Ar Trebui Platite Serviciile Religioase?

[Dayana]

Asa cum ne-am obisnuit, conducătorii religioşi percep taxe pentru serviciile religioase prestate, de pildă, pentru botezuri, nunţi şi înmormântări.Unii clerici sunt salariaţii statului, fiind plătiţi pentru a ţine ceremonii, a se îngriji de enoriaşi şi a deschide cu o rugăciune şedinţele zilnice ale organelor legislative. E adevărat, aceste servicii sunt probabil apreciate. În plus, bisericile au cheltuieli de funcţionare ce trebuie acoperite. Dar aprobă oare Biblia aceasta practica de a percepe taxe pentru serviciile efectuate,sau chiar de a-i face pe oameni să se simtă obligaţi să plătească pentru acestea?
Când Isus Cristos a fost pe pământ, conducătorii religioşi iudei, şi nu numai, încercau să scoată profit cu ocazia sărbătorilor religioase, mai ales cu ocazia Paştelui. A aprobat Isus acest lucru? Biblia spune că „a împrăştiat monedele schimbătorilor de bani şi le-a răsturnat mesele". El a zis: „Nu mai faceţi din casa Tatălui meu o casă de negoţ!" (Ioan 2:14-16).
O situaţie asemănătoare existase şi pe vremea profetului Mica, în secolul al VIII-lea î.e.n. Potrivit consemnării biblice, conducătorii religioşi ai Israelului 'detestau dreptatea', iar preoţii 'dădeau învăţătură pentru plată'. În acelaşi timp însă, ei susţineau că au parte de sprijinul lui Dumnezeu, spunând:„Nu este Domnul în mijlocul nostru?" (Mica 3:9, 11 ). Totuşi,Dumnezeu nu era în mijlocul lor, cu alte cuvinte nu-i aproba.Dimpotrivă, El chiar detesta purtarea lor, arătându-le clar acest lucru prin profetul său.
În prezent, mulţi conducători religioşi recurg la metode similare, ce vădesc lăcomie, transformând locurile lor de închinare în adevărate 'case de negoţ'. De fapt, ca întreg, unele organizaţii religioase se implică în comerţ, făcând o afacere profitabilă din vânzarea de icoane şi multe alte obiecte de cult (1 Ioan 5:21).
Când le-a poruncit apostolilor să predice vestea bună, să vindece bolnavi şi chiar să învie morţi, Isus a zis: „Fără plată aţi primit, fără plată să daţi" (Matei 10:7, 8 ). Adevăraţii săi continuatori nu trebuiau să pretindă bani pentru serviciile lor. Chiar Isus le-a dat un exemplu, slujindu-le altora fara să ceară vreun ban în schimb.
Imitându-l pe Isus, apostolul Pavel şi-a îndeplinit serviciul religios „fără plată" (1 Corinteni 9:18). Când a avut nevoie de bani, a muncit confecţionând corturi (Faptele 18:1-3). De aceea a putut spune despre el şi cei ce l-au însoţit în călătorii de misionar: „Noi nu suntem vânzători ambulanţi ai cuvântului lui Dumnezeu, cum sunt mulţi" (2 Corinteni 2:17).

[ap2010]

In parohia de care apartin,mai exact cea a bisericii cu haramul Sf.Nectarie din Iasi,unde este paroh preotul Petrica Lehaci nu se percepe alta taxa decat cea anuala pentru intretinerea
lacasului de cult,taxa care nici macar nu e stabilita,ci da fiecare cat vrea,cei mai multi deloc.
Niciodata nu s-a impus o taxa pentru un serviciu din partea bisericii,ba chiar parintele a si ajutat familiile nevoiase cand au trebuit sa inmormanteze pe cineva.
Iar biserica care s-a construit recent este ridicata numai din contributii benevole si multa munca din partea enoriasilor,nu din taxe.

[Mihnea Dragomir]

Deci, cine dădea banii pentru Isus ? În timpul celor trei ani şi aproape jumătate cât a durat misiunea lui publică, a recurs la miracolul înmulţirii pâinilor numai de două ori. În rest, din ce bani mânca ? Dar apostolii Lui ?
Ştiţi cam cât dădeau primii creştini Bisericii ? Ei bine, dădeau tot ce aveau, în afară de bunurile personale. Toate erau puse la mijloc.

Revenind la vremea de azi, din ce bani spuneţi dv că ar trebui plătită factura de gaz de la biserica dv ? Dar cea de curent ? Dar repararea odăjdiilor ? Dar curăţenia bisericii ?

