Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Sfanta Scriptura > Rugaciuni
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 17.06.2010, 11:32:15
georgeval's Avatar
georgeval georgeval is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 25.09.2007
Locație: Valenii de Munte
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.065
Implicit Rugaciunea Iconica- Parintele Ghelasie Gheorghe - Frasinei

M-au patruns aceste versuri care s-au nascut dintr-o rugaciune vie.


I

DOAMNE,
STAU înaintea Ta
Cu ÎNCHINARE!
Nu Te VĂD,
Căci sunt orb de păcat.

Încerc să Te PRIVESC
Cu Mintea,
Dar mă feresc
Să te Gândesc,
Să nu cad în închipuire.

Încerc să te simt
Dar mă tem
De simțurile mele pătimașe.

STAU în FAȚA Ta
Te Chem cu RUGĂMINTE...

Aș dori să întind Mâna,
Să Te ATING.
Să-mi plec Capul,
Să Te ȘTIU PREZENT
Pentru totdeauna.

II

Deodată mă sperii...
Parcă în Tine
Mi se OGLINDEȘTE Chipul
Și totodată în mine
CHIPUL Tău...
Fără confundare,
Tot FAȚĂ în FAȚĂ,
Eu cu ÎNCHINARE
Și nemișcat,
De PREZENȚA Ta înfricoșat.

Mintea și simțirea
Mi s-au OPRIT pe loc...

Unde EȘTI Tu, DOAMNE,
În mine
Sau în „afara“ mea?
Unde sunt și eu?...
Atâta ȘTIU:
Că STĂM FAȚĂ în FAȚĂ,
Și între NOI
SUNTEM AMÂNDOI.

Eu Te am PECETLUIT
Pe Chipul meu,
În care ești Tu
Însuți ZUGRĂVIT,
În care și eu mă Oglindesc,
Ca o CRUCE de ÎNTÂLNIRE,
ICOANĂ de ARGINT,
LUMINĂ de HAR
Ce între NOI s-a APRINS.

III

Aș dori să STAU
Așa o VEȘNICIE.
Ca în ICOANĂ
Nemișcat,
Cu Mintea și simțirea
OPRITE pe loc,
Doar în ÎNCHINARE.
RĂSTIGNIT PE CRUCEA
Dintre NOI,
Ca O ÎMBRĂȚIȘARE
De IUBIRE.
TAINĂ de ICOANĂ
Și de RUGĂCIUNE,
Peste HOTARUL
De netrecut,
ÎNTÂLNIREA
În NEVĂZUT
Și VEDEREA
Într-un TAINIC TĂCUT,
ALTARUL ÎMPĂRTĂȘIRII
CINEI de TAINĂ!

IV

O, INIMĂ de DUH
PREA SFÂNT,
O, ÎNCHINARE
De FIU.
O, ÎMBRĂȚIȘARE
De PĂRINTE.
O, Lume RĂSTIGNITĂ
Pe CRUCEA IUBIRII,
ICOANĂ
În Negrăită
TAINĂ!
Reply With Quote
  #2  
Vechi 17.06.2010, 14:47:09
Scotianul
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Superba rugaciune

Oare de ce trebuie sa ne rugam? Pai sa vedem ce ni-se spune in Filipeni 4:6-7>,,Nu vă împovărați cu nici o grijă. Ci întru toate, prin închinăciune și prin rugă cu mulțumire, cererile voastre să fie arătate lui Dumnezeu.Și pacea lui Dumnezeu, care covârșește orice minte, să păzească inimile voastre și cugetele voastre, întru Hristos Iisus". Si acest lucru il faceau mult mai bine decat noi cei din trecut precum Prorocita Ana>,,Și ea era văduvă, în vârstă de optzeci și patru de ani, și nu se depărta de templu, slujind noaptea și ziua în post și în rugăciuni.Și venind ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu și vorbea despre Prunc tuturor celor ce așteptau mântuire în Ierusalim."(Luca 2:37-38).

Insusi Mantuitorul mereu se ruga si vedem asta si in momente precum cel in care a luat decizii importante>,,Și în zilele acelea, Iisus a ieșit la munte ca să Se roage și a petrecut noaptea în rugăciune către Dumnezeu.Și când s-a făcut ziuă, a chemat la Sine pe ucenicii Săi și a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit Apostoli."(Luca 6:12-13)

Iar daca necuratul s-ar pune in fata noastra atunci tot Mantuitorul ne arata cum sa-l biruim>,,Și mergând ei spre mulțime, s-a apropiat de El un om, căzându-I în genunchi,Și zicând: Doamne, miluiește pe fiul meu că este lunatic și pătimește rău, căci adesea cade în foc și adesea în apă.Și l-am dus la ucenicii Tăi și n-au putut să-l vindece.Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios și îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi? Aduceți-l aici la Mine.Și Iisus l-a certat și demonul a ieșit din el și copilul s-a vindecat din ceasul acela.Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o parte: De ce noi n-am putut să-l scoatem?Iar Iisus le-a răspuns: Pentru puțina voastră credință. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veți avea credință în voi cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, și se va muta; și nimic nu va fi vouă cu neputință.Dar acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune și cu post"(Matei 17:14-21)

Si acest scut al credintei dat de rugaciune este aratat si in Matei 26:41>,,Privegheați și vă rugați, ca să nu intrați în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul este neputincios."iar prin rugaciune ii ajutam pe toti cei din jurul nostru.Cum asta? Ne spune chiar Sfantul Apostol Pavel in Epistola catre Efeseni:

,,În sfârșit, fraților, întăriți-vă în Domnul și întru puterea tăriei Lui.Îmbrăcați-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteți sta împotriva uneltirilor diavolului.Căci lupta noastră nu este împotriva trupului și a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății, care sunt în văzduh.Pentru aceea, luați toate armele lui Dumnezeu, ca să puteți sta împotrivă în ziua cea rea, și, toate biruindu-le, să rămâneți în picioare.Stați deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul și îmbrăcându-vă cu platoșa dreptății,Și încălțați picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii.În toate luați pavăza credinței, cu care veți putea să stingeți toate săgețile cele arzătoare ale vicleanului.Luați și coiful mântuirii și sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.Faceți în toată vremea, în Duhul, tot felul de rugăciuni și de cereri, și întru aceasta priveghind cu toată stăruința și rugăciunea pentru toți sfinții."(Efeseni 6:10-18)

