Adevarul interior sau exterior omului; Realitate sau falsitate interioara a oamenilor

[catalin2]

Tangun.... new-age, new-age :)

[cocorel]

În prealabil postat de catalin2

Uite aici pare a fi ceea ce iti spuneam, ca nu toti de pe forum au conceptii crestine. Aici sunt filozofii new-age pe care cei de acolo le-au preluat din religiile pagane.

Asta am simtit eu de cand tot citesc ce scrie autorul desi cunosc prea putin ca sa inteleg tot sau sa gasesc unde anume e acel "ceva gresit".Poate daca ar fi putin mai succint si ar folosi propozitii mai simple sau termeni putin mai comuni mi-ar fi mai usor.

[cocorel]

Eu sunt inginer si lucrez cu mintea : sa ma las de servici si sa-mi caut fiinta interioara?Inteleg ca atat timp cat folosesc mintea nu pot sa O gasesc.Apoi fac treaba prin curte nu numai de placere ci si ca sa ma mai ajung ca nu ma dau banii afara din casa.Ca sa razbesc cu treaba trebuie organizare: iar gandesc...alta greseala.Apoi sunt destul de sensibil si inteleg ca nu trebuie sa las nici bucuria si nici tristetea sa ma atinga ca sunt extreme ale emotiilor si iarasi greseala.Cum ar fi sa-i spun familiei :dragii mei de acum inainte eu imi caut Fiinta Interioara si am sa stau asa meditand fara sa gandesc si fara nici o emotie.Ca o piatra la soare.

[Tangun]

În prealabil postat de cocorel

Eu sunt inginer si lucrez cu mintea : sa ma las de servici si sa-mi caut fiinta interioara?Inteleg ca atat timp cat folosesc mintea nu pot sa O gasesc.Apoi fac treaba prin curte nu numai de placere ci si ca sa ma mai ajung ca nu ma dau banii afara din casa.Ca sa razbesc cu treaba trebuie organizare: iar gandesc...alta greseala.Apoi sunt destul de sensibil si inteleg ca nu trebuie sa las nici bucuria si nici tristetea sa ma atinga ca sunt extreme ale emotiilor si iarasi greseala.Cum ar fi sa-i spun familiei :dragii mei de acum inainte eu imi caut Fiinta Interioara si am sa stau asa meditand fara sa gandesc si fara nici o emotie.Ca o piatra la soare.

Cocorel fii atent.
Constientizarea Fiintei nu este un tel sau un obiectiv de atins in viitor. Cautarea adevarului nu este un scop de atins in viitor; a crede ca reprezinta un scop al vietii tale, de atins in viitor, este iar proiectia mintii, inconstiente fata de Fiinta. Ceva este adevarat atunci cand rezoneaza cu Fiinta cea mai launtrica si cand o exprima pe aceasta, cand este armonizat cu scopul tau interior. Indreapta-ti atentia catre scopul tau interior care , prin a fi prezent, si a fi constient de Fiinta, te va ajuta sa nu cauti un inteles si un sens numai in dimensiunea actiunii si viitorului. Tu acum te-ai gandit la viitor, de aici reiese lipsa ta de Prezenta, Fiintare.

Daca erai identificat cu Fiinta scopul tau prezent ar fi sunat : scopul vietii mele este sa stau aici de vorba cu tine, pentru ca acum sunt aici si asta fac. Pana cand te vei ridica si vei face altceva. Atunci, acela va deveni scopul tau. Acum nu esti in curte, deci nu acesta e scopul tau de acum. Cand esti in curte si faci treaba, acela este scopul tau, nu pentru urmatorii 30 de ani, ci pentru moment.
Altfel cazi in eroarea nu de a folosi mintea, ci de a fi folosit de minte.Sper ca intelegi cocorel, acum.

Cata vreme nu ai constientizat Fiinta, vei gasi intelesul numai in dimensiunea actiunii si viitorului, adica in dimensiunea timpului. Si orice semnificatie sau implinire ai gasi se va dizolva sau se va dovedi a fi o amagire. Va fi invariabil distrusa de timp. Orice inteles ai gasi la acel nivel va fi adevarat numai in mod relativ si temporar.

