Un adept al acestei pozitii este Georges Lemaitre. Pentru el ipoteza atomului primtiv care prefigureaza teoria actuala a Big-Bang-ului ramane independenta in raport cu orice interpretare metafizica sau religioasa.

Creatia din punct de vedere teologic nu presupune in mod necesar un inceput metafizic si cu atat mai mult unul natural. In schimb inceputul metafizic presupune creatia in sensul de legatura interna intre Dumnezeu si lume. Dar inceputul metafizic nu presupune inceputul natural. E vorba de un univers static, perfect, fara limite temporale sau singularitate initiala (o imagine similara este vehiculata de creationismul stiintific fixist). Inceputul natural nu implica neparat creatia (avem doar o singularitate fizica sau geometrica), si nici inceputul metafizic pentru ca nu descrie o aparitie din neant a materiei. De aceea trebuie multa prudenta atunci cand se face o legatura intre creatia teologica si Big-Bang (inceputul natural).

Big-Bang-ul poate fi situat intr-o problematica a dezbaterilor care articuleaza un dialog onest intre teologie si stiinta dar nu poate constitui un veritabil instrument apologetic pentru demonstrarea credintei crestine.

In schimb, cunoasterea corecta, asumarea lucida a datelor puse la dispozitie de teoria Big-Bang-ului poate sa permita o intelegere mai adecvata a contextului cosmologic actual si ca atare o plasare corespunzatoare in cadrul unui dialog sincer intre teologie si stiinta.

Mentionez totusi ca relationarea directa a creatiei cu o singularitate initiala poarta in ea germenii unei conceptii filosofice implicite. Obsesia inceputului material al universului exprima in fond o optica filosofica asupra lumii: fie una teista, dar nu obligatoriu de sorginte crestina (Dumnezeu a creat lumea, primul contact fiind singularitatea, pe urma S-a retras, lumea devenind din acea singularitate initiala), fie o conceptie ultradeterminista (destinul lumii este continut si se desfasoara in conformitate cu datele initiale ale singularitatii).

extras din Adrian Lemeni - http://www.crestinortodox.ro/sanatat...lui-72613.html

[neica_nimeni_altul]

Autorul cartii “Omul si astrele”, aparuta la editura Dacia in 1986, isi incepe lucrarea cu o propozitie scurta:
“La inceput a fost universul.” Intr-un mod asemanator incepe si Evanghelia apostolului Ioan: “La inceput a fost Cuvantul”.
Un singur cuvant difera in cele doua afirmatii, suficient ca el sa separe complet si ireconciliabil doua linii de gandire, doua conceptii despre lume si viata.

Din zorii umanitatii, au circulat intre oameni tot felul de teorii cosmogonice, unele mai ciudate decat altele. Nu este acum timpul si locul sa ne ocupam de ele, caci valoarea lor este doar una cultural-istorica si mai putin stiintifica. Exista insa o teorie cosmogonica moderna, larg acceptata in cercurile stiintifice, aparuta pe la mijlocul secolului al 20-lea, teoria Big-Bang.

In mare, teoria sustine ca in momentul 0, intregul univers era concentrat intr-un singur atom universal, un fel de “ou primordial”, care a explodat cu aproximativ 13,7 miliarde de ani in urma, dand nastere particulelor, din care ulterior s-au format corpurile ceresti si galaxiile. Suportul stiintific pe care se bazeaza teoria este alcatuit din trei elemente:

1). Varsta celor mai batrane stele este de 12-15 miliarde de ani.
2). Analiza luminii emise de galaxii indica faptul ca ele se departeaza unele de altele.
3). In toate regiunile din univers exista o radiatie slaba (un fel de fosila), un ecou al torentelor de caldura si lumina din momentul exploziei.

Se afirma de asemenea ca universul este in continua expansiune, ca galaxiile se departeaza unele de altele, astfel incat dupa fiecare miliard de ani, universul este mai mare cu 5-10 %.

Teoria Big-Bang, desi e imbratisata de numerosi oameni de stiinta, ridica o multime de probleme nerezolvate, ceea ce face ca ea sa fie nimic mai mult decat o simpla ipoteza cosmogonica putin credibila.