Iar puterea noastra in Credinta si rugaciune va fi incercata dar nu va fi zadarnica>,,Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide.Că oricine cere ia, cel care caută află, și celui ce bate i se va deschide."(Matei 7:7-8) iar Cel de Sus ne asculta si ne va da cand va voi in nemarginita Lui dragoste si intelepciune>,,Dar Dumnezeu, oare, nu va face dreptate aleșilor Săi care strigă către El ziua și noaptea și pentru care El rabdă îndelung?"(Luca 18:7)iar de Credinta noastra este puternica ea nu trebuie sa se clatine pentru ca ,,Zic vouă că le va face dreptate în curând. Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credință pe pământ?"(Luca 18:8)

Insusi Mantuitorul ne-a spus ,,Și zicea către ei: Secerișul este mult, dar lucrătorii sunt puțini; rugați deci pe Domnul secerișului, ca să scoată lucrători la secerișul Său"(Luca 10:2)

Domnule Georgeval>sa-l aiba in paza Cel de Sus pe parintele care a scris rugaciunea postata de dvs.Asemenea subiecte ar trebui sa discutam,asemenea exemple trebuie sa ne dea de gandit.Sa urmam exemplul lui si sa ne rugam din tot sufletul asa cum poate fiecare.Faptul ca un asemenea post nu este comentat ar trebui sa ne puna pe ganduri.

Last edited by Scotianul; 17.06.2010 at 15:22:31.
Reply With Quote
  #3  
Vechi 17.06.2010, 18:44:24
georgeval's Avatar
georgeval georgeval is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 25.09.2007
Locație: Valenii de Munte
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.065
Implicit Psalmul Iubirii de Dumnezeu

DOAMNE, aș vrea să-mi arăt
IUBIREA mea de TINE,
Dar toate se frâng
În ÎNCHINĂCIUNE!

Toate se pot spune,
Doar IUBIREA se TACE,
IUBIREA se ASCUNDE,
Și nimeni nu o știe,
IUBIREA – ÎNCHINAREA de Taină,
IUBIREA – DUMNEZEIASCA ICOANĂ.

DOINIREA IUBIRII
Este singura Cântare,
IUBIREA ce se CHEAMĂ,
IUBIREA ce se AȘTEAPTĂ,
IUBIREA ce nu se poate uita,
IUBIREA ce nu poate muri,
IUBIREA ce nu se poate ucide,
IUBIREA ce în sine PLÂNGE,
IUBIREA, CRUCEA VEȘNICIEI!
Reply With Quote
  #4  
Vechi 10.07.2010, 23:29:16
vidoveczandrei's Avatar
vidoveczandrei vidoveczandrei is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 04.02.2010
Locație: oradea
Religia: Ortodox
Mesaje: 475
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru vidoveczandrei
Implicit

Citat:
În prealabil postat de georgeval Vezi mesajul
M-au patruns aceste versuri care s-au nascut dintr-o rugaciune vie.


I

DOAMNE,
STAU înaintea Ta
Cu ÎNCHINARE!
Nu Te VĂD,
Căci sunt orb de păcat.

Încerc să Te PRIVESC
Cu Mintea,
Dar mă feresc
Să te Gândesc,
Să nu cad în închipuire.

Încerc să te simt
Dar mă tem
De simțurile mele pătimașe.

STAU în FAȚA Ta
Te Chem cu RUGĂMINTE...

Aș dori să întind Mâna,
Să Te ATING.
Să-mi plec Capul,
Să Te ȘTIU PREZENT
Pentru totdeauna.

II

Deodată mă sperii...
Parcă în Tine
Mi se OGLINDEȘTE Chipul
Și totodată în mine
CHIPUL Tău...
Fără confundare,
Tot FAȚĂ în FAȚĂ,
Eu cu ÎNCHINARE
Și nemișcat,
De PREZENȚA Ta înfricoșat.

Mintea și simțirea
Mi s-au OPRIT pe loc...

Unde EȘTI Tu, DOAMNE,
În mine
Sau în „afara“ mea?
Unde sunt și eu?...
Atâta ȘTIU:
Că STĂM FAȚĂ în FAȚĂ,
Și între NOI
SUNTEM AMÂNDOI.

Eu Te am PECETLUIT
Pe Chipul meu,
În care ești Tu
Însuți ZUGRĂVIT,
În care și eu mă Oglindesc,
Ca o CRUCE de ÎNTÂLNIRE,
ICOANĂ de ARGINT,
LUMINĂ de HAR
Ce între NOI s-a APRINS.

III

Aș dori să STAU
Așa o VEȘNICIE.
Ca în ICOANĂ
Nemișcat,
Cu Mintea și simțirea
OPRITE pe loc,
Doar în ÎNCHINARE.
RĂSTIGNIT PE CRUCEA
Dintre NOI,
Ca O ÎMBRĂȚIȘARE
De IUBIRE.
TAINĂ de ICOANĂ
Și de RUGĂCIUNE,
Peste HOTARUL
De netrecut,
ÎNTÂLNIREA
În NEVĂZUT
Și VEDEREA
Într-un TAINIC TĂCUT,
ALTARUL ÎMPĂRTĂȘIRII
CINEI de TAINĂ!

IV

O, INIMĂ de DUH
PREA SFÂNT,
O, ÎNCHINARE
De FIU.
O, ÎMBRĂȚIȘARE
De PĂRINTE.
O, Lume RĂSTIGNITĂ
Pe CRUCEA IUBIRII,
ICOANĂ
În Negrăită
TAINĂ!

la ce e folosita aceasta rugaciune,si te rog sa-mi spui care e semnificatia si daca e poate fi te crestini.
__________________
"Cand e vorba de lucruri trecatoare si pamantesti, suntem sarguitori si ravnitori, dar cand putem agonisi atat de usor pe cele netrecatoare si vesnice, noi intarziem si trandavim."Sfantul Ioan Gura de Aur
Reply With Quote
  #5  
Vechi 11.07.2010, 00:09:53
vidoveczandrei's Avatar
vidoveczandrei vidoveczandrei is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 04.02.2010
Locație: oradea
Religia: Ortodox
Mesaje: 475
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru vidoveczandrei
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Scotianul Vezi mesajul
Oare de ce trebuie sa ne rugam? Pai sa vedem ce ni-se spune in Filipeni 4:6-7>,,Nu vă împovărați cu nici o grijă. Ci întru toate, prin închinăciune și prin rugă cu mulțumire, cererile voastre să fie arătate lui Dumnezeu.Și pacea lui Dumnezeu, care covârșește orice minte, să păzească inimile voastre și cugetele voastre, întru Hristos Iisus". Si acest lucru il faceau mult mai bine decat noi cei din trecut precum Prorocita Ana>,,Și ea era văduvă, în vârstă de optzeci și patru de ani, și nu se depărta de templu, slujind noaptea și ziua în post și în rugăciuni.Și venind ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu și vorbea despre Prunc tuturor celor ce așteptau mântuire în Ierusalim."(Luca 2:37-38).

