Sa ne impartasim des sau rar?

[Fani71]

În prealabil postat de antoniap

Cand ne impartasim, e Hristos in noi daca ducem o viata crestina si ne pregatim cu post si cu rugaciune pentru acest moment important si ne curatam cum se cuvine casa sufletului. Altminteri, am inteles ca exista posibilitatea ca Hristos sa nu cineze in noi, ci sa ne lase doar painea si vinul sa le inghitim.

Tu ma banuiesti pe mine de idei catolice, insa tu aici fii atenta ca exprimi la sfarsit o idee de origine protestanta aceea ca sfintele Daruri nu ar mai fi trupul si sangele lui Hristos daca noi nu suntem vrednici sau nu credem in ele.
A nu se confunda obiectivitatea transformarii care este independenta de noi, cu 'subiectivitatea' lucrarii lor in noi (adica, ele nu pot da rod in noi daca noi nu facem la randul nostru un efort, daca nu 'conlucram' (sinergia) cu Dumnezeu. Aceasta conlucrare consta intr-o pregatire, prin pocainta, rugaciune si post (care nu trebuie sa fie neaparat post inainte de impartasanie, cateva zile, cum cer unii preoti in Romania; este o traditie romaneasca, pe care rusii de ex. nu o cunosc), dar si in viata de toate zilele, in felul cum il lasam pe Dumnezeu sa lucreze in noi dupa ce ne impartasim.
Mie impartasania imi da putere si curaj.

Sursele mele de informare sunt Scrierile Sfintilor Parinti, scrieri vechi care au trecut prin multe ,,filtre''. Ceva se intampla daca luam cu nevrednicie Sfanta Impartasanie, dar nu ceva bun, caci Hristos nu Se lasa batjocorit.

,,Trupul Stapanului vrand sa-l primesti spre hrana,
Fii cu frica sa nu te arzi, ca foc este;"
(din randuiala Sfintei Impartasanii)

Alte citate nu am la indemana acum, dar nici prin cap nu-mi trece sa citesc scrieri actuale care orienteaza Ortodoxia catre ecumenism.

[Fani71]

În prealabil postat de antoniap

Sursele mele de informare sunt Scrierile Sfintilor Parinti, scrieri vechi care au trecut prin multe ,,filtre''. Ceva se intampla daca luam cu nevrednicie Sfanta Impartasanie, dar nu ceva bun, caci Hristos nu Se lasa batjocorit.

,,Trupul Stapanului vrand sa-l primesti spre hrana,
Fii cu frica sa nu te arzi, ca foc este;"
(din randuiala Sfintei Impartasanii)

Alte citate nu am la indemana acum, dar nici prin cap nu-mi trece sa citesc scrieri actuale care orienteaza Ortodoxia catre ecumenism.

Sa lasam ecumenismul, ca nu are nici o lmegatura cu problema noastra.
Mai lipsesc cipurile si pasapoartele biometrice aici :-)

Ei, sigur, iti dau dreptate, se pot intampla lucruri rele daca ne impartasim cu nevrednicie, insa nu ce ziceai tu mai sus.
Insa intrebarea este ce inseamna cu nevrednicie. Sf Pavel spune 'fara sa luam seama de trupul si sangele Domnului'.
Nu stiu daca stii cartea sfantului Nicodim Aghioritul despre 'Impartasania frecventa' (a aparut pe romaneste intr-o colectie de la muntele Athos), in care sfantul argumeneaza ca trebuie sa ne impartasim cat mai des - dar sa si incercam sa fim vrednici de asta. Adica viata noastra sa se transforme impreuna cu impartasania.
Asa sa fie! Doamne ajuta!

[vasileVas]

Nu am avut timp sa citesc multimea de posturi referitoare la aceasta tema, am citit doar cateva si am recunoscut cele 2 atitudini referitoare la deasa/rara impartasanie.