Iata cateva probleme nerezolvate ale teoriei amintite:

1. Nu exista nicio cale experimentala pentru a verifica veridicitatea acestei teorii. Nu poate fi imaginat niciun aparat care sa urmaresca evolutia unei stele. Omul isi poate doar imagina aceasta evolutie, insa nu o poate verifica experimental. Atata vreme cat nu poate fi facuta o verificare experimentala, teoria nu este altceva decat o simpla ipoteza.

2. Conform teoriei Big Bang, in urma exploziei materia ar trebui sa fie distribuita in univers in mod uniform si aleatoriu in toate directiile. Realitatea pe care o gasesc astronomii “pe teren” este cu totul alta: materia este distribuita neomogen in univers. Pretutindeni exista neregularitati, cu zone de materie foarte densa (galaxiile), dar si zone care se apropie de vidul absolut (spatiile intergalactice).

O stire data in 28 august 2007 arata ca astronomii au descoperit la o distanta de doua miliarde de ani-lumina un vid imens in univers, avand un diametru de un miliard de ani-lumina. Cu ajutorul radiotelescopului VLH, s-a descoperit, potrivit Live Science, un gol urias in care nu exista nici galaxii, nici materie intunecata. Initial s-a crezut ca este vorba de o gaura neagra, insa a fost infirmata acesta presupunere. “Ceea ce am gasit nu este normal, daca ne raportam la observatiile de pana acum, ori la simularile computerizate despre evolutia universului” afirma cercetatorul stiintific Lilliya R. Williams de la Universitatea din Minnesota. Acest vid imens da peste cap teoriile stiintifice prezente.

3. Conform teoriei Big Bang, toate galaxiile ar trebui sa se departeze unele de altele, la fel cum se intampla cu fragmentele rezultate in urma unei explozii obisnuite. Realitatea “pe teren” este alta: sunt zone in univers in care galaxiile se apropie unele de altele.

4. Cartografierea recenta a unei zone din universul apropiat de noi contrazice afirmatiile teoriei Big Bang. De-a lungul anilor, s-au facut o multime de studii cu privire la distributia galaxiilor cunoscute. Insa oricat de elaborate au fost acestea, ele nu au putut acoperi decat diferite segmente.

Incepand cu 1986, in astronomie si astrofizica s-a deschis o etapa importanta. Folosindu-se tehnici informatice moderne, astronomii de la Harvard Smithsonian Center au reusit sa obtina o reprezentare aproape fidela a unei zone a universului. Pentru prima data omul a putut vedea structuri ale universului care se intind pe o distanta de 500 de milioane de ani-lumina.

Reusita acestei cartografieri partiale a universului pune serios sub semnul intrebarii teoria Big Bang. Cartografierea realizata in 1986 demonstreaza ca distributia galaxiilor in univers nu este aleatorie. Mai mult decat atat, noua panorama descopera o structura particulara formata din peste 1000 de galaxii, avand imaginea unei fiinte umane. Aceasta descoperire nu numai ca rastoarna teoria distributiei aleatoare a galaxiilor in univers, dar- culmea ironiei !- oamenii de stiinta evolutionisti au ocazia sa contemple galaxiile din universul nordic si apropiat de noi ca avand forma unei fiinte omenesti.

Desigur, nimeni nu a dat vreo importanta sau semnificatie formei umane a acestei structuri galactice, insa descoperirea face ca teoria Big-Bang sa fie serios repusa in discutie. La o scara uriasa, se pot vedea structuri cu aspectul unor ziduri uriase inconjurate de zone vide. Imaginea umana a structurii megagalactice a fost supranumita “the stick man” ( “omul baton”), datorita bustului sau alungit.

Ceea ce este deosebit de interesant legat de “the stick man” este faptul ca bustul sau este practic aliniat nordului real, in linie cu axa de rotatie a pamantului. Dr. Craig Tyler de la colegiul Fort Lewis din Colorado a afirmat: “The stick man” - rezultatul acestei prime evidente pare ca ne spune ca acolo se afla un mesaj cu privire la noi, galaxii dispuse in forma unei fiinte umane. In acelasi timp, alte “felii” ale cerului nu poseda astfel de formatiuni. Aceste caracteristici sunt interesante pentru ca ele par sa ne spuna ca noi ocupam un loc preponderent in cosmos.” Dr. Margaret Geller, astronom la Smithsonian Institute, admite ca “the stick man”reprezinta o dovada irezistibila ca galaxiile se concentreaza in structuri bidimensionale.