Insusi Mantuitorul mereu se ruga si vedem asta si in momente precum cel in care a luat decizii importante>,,Și în zilele acelea, Iisus a ieșit la munte ca să Se roage și a petrecut noaptea în rugăciune către Dumnezeu.Și când s-a făcut ziuă, a chemat la Sine pe ucenicii Săi și a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit Apostoli."(Luca 6:12-13)

Iar daca necuratul s-ar pune in fata noastra atunci tot Mantuitorul ne arata cum sa-l biruim>,,Și mergând ei spre mulțime, s-a apropiat de El un om, căzându-I în genunchi,Și zicând: Doamne, miluiește pe fiul meu că este lunatic și pătimește rău, căci adesea cade în foc și adesea în apă.Și l-am dus la ucenicii Tăi și n-au putut să-l vindece.Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios și îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi? Aduceți-l aici la Mine.Și Iisus l-a certat și demonul a ieșit din el și copilul s-a vindecat din ceasul acela.Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o parte: De ce noi n-am putut să-l scoatem?Iar Iisus le-a răspuns: Pentru puțina voastră credință. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veți avea credință în voi cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, și se va muta; și nimic nu va fi vouă cu neputință.Dar acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune și cu post"(Matei 17:14-21)

Si acest scut al credintei dat de rugaciune este aratat si in Matei 26:41>,,Privegheați și vă rugați, ca să nu intrați în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul este neputincios."iar prin rugaciune ii ajutam pe toti cei din jurul nostru.Cum asta? Ne spune chiar Sfantul Apostol Pavel in Epistola catre Efeseni:

,,În sfârșit, fraților, întăriți-vă în Domnul și întru puterea tăriei Lui.Îmbrăcați-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteți sta împotriva uneltirilor diavolului.Căci lupta noastră nu este împotriva trupului și a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății, care sunt în văzduh.Pentru aceea, luați toate armele lui Dumnezeu, ca să puteți sta împotrivă în ziua cea rea, și, toate biruindu-le, să rămâneți în picioare.Stați deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul și îmbrăcându-vă cu platoșa dreptății,Și încălțați picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii.În toate luați pavăza credinței, cu care veți putea să stingeți toate săgețile cele arzătoare ale vicleanului.Luați și coiful mântuirii și sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.Faceți în toată vremea, în Duhul, tot felul de rugăciuni și de cereri, și întru aceasta priveghind cu toată stăruința și rugăciunea pentru toți sfinții."(Efeseni 6:10-18)

Iar puterea noastra in Credinta si rugaciune va fi incercata dar nu va fi zadarnica>,,Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide.Că oricine cere ia, cel care caută află, și celui ce bate i se va deschide."(Matei 7:7-8) iar Cel de Sus ne asculta si ne va da cand va voi in nemarginita Lui dragoste si intelepciune>,,Dar Dumnezeu, oare, nu va face dreptate aleșilor Săi care strigă către El ziua și noaptea și pentru care El rabdă îndelung?"(Luca 18:7)iar de Credinta noastra este puternica ea nu trebuie sa se clatine pentru ca ,,Zic vouă că le va face dreptate în curând. Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credință pe pământ?"(Luca 18:8)

Insusi Mantuitorul ne-a spus ,,Și zicea către ei: Secerișul este mult, dar lucrătorii sunt puțini; rugați deci pe Domnul secerișului, ca să scoată lucrători la secerișul Său"(Luca 10:2)

Domnule Georgeval>sa-l aiba in paza Cel de Sus pe parintele care a scris rugaciunea postata de dvs.Asemenea subiecte ar trebui sa discutam,asemenea exemple trebuie sa ne dea de gandit.Sa urmam exemplul lui si sa ne rugam din tot sufletul asa cum poate fiecare.Faptul ca un asemenea post nu este comentat ar trebui sa ne puna pe ganduri.
omul cand se roaga sasi inchida toate simturile si sa asculte toata linistea suflteasca,si sa incerce sa se roage,cineva e sa experimenteze sa vada daca rugaciunea va avea efect sau nu,dar fiecare are o proprie credinta,dar sa nu ceara ceea ce poate supara pe Domnul Dumnezeu,Slava Lui ca e iubitor de oameni
__________________
"Cand e vorba de lucruri trecatoare si pamantesti, suntem sarguitori si ravnitori, dar cand putem agonisi atat de usor pe cele netrecatoare si vesnice, noi intarziem si trandavim."Sfantul Ioan Gura de Aur
Reply With Quote
  #6  
Vechi 11.07.2010, 02:46:54
Scotianul
Guest
 
Mesaje: n/a
Smile Buna seara Andrei

Citind postul tau m-am tot gandit cum sa-ti raspund.Ma gandeam sa-ti spun ce am vazut prin lumea larga sau cum vad eu problema.M-am gandit apoi sa-ti spun ce mi-au spus si mie alti oameni mult mai luminati pe care am avut sansa sa-i cunosc si de la care am avut ce sa invat.Apoi m-am intrebat daca aceste lucuri de pot ajuta pe tine,in acest moment si la modul concret.Intrucat oscilam in a stabili raspunsul cel mai potrivit m-am gandit sa caut pt tine ceva care chiar sa te ajute din perspectiva credintei tale.Asa ca iti las un text al parintelui Arsenie Boca.Este destul de lung si il voi posta in 2-3-4 posturi.Cel de Sus sa fie alaturi de noi toti.


,,A ne ruga înseamnă a ne înălța spiritul și inima către Dumnezeu pentru a-I aduce laudele noastre, a-i expune grijile noastre si a-I implora ajutorul.A ne înălța spiritul către Dumnezeu înseamnă a ne smulge din vârtejul treburilor omenești a tuturor atracțiilor pământului, fie pur materiale, fie intelectuale, după gradul de cultură al fiecăruia. Ori ce bucurie a trupului și a spiritului trebuie înlăturată pentru a putea convorbi cu Dumnezeu și a ne dărui Lui în întregime.

