Suferinta fetei nemaritate

[zaharia_2009]

Pt. asemenea discutii dar mai ales pt. asemenea mentalitati tinerii din ziua de astazi nu-si mai asuma responsabilitatea unei casnicii iar tinerele nu mai sunt rabdatoare intru credinta .
Si se intimpla ceea ce vedem cu totii : discutii fara sens intre sexe.
Sensul pierdut nu este decit intru credinta adevarata, traita, si nu cea intelectuala !


Un tinar monah staruia pe linga batrinul sau ca sa-i dea binecuvintare sa se duca in pustie . Batrinul cunoscindu-l bine si stiind ca nu este pregatit nu ingaduia aceasta . Si tinarul tot staruia . La un moment dat, pt. a convinge pe batrin despre cit de versat este el pt. pustie i-a spus : parinte binecuvinteaza odata caci stiu multe despre lupta duhovniceasca . Daca vine ispititorul asupra ta cu sila atunci trebuie sa faci cutare, daca vine cu somn , trebuie sa faci cutare , daca vine cu lene , trebuie sa faci asa, daca vine cu ingrozire , trebuie sa faci asa... s.a.m.d.
Batrinul necajit ca fiul sau duhovnicesc nu pricepea nimic din vorbele lui, cu mare greutate a incuviintat ca acesta sa mearga in pustie .
Dupa o saptamina, in toiul noptii , ucenicul se intorcea in minastire alergind de minca pamintul . Batrinul s-a ridicat de la rugaciune, il intimpinara si il intreba : de ce te-ai intors fiule de la liniste ?
Acesta raspunse : a tabarit diavolul asupra mea cu atita furie si turbare sa ma scoata din pustie de m-a ingrozit !
- Pai si ce , nu ai stiut cum sa te lupti cu el ?
- Parinte , a fost mult mai tare decit ma asteptam !
- Sti ce fiule , du-te si sa stai in chilia ta , in minastire, impreuna cu fratii pina vei adormi intru Domnul ca de stiut sti multe dar putere nu ai ca sa implinesti . Pina vei prinde si putete du-te si stai la locul tau in sfinta minastire !

Asa procedeaza mai toti tinerii care imbraca aceasta mentalitate atunci cind doar gindesc la casatorie, fara insa a avea si putere de a implini asa ceva !
De stiut, multi cunosc multe , dar de implinit , numai unii pot si implini ! Restul, vorbe si ambitii goale !

[Profetul de carton]

În prealabil postat de TunsDiana

Pai tocmai spunea ca la locul de munca ..... etc etc, si mie imi pare ca se plange.

nu, nu ma plang, iau oamenii asa cum sunt si mi-ar placea sa cred ca am tot timpul garda ridicata insa de multe ori nu este asa si iau teapa! asta pt ca inca nu am invatat sa nu am atata incredere in oameni!

[anita]

În prealabil postat de Profetul de carton

nu, nu ma plang, iau oamenii asa cum sunt si mi-ar placea sa cred ca am tot timpul garda ridicata insa de multe ori nu este asa si iau teapa! asta pt ca inca nu am invatat sa nu am atata incredere in oameni!

poate trebuia spus asa :
"nu, nu ma plang, iau oamenii asa cum sunt si mi-ar placea sa cred ca am tot timpul garda ridicata insa de multe ori nu este asa si iau teapa! asta pt ca inca nu am invatat sa am atata incredere in oameni!":
Asta trebuie sa dobanditi ca sa capatati liniste ,sa luati oameniiasa cum sunt si sa nu aveti asteptari prea mari de la ei .

[Profetul de carton]

În prealabil postat de anita

sa nu aveti asteptari prea mari de la ei .

pai asta cum se traduce? nu cum am zis eu, cu alte cuvinte sa nu le acordam prea mult credit (incredere)

[ioanna]

@ AlinB
Eu scriu una, iar d-voastra veniti cu niste concluzii deplasate. Am spus ca nu regret ce am facut pana acum. Chiar daca as avea posibilitatea sa dau timpul inapoi, tot nu ma vad casatorita la 20 de ani, in conditiile in care eram studenta si intretinuta de parinti, deci probabil tot acelasi drum l-as fi parcurs. Nu consider o eroare faptul ca-ti intemeiezi o familie la 28-30 de ani (sau unii dupa), adica atunci cand considera fiecare ca este pregatit sa-si asume responsabilitati si constient ca a facut alegerea potrivita pentru el/ea.

[Profetul de carton]

fetelor, nu mi-o luati in nume de rau, dar totusi grabiti-va cu maritisul ca daca treceti de 30 de ani...atunci barbatul cat sa aiba? 32-35 de ani...cu cat trec anii cu atat veti gasi mai putini barbati necasatoriti...raman necasatoriti aceia care sunt niste libertini sau care nu au reusit sa faca nimic in viata (nu au casa, nu au masa!)