5. Conform teoriei Big-Bang, ca urmare a exploziei initiale si a distributiei uniforme si aleatoare a materiei, universul ar fi trebuit sa fie sferic. Cercetari recente arata ca universul este mai degraba plat, unii cercetatori lansand modelul universului avand forma unei pilule (oval alungit).

vedeti mai departe ...

[neica_nimeni_altul]

6. Prime doua legi ale termodinamicii contrazic teoria Big Bang.

-Prima lege a termodinamicii, numita si “legea conservarii energiei”, afirma ca energia nu poate fi nici creata , nici distrusa, ci poate doar sa se transforme. Daca energia nu poate fi creata, atunci cu siguranta niciun lucru nu poate sa provina din nimic. Oamenii de stiinta evolutionisti stiu prea bine acest adevar, insa il ocolesc intentionat. Savanti ca Alan Guth au afirmat: “In primul rand, voi spune ca din punct de vedere pur tehnic, expansiunea nu explica cum universul a venit la existenta din nimic. Expansiunea nu face decat sa iei un mic univers pentru a produce unul foarte mare. Dar expansiunea prin ea insasi nu explica originea acestui mic univers. “ (Alan Guth, cf. artic. “Les faites et les erreures”)

Unul din cei mai mari matematicieni moderni - Stephen W. Hawking - a inchis usa modelului expansionist: “ Noul model expansionist a avut tentativa de a explica de ce universul este cel pe care noi cunoastem. Parerea mea este ca noul model expansionist este mort ca teorie stiintifica , desi numerosi oameni par sa nu fi auzit de acest lucru, continuand sa publice despre acest subiect ca si cum ar fi viabil.”(Stephen W. Hawking, “Une breve histoire du temps”)

-A doua lege a termodinamicii, numita si “legea entropiei”, afirma ca energia se transforma in intotdeauna spre o stare din ce in ce mai haotica, din ce in ce mai putin utilizabila. Posibilitatea aparitiei unui univers din ce in ce mai organizat , dupa asa-zisa explozie initiala si fara interventia unei cauze externe, este contrazisa de legea entropiei. Chiar daca s-ar fi produs Bing-Bang-ul, conform celei de a doua legi a termodinamicii, universul ar fi evoluat spre haos si entropie maxima (dezordine), nu spre un un univers organizat asa cum il vedem astazi.

7. Limitele cunoasterii in teoria Big-Bang. Oamenii de stiinta sunt nevoiti sa recunoasca ca exista niste limite ale cunoasterii peste care nu pot trece. Ei vorbesc chiar despre “un zid” de netrecut pentru cunoasterea umana. De fapt, astrofizicienii iau ca punct de plecare al expansiunii universului momentul 10 la puterea minus 43 secunde, varsta la care se presupune ca universul era cuprins intr-o sfera de 10 la puterea minus 33 cm. Acesta este “zidul” de netrecut pentru cunoasterea umana. Dincolo de acest moment sunt doar presupuneri, ipoteze, imaginatie.

8. Privin in interiorul sistemului nostru solar, gasim cateva realitati care contrazic toate teoriile stiintifice evolutioniste:

a) Structura rocilor lunare este diferita de cea a rocilor pamantene , ceea ce demonstreaza ca Luna si Pamantul au structuri diferite, origini diferite, si exista pentru scopuri diferite.Prin urmare cele doua corpuri ceresti nu pot avea acelasi stramos comun evolutionist.

“Spre surprinderea savantilor, structura chimica a rocilor de pe luna este distinct diferita de cea a rocilor de pe pamant. Aceasta diferenta arata ca luna s-a format in conditii diferite… si inseamna ca orice teorie despre originea planetelor trebuie sa explice acum crearea pamantului si a lunii pe cai diferite.” (Jerry E. Bishop, “New Theories of Creation”, in “Science Digest”) Asadar, Luna si Pamantul au structuri diferite, deci au origini diferite.

b) Dintre toate planetele sistemului solar, doua au rotatii axiale retrograde (sensul de rotatie este opus sensului de rotatie al celorlate planete). Este vorba despre Uranus si Venus. Evolutionistii nu pot explica aceasta, potrivit modelului evolutionist de formare a sistemului solar.

c) De asemenea, o treime dintre satelitii naturali ai planetelor sistemului solar au orbite retrograde fata de sensul de rotatie al planetei respective.