A aduce lauda lui Dumnezeu înseamnă a recunoaște că toată ființa noastră este creată și-I aparține Lui. Deci ascultarea noastră o datorăm numai Lui, căci suntem opera Lui și trebuie să ne îndeplinim misiunea pe care ne-a încredințat-o El. Orice alt scop am vrea să atingem în viața, în afara voinței lui Dumnezeu nu ne va aduce decât dezastru trupesc si spiritual. Noi suntem creați cu un scop bine determinat de Creatorul nostru și El ne-a pus la dispoziție toate mijloacele ca să-l atingem. Pentru mântuirea noastră El ne-a dăruit totul, chiar pe unicul său Fiu, pe Iisus Hristos, ca model de viață și descoperitor al voinței Sale. A fugi și a ne eschiva de la cunoașterea voinței lui Dumnezeu, în ceea ce privește sensul si scopul nostru în viața și a ne făuri unul personal după aprecierea noastră, înseamnă a ne condamna singuri la moarte veșnică. Astfel deci, pe bună dreptate, suntem datori ….să aducem cu laudele si mulțumirile noastre Celui ce ne-a creat si nu ne-a lasat pradă propriilor fantezii, conducându-ne in mod greșit, ci din contră ne-a arătat clar si precis calea de urmat prin legile Sale. Mai mult ne-a trimis si modelul unic, minunat, născut ca și noi din carne si sânge si având aceleași cerințe ca ale noastre pe care le-a demonstrat în mod palpabil cum trebuie să le rezolvăm.

Cine îl are pe Iisus de model în toate acțiunile vietii lui, acela și-a găsit sensul vietii și pacea sufletului lui. Recunoștința noastră față de Creator trebuie să fie nesfârșită. Toate popoarele lumii, chiar și cele barbare, simt necesitatea rugăciunii de adorare, care este de fapt fondul oricărui cult religios.

A cere lui Dumnezeu cele ce sunt necesare corpului nostru este alt obiectiv al rugăciunilor noastre. Acest corp care deși este o capodoperă a Maestrului Creator, totuși în urma neascultării față de voința Stăpânului și-a pierdut starea de fericire veșnică în care a fost orânduit la început și pe care altfel ar fi putut să și-o păstreze. Uneltirile diavoului însă l-au determinat să-și satisfacă dorințele și poftele personale călcând voința si porunca Creatorului, așa cum de altfel face acum întreaga omenire, ca o moștenitoare credincioasă a primului si neascultătorului ei reprezentant. Astfel, de la primul act de neascultare al omului a intrat în lume moartea și suferință. Corpul nostru se zbuciumă în zadar, căci destinul lui este implacabil, dreptatea Creatorului trebuie să aibă loc.

Ferice de cei ce-și descoperă sufletul si spiritul, de cei ce au ajuns la concluzia evidentă că în afară de corpul lor pieritor, ei posedă această comoară ce nu va pieri odată cu trupul lor, ci din contra, întocmai ca un prizonier captat în lanțuri, e dornic de adevar și de lumină, suspină după revenirea lui la prima stare de fericire si simte că aceasta se va întâmpla numai cu ajutorul mijloacelor pe care insusi Creatorul i le-a pus la dispozitie. Rugaciunea neincetata catre Cel care ne-a facut invocarea ajutorului Sau in lupta cu materia corupta din noi, este singura noastra cale sigura de urmat si singura consolare.

Rugaciunea devine familiara si usor de facut atunci cand este zilnica, puterea obisnuintei ii da usurinta. Trebuie sa-L consideram pe Dumnezeu prezent langa noi, sa vorbim cu El in mod sincer, fara falsitate si sa ascultam in tacere ceea ce El ne raspunde intotdeauna in constiinta noastra. El ne asculta intotdeauna cu rabdare si ia aminte in cererile noastre atunci cand venim la El sinceri si cu inima deschisa, asa cum o doreste El.


Ce ne cere Dumnezeu atunci cand ne rugam?O atentie interioara, ceea ce de fapt nu inseamna un efort eroic. Dumnezeu stie slabiciunile si neputintele noastre si nu ne cere imposibilul. El doreste numai ca atunci cand buzele noastre pronunta cuvinte de ruga, spiritul nostru sa se gandeasca la El, ca vocea noastra sa fie ecoul inimii noastre. Aceasta este o atentie pur spirituala atunci cand mintea, indiferent de cuvintele pronuntate, mediteaza asupra perfectiunii lui Dumnezeu. O atentie literala este aceea cand luam seama numai la cuvintele pronuntate si la intelesul lor strict. O atentie materiala este aceea cand punem pret pe felul pronuntarii cat mai corecte si care ne indeparteaza spiritul de Dumnezeu, legandu-l de impresiile materiale.

Totusi, dupa sfaturile multor sfinti de seama, si aceasta rugaciune este placuta lui Dumnezeu, daca are la baza ei veneratia si intentia de lauda adusa Lui. De multe ori, atunci cand nu mai simtim o placere in rugaciune, cand mintea noastra nu se poate concentra suficient, cand atentia ne lipseste, cand ne intristam, cand ne deprimam si intrerupem rugaciunea sub motivul ca nu suntem destul de apti pentru ea, amanand-o pentru alta data si asteptand sa ne vina dorinta de rugaciune, savarsim o mare greseala.

Rugaciunea nu trebuie considerata ca o senzatie placuta si linistitoare, ca pe un farmec al imaginatiei inflacarate, nici ca pe lumina spiritului care ne descopera cu usurinta adevarul, nici ca pe o consolare a suferintelor noastre. Toate acestea sunt daruri exterioare pe care Dumnezeu le acorda din cand in cand alesilor Lui. Totusi, adevarata dragoste pentru Dumnezeu nu cauta aceste daruri, nu asteapta ca sa le aiba si apoi sa-L iubeasca pe Dumnezeu. Aceasta dragoste este adevarata renuntare de sine, ce se agata cu disperare si incredere oarba de Dumnezeu, chiar in ariditatea inimii, in neputinta concentrarii atentiei, in renuntarea la orice suport moral, la orice bucurie si consolare personala. Adevarata dragoste nu asteapta clipe de extaz pentru a vorbi cu Dumnezeu.

Astfel chiar daca in timpul rugaciunii, distractiile involuntare turbura mintea / inima noastra, intentia de a-L adora si a-L iubi pe Dumnezeu, aceea conteaza. Vointa nu are insa niciodata distractii cand nu vrea sa le aibe, ea cum le observa poate sa le si alunge, sa-si intoarca gandurile si inima catre Dumnezeu. Daca totusi prezenta Lui fuge de noi, aceasta inseamna ca El insusi o doreste tocmai pentru a ne lega si mai strans de El, pentru a ne demonstra ca fara El si lipsiti de El devenim incapabili, neputinciosi. Carapacea corpului nostru constituie o permanenta piedica in a trai mereu cu Dumnezeu, o renuntare la sublima fericire pe care o vom avea numai dupa distrugerea acestei carapace. Atunci abia spiritul nostru va fi de-a pururi liber sa plutesca alaturi de Creatorul sau. Sa-l contemplam fata catre fata, “Ceea ce ochiul n-a vazut si urechea n-a auzit”.