De exemplu, daca sensul vietii tale consta in a avea grija de copii, ce se va intampla cu sensul acesta atunci cand ei nu vor mai avea nevoie de tine si poate nici nu te vor mai asculta? Daca a-i ajuta pe ceilalti da un sens vietii tale, inseamna ca ai nevoie ca celorlalti sa le fie mai rau decat tie, pentru ca viata ta sa aiba in continuare un inteles, iar tu sa ai un sentiment de bine. Daca dorinta de a-i depasi pe altii, de a castiga sau de a reusi intr-o activitate sau alta iti da un sens, ce se intampla daca nu castigi niciodata sau daca sirul de castiguri se incheie intr-o zi, asa cum se va intampla? Atunci nu ai mai putea decat sa recurgi la imaginatie sau la amintiti - iar acestea nu te pot satisface, nu pot da decat un sens minor vietii tale.

[Tangun]

Esti inginer, foloseste toata mintea dar nu te lasa folosit de minte.

"A izbuti" in indiferent ce domeniu, are sens doar atata vreme cat exista mii sau milioane de oameni care nu izbutesc. Astfel, este nevoie ca alte fiinte umane sa "esueze" pentru ca viata ta sa aiba sens cocorel.
Nu spun ca a-i ajuta pe altii, a avea grija de copii sau a tinde sa te perfectionezi intr-un domeniu nu sunt lucruri valoroase. In cazul multor oameni, ele reprezinta o parte importanta a scopului lor exterior, secundar, dar scopul exterior luat separat este intotdeauna relativ, instabil si lipsit de permanenta. El singur nu se implineste, fara sa fie in armonie cu scopul esential, Fiintarea.
Asta nu inseamna ca nu trebuie sa te implici in activitatea ta de inginer, ci inseamna ca activitatea ta de inginer, treaba din curte, sa aiba legatura cu scopul tau interior, primordial, astfel incat ceea ce faci sa primeasca un inteles mai profund.
Daca nu traiesti in armonie cu scopul tau primordial, scopul pe care ti-l vei propune - indiferent care va fi el, chiar de-ar fi acela de a crea raiul pe pamant - va veni din partea egoului si va fi distrus de timp. El va conduce, mai devreme sau mai tarziu, la suferinta.

Indiferent ce alegi sa faci, chiar daca scopul pare spiritual, atunci cand ignori scopul tau interior egoul se va strecura in modul in care faci ceea ce faci si, astfel, mijloacele vor corupe scopul.

Cu alte cuvinte, nu scopurile sau actiunile tale sunt primordiale, ci starea de constiinta din care se nasc ele. Altfel nu vei face altceva decat sa te lupti cu greul, capturat in emotii inconstiente, si ti se va intensifica o lipsa a dorintei de a trai, a Fiinta.

Implinirea scopului tau primordial inseamna punerea bazelor unei noi realitati, a unui pamant nou. Fara iluzia trecutului si a viitorului. Odata puse bazele, scopul tau exterior, indiferent daca esti inginer sau maturator, va primi forta spirituala, prin bucuria de a face orice lucru, deoarece obiectivele si intentiile tale vor fi in armonie cu impulsul evolutiv al universului.
Separarea gandirii de constientizare, separare ce constituie nucleul scopului tau primordial, apare ca urmare a negarii timpului. Nu vorbim de timpul marcat de limbile ceasului, ci de timpul psihologic, care reprezinta obiectul adanc inradacinat al mintii de a cauta deplinatatea vietii in viitor, acolo unde ea nu poate fi gasita, ignorand singurul punct de acces catre ea: Momentul Prezent.