Toate aceste fenomene, precum si altele, nu au putut fi explicate rezonabil cu ajutorul vreuneia din teoriile evolutioniste. Modelul creationist este cel care raspunde cel mai bine tuturor provocarilor. Acesta este si motivul pentru care oameni de stiinta evolutionisti ca Dr. James Van Allen au respins filozofia evolutiva , care le-a fost implantata din tinerete, si au devenit creationisti.

Asadar, ce a fost la inceput?
Evolutionistii spun: “La inceput a fost universul” iar creationistii spun: “La inceput a fost Creatorul.”

Legea cauzei si a efectului, una din legile fundamentale care guverneaza universul, afirma ca in spatele oricarui efect se afla o cauza mai mare decat efectul produs. A spune ca la inceput a fost universul inseamna a afirma ca efectul a fost inaintea cauzei care l-a produs, ceea ce sfideaza nu doar legile fundamentale ale fizicii, dar si bunul simt.

In privinta Cauzei Primare care a stat la originea universului, Biblia nu are nicio ezitare. Primul verset al ei afirma clar si pe intelesul oricarui om:
“La inceput, Dumnezeu a facut cerurile si pamantul.” (Geneza 1, 1)

Intrega Biblie reafirma pe tot parcursul ei ca suntem opera unui Creator inteligent, atotputernic, vesnic, omniprezent, sfant si iubitor.
“…Eu, cu mainile Mele am intins cerurile si am asezat toata ostirea lor.” ( Isaia 45, 12 )
“…Eu am desfasurat cerurile, Eu am intins pamantul.” ( Isaia 44, 24 )
“…Numai El intinde cerurile…” ( Iov 9,8 )
“Cerurile spun slava lui Dumnezeu si intinderea lor vesteste lucrarea mainilor Lui…(Psalmul19,1 )
Vezi si: Isaia 42,5; 40,22 ; 51,13 ; Ieremia 10, 12; Psalmul 104, 2 etc.

Universul cunoscut se intinde pe o distanta de 15 miliarde de ani-lumina. In vastul sau cuprins, se vad nenumarate mesaje lasate de inteligenta divina cu scopul de a descuraja orice scuza invocata de cei care Il reneaga pe Creator. De la fortele de coeziune din interiorul nucleului atomic si pana la structurile megagalactice, pretutindeni sunt dovezi de necontestat ca o Inteligenta suprema le-a adus pe toate la existenta si le sustine prin puterea Sa.

De ce exista totusi atata negare de Dumnezeu printre noi ?
Apostolul Pavel incearca o explicatie: “In adevar, insusirile nevazute ale Lui, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui se vad lamurit, de la facerea lumii, cand te uiti cu bagare de seama la ele, in lucrurile facute de El. Asa ca nu se pot dezvinovati. Fiindca, macar ca au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslavit ca Dumnezeu, nici nu I-au multumit, ci s-au dedat la ganduri desarte si inima lor fara pricepere s-a intunecat. S-au falit ca sunt intelepti si au innebunit. Si au schimbat slava Dumnezeului nemuritor intr-o icoana care seamana cu omul muritor, pasari, dobitoace cu patru picioare si taratoare… Caci au schimbat in minciuna adevarul lui Dumnezeu si au slujit si s-au inchinat fapturii in locul Facatorului, care este binecuvantat in veci. Fiindca n-au cautat sa pastreze pe Dumnezeu in cunostinta lor, Dumnezeu i-a lasat in voia mintii lor blestemate, ca sa faca lucruri neingaduite.”

extras din Lori Balogh - http://articolecrestine.com/religia-...u-creatie.html

[neica_nimeni_altul]

Intr-o carte provocatoare intitulata "The Grand Design", scrisa in colaborare cu fizicianul american Leonard Mlodinow si aparuta pe data de 9 septembrie 2010, profesorul Stephen Hawking afirma ca fizica moderna ca stiinta nu trebuie sa lase niciun loc lui Dumnezeu in ecuatia aparitiei Universului, iar stiinta poate explica singura originea tuturor lucrurilor.