Duhovnicul nostru (al meu si al sotiei) este pentru deasa impartasanie, desi nu impune asta fiilor lui. Astfel avem in biserica noastra cunoscuti care se impartasesc si de cateva ori pe an, dar avem si care se impartsesc de cateva ori pe saptamana. Eu personal, eram pentru o cale mai de mijloc, adica o data la o saptamana, sau doua. Cu timpul (anii), am ajuns sa ma impartsesc mai des, nu ca un "premiu" ci ca o "necesitate" sau mai bine spus "medicament".

De multe ori m-am intrebat oare cum vede Domnul deasa mea impartasire. Daca printre duhovnici gaseam cu usurinta adepti ai desei impartasiri (bineinteles, cu pregatirea de rigoare) ma gandeam sa nu-mi atrag "mania Domnului" care "arde" pe cei nevrednici.

Intamplarea urmatoare am primit-o ca un raspuns la framantarea mea.

Era intr-o joi, cand la bisericuta noastra se tinea liturghie, eu ma pregatisem citindu-mi canonul si rugaciunile pentru Impartasanie. Dar in acea seara, am avut polutie sau scurgere. A doua zi dimineata, desi stiam ca Parintele ma mai oprise de la Impartasanie in astfel de situatii, am intrat la Dansul in Proscomidiar si i-am spus de problema mea. I-am cerut binecuvantare pentru a ma impartasii. (De regula nu sunt asa de nesimtit dar atunci doream mult sa ma impartasesc). Parintele mi-a spus ca il opresc canoanele, si ca mai bine sa vin in ziua urmatoare. Am iesit de la Parinte impacat si linistit cu hotararea lui. Slujba a continuat, iar atunci cand Parintele impartasea credincioasii s-a intamplate ceva care l-a facut pe Parinte sa se retraga cu Potirul in altar. Apoi, la urma, dupa ce a terminat de impartasit credinciosii m-a chemat si pe mine. Eu i-am adus aminte (discret) ca sunt oprit. Parintele m-a incurajat zicand ca asta-i voia Domnului. Ceva l-a facut sa se razgandeasca, nu stiu cand si cum caci nu mi-a spus nici mai apoi cand i-am cerut iertare pentru cele intamplate. Dar de atunci pastrez vie amintirea dorintei Domnului meu de a se uni EL cu mine nevrednicul.

Nu sunt un cuvios, sunt un tata si un sot, cu un servicu lumesc. Un om lumesc intr-un cuvant. Dar totusi, Domnul a VRUT sa intre in camara inimii mele. Ma umplu de recunostinta ori de cate ori imi aduc aminte de aceasta.

Cred ca judecatile Domnului sunt ca de la cer la pamant fata de ale noastre, cred ca Domnul se uita la inimile noastre mai mult decat la canoane si posturi, si mai cred ca si noi, care ades ne impartasim putem fi minutul asta purtatori ai Domnului in noi , iar in minutul urmator vanzatori ai Domnului Hristos (asemenea lui Petru caruia Domnul i-a spus "Inapoia mea Satano ca siminteal imi esti" asta la scurt timp dupa ce il laudase pentru marturisirea lui de credinta)


In legatura cu postul inainte de Sf. Imaprtasanie as mai adauga ceva. Din cele cateva posturi pe care le-am citit am dedus ca lumea posteste chiar si 8 zile inainte. Parintele nostru nu cere asa ceva celor ce ne impartasim des, dar care tinem toate posturile de peste an, miercurea si vinerea inclusiv deoarece aceset zile de post insumate reprezinta mai mult de jumatate din zilele anului, si dupa parea Dansului, ar ajunge Sf. Impartasanie ceva obositor.

Toate cele bune, Doamne ajuta!

[Hartford]

În prealabil postat de vasileVas

Nu am avut timp sa citesc multimea de posturi referitoare la aceasta tema, am citit doar cateva si am recunoscut cele 2 atitudini referitoare la deasa/rara impartasanie.