[Tangun]

Izolarea de propriile sentimente nu este abandonare. In anumite situatii extreme, poate fi imposibil sa va acceptati prezentul. Dar intotdeauna aveti o a doua sansa de a va abandona. Prima ocazie este sa va abandonati in fiecare moment realitatii prezente. Stiind ca nu poate fi anulat ceea ce exista, pentru ca exista deja -, spuneti da la ceea ce exista sau acceptati ceea ce nu exista. Atunci puteti face ceea ce trebuie sa faceti, ceea ce va cere situatia. Daca ramaneti in aceasta stare de acceptare, nu mai creati negativism, suferinta si nefericire. Traind intr-o stare a lipsei de rezistenta, o stare de gratie si lumina, liber de orice tensiune.

Ori de cate ori nu puteti face acest lucru, ori de cate ori pierdeti aceasta sansa - fie pentru ca nu creati suficienta prezenta constienta pentru a impiedica un tipar de rezistenta habituala si inconstienta sa apara, fie pentru ca starea este atat de dificila, incat este absolut incacceptabila - creati o forma de durere, o forma de suferinta. Poate ca vi se pare ca situatia creeaza suferinta, dar in utlima instanta lucrurile nu stau asa- rezistenta interioara este cea care creeaza suferinta.
Ca sa te linistesti nu trebuie sa te opui durerii. Trebuie sa o lasi sa existe, prin topirea rezistentei interioare durerea se diminueaza si dispare. A fi martorul ei, fara sa o etichetezi mental. Imbratiseaz-o. Apoi miracolul abandonarii transforma suferinta profunda in pace profunda. Aceasta este crucificarea. Las-o sa devina invierea si inaltarea.

Cand durerea este profunda, este foarte probabil sa simti o dorinta puternica de a fugi de ea, in loc sa te abandonezi ei. Nu doresti sa simti ceea ce simti. Ce ar putea fi mai normal? Dar nu exista scapare, iesire. Exista multe evadari false - munca, bautura, drogurile, furia, proiectia, reprimarea si altele -, dar ele nu va vor elibera de durere. Suferinta nu scade in intensitate cand o faceti sa devina inconstienta. Cand negati durerea emotionala, tot ceea ce faceti sau ganditi, inclusiv relatiile devin contaminate de ea. O difuzati sub forma energiei pe care o emanati, iar ceilalti o detecteaza subliminal. Daca sunt inconstienti, se pot simti obligati sa va atace sau sa va raneasca intr-un fel sau ii puteti rani voi pe ei, proiectand inconstient durerea voastra asupra lor. Veti atrage si manifesta tot ceea ce corespunde starii voastre.

Cand nu exista scapare, exista totusi o cale de abordare a problemei. Asa ca nu intoarceti spatele durerii. Simtiti-o complet. Traiti-o - nu va ganditi la ea! Exprimati-o daca este nevoie, dar nu creati un scenariu mental in jurul ei. Asa va puteti elibera de ea, o aduceti in constiinta. Acordati toata atentia sentimentului, nu persoanei, nu evenimentului sau situatiei care pare sa o fi produs. Nu lasati mintea sa foloseasca durerea pentru a va crea in jurul ei o identitate de victima (tipica tuturor dogmaticilor). Compatimindu-te si spunandu-le altora povestea ta, vei ramane blocat in suferinta. Deoarece este imposibil sa scapi de sentiment, singura posibilitate de a scapa este sa te adancesti in el; altfel nimic nu se va schimba.

Calea crucii;
Expresia "L-am gasit pe Dumnezeu prin suferinta mea" nu este absolut reala deoarece suferinta implica rezistenta. L-am gasit pe Dumnezeu prin abandonare, prin acceptarea totala a starii de fapt, pozitie pe care ai fost fortat sa o adopti prin suferinta intensa. Pentru ca la un anumit moment ti-ai putut da seama ca suferinta este creata de tine.
De ce abandonarea este echivalenta cu gasirea lui Dumnezeu? Deoarece rezistenta este inseparabila de minte, renuntarea la rezistenta - abandonarea - este sfarsitul dominatiei mintii ca stapan, sfarsitul impostorului care se dadea drept " tu insuti", al egoului. Toate aprecierile si tot negativismul se dizolva. Lumea Fiintei, care a fost ascunsa de minte, se deschide in acel moment. Brusc, apare o liniste mare in tine, un sentiment de pace. Si in aceasta pace se afla o bucurie profunda. Iar in aceasta bucurie se afla iubirea. In centrul tuturor se afla sacrul, incomensurabilul, cel ce nu poate fi numit.