Lucrarea examineaza istoria cunoasterii stiintifice asupra Universului, pornind de la grecii ionieni care credeau ca natura lucrurilor este data de legi, nu de vointa zeilor. Apoi, Hawking aduce aminte de lucrarile lui Nicolaus Copernic, printre primii si cei mai mari sustinatori ai ipotezei ca Pamantul nu se afla in centrul Universului si il contrazice pe sir Isaac Newton care era convins ca Universul a fost creat de Dumnezeu, neputand apare de la sine din haosul primordial.

Partea centrala a lucrarii este data de teoria mecanicii cuantice si de teoria relativitatii - cele doua explicand practic cum Universul a fost creat din nimic. "Pentru ca exista legi asemenea celei a gravitatiei, Universul se poate autocrea din nimic. Creatia spontana este motivul pentru care mai degraba exista ceva decat nimic, motivul pentru care Universul si oamenii exista. Nu este nevoie sa-l invocam pe Dumnezeu pentru a pune Universul in miscare".

De asemenea, sustinand Teoria-M, autorii afirma ca la fel cum Pamantul este una dintre planetele sistemului nostru solar, iar Calea Lactee una dintre numeroasele galaxii din Univers, intregul Univers in care ne aflam poate fi un univers din multe altele (sau din Multivers). Urmand acest rationament, in ultimele pagini ale cartii, autorii afirma ca cateva dintre universurile Multiversului pot sustine viata, care nu este apanajul exclusiv al Pamantului ...

Intreaga desfasurare a evenimentelor ne arata, de fapt, cat de putine stim despre lumea in care traim, dar si - mai grav! - ca aproape tot ceea ce sustinem ca cunoastem se bazeaza pe scenarii, supozitii, ipoteze si teorii niciodata demonstrate (sau demonstrabile) in totalitate. Cum am aparut? Incotro de indreptam? Va muri vreodata Universul? Exista alte Universuri in afara de cel in care ne aflam? Putem macar sa parcurgem cu mintea vastitatea cosmica? Avem instrumentele necesare? Sau capacitatea noastra mentala este incapabila pentru o asemenea calatorie?

Aici se termina stiinta, iar toate raspunsurile argumentate empiric dispar in fata conceptului de Infinit si a celui de Sfarsit fara Inceput. Ironic si paradoxal, indiferent de ce parte a baricadei ne-am afla, pusi fiind in fata grandorii si misterelor Universului care ne inconjoara, ajungem intr-o postura de credinta care este (cel putin in manifestare) eminamente religioasa.

extras din - http://www.descopera.ro/descopera-mi...-a-universului

[neica_nimeni_altul]

Directorul Observatorului Vaticanului afirmă că Biserica Catolica este deschisă faţă de teoria ştiinţifică ce susţine că lumea a început cu o explozie cosmică acum miliarde de ani. “Big Bang-ul nu este în contradicţie cu credinţa”, a afirmat pr. Jose Gabriel Funes când a anunţat, la 2 februarie, expoziţia Vaticanului cu fotografii, instrumente de cercetare şi minerale de pe Lună şi de pe Marte.

Expoziţia intitulată “Poveşti dintr-o altă lume: Universul din noi şi din afara noastră” va fi vizitabilă între 10 martie şi 1 iulie în Pisa, localitatea de naştere a lui Galileo, părintele astronomiei moderne. Pr. Funes a declarat pentru CNA că teoria Big Bang-ului este “cea mai bună teorie pe care o avem acum legată de apariţia universului”. Teoria susţine că lumea a apărut acum 14 miliarde de ani, după o explozie colosală prin care au apărut spaţiul, timpul, energia şi materia, iar apoi galaxiile, stelele şi planetele. “

Ştim că Dumnezeu este Creatorul”, a adăuga el, “că este un Tată bun ce are un plan providenţial pentru noi, pentru copiii Săi, şi că orice putem afla folosind raţiunea despre originea universului nu este în contradicţie cu mesajul religios al Bibliei.” Pr. Funes afirmă că, în poziţia sa de astronom şi de catolic, agreează această explicaţie despre apariţia universului, în ciuda “unor întrebări încă fără răspuns”.

Faptul că nu există dovezi despre viaţă inteligentă în univers, a continuat el, nu înseamnă că ea trebuie exclusă, din moment ce studiile arată că aproximativ 700 de planete orbitează în jurul unor stele. “Dacă în viitor se va găsi că mai există viaţă inteligentă, fapt care cred că va fi dificil, nu va contrazice mesajul religios despre Creaţie, deoarece şi acelea vor fi tot creaturi ale lui Dumnezeu.”