Duhovnicul nostru (al meu si al sotiei) este pentru deasa impartasanie, desi nu impune asta fiilor lui. Astfel avem in biserica noastra cunoscuti care se impartasesc si de cateva ori pe an, dar avem si care se impartsesc de cateva ori pe saptamana. Eu personal, eram pentru o cale mai de mijloc, adica o data la o saptamana, sau doua. Cu timpul (anii), am ajuns sa ma impartsesc mai des, nu ca un "premiu" ci ca o "necesitate" sau mai bine spus "medicament".

De multe ori m-am intrebat oare cum vede Domnul deasa mea impartasire. Daca printre duhovnici gaseam cu usurinta adepti ai desei impartasiri (bineinteles, cu pregatirea de rigoare) ma gandeam sa nu-mi atrag "mania Domnului" care "arde" pe cei nevrednici.

Intamplarea urmatoare am primit-o ca un raspuns la framantarea mea.

Era intr-o joi, cand la bisericuta noastra se tinea liturghie, eu ma pregatisem citindu-mi canonul si rugaciunile pentru Impartasanie. Dar in acea seara, am avut polutie sau scurgere. A doua zi dimineata, desi stiam ca Parintele ma mai oprise de la Impartasanie in astfel de situatii, am intrat la Dansul in Proscomidiar si i-am spus de problema mea. I-am cerut binecuvantare pentru a ma impartasii. (De regula nu sunt asa de nesimtit dar atunci doream mult sa ma impartasesc). Parintele mi-a spus ca il opresc canoanele, si ca mai bine sa vin in ziua urmatoare. Am iesit de la Parinte impacat si linistit cu hotararea lui. Slujba a continuat, iar atunci cand Parintele impartasea credincioasii s-a intamplate ceva care l-a facut pe Parinte sa se retraga cu Potirul in altar. Apoi, la urma, dupa ce a terminat de impartasit credinciosii m-a chemat si pe mine. Eu i-am adus aminte (discret) ca sunt oprit. Parintele m-a incurajat zicand ca asta-i voia Domnului. Ceva l-a facut sa se razgandeasca, nu stiu cand si cum caci nu mi-a spus nici mai apoi cand i-am cerut iertare pentru cele intamplate. Dar de atunci pastrez vie amintirea dorintei Domnului meu de a se uni EL cu mine nevrednicul.

Nu sunt un cuvios, sunt un tata si un sot, cu un servicu lumesc. Un om lumesc intr-un cuvant. Dar totusi, Domnul a VRUT sa intre in camara inimii mele. Ma umplu de recunostinta ori de cate ori imi aduc aminte de aceasta.

Cred ca judecatile Domnului sunt ca de la cer la pamant fata de ale noastre, cred ca Domnul se uita la inimile noastre mai mult decat la canoane si posturi, si mai cred ca si noi, care ades ne impartasim putem fi minutul asta purtatori ai Domnului in noi , iar in minutul urmator vanzatori ai Domnului Hristos (asemenea lui Petru caruia Domnul i-a spus "Inapoia mea Satano ca siminteal imi esti" asta la scurt timp dupa ce il laudase pentru marturisirea lui de credinta)


In legatura cu postul inainte de Sf. Imaprtasanie as mai adauga ceva. Din cele cateva posturi pe care le-am citit am dedus ca lumea posteste chiar si 8 zile inainte. Parintele nostru nu cere asa ceva celor ce ne impartasim des, dar care tinem toate posturile de peste an, miercurea si vinerea inclusiv deoarece aceset zile de post insumate reprezinta mai mult de jumatate din zilele anului, si dupa parea Dansului, ar ajunge Sf. Impartasanie ceva obositor.