De aceea rugaciunea copiilor, simpla, lipsita de ingrijorare si neincredere este cea mai curata rugaciune. Un suflet care se roaga este un suflet care sufera, caci rugaciunea prin ea insasi este o mortificare, o suferinta corporala. Exista o pocainta mai meritorie si mai de valoare decat practica neincetata a rugaciunii? Si fara a simti o sensibila consolare? Ce lepadare de sine formidabila este aceea de a se ruga fara cel mai mic gust pentru aceasta, fara a simti vreo atractie, ba dimpotriva, chiar o repulsie pentru rugaciune!

Sublimul exemplu si ultimul efort al omului durerii a fost abandonarea totala si renuntarea la orice consolare in ultima clipa a vietii sale materiale. Agonia corpului omenesc si clipa deprinderii lui definitive de spirit este aceasta senzatie de abandonare totala.

“Parinte, de ce m-ai parasit?” Cine va putea indura pana la sfarsit aceasta senzatie de abandonare totala, aceasta lipsa de orice consolare sensibila si trupeasca, acela isi va mantui sufletul. Acest lucru este formidabil cu neputinta de indurat si totusi, invierea lui Iisus ne da curajul, increderea si bucuria ca cel ce renunta la el totusi totalmente, acela ce nu-si mai cauta nici o consolare sensibila in minte, nici chiar in rugaciune, acela ce-si pune ultima nadejde in Dumnezeu, chiar cand pare parasit acela a invins moartea, acela voieste ce voieste Dumnezeu. Niciodata nu ne vom lecui de disperarea spiritului din timpul rugaciunii, prin ingrijorari si reveniri fortate. Daca insa nu dorim aceste distractii si disperari, nu le vom avea. De teama lor ne pierdem si mai mult puterea spirituala.

Cand dupa o rugaciune facuta cu efort si oboseala, constatam ca mintea noastra a alunecat permanent spre alte lucruri, este durerea ca ignoram puterea sacrificiului si ca am fi dorit in mod egoist sa simtim o placere si o alinare in fundul inimii. Dar atunci cand nu renuntam la aceasta dorinta, cand corpul nostru obosit nu permite sufletului sa se inalte, cand inima ramane uscata, iar buzele abia au puterea sa pronunte cuvintele care de multe ori nu mai au sens pentru noi, ah!, ce stare disperata. Dar ce sacrificiu si mortificare totala...Sa ne rugam deci, sa inlaturam piedicile care constituie de fapt meritul rugaciunii.
Reply With Quote
  #7  
Vechi 11.07.2010, 02:50:34
Scotianul
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Necesitatea rugaciunii.

A intreba daca rugaciunea este necesara inseamna a intreba daca ne putem dispensa de Dumnezeu. Ce este omul prin el insusi? Un neant, un intuneric plin de mizerie, supus degradarii. Prin el insusi este incapabil sa gandeasca si cum sa gandeasca si ce anume sa-si doreasca spre binele lui adevarat. Avem deci o mare nevoie de harul lui Dumnezeu pentru a cunoaste binele a nu-l confunda cu raul si a folosi mijloacele cele mai bune pentru a inlatura acest rau. Acesta nu se obtine decat prin rugaciune. “Fara Mine nimic nu puteti face”. Cine se dispenseaza de rugaciune pierde ajutorul lui Dumnezeu si mintea lui ramane intunecata, iar viata lui este o permanenta ratacire. Dumnezeu acorda totusi harul Sau, fara sa fi cerut, celor ce au vocatia credintei innascuta in ei. Dar acestia, daca vom cerceta bine au avut in familia si neamul lor o ruda credincioasa care s-a rugat neincetat cu inima curata la Dumnezeu. Asa binecuvanteaza Dumnezeu pana la al saptelea neam pe cei ce-l iubesc.

Iisus ne indeamna: “Cereti si vi se va da, bateti si vi se va deschide” iata calea de a-si insusi harul si mila lui Dumnezeu, calea de a capata lumina cea adevarata, cunostinta cea sigura si nefalsificata. Iar Iisus adauga: ”Rugati-va neincetat”, iar Sfantul Pavel recomanda pocaitilor sai sa se roage fara intrerupere.”Rugaciunea este asemanatoare respitatiei crestinului, care prin ruga sa elimina aerul corupt al secolului pentru a aspira in schimb spiritul datator de viata al harului lui Dumnezeu”, spune Sfantul Ioan Crisostom, iar a inceta sa ne rugam este ca si cum am scoate un peste din apa. Rugaciunea este viata crestinului. Pentru a ne salva trebuie mai intai sa ne cunoastem pe noi insine, sa ne indepartam de frivolitatile si desertaciunile lumii, sa capatam o cunostinta luminata asupra adevaratelor noastre indatoriri. Ori acestea Dumnezeu ni le descopera in timpul rugaciunii. Cat de lipsiti de lumina sunt cei ce nu se roaga. Ei se conduc numai dupa pasiunile lor. Nu-si purifica niciodata sufletul, nu-si pun problema sensului existentei lor, traiesc ca animalele si se apropie in mod inevitabil de pieirea definitiva.

Numai rugaciunea i-ar putea salva si degeaba se revolta impotriva lui Dumnezeu ca lor nu le-a daruit credinta. Ei insisi nu au dorit-o, caci daca ar fi dorit-o ar fi cerut-o, iar Dumnezeu o daruieste celui ce o cere cu sinceritate. Acesti oameni au preferat comoditatea vietii si lenea in locul luminii si al adevarului. Ei vor avea parte deci de ceea ce au ales si pe buna dreptate. “Acela ce stie sa se roage, acela stie sa traiasca bine”, spune Sfantul Augustin, iar Sfantul Efrem spune: “Rugaciunea este paznicul modestiei, fraul furiei, leacul impotriva urei, reprimarea orgoliului, consolarea suferintelor, increderea in rezolvarea tuturor greutatilor .

“Cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui”, ne invata Domnul nostru, iar a rabda ce inseamna decat a ne ruga mereu? In ziua in care nu ne rugam ne daruim satanei, cu mainile si picioarele legate.”Privegheati si va rugati pentru a nu cadea in ispita”. O clipa de neatentie, de indolenta, de lene in privinta rugaciunii si diavolul pune stapanire pe noi. Numai printr-o permanenta rugaciune il putem deci tine la distanta.

Rugaciunea este cheia raiului, ea deschide portile harului divin. Rugaciunea este un gaj, o garantie a imortalitatii, caci cel ce vorbeste cu Dumnezeu cu toata sinceritatea, devine mai tare ca moartea, sufletul lui devine nemuritor, iar corpul lui va reinvia in mod glorios.