Cred ca problema,daca exista o problema,este mult mai veche.Cumva este si e inteles.In cartea lui Jean Danielou ,,Biserica Primara"se descrie o realitate care,cumva,ar explica printr-un paralelism istoric situatia din prezent:Biserica,la un anumit moment,se transfoma dintr-o mina de sfinti saraci in conflict cu lumea intr-o institutie.Era previzibil.Biserica se marea din punct de vedere numeric,se impunea o disciplina,o conlucrare cu autoritatile laice,nu se putea purta un razboi etern cu toti si cu toate.Poate suna cinic dar realitatile istorice cuprind si notiunea de ,,adaptare".Danielou spunea:,,Preotii care au grija sufletelor nu pot accept aceasa viziune(nn.a unei biserici in confict permanent si intransigent cu lumea).Unui popor de crestini care creste ii sunt necesare institutiile".

Multi,probabil,se vor grabi sa spuna ,,Deci au cedat,au intrat in lumesc,au devenit o simpla organizatie si atat.Si-au tradat scopul".O concluzie valida pina la un punct daca preferi analize radicale dar extrem de discutabile dn punct de vedere strict uman,cu tot ce implica asta.Biserica,in forma ei organizata,nu este o adunare de puri si sfinti.Sau nu numai de sfinti.In primul rand sunt oameni cu tot ce decurge din asta iar natura umana este departe de a fi perfecta.In mod paradoxal s-ar putea spune ca acesta imperfectiune i-a conferit si credibilitate de-a lungul timpului,o Biserica formata numai din oameni perfecti poate ar fi intimidat pe
,,imperfectii" laici care nu s-ar fi mai apropiat de ea,constienti fiindca nu s-ar fi ridicat la acel nivel.Idealismul este interesant dar nu cand vorbim de institutii si de oamenii care le servesc.Sa nu uitam cine este modelul suprem de urmat iar o alta perfectiune decat a Lui,eu personal nu cunosc.

Un amic(parere personala) imi spunea : ,,Desi Apostolul Petru a fost imperfect,uneori chiar si in statornicia in Credinta si cu toate aceste Mantuitorul i-a spus:,,Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui" (Matei 16:18). Si prin acesta poate a vrut sa ne spuna ca Biserica Sa,chiar si servita de oameni imperfecti,tot nu va fi biruita de necurat pentru ca perfectiunea Mantuitorului transcede imperfectiunii noastra si acolo unde noi cadem EL ne ridica.Tinand cont ca vorbim de Mantuitor este intemeiat sa presupunem ca nimic din natura umana,in veci vecilor,nu ii era necunoscut"

Organizarea Bisericii,stabilirea fondurilor ei banesti,interdependenta in raport de Stat,sunt consecinte logice si firesti ale drumului prin istorie iar istoria nu este nici pura si nici sfanta.Si nici noi oamenii nu prea suntem asa iar de multe ori nici institutiile noastre nu urmeaza alta cale.O lume perfecta nu vom gasi aici ci in Imparatia Celui de Sus.

Categoric ca de-a lungul timpului s-au facut si se fac excese,se comit greseli si nedreptati.Este efectul naturii umane.S-ar ridica,pe aceasta cale,problema daca ceva imperfect poate sluji unui scop perfect prin definitie.Eu cred ca da.In caz contrar Cel de Sus ar trebui sa ne stearga pe multi,daca nu cumva aproape pe toti, de pe harta.O analiza a evolutiei prin timp comporta lumini si umbre,precum lumea in care traim.

Dar si eu,ca orice individ,am o limita la care m-as opri.Atat timp cat traiesti in societate trebuie sa te integrezi cumva asa ca nu voi nega posibilitatea Bisericii de a supravietui material.De multe ori in istorie,din acele fonduri,au fost ajutati la randul lor foarte multi oameni.Sau a fost sprijinit cultura,sau invatamintul,sau stiinta.Mac Arthur spunea ceva la care subscriu: ,,Ca sa asisti la o slujba nu trebuie sa platesti.Daca o Biserica doreste sa vinda ceva,atunci trebuie sa vegheze ca acele actiuni banesti sa nu devina un scop in sine,sa nu devina mai importante decat ceea ce trebuie sa faca si sa nu devina o prioritate ci doar un mijloc necesar."

Cat de mult am respecta in felul acesta cele scrise in The Holy Bible? Un etalon ar putea fi cele scrise in I Timotei 5:17-18: ,,Preoţii care cârmuiesc bine să se învrednicească de îndoită cinste, mai ales cei ce se ostenesc cu cuvântul şi cu învăţătura că zice Scriptura: Să nu legi gura boului care treieră; şi: Vrednic este lucrătorul de plata sa." Iar pentru acesta regula,slujitorii Domnului vor raspunde in fata Lui iar cine isi uita rolul si devine precum vanzatorii din Templu,sa nu uite cele spuse de Mantuitor:"Casa Mea, casă de rugăciune se va chema, iar voi o faceţi peşteră de tâlhari!"