Catolicii “trebuie să vadă cosmosul ca un dar de la Dumnezeu” şi trebuie “să admire frumuseţea care există în univers”. “Această frumuseţe pe care o vedem, trebuie să ne conducă la frumuseţea Creatorului. Şi de asemenea, deoarece Dumnezeu ne-a dat inteligenţă şi raţiune, putem găsi logosul, acea explicaţie raţională care există în univers, ce ne permite să ne implicăm în ştiinţă.”

Interesul oficial al Bisericii Catolice faţă de astronomie începe undeva prin secolul al XVI-lea. În 1891, Papa Leon al XIII-lea decidea să creeze oficial Observatorul Vaticanului, pentru a arăta că Biserica nu este împotriva progresului ştiinţific, ci îl promovează chiar. Observatorul Vaticanului îşi are sediul în Castel Gandolfo, dar foloseşte pentru cercetări un telescop situat în Tuscon, Arizona

extras din http://www.frontpress.ro/2012/02/teo...-creatiei.html

[neica_nimeni_altul]

În ediţia de vineri, 15 februarie 2008, a „Ziarului Lumina“ a fost publicat articolul cu titlul „Record Hubble în investigarea adâncurilor din Univers“ (documentat după „Hubble News Release“, din 12 februarie 2008) şi semnat de diac. Sorin Mihalache, coordonator al Centrului de Studii Interdisciplinare în Religie şi Ştiinţă al Fundaţiei „Solidaritate şi Speranţă“ Iaşi. În articolul respectiv se vorbea despre ultima performanţă a telescopului spaţial Hubble, care a reuşit să fotografieze o galaxie apărută la 700 de milioane de ani după marea explozie de acum 13,7 miliarde de ani (Big Bang). Articolul menţionat, postat şi în ediţia online a „Ziarului Lumina“, a generat, pe forumul de dezbateri, un schimb de idei extrem de viu şi de incitant. Unii dintre participanţii la discuţii („Ioan“, „Claudiu“) l-au acuzat pe semnatarul articolului că ar promova idei „evoluţioniste“ şi, prin aceasta, ar intra în contradicţie cu învăţăturile Sfintei Scripturi, ale Sfinţilor Părinţi şi cu dogmele Bisericii Ortodoxe. Citiţi mai jos fragmente din „acuzaţiile“ aduse articolului şi răspunsurile semnatarului, diac. Sorin Mihalache. Lăsăm concluziile în seama cititorilor.

Big Bang-ul - teorie evoluţionistă despre Univers?

Ioan: „Prea cucernice părinte diacon Mihalache, (...) Te informez că teoria evoluţionistă despre originea universului este deja dovedită ştiinţific de peste 30 de ani ca fiind eronată (...) Mai mult, afirmaţiile din articol atacă direct credinţa creştină privind Creaţia lumii din nimic de către Dumnezeu, căci dacă lumea a apărut prin Big Bang, atunci nu mai e loc pt. Dumnezeu! Aşa că aş dori un răspuns care să reflecte poziţia redacţiei Ziarului Lumina vizavi de evoluţionism, pt. că eu ştiu că Biserica Ortodoxă crede şi mărturiseşte la fiecare Sf. Liturghie: "Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, FĂCĂTORUL CERULUI ŞI AL PĂMÂNTULUI“

Dacă universul ar fi vechi de câteva miliarde de ani, lumea s-ar sminti

Claudiu: „...Atitudinea dumneavoastă nu este clară referitor la facerea lumii. Sfinţii Părinţi şi Sfânta Scriptură nu vorbesc despre o lume care are miliarde de ani. Şi eu vreau un răspuns din partea ziarului referitor la acest articol. Nu e prima dată când văd în articolele dumneavoastră referirea la universul creat de câteva miliarde de ani şi la Big-Bang. Dacă am înţeles noi ceva greşit din acest articol, vă rugăm, explicaţi-ne. Dacă aţi greşit, vă rog luaţi măsuri, pentru că smintim oamenii“.

Taina celor şase zile. Mai există şi alte dogme afară de cele ale Bisericii?