În prealabil postat de Profetul de carton

cine a adus bani pentru a fi cumparata mancarea, acela decide si ce sa manance!

A pei atunci sa si gateasca el. Daca tot decide ce mancare se pune pe masa. Si daca tot decide tot. Sa faca si curatenie, ca tot el decide cu ce ustensile sa face curatenia si asa mai departe.

Sfantul Ioan Gura de Aur de exemplu, te contrazice. La fel si duhovnicii care au scris despre casatorie.

2. „Sotia este a doua autoritate”

In viziunea Sfantului Ioan Gura de Aur, autoritatea care insoteste conducerea treburilor familiale este in mod real impartita in cel mai inalt grad – sotia fiind „a doua putere (arche deutera)” (18) , „al doilea imparat al casei, caruia ii lipseste doar coroana” (19 ). El defineste casatoria drept „acea stare potrivit careia exista si egalitate (ison), si libertate”, unde „supunerea este usoara (holos mikra)” (20) Daca „cel ce conduce in Biserica are colaboratori (koinonous)(21) care se afla sub autoritatea lui (tes arches), tot astfel si barbatul are un colaborator (koinonon), anume, pe sotia lui.”(22)

Prin urmare, sotia este a doua putere in familie, avand doar ceva mai putina autoritate decat sotul ei, care conduce treburile familiale in stransa colaborare cu ea. Sfantul Parinte nu ne ofera o descriere detaliata a felului in care ar povatui el un cuplu sa-si organizeze viata familiala zi de zi. Dupa toate probabilitatile, a considerat ca este eficient sa ne puna la dispozitie indrumari de ordin general, din care fiecare cuplu in parte sa-si poata alege pe cele care ii sunt de folos. Fara sa apelam la nici un fel de speculatii proprii, ci doar bazandu-ne pe aceste indrumari, putem presupune ca el preconiza ca fiecare decizie luata intr-o familie sa fie precedata de discutii sau dezbateri, la care sa participe ambii membri ai cuplului, in asa fel incat decizia finala sa se bucure de acordul amandorura - si, bineinteles, si al copiilor, atunci cand este cazul. Daca sotul si sotia se iubesc cu adevarat, daca tin cu adevarat unul la celalalt, atunci sotul nu va avea nici un motiv sa treaca peste vointa sotiei lui, impunandu-si propria vointa, deoarece fiecare dintre ei se va gandi la binele celuilalt mai mult decat la cel personal, se vor supune amandoi in aceeasi masura poruncilor date de Hristos Domnul si vor progresa duhovniceste impreuna, cu aceeasi ravna.
Un sot inzestrat cu intelepciune va dori intotdeauna sa se sfatuiasca cu sotia lui inainte de a lua o hotarare, beneficiind astfel de chibzuinta ei; se vor invata astfel unul pe celalalt si se vor stimula unul pe celalalt pe taram spiritual, dupa cum vom vedea in cele ce urmeaza. In ceea ce priveste conducerea gospodariei, Sfantul Parinte considera ca sotia este aceea care trebuie sa fie la carma, in timp ce sotul, constient ca este mult mai putin apt decat ea in acest domeniu si ca nu are experienta necesara rezolvarii problemelor gospodaresti, trebuie sa fie foarte recunoscator ca ea este cea care conduce, si nu el; lui ii revine, desigur, responsabilitatea de a veghea la bunul mers al lucrurilor, in ansamblul lor. La sfarsitul acestui capitol, vom analiza mai in detaliu „diviziunea muncii” in familie conform viziunii hrisostomice, recomandata de Sfantul Parinte ca un tipar comportamental demn de urmat de cei doi membri ai unui cuplu matrimonial.

6.Menirea si rolul sotiei in familie

Conceptiile hrisostomice reflecta gandirea si obiceiurile greco-romane, care prevedeau o neta diviziune intre barbat si femeie. Aidoma lui Xenofon in lucrarea sa Oeconomicos (56), Sfantul Ioan Gura de Aur apreciaza ca barbatul trebuie sa lucreze in afara casei, iar sotia trebuie sa se ocupe de treburile gospodariei. Referitor la sotia prorocului Isaia, Sfantul Parinte relateaza urmatoarele:

„Si ea a fost inzestrata cu duhul profetiei, caci darurile harului (charismaton) nu existau numai prin barbati, ci le erau impartite si femeilor. Insa aceasta nu i se intampla pe taramul nostru lumesc: aici, partea barbateasca si partea femeiasca au fiecare propriile lor indeletniciri (epitedeumata) (57), pe care nu le pot preschimba intre ei.”(58)