Toate cele bune, Doamne ajuta!

s-a intamplate ceva care l-a facut pe Parinte sa se retraga cu Potirul in altar

Vasile multumim ca ai impartasit cu noi aceasta intamplare dar te rog sa fii mai explicit cind sa intors in altar poate dupa ce au trecut cei de la impartasit sau cum?
Doamne ajuta

[elisei]

Parintele meu duhovnic mi-a spus:"Setea si foamea un parinte o simte atunci cand un fiu are nevoie.Sfanta Jertfa a Domnului este medicina care vindeca toate,prin Hristos toate se curata si toate se indreapta,vindecarea vine prin El si in El se desavarseste totul si toate sunt ingaduite de la Dumnezeu pentru a ne smerii si a ne inalta in acelasi timp.".Deci daca ne impartasim des cu Sfanta Jertfa a Domnului,ne impartasim cu taina iubirii supreme a lui Dumnezeu,care impartasire,printre alte daruri are si pe acela ca ne ridica de la intelegerea prunceasca a vietii.

[laraG]

Draga frate, VasileVas!
Cred ca Parintele v-a impartasit pana la sfarsit, gandindu-se la pocainta si sinceritatea dv. de la Spovedanie.Indepartandu-va de la Sfanta Impartasanie ar fi insemnat predarea dv." in mainile vrajmasului", dupa cum spune Sf.Teofan Zavoratul.Domnul insusi, in mila Lui,a daruit insuflare si indrumare Parintelui privind modul in care sa procedeze.Doamne ajuta-ne sa ne amintim toate neputintele si pacatele pentru a ni le marturisi la vreme Parintelui nostru duhovnic!

[Florin-Ionut]

CANONUL 9 apostolic:
Toţi credincioşii care intră (în biserică) şi ascultă scripturile, dar nu rămân la rugăciune (slujbă) şi la Sfânta împărtăşanie, aceia trebuie să se afurisească, ca făcând neorânduială în biserică.
(66, 80 Trul.; 2 Antioh.; 11 Sard.; 2 Dionisie Alex.)

CANONUL 2 Antiohia :
Toţi cei ce intră în Biserică şi ascultă Sfintele Scripturi, dar nu participă la rugăciune împreună cu poporul, sau se feresc de participare la Sfânta Euharistie potrivit oarecărei nerânduieli, aceştia să se lepede din Biserică, până când nu se vor mărturisi şi nu vor arăta roduri de pocăinţă, şi atunci rugându-se vor putea primi iertare.

http://canoaneortodoxe.net/pdf/1.Can...Apostolice.pdf
http://canoaneortodoxe.net/pdf/3.Can...e_Antiohia.pdf

Parintele duhovnic mi-a recomandat cartea lui Ioan Ică jr. "Impartasirea continua cu Sfintele Taine. Dosarul unei controverse, marturiile Traditiei." A citit-o cineva?

Parintele meu mi-a spus ca impartasania nu este un premiu pe care-l primim pentru viata noastra virtuoasa sau pentru nu stiu ce merite. Este conditia pentru a fi iertati de pacate, spovedania fiind mai mult o despovarare a constiintei.

[Mihnea Dragomir]

La noi la catolici, obligaţia este să ne împărtăşim cel puţin o dată pe an, de preferinţă în timpul pascal, care se întinde pe o perioadă de 12 săptămâni centrată pe Sf Paşti. Nu este recomandabil să ne împărtăşim de două ori în aceeaşi zi, în afara unor situaţii absolut speciale şi extreme.
Între minimul de "odată pe an" şi maximul de "odată pe zi", frecvenţa împărtăşirii este la latitudinea fiecărui credincios. Eu mă împărtăşesc, de regulă, săptămânal, adică duminica, atunci când e obligatoriu să merg la Sf Liturghie, precum şi în alte zile de poruncă, dacă nu cad duminica. Azi nu m-am împărtăşit, fiindcă era coadă la spovadă şi examenul de conştiinţă mi-a arătat că am nevoie de spovadă mai întâi.
Tradiţia catolică (pe care noi am cam pierdut-o) recomandă ca examenul de conştiinţă să fie vinerea, eventuala spovadă sâmbăta, iar cuminecarea duminica.

[Hector]

Un studiu referitor la aceasta problematica. Impartasirea deasa / impartasirea rara: http://www.blog.teologie.net/2010/01...ne-impartasim/