Diac. Sorin Mihalache: ...De altfel, Sfinţii înşişi au recunoscut că taina Creaţiei este mai mare decât ei, deci şi decât noi. Deci, să ascultăm de ei şi când spun că a cunoaşte precis cum a fost nu e cu putinţă nouă, oamenilor. „Nici un om nu poate spune după vrednicie istoria şi întreaga rânduială a celor şase zile ale creaţiei lumii, nici dacă ar avea mii de guri şi mii de limbi; dar nici dacă ar trăi cineva mii de ani, vieţuind în viaţa de aici, nici aşa nu va fi în stare să spună ceva vrednic cu privire la creaţie, din pricina covârşitoarei măreţii şi a bogăţiei înţelepciunii lui Dumnezeu arătate în aceste şase zile ale creaţiei de care am scris mai înainte.“ (Teofil al Antiohiei, „Trei cărţi către Autolic“, Cartea a Doua, XII, în PSB, vol. 2, p. 403).

Dincolo de toate, nu trebuie să dogmatizăm altceva decât ceea ce Biserica însăşi a dogmatizat. În rest, celelalte sunt trecătoare şi pot fi folositoare, precum ştiinţa, deşi nu sunt indispensabile, precum credinţa. Sf. Vasile cel Mare, după ce a pus toată ştiinţa vremii lui în slujba doxologiei, a spus:„Dacă ţi se pare că poate fi adevărat ceva din cele spuse, atunci mută-ţi admiraţia spre Dumnezeu, Care le-a rânduit aşa pe acestea! Că nu se micşorează admiraţia pentru lucrurile măreţe din natură, dacă se descoperă chipul în care Dumnezeu le-a făcut. Iar dacă nu le socoteşti adevărate, simpla ta credinţă să-ţi fie mai puternică decât argumentele logice.“ (Sf. Vasile cel Mare, „Omilii la Hexaemeron“, omil. I, X, în PSB, vol. 17, p. 81-82)

Adevărata ştiinţă nu pune în pericol credinţa, pentru că nu are competenţe în cele sfinte

Diac. Sorin Mihalache:... Ştiinţa nu va putea demonstra niciodată nici existenţa lui Dumnezeu, nici absenţa Lui. Aceasta pentru ca actul credinţei să rămână unul liber. Ne ajută să înţelegem asta părintele Dumitru Stăniloae: „Sensurile existenţei, inclusiv cel final, nu se impun în mod ştiinţific, cum se impun fenomenele naturii. (...) acceptarea lor fermă are caracterul unei credinţe (...) care este proprie domeniului relaţiei între persoana umană şi Persoana divină“ (Pr. Dumitru Stăniloae, „Teologie Dogmatică Ortodoxă“, Editura IBMBOR, Bucureşti, 1996, vol. 1, p. 20) Sf. Simeon Noul Teolog spune şi el: „Dumnezeu nu este nicăieri pentru cei ce privesc trupeşte, căci e nevăzut. Dar, pentru cei ce înţeleg duhovniceşte, este pretutindeni; căci e de faţă, fiind în toate şi în afară de toate" (Sf. Simeon Noul Teolog, „Cuvântări morale“, în „Filocalia“, vol. VI, p. 17.)

Ştiinţa adevărată, făcută de cercetători oneşti, este foarte smerită şi conştientă de limitele ei (cosmologia actuală ne spune că
nu cunoaştem decât cel mult 5% din fenomenele Universului). Adevărata ştiinţă se consumă în laborator, departe de orice dispută ideologică, cu multe eforturi şi răbdare. Ea nu are nici o competenţă în cele sfinte, cu atât mai puţin în cele cu referire la Dumnezeu. Cele ale Credinţei şi ale Bisericii lui Hristos sunt lucrări ale harului Duhului Sfânt - care se situează în inima noastră, nicidecum în laborator.

pentru alte raspunsuri ale diac. Sorin Mihalache accesati - http://www.ziarullumina.ro/articol.p...le%20ortodoxe?