Prin rugaciune il iubim pe Dumnezeu, Il adoram, speram la darurile Lui, inima noastra creste in prezenta Lui, ne dam seama de nimicnicia noastra, ne cuprinde o sfanta teama si respect imbinate cu nadejde si cu bucurie nesfarsita. Increderea in Tatal nostru trebuie sa fie nemarginita. El ne-a creat pentru a ne face fericiti, iar nu pentru a ne osindi. Cine Il iubeste, Il recunoaste de Tata si ajunge cu siguranta la fericirea suprema. Este deci ultranecesara rugaciunea. Ea ne aduce fericirea, ea ne arata calea de urmat spre perfectiune, spre Dumnezeu. Indepartarea de Dumnezeu aduce moartea sufletului. Suntem deci obligati sa ne rugam, nu numai prin legea divina, dar chiar prin legea naturii.

Rugaciunea ne este necesara pentru a ne intari in suferinte si slabiciuni, ea este poruncita de Dumnezeu pentru a scapa de ghearele satanei, sa ne mantuie de pacatul stramosesc, ne purifica din nou, ne reda nevinovatia. Ea este ca o armura ce protejeaza pe crestinul ce lupta pentru perfectiune, ea este faclia care imprastie intunericul din calea vietii omului, ea este porumbelul pacii intre om si Dumnezeu, ea este tamaia placuta lui Dumnezeu.
Reply With Quote
  #8  
Vechi 11.07.2010, 02:58:07
Scotianul
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Despre eficacitatea rugaciunii

Necesitatea rugaciunii se datoreste tocmai eficacitatii ei, altfel ea n-ar mai fi necesara.
Rugaciunea este impacarea omului cu Dumnezeu, ea implora mila si sprijinul Lui. Dumnezeu se milostiveste in fata unei staruitoare rugaciuni. Sfintii care se roaga pentru intreaga omenire pacatoasa, linistesc furia si revolta Cerului. Niciodata nu este invocat in desert numele si ajutorul lui Dumnezeu. El asculta ruga celui umil si nu va dispretui cererea sa. El nu ramane surd la rugaciunile celui ce crede in El si Il iubeste. “Cereti, bateti, cautati” cu curaj si energie, cu incredere, cu perseverenta, cu indarjire, mereu. “Cine este acela care va da fiului sau un sarpe in loc de paine la cererea acestuia?” Chiar un om rau, supus pacatului, nu va face aceasta. Dar Dumnezeu Tatal, cum nu ne va da oare ceea ce-I cerem cu credinta si cu perseverenta? Nimic nu vom pierde, dimpotriva, daca ne vom adresa Lui cerandu-I ajutorul. Daca El nu ne acorda ceea ce dorim noi, inseamna ca nu I-am cerut ceva bun, ceva care sa contribuie la sfintirea si mantuirea noastra. “Nu stiti ce cereti”. Cat de pacatos ar fi omul, daca revine la Dumnezeu si isi recunoaste greselile, totul i se iarta. Iisus ne-o spune prin parabola fiului risipitor. Tot El ne invata sa cerem lui Dumnezeu orice, dar in numele Lui: “Tot ce veti cere in numele Meu, va va fi dat voua”.

Dar ce inseamna aceasta? Inseamna a fi demni de un astfel de interpret, de reprezentant, de intermediar ca Iisus. Caci cum vom avea curajul sa cerem in numele Lui cand noi nici nu-L cunoastem, nici nu ascultam de sfaturile Lui si nu-L iubim deloc? In aceasta sta eficacitatea rugaciunii noastre. Pentru ca Iisus sa ne reprezinte in fata Tatalui si sa primeasca de la El ceea ce noi dorim, trebuie ca noi sa-I semanam, sa fim frati cu El, cu Cel ce-si pune obrazul pentru noi. Toti cei ce seamana cu sublimul model al omului perfect, toti acestia nu se roaga in zadar. Iisus ne asigura ca vom primi tot ce vom cere in numele Lui, adica trecut prin prisma dorintelor Lui. Nu vom primi inca ceea ce vom cere prin propria noastra dorinta, indemnati de egoismul nostru. Intotdeauna inainte de a ne ruga, sa ne intrebam ce-ar face Iisus in locul nostru: ar cere ceea ce noi dorim atat? Numai astfel vom sti ceea ce trebuie sa cerem. Vor cadea atatea si atatea dorinte desarte de la sine. Caci Iisus ne lamurste ca nu trebuie sa punem pret pe trupul nostru si pe trebuintele lui, ci numai pe suflet. Deci tot ceea ce vom cere lui Dumnezeu in legatura numai si numai cu buna stare materiala, nu va fi luat in seama decat numai daca aceasta ne va ajuta la propasirea spirituala. De aceea multe rugaciuni par a nu fi ascultate si noi de multe ori suntem dezamagiti si aceasta pentru ca nu stim ce cerem. Dumnezeu are planurile Lui ascunse cu fiecare din noi si ceea ce ni se pare bun si fericit la altii, pentru noi nu ar fi fost bun si nu ne-ar fi ajutat la mantuire. Iisus ne fagaduieste prin juramant ca vom primi tot ceea ce cerem in numele Lui. El nu ne inseala, dar sa devenim demni de El.

Rugaciunea este un leac care vindeca orice fel de rana, opreste orice lacrima, linisteste orice durere, ea subjuga orice pasiune. Prin rugaciune nemultumirile si resentimentele noastre se potolesc, ingrijorarile dispar, nelinistea si nerabdarea inceteaza, iar evlavia si credinta se mareste.

Iisus ne invata sa ne rugam unii pentru altii, iar acolo unde sunt adunati mai multi si se roaga in numele Lui, Dumnezeu coboara in mijlocul lor. Ceea ce unuia ii lipseste, implineste si complecteaza celalalt, ca niste membri infratiti ai aceleiasi unitati. Asa ne doreste Dumnezeu: Pace si armonie intre oameni. Rugaciunea celui drept este ascultata de Dumnezeu, chiar daca ea este facuta pentru un pacatos. Sa priveghem si sa ne rugam caci nu stim ceasul cand vom fi despartiti de acest trup muritor. Oricand acest lucrui este posibil, sa fim deci gata oricand.

Sa nu ne temem de moarte, caci rugaciunea continua este arma sigura impotriva ei. Fagaduiala lui Dumnezeu este sincera, adevarata, este insusi testamentul lui Iisus in clipa mortii pe cruce in fata ucenicilor Lui. Iisus a ramas acelasi, constant in toate timpurile: “Cerul si pamantul vor pieri, dar cuvintele Mele nu vor pieri”. Deci sunt promisiunile Lui facute tuturor oamenilor: orice om are dreptul sa ceara si sa fie ascultat, si orice va cere, daca va fi spre mantuirea lui, i se va da lui.