Sfantul Ioan Hrisostom impartaseste convingerea ca aceasta randuiala a fost intocmita de Dumnezeu. El crede cu tarie ca darurile si inclinatiile femeii sunt mai adecvate pentru responsabilitatile legate de casa, de gospodarie, de familie decat pentru treburile lumesti. Iata ce afirma in legatura cu aceasta problema, in stilul sau retoric obisnuit:

„Viata noastra este randuita de obicei in doua sfere: activitatile publice si indeletnicirile personale – amandoua fiind hotarate astfel de Dumnezeu. Femeii ii este lasata in seama conducerea (prostasian)(59) gospodariei, iar barbatului, toate afacerile statului, ale pietii publice, ale administrarii justitiei, ale guvernului, ale activittilor militare si altele ca acestea. Femeia nu poate sa azvarle cu sulita sau sa traga cu sageata, dar poate sa apuce furca de tors in mana si sa lucreze la razboiul de tesut; ea indeplineste cu iscusinta toate aceste indeletniciri care tin de gospodarie. Femeia nu poate sa-si impuna parerile intr-o adunare legislativa, dar poate sa si le spuna acasa, si nu de putine ori este cu mult mai priceputa decat barbatul ei in treburile gospodaresti. Femeia nu poate sa carmuiasca afacerile de stat cum se cuvine, dar pe copiii sai poate sa-i creasca asa cum se cuvine, si copiii sunt comoara cea mai de pret. Dintr-o singura privire, ea poate sa remarce reaua purtare a slujitorilor si sa-i indrume cu luare-aminte, aratandu-le cum trebuie sa se poarte. Ea asigura ocrotirea deplina a barbatului ei si-l slobozeste de toate grijile gospodariei legate de rostuirea banilor, de torsul lanii, de pregatirea mancarii, de procurarea de imbracaminte cuviincioasa. Ea se ingrijeste de toate treburile de acest fel, care nu sunt nici potrivite pentru a fi date in grija barbatului, nici nu ar fi indeplinite cum se cuvine de acesta chiar daca el ar voi sa le faca, si s-ar stradui eroic, din toate puterile lui!”(60)

Prin urmare, „conducerea gospodariei” ii apartine in intregime sotiei – aici, numai ea este singura „stapana (chyria)”. (61)
Ceea ce este vrednic de retinut in aceasta descriere rolului sotiei in familie este atat deosebita demnitate a indeletnicirilor ei, cat si extraordinara importanta a menirii ei in toata complexitatea acesteia – indrumarea slujitorilor, cresterea copiilor („comoara cea mai de pret”) gatirea meselor, torsul lanii si cusutul hainelor, organizarea bugetului familiei. Sfantul Ioan Gura de Aur este absolut convins ca barbatul nu va fi niciodata in stare sa-si intreaca sotia in aceste privinte, nici sa devanseze contributia ei la bunul mers al casatoriei si al vietii de familie indiferent de cat de mare ar fi aportul lui material sau financiar; el nu poate aspira decat sa o intreaca evoluind duhovniceste:

„V-am aratat ca nu putine sunt binefacerile pe care ni le ofera noua femeile noastre, insa daca noi voim sa le raspundem cu aceeasi masura in lucrurile duhovnicesti, le vom intrece. Caci in lucrurite trupesti nu este cu putinta sa ne ridicam la masura lor. De ce aceasta ma intrebati? Imi spuneti, dar, ca voi contribuiti cu multa avutie la viata voastra in comun? Cine, daca nu ea, va pastreaza si va chiverniseste agoniseala voastra – ceea ce e la fel de important, asa ca este trebuinta de ea. De ce? Pentru ca multi sunt cei care au avut mari avutii si le-au pierdut fiindca n-au avut pe cineva care sa aiba grija de ele. Iar in privinta cresterii copiilor, imi spuneti, luati amandoi parte (koinoneite) la aceasta, si castigul este al amandorura. Dar, zic eu, ea este cel care trudeste mai mult, pentru ca ea este cea care poarta pruncul in pantece, si ea este cea care indura durerile nasterii. Prin urmare voi numai in lucrurile duhovnicesti veti fi in stare s-o intreceti pe ea.” (62)