Dar e dificil pentru ca exista o mare problema. Orice concept e foarte adanc incrustat in personalitatea dogmaticilor. Nu isi pot da seama nimic fara sa traisca singuri durerea, care de fapt ce este, durerea adevarului a ceea ce sunt ei. Ei traiesc blocati in trecut, cu teama de viitor, lipsiti de prezent, intr-o iluzie a sperantei ce va veni din exteriorul lor. De ce nu reuseste dogmaticul sa traiasca asemenea unui copil viu? Pentru ca este capturat in gandurile lui, conceptele lui, inseparabile de trecutul lui, si cu o permanenta teama de viitor.
Aidoma fantomei lipsite de prezenta.

Care este singurul lucru ce le-a mai ramas dogmaticilor pentru supravietuirea identitatii lor? Pentru ca ei sa isi poata intregi sentimentul de sine (cine anume sunt ei) , ei au nevoie nu de Viata, ci de contrazicerea cu cei ce nu insusesc dogmele lor. Astfel au iluzia ca isi dau seama cine sunt ei (in comparatie cu ceilalti), fara sa realizeze ca Viata trece pe langa ei asa cum este ea, in momentul prezent.
Care este diferenta dintre ei si ceilalti? De fapt nu este nicio diferenta, in afara de faptul ca ei cauta identitatea lor in exterior, prin separarea de ceilalti ei se reintregesc si isi "dau seama" cine sunt ei. Accentul lor nu e pus pe viata insasi ci pe speranta si amagirea intr-un viitor mai bun. Ei vorbesc incontinuu despre aproapele lor, despre jertfa a ce? Personalitatea lor nu se lasa jertfita in numele vietii, dizolvand-o, ei vor altceva. Ce gust ramane de la ei? Ai senzatia ca incerci sa comunici cu fantomele, care repeta acelasi si acelasi lucru din trecutul lor. Sunt prinsi in vise si traiesc in cosmarul lor. Exact asta e senzatia. La 28 de ani , cand vorbesc cu o persoana dogmatica, simt ca vorbesc cu o fantoma materializata.

[cocorel]

Ma doare capul de cat m-am concentrat si tot n-am inteles.Cred ca sunt total depasit de ceea ce explici.Poate daca ai fi mai succint?Doar cateva propozitii scurte care sa concentreze toata teoria asta expusa aici.

[Karine]

În prealabil postat de cocorel

Ma doare capul de cat m-am concentrat si tot n-am inteles.Cred ca sunt total depasit de ceea ce explici.Poate daca ai fi mai succint?Doar cateva propozitii scurte care sa concentreze toata teoria asta expusa aici.

subscriu, cocorel.
tangun,
1) teoria poate fi interesanta, dar e mult prea lunga. Cu cat e mai clara inf in capul omului, se apropie de "stiire", traire, cu atat se concentreaza, se poate zice in cateva cuvinte si fraze. Fa bunatate...
2) tu citezi, copy/ paste inf asta, ai scris-o uitandu-te la propria viata.. te rog spune-mi cum s-a nascut.

Bucurii,
K

[Tangun]

În prealabil postat de Karine

subscriu, cocorel.
tangun,
1) teoria poate fi interesanta, dar e mult prea lunga. Cu cat e mai clara inf in capul omului, se apropie de "stiire", traire, cu atat se concentreaza, se poate zice in cateva cuvinte si fraze. Fa bunatate...
2) tu citezi, copy/ paste inf asta, ai scris-o uitandu-te la propria viata.. te rog spune-mi cum s-a nascut.

Bucurii,
K

@cocorel
E si normal ca durerea de cap sa apara odata ce cititi cu mintea. Viata nu poate fi inteleseasa cu ajutorul mintii. Observatie trebuie, trebuie sa observi daca nu simti vreo "reactie de raspuns" sau un sentiment de recunoastere din interior, atunci cand le citesti. Nu pot impartasi niciun adevar spiritual pe care in adancul sufletului sa nu-l cunoasteti deja. Tot ce putem face este sa ne amintim ceea ce am uitat.