Noi oameni,in judecata noastra,ne putem insela,putem judeca stramb sau subiectiv dar Cel de Sus niciodata nu judecata altfel decat drept.Fiecare isi va lua plata sa.Se spune ca in viata nu poti scapa de doua lucruri: de taxe si de moarte.Ce urmeaza dupa va urma poate standardul de judecata a lui Avraam din Geneza 14:21-24: ,,Iar regele Sodomei a zis către Avram: "Dă-mi oamenii, iar averile ia-le pentru tine!"

Avram însă a răspuns regelui Sodomei: "Iată, îmi ridic mâna spre Domnul Dumnezeul cel Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului,Că nici o aţă sau curea de încălţăminte nu voi lua din toate câte sunt ale tale, ca să nu zici: "Eu am îmbogăţit pe Avram",Fără numai cele ce au mâncat tinerii şi ceea ce se cuvine a se împărţi aliaţilor mei, care au mers cu mine: Aner, Eşcol şi Mamvri. Aceia să-Şi ia partea lor!"

Disclaimer :) cele scrise reprezinta doar opinia mea complet imperfecta si trebuie tratata ca atare.As mai fi avut multe argumente pro sau contra si asta este poate dovada unei polemici umane fara de sfarist care insa ne arata ca raul si binele nu vor putea fi despartiti de noi oamenii ci in alt mod,asa cum ne-a arata Mantuitorul intr-o lectie de intelepciune divina (Matei 13:24-30)

,, Asemenea este împărăţia cerurilor omului care a semănat sămânţă bună în ţarina sa.Dar pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină printre grâu şi s-a dus.Iar dacă a crescut paiul şi a făcut rod, atunci s-a arătat şi neghina.

Venind slugile stăpânului casei, i-au zis: Doamne, n-ai semănat tu, oare, sămânţă bună în ţarina ta? De unde dar are neghină?Iar el le-a răspuns: Un om vrăjmaş a făcut aceasta. Slugile i-au zis: Voieşti deci să ne ducem şi s-o plivim?

El însă a zis: Nu, ca nu cumva, plivind neghina, să smulgeţi odată cu ea şi grâul.Lăsaţi să crească împreună şi grâul şi neghina, până la seceriş, şi la vremea secerişului voi zice secerătorilor: Pliviţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul adunaţi-l în jitniţa mea."

[medusa]

nu toti preotii percep bani.

[Mihnea Dragomir]

Am facut parte, o vreme, din curia parohiei mele. Din afară, e uşor de vorbit şi mai uşor e de aruncat piatra. Dinăuntru, nu ştii cum să mai împarţi bugetul. Când vine factura de gaz de 30 de miloane, când, la câteva zile, vine şi aceea de curent de 10 miloane, când trebuie reparată ferecătura Sfintei Evanghelii, fapt care nu se poate realiza decât la ateliere de peste munţi şi costă 5 milioane plus cheltuieli poştale, când în atenţia serviciului social sunt 28 de bătrâni care nu au pe nimeni şi de nici unele şi au fost, odată, stâlpi ai Bisericii în clandestinitate, aşteptând acum o bucată de pâine din partea parohiei, când Cultele îţi promit 200 de miloane ca să refaci toată pictura, cerându-ţi mai înmtâi studiu de fezabilitate de 20 de milioane, când regia de apă îţi pune în vedere să nu mai foloseşti fântâna ca să uzi grădina, ci să cumperi apă de la ei, atunci se cheamă că ai luat un prim contact cu problema bugetară dintr-o parohie. Te bucuri de orice venit, cât de mic. De orice lumânare vândută la pangar. De orice monedă de 50 de bani care e în cutia milei, pe care o întorci pe dos în speranţa că mai e un firfiric nebăgat în seamă. Te rogi să mai vină o încasare de la un botez, ceva. Pentru înmormântări nu poţi să te rogi, dar pausul de la pomenire poate acoperi o gură flămândă.

În primul an, episcopul meu dădea binecuvântarea arhierească cu mâinile goale. Numai în imaginaţia noastră ţinea dicher şi tricher. Erau pe lista de achiziţii, dar mai întâi trebuie plătite facturile. O lingură e foarte bună pe post de căţuie. La fel, este rămăşiţa unui felon vechi, pe post de dveră care să acopere uşile împărăteşti. Cultul lui Dumnezeu merită mai mult, dar dacă nu plătim acum 30 de miloane la gaz, vom avea de plătit 60 peste o lună, plus penalităţi.

Deci, cine nu a participat la problemele financiare ale unei comunităţi de credinţă, e imoral să vorbească.