[neica_nimeni_altul]

extras din "Teoria Stringurilor" - http://www.scribd.com/doc/47812794/TEORIA-STRINGURILOR
bazat pe prezentarile savantilor Stephen Hawking si Brian Greene:

"... Cercetătorii au ajuns iarăşi la încercarea de a explica singularitatea ce a precedat Big-Bang, de data aceasta cu ajutorul
Teoriei “M”. În 2001, aceasta a suferit o transformare din partea cercetătorului american Burt Ovrut de la Universitatea Pensylvania, departamentul de Fizică si Astronomie. Deşi până atunci se credea că a 11a dimensiune este un loc paşnic în care universurile-membrană plutesc liniştit, Burt Ovrut spune că de fapt „universurile se mişcă prin dimensiunea 11 ca nişte valuri imense puternice.”
El mai spune că nu este atât de mult loc pentru toate universurile, aşa că dacă ele se mişcă, atunci există posibilitatea ca ele să se lovească unele de celelalte. De fapt, ele ori se depărtează una de cealaltă, ori se lovesc.

Următoarea întrebare logică este ce se întâmplă când universurile-paralele se lovesc? Răspunsul este dat de Neil Turok, şeful catedrei de Fizică Matematică a Universităţii Cambridge: „Big-Bang este consecinţa întâlnirii dintre două universuri paralele.”

Universul nostru are însă în unele locuri concentrări de materie: stele, galaxii, quasari şi alte aglomerări. Acestea se explică tot prin universurile paralele. Neil Turok spune că acestea se mişcă precum valurile şi tot ca valurile, suprafaţa lor nu este plată, ci se unduieşte. Astfel, când universurile paralele se lovesc, ele nu se lovesc uniform pe toată suprafaţa şi concomitent, ci în puncte diferite şi la momente diferite în timp. Aşa se explică naşterea universului în forma pe care o cunoaştem noi, cu ajutorul Teoriei “M”. De remarcat este faptul ca cele 11 dimenisuni precum si multiversurile sunt finite dar fara limite.

După cum am precizat, teoria „M” este valabilă intr-un spaţiu cu nu mai puţin de unsprezece dimensiuni (zece dimensiuni spatiale şi timpul), însă noi nu putem observa decât timpul şi trei dimensiuni spaţiale, care sunt formate din stringuri deschise.

Din păcate, nici o parte a teoriei stingurilor nu a fost confirmata experimental, în principal deoarece teoreticienii nu înţeleg încă suficient de bine teoria pentru a face definitiv preziceri concrete ce pot fi verificate prin teste practice. În plus, după cum am precizat deja, stingurile sunt atât de mici încât nu pot fi detectate de tehnologia actuală (cum ar fi acceleratoarele de particule).

Stephen Hawking, afirmă că "teoria superstringurilor este o bucata din fizica secolului XXI, căzuta accidental in secolul XX".
Calculele necesare pentru finalizarea aparatului matematic sunt extrem de dificile şi chiar şi cu ajutorul unui computer, se estimează o durată de câţiva ani.

Pentru prima data în istoria fizicii avem o teorie care are capacitatea de a explica modul în care este construit şi funcţionează universul. Din acest motiv teoria “M” este descrisă uneori ca fiind posibila teorie capabilă să descrie totul, “o teorie pentru absolut orice”, teoria “ultimă” sau “finală” ..."

_______________________

Concluzii:
Desi logica matematica a dovedit ca daca Big-Bang-ul a avut probabilitate de a se intampla mai mica de 1/10^114,
pe cale de consecinta acesta nu a avut loc nici unde si nici cand, cu toate acestea, noul model matematic al Teoriei Stringurilor (neconfirmat experimental de cercetarile de la CERN), ne prezinta Big-Bang-ul ca o consecinta a intalnirii dintre doua universuri paralele care s-au lovit intamplator intr-un spatiu cu nu mai putin de unsprezece dimensiuni.

Teoria Big-Bang-ului, reformulata mai nou de oamenii de stiinta, il exclude pe Dumnezeu din Creatie.

Crestinul ortodox care "sustine" teoria cosmologica evolutionista a Big-Bang-ului crezand ca totusi Dumnezeu a fost cel care a coordonat formarea universului fiind preexistent "singularitatii" ce a precedat "explozia initiala", afla azi cu stupefactie ca noua teorie Big-Bang reformulata il exclude pe Dumnezeu din Creatie. Va mai sustine aceasta teorie?

[AlinB]

Hihi, eu unul is curios cine isi face timp sa citeasca toata polologhia.

Eu as citi, dar n-am timp.

[DragosP]

Eu am timp dar n-am chef.