Cum pot sa explic mai mult ce inseamna a fi una cu Viata, unei fiinte identificate cu mintea? Ea gandeste nu traieste, trebuie sa traiesti nu sa gandesti. In asemenea moment, in fiecare celula a corpului este activata si eliberata cunoasterea vie, veche si totusi mereu noua.
@karine
Asta nu e teorie este iluminare, constiinta pura. Viata. Mare parte din cele postate de mine sunt citate din Eckhart Tolle. Iar iluminarea, atat pentru el si pentru toti cei care se regasesc in invataturile lui, cat si pentru mine, a luat nastere in urma unei depresii , anxietati de mic copil, aproape de limita autodistrugerii, lipsa dorintei de a mai trai, dorinta de nonexistenta puternica si o lipsa de sens a vietii. Suferinta cumplita in care esti prins si in care crezi ca nu mai ai scapare, pana atunci cand te lasi abandonat in ea.

[Tangun]

Un alt aspect al durerii emoţionale, care este o parte intrinsecă a minţii conduse de sinele fals, îl reprezintă un profund sentiment de lipsă sau de neîmplinire, de a nu fi întreg. La unii oameni, acesta este conştient, la alţii este inconştient. Dacă este conştient, forma sa de manifestare o reprezintă sentimentul neliniştitor şi constant al lipsei de valoare proprie sau acela că nu eşti suficient de bun. Dacă este inconştient, va fi resimţit numai indirect, ca o dorinţă, o nevoie, o cerinţă intensă, în orice caz, oamenii se înscriu deseori în graniţele unei nevoi compulsive de gratificare a sinelui fals şi caută lucruri cu care să se identifice pentru a putea umple acest gol pe care îl simt în ei înşişi. Aşa că se luptă să acumuleze posesiuni, bani, succes, putere, recunoaştere sau o relaţie specială, în primul rând pentru a se putea simţi mai bine cu ei înşişi, pentru a se simţi mai compleţi. Dar, chiar şi atunci când obţin toate aceste lucruri, ei constată curând că golul continuă să existe şi este fără margini. Atunci se simt într-adevăr în pericol, pentru că nu se mai pot minţi. Sau pot şi chiar continuă să se mintă, dar le este mult mai greu.

Atâta timp cât mintea dominată de sinele fals vă conduce viaţa, nu vă puteţi simţi cu adevărat bine; nu vă puteţi simţi împăcat sau împlinit, cu excepţia unor intervale foarte scurte, în care obţineţi ceea ce v-aţi dorit, când o dorinţă tocmai a fost împlinită. Deoarece sinele fals este un sentiment derivat al identităţii, el are nevoie să se identifice cu lucruri externe. Are nevoie să fie atât apărat, cât şi alimentat constant. Sinele fals se identifică cel mai des cu posesiunile, cu ocupaţia, cu statutul şi recunoaşterea socială, cu educaţia şi cunoştinţele, cu aspectul fizic, cu aptitudinile speciale, cu relaţiile, cu istoria de viaţă personală sau a familiei, cu sisteme de credinţe şi apelează deseori la identificări politice, naţionaliste, rasiste, religioase şi alte identificări colective. Niciuna dintre acestea nu sunteţi voi.

Găsiţi că este înspăimântător? Sau este o eliberare să ştiţi acest lucru? Mai devreme sau mai târziu, va trebui să renunţaţi la toate aceste lucruri. Poate că acum vă vine greu să credeţi şi, bineînţeles, nu vă cer să credeţi că nu vă puteţi regăsi identitatea în nimic din toate acestea. Veţi afla singur adevărul, îl veţi afla cel mai târziu în momentul în care veţi simţi că se apropie moartea. Moartea ia tot ceea ce nu sunteţi voi. Secretul vieţii este să „mori înainte de a muri” — şi să descoperi că nu există moarte. Nu vă căutaţi sinele în minte.