Sa reflectam, o data in plus, asupra sensibilitatii manifestate de Sfantul Ioan Gura de Aur fata de durerile pe care trebuie sa le indure femeile pentru a deveni mame (63). In cele din urma, este limpede ca in pofida unor sporadice remarci ale sale, referitoare la faptul ca rolul femeii este legat de „lucrurile marunte”, Sfantul Parinte ne impartaseste viziunea lui despre menirea femeii dintr-o perspectiva cereasca, nu pamanteasca: barbatul poate aspira s-o intreaca in cele duhovnicesti, dar adevarul este ca rolul femeii este mai important atat pe taram trupesc, cat si pe taram duhovnicesc. Dupa cum afirma Sfantul Ioan, lucrand zi de zi in pacea si linistea caminului ei, ea are mult mai sporite prilejuri de a inainta duhovniceste decat barbatul ei care se afla prins in menghina zarvei si a perfidiei vietii publice. Pe de alta parte, Sfantul Ioan Hrisostom subliniaza cu delicatete responsabilitatea femeii de a-si hrani si intretine pacea si frumusetea sufleteasca zi de zi, astfel incat sa le poata impartasi barbatului ei in fiece seara, atunci cand acesta se intoarce acasa, dupa o zi de zbucium in lumea sordida a afacerilor:

„O corabie care nu este agitata de valuri face o calatorie fericita, si sufletul care este lipsit de orice grija traieste in pace si in liniste, ca si cum ar fi ajuns deja in port. Iata pentru ce femeile, care pazesc in general casa, trebuie sa fie mai aplecate spre adevarata filosofie (philosophoteras), spre contemplarea lucrurilor ceresti mai mult decat barbatii. [...] Dar, veti zice voi, este in casa destula neliniste. Dar, si femeia daca vrea, poate sa aiba multe griji si treburi pentru barbatul care nu paraseste niciodata piata publica si tribunalele; el este tulburat de mii de preocupari straine, ca o corabie in mijlocul marii, care este lovita de valuri si de vinturti. Femeia, dimpotriva, asezata in casa ei ca intr-o scoala de filosofie (philosophias), poate sa-si reculeaga sufletul, aplecandu-se la rugaciune si la citire, si la alte fapte de filosofie (philosophia) cereasca. Si la fel cu cei care raman in pustie si nu mai sunt tulburati de oameni, la fel femeia care este inchisa totdeauna in casa poate sa se bucure de un repaus continuu. Daca, uneori, este obligata sa iasa si sa mearga in oras, ea nu este expusa pentru aceea la tulburarile sufletului: fara indoiala, fie pentru a veni la Biserica, fie pentru a merge la baie (64) , fie este necesar sa iasa, dar de obicei ea este sedentara si pazeste casa. Ea poate sa se ocupe aici cu studiul intelepciunii (philosopheiri) si sa linisteasca sufletul tulburat al sotului ei, atunci cand se intoarce acasa; ea poate sa-l imblanzeasca (rhythmizein) si sa-i risipeasca inutilitatile si gandurile necajitoare care-l tulbura, si sa-l trimita apoi debarasat de toate relele (kaka), de toate gandurile si de toate grijile pe care le avea din afara, ducand cu el ceea ce a invatat bun de la femeia sa” (65).

Poate unii dintre cititori vor zambi, parcurgand aceste randuri care cuprind in ele esenta idealismului hrisostomic privitor la relativa usurinta cu care credea Sfantul Parinte ca femeia poate sa-si transforme caminul sau intr-un adevarat paradis duhovnicesc. Neindoielnic insa ei ii este mult mai posibil sa infaptuiasca acest lucru decat ii este barbatului sau sa-si transforme locul de munca intr-un paradis duhovnicesc!

(din: David C. Ford, Barbatul si femeia in viziunea Sfantului Ioan Gura de Aur)

În prealabil postat de AlinB

...
...

Scriitoarea a spus ca din punct de vedere fizic, tinerii pot face o familie. Si daca au ca sprijin parintii si nasii, pot trece cu bine peste problemele care se ivesc la inceput, ins societatea ii educa de asa antura incat ei nu se maturizeaza. Si ea vorbea de indoctrinarea tinerilor si de raul facut de miscarea feminismului. Facea comparatia dintre familia si tinerii din ziua de azi
si familiile din trecut. Am sa dau textul exact, insa e in engleza; in romana n-am gasit. Scriitoarea este sotia preotului care slujeste la Biserica Sf.Cruce, Maryland.
Cand am zis curate, nu m-am referit numai fizic. Daca e credincioasa e imposibil sa fie curata numai fizic.

[DragosP]

În prealabil postat de ioanna

@ AlinB
Nu consider o eroare faptul ca-ti intemeiezi o familie la 28-30 de ani (sau unii dupa), adica atunci cand considera fiecare ca este pregatit sa-si asume responsabilitati si constient ca a facut alegerea potrivita pentru el/ea.

O întrebare, retorică în felul ei: părinţii Dvs. când au considerat că-s pregătitţi să-şi asume responsabilităţi? Dar părinţii părinţilor?