Rugaciunea este un arc cu care tintim inima lui Dumnezeu, spune Sfantul Efrem. Si adauga el, ca tot prin rugaciune strapungem pe dusmanii nostrii pe care ii dezarmam astfel.

In Vechiul Testament sunt foarte multe exemple despre eficacitatea rugaciunii: Elizeu, care a orbit o armata intreaga numai prin puterea rugaciunii; Iona, care striga pe Dumnezeu din pantecele balenei; Ieremia in inchisoare; Daniel in mijlocul leilor; Iov, care multumeste lui Dumnezeu pentru toate, etc. etc.

Rugaciunea este un sacrificiu, o mortificare placuta lui Dumnezeu. Ea purifica inima si o face capabila sa primeasca harul lui Dumnezeu si lumina spirituala. Ea este o convorbire sfanta, o dulce unire intre om si Dumnezeu, o reimpacare intre Creator si opera Lui. Ea vindeca in special bolile spirituale. Ea alunga pe demoni ca si un bici. Ea dezvaluie omului tainele lui Dumnezeu mai mult decat toata stiinta si cultura. Ea aduce pace inimii. Cel ce inceteaza sa se roage se pierde pe el. Viata este o permanenta lupta si pentru a invinge trebuie sa luptam cu arme eficace. Impotriva puterilor infernului numai rugaciunea este eficace. Trebuie sa strigam neincetat spre Dumnezeu, chiar daca ni se pare ca El nu ne asculta rugaciunea noastra in nici un caz nu este zadarnica si vine ceasul cand ea va da roade. Cu ochii trupului nu putem vedea efectele rugaciunii decat in ceasuri urgente si speciale. Iisus proclama pedeapa infernului impotriva celor ce nu au mila fata de cei ce implora si nici el nu va avea mila de noi atunci cand i-o vom implora.

La ce pericol vesnic se expun cei ce nu se roaga. Viata lor este un infern insuportabil, o vesnica nemultumire, o permanenta grija, o revolta continua impotriva fatalitatii.


Cand Iisus spune: “Tot ce veti cere in numele Meu, Tatalui, veti primi”. El se refera in primul rand la lucrurile spirituale, la viata sufletului pentru care de fapt a venit in mijlocul oamenilor. Si tot El spune cu alt prilej: “Cautati Imparatia lui Dumnezeu”. Deci aceasta trebuie sa cerem in rugaciunea noastra.

Cat priveste lucrurile si bunurile materiale, le putem cere atat timp cat ele nu ne impiedica la cucerirea Imparatiei. Dar oamenii incep intotdeauna prin a cere lui Dumnezeu fel de fel de binefaceri pamantesti si se mira apoi ca nu li se implinesc rugaciunile in care-si exprima dorintele lor. Dar ei nu se gandesc niciodata a cere lui Dumnezeu mantuirea sufletului lor si sa accepte deci orice suferinta, daca aceasta contribuie la mantuirea lor, la readucerea lor pe drumul cel drept. Ei ar trebui sa multumeasca lui Dumnezeu pentru orice si pentru toate, fie durere si boala, fie binefacere si prosperitate si tot ceea ce primesc sa puna in slujba Domnului, sa spuna ca Iov: “Domnul a dat, Domnul a luat, fie Numele Lui binecuvantat!” “Si toate celelalte se vor adauga voua…celor ce cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu”, ne incredinteaza Iisus.
Reply With Quote
  #9  
Vechi 11.07.2010, 02:59:11
Scotianul
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Ultima parte

De ce deci sa ne mai ingrijoram de micul nostru destin, sa-L cautam pe Dumnezeu, sa-L iubim cu ardoare si sa-L facem iubit altora, iata datoria noastra. Accesoriile vietii acesteia - ca: sanatatea, averea, stiinta, talentele - nu pot fi decat mijloace pentru a castiga lumina spirituala si fericirea vesnica, iar nu scopuri in sine. Sa cerem deci bunurile spirituale, intelepciunea, ca Solomon, harul sfintilor care pastreaza inocenta, inspiratia divina in orice actiune a noastra in timpul milei, caci fara Dumnezeu nimic nu se face. Sa cerem curajul si taria de a pune capat oricarui obicei prost si vicios. Sa cerem remuscarea si lacrmile pocaintei, parerea de rau a tot ce am facut contra vointei lui Dumnezeu. Sa cerem ca Dumnezeu sa inmoaie inimile impietrite si sa ne inspire mijloace ingenioase de a imblanzi pe cei viciosi si corupti. Sa cerem ca inima noastra sa fie mereu flamanda si insetata de Iisus, de painea cea divina si datatoare de viata si de sangele cel sfintitor.

"Eu sunt painea vietii, cine va manca din painea aceasta in veci nu va flamanzi".Pentru ce deci sa ne mai ingrijoram atat de painea cea materiala care satura doar trupul, iar sufletul il lasa flamand? Caci omul nu traieste numai cu paine, ci cu orice cuvant iesit din gura lui Dumnezeu.

Sa cerem ca prima noastra grija sa fie de a obtine aceasta “paine divina”, iar martirajul nostru zilnic sa fie o pregatire pentru acest ospat. Desigur sa nu ispitim pe Dumnezeu si sa nu ne mai interesam de treburile pamantesti, bizuindu-ne pe promisiunea lui Dumnezeu, ca toate ni se vor da. In primul rand sa cautam dreptatea lui Dumnezeu, Imparatia Cerurilor si apoi interesele pamantesti. Sa nu dam prioritate celor de pe urma, dar nici sa le neglijam complet, adica sa nu devenim de fapt niste interesati in fond, sa-L iubim si sa-L slujim pe Dumnezeu in scopul de a ne da si a ne asigura ceea ce este necesar trupului nostru. Daca toate celelalte ne sunt date, sa multumim cu recunostinta lui Dumnezeu, sa nu punem pret pe ele, sa nu ne deprimam si sa nu ne departam de Dumnezeu. Ce rusinoasa si meschina ar fi dragostea noastra atunci. Sa rabdam ca Iov, sa ne resemnam ca el - aceasta este mantuirea noastra. Sa cerem deci darul de a ne lepada de noi insine, de amorul propriu de orgoliul care este cauza tuturor suferintelor omului.

Sa cerem curatenia, nevinovatia, mila de orice cuvant spurcat. Sa cerem rabdarea si pacea impotriva contrarietatilor. Sa cerem bunatatea si blandetea, amabilitatea si ingaduinta fata de cei ce ne provoaca. Dupa ce vom cere toate aceste bunuri spirituale putem cere in rugaciunile noastre si ceea ce este necesar trupului nostru, care de fapt este Templul Duhului Sfant. Deci vom cere sanatate acestui templu pentru ca Dumnezeu sa locuiasca in pace in el.