[Hector]

Nici parintele de la parohia de care apartin nu percepe taxe. Totul este pe baza pe donatii. Cand l-am intrebat cat sa ii dam (fusese o inmormantare si parastas in familie) ne-a zis pe un ton oarecum rastit: Da' ce, eu sunt de la garda financiara ?! Nu vroia sa ne ceara sau sa spuna vreo suma. Apoi i-am dat noi cat am crezut de cuviinta, in semn de donatie catre biserica.

Problema tine de mai multi factori:
- obiceiul, adanc incetatenit al romanilor, de a bani
- saracia preotilor, care primesc salarii mici si au familii de sustinut (si toti stim cat de greu se descurca o familie cu cheltuielile, mai ales cele cu mai multi copii)
- costurile mari de intretinere a locasului de cult. Cum s-a zi si mai sus, costurile sunt de ordinul zecilor de milioane, mai ales iarna, iar in plus mai trebuie platit si personalul auxiliar.

S-a ajuns aici din cauza ca s-a facut greseala de a se indeparta acel obicei ca fiecare enorias sa dea un procent din venitul sau anual la biserica, obicei care are un fundament biblic.
TOATE confesiunile crestine iau bani de la enoriasi, dar iau prin acest obicei, procedeu, iar nu prin a plati botezurile, nuntile, etc.


Odata ce oamenii si preotii s-au invatat asa e mai greu sa se dezvete. Daca toti cei care se duc saptamanal la biserica, ar da anual un procent (sub 10%) din venitul dobandit, nu ar mai exista taxe care smintesc oamenii si care nu prea sunt conforme cu interpretarea stricta a Bibliei sau cu invataturile Bisericii Ortodoxe.

[heaven]

Preotii sunt si ei oameni si trebuie sa traiasca,au familii,iar un salariu de preot e tare mic...
Nu vad nimic rau in a primi ceva,atat cat vrea sa dea omul,insa cu conditia sa nu cada in iubire de arginti si sa refuze sa ajute atunci cand persoana chiar se afla in imposibilitatea de a-i plati.
De exemplu,ca preotul sa refuze sa oficieze slujba de inmormantare pentru ca familia decedatului nu are bani sa ii dea,chiar mi se pare...no comment!

[ai2]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Deci, cine dădea banii pentru Isus ? În timpul celor trei ani şi aproape jumătate cât a durat misiunea lui publică, a recurs la miracolul înmulţirii pâinilor numai de două ori. În rest, din ce bani mânca ? Dar apostolii Lui ?
Ştiţi cam cât dădeau primii creştini Bisericii ? Ei bine, dădeau tot ce aveau, în afară de bunurile personale. Toate erau puse la mijloc.

Revenind la vremea de azi, din ce bani spuneţi dv că ar trebui plătită factura de gaz de la biserica dv ? Dar cea de curent ? Dar repararea odăjdiilor ? Dar curăţenia bisericii ?

Parca averile se dadeau saracilor nu bisericii care nu prea exista in acele vremuri! Cu siguranta nici bani de la stat nu primea Iisus! Avea Iisus masserati? Aveam lanturi de aur la gat? Vile cu nspe etaje? Parca nu mi-a zis nimic din toate astea profu' de religie platit din bani publici pentru ora de religie ORTODOXA.
Cu siguranta facturile respective nu justifica preturile practicate de BOR-i. Sa dai 1000 de lei pentru o nunta de maxim o ora cand tot personalul e platit de la stat si nu plateste impozit pe lumanari este totusi exagerat. Si 1000 de lei e un pret rezonabil in capitala. De curand am auzit ca e cam greu sa gasesti o biserica in care sa nu se boteze mai mult copii deodata. Sa ne mai miram ca biserica apare din ce in ce mai corupta in ochii platitorilor de taze si impozite?

[ai2]

În prealabil postat de heaven

Preotii sunt si ei oameni si trebuie sa traiasca,au familii,iar un salariu de preot e tare mic...
Nu vad nimic rau in a primi ceva,atat cat vrea sa dea omul,insa cu conditia sa nu cada in iubire de arginti si sa refuze sa ajute atunci cand persoana chiar se afla in imposibilitatea de a-i plati.
De exemplu,ca preotul sa refuze sa oficieze slujba de inmormantare pentru ca familia decedatului nu are bani sa ii dea,chiar mi se pare...no comment!

Omul nu da cat vrea, preotul cere sau eventual vreun adjutant care-ti bate obrazu'. Cat despre refuzuri au fost destule cazuri in care cu mortu' pe masa preacucernicul parinte refuza sa se prezinte pentru ca familia respectiva n-a trecut destul de des pe la biserica.
Uneori am impresia ca preotii sunt tine mult prea facile! Am atatea sa le reprosez si sunt atat de putini cei pe care ii numiti cu har incat parca e sub demnitatea mea sa-i mai atac.