Sa cerem o viata lunga, nu pentru a ne inmulti greselile, ci pentru a lucra si a adauga inzecit talantii incredintati de Dumnezeu fiecarui om la crearea lui. Sa cerem bogatia, nu pentru a ne satisface pasiunile si dorintele noastre egoiste, ci pentru a ajuta pe cei suferinzi, a fi pentru ei o bimefacere trimisa de Dumnezeu la cererile lor. Sa cerem stiinta, nu pentru a ne ingamfa cu ea si a ne socoti superiori altora, ci pentru a descoperi adevarata lumina si pentu a o impartasi si altora, pentru binele tuturor.

Sa cerem prieteni adevarati, care constituie cea de a doua jumatate a noastra. Ei ne completeaza atunci cand sunt sinceri, credinciosi iar nu lingusitori, exploatatori ai pasiunilor noastre. Sa cerem copii. Ei sunt binecuvantarea familiilor si comoara parintilor, dar ei trebuie sa fie mai mult copii lui Dumnezeu decat ai parintilor. Daca acesti copii tradeaza pe Dumnezeu din dragoste pentru parinti, mai bine nu s-ar fi nascut. Sa ne rugam pentru altii. Este o datorie impusa din mila crestina. Aceasta rugaciune este cea mai placuta lui Dumnezeu, ea este lipsita de interes propriu, constituie deci o lepadare de sine o mortificare. Aceasta rugaciune constituie unirea intre suflete, pacea si armonia pe pamant.

Ultimul cuvant in lumea aceasta va ramane celor ce se roaga si portile infernului nu-i vor birui. Prin rugaciune dezarmam iadul, dar sa ne rugam cum trebuie, sa ne pastram inocenta, sa fugim de divertismentele lumii si de tot ceea ce ne indeparteaza de Dumnezeu. Sa-I vorbim Lui cu simplicitate, ca un copil catre Tatal Sau, incredintandu-I temerile si amaraciunile vietii noastre. Chiar cand parem parasiti de El, sa ne incredem totusi impotriva oricarei aparente, in grija ce ne-o poarta.

Last edited by Scotianul; 11.07.2010 at 03:07:06.
Reply With Quote
  #10  
Vechi 11.07.2010, 13:51:45
MariS_'s Avatar
MariS_ MariS_ is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 18.10.2009
Locație: Religie: creștin
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.419
Implicit

Citat:
În prealabil postat de georgeval Vezi mesajul
M-au patruns aceste versuri care s-au nascut dintr-o rugaciune vie.


I

DOAMNE,
STAU înaintea Ta
Cu ÎNCHINARE!
Nu Te VĂD,
Căci sunt orb de păcat.

Încerc să Te PRIVESC
Cu Mintea,
Dar mă feresc
Să te Gândesc,
Să nu cad în închipuire.

Încerc să te simt
Dar mă tem
De simțurile mele pătimașe.

STAU în FAȚA Ta
Te Chem cu RUGĂMINTE...

Aș dori să întind Mâna,
Să Te ATING.
Să-mi plec Capul,
Să Te ȘTIU PREZENT
Pentru totdeauna.

II

Deodată mă sperii...
Parcă în Tine
Mi se OGLINDEȘTE Chipul
Și totodată în mine
CHIPUL Tău...
Fără confundare,
Tot FAȚĂ în FAȚĂ,
Eu cu ÎNCHINARE
Și nemișcat,
De PREZENȚA Ta înfricoșat.

Mintea și simțirea
Mi s-au OPRIT pe loc...

Unde EȘTI Tu, DOAMNE,
În mine
Sau în „afara“ mea?
Unde sunt și eu?...
Atâta ȘTIU:
Că STĂM FAȚĂ în FAȚĂ,
Și între NOI
SUNTEM AMÂNDOI.

Eu Te am PECETLUIT
Pe Chipul meu,
În care ești Tu
Însuți ZUGRĂVIT,
În care și eu mă Oglindesc,
Ca o CRUCE de ÎNTÂLNIRE,
ICOANĂ de ARGINT,
LUMINĂ de HAR
Ce între NOI s-a APRINS.

III

Aș dori să STAU
Așa o VEȘNICIE.
Ca în ICOANĂ
Nemișcat,
Cu Mintea și simțirea
OPRITE pe loc,
Doar în ÎNCHINARE.
RĂSTIGNIT PE CRUCEA
Dintre NOI,
Ca O ÎMBRĂȚIȘARE
De IUBIRE.
TAINĂ de ICOANĂ
Și de RUGĂCIUNE,
Peste HOTARUL
De netrecut,
ÎNTÂLNIREA
În NEVĂZUT
Și VEDEREA
Într-un TAINIC TĂCUT,
ALTARUL ÎMPĂRTĂȘIRII
CINEI de TAINĂ!

IV

O, INIMĂ de DUH
PREA SFÂNT,
O, ÎNCHINARE
De FIU.
O, ÎMBRĂȚIȘARE
De PĂRINTE.
O, Lume RĂSTIGNITĂ
Pe CRUCEA IUBIRII,
ICOANĂ
În Negrăită
TAINĂ!

Multumim domnule georgeval pentru postarea aceasta atat de frumoasa.
Rugaciunea de mai sus e exemplul cel mai bun de rugaciune vazatoare
sau harica sau duhovniceasca. Parintele Ghelasie de la Frasinei a atins
aceasta inalta treapta duhovniceasca. Ce mai putem spune? Nimic, decat
sa ne smerim. Nu cred ca noi o putem spune, pentru ca ea este pentru
acei care au atins acesta inalta stare. Noi o putem admira si incerca atat
cat reusim sa o intelegem.
Har, smerenie si jertfa de sine.
__________________
Făcutu-ți-s-a ocara ca și lauda, paguba precum câștigul și străinul ca fratele?
Cum nu înțelegeți că nu despre pâini v-am zis? Ci feriți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor! (Matei 16:11)
Omul deține atâta Adevăr câtă Iubire dăruie.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Parintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa.jpg Abell Stiri, actualitati, anunturi 7 18.01.2014 01:08:41
Parintele Gheorghe Mihoc a trecut la cele vesnice printr-un accident rutier! florina_drossu Stiri, actualitati, anunturi 19 29.12.2010 13:47:14
Parintele pustnic Proclu (Gheorghe Nicau) din loca razvan_m Stiri, actualitati, anunturi 14 04.01.2009 19:10:23
Parintele Gheorghe Anitulesei MARIUS_DANIEL Mari Duhovnici si predicile lor 10 29.11.2008 15:22:49
Parintele Lavrentie de la Frasinei Laurentiu Generalitati 8 16.03.2007 10:18:13