intrebare catre adevaratii crestini...

[paraschevaiasi]

În prealabil postat de mirelat

parascheva, te referi la educatia crestina/ religioasa sau la cea laica ?

apropo, cam ciudat titlul ales ptr topic...

ma refer la cea scolara...

[Noesis]

În prealabil postat de jenica

Am sa va scriu o istorioara
:rolleyes: O femeie tare saraca avea 4 copii si un sot betiv. Tot ce castiga dadea pe bautura, isi batea copii si nevasta seara de seara. Biata femeie dupa ce adormea sotul, se aseza in fata icoanei Maicii Domnului si se ruga cu lacrimi pentru sotul ei sa il izbaveasca de betie. Asa intr-o noapte se trezi sotul si privi pe geam in camaruta alaturata. Acolo sotia ingenuncheata se ruga cu suspine negraite ptr sotul ei. Rusinat de rabdarea sotiei a lepadat bautura.
Mult poate face o sotie/sot inteleapta/intelept prin rabdare, iubire, si incredere:)

Asta-i poveste. Sa-ti spun eu cum arata realitatea, am simtit-o pe pielea mea.

Sotul isi terorizeaza sotia si copii in fiecare zi, nu numai seara, dar toata ziua cat e de lunga, , din orice motiv cat de mic, sau chiar fara motiv. Sotul isi inseala sotia. Sotul nu ajuta cu nimic in casa, nu da bani pentru nimic desi are destui, ba mai mult mananca tot din mancarea pe care o face sotia.Si ani si ani la rand copiii au suferit. Nu-i usor sa-ti vezi mama abuzata, si nu-i usor sa -ti fie frica in fiecare zi. Nu-i nici usor sa-ti fie rusine de cuvintele de ocara pe care i le adreseaza tata mamei si care se aud in tot blocul, peretii find asa de subtiri.

In fiecare seara sotia se roaga cu lacrimi in ochi ca sa i se indrepte sotul, ca macar sa fie mai bun cu copiii, daca nu cu ea. Si asta ani si ani la rand. Desi o vedea rugandu-se, sotului putin ii pasa, mai mult, o lua in ras. Pana la urma sotia a dat divort si s-au despartit. Si ziua in care tatal a plecat pentru totdeauna a fost una dintre cele mai fericite pentru copii, fiindca scandalurile au incetat.

Asta este o poveste cat se poate de adevarata, si mai sunt multe ca ea, si unele cu final mult mai tragic, uitati-va pe pro tv la stirile de la ora 5. Intrebarea e, oare nu era mai bine ca sotia sa fi taiat raul de la radacina inca de la inceput, sa nu rabde si sa spere atat, si implicit sa nu isi fi expus copiii la atata trauma? Pana la urma daca cel pentru care te rogi este necredincios, nu crede in sfintenia familiei, care nu vrea sa auda de biserica, care nu s-a spovedit de zeci de ani, si care este egoist, cu greu poate fi indreptat. In realitate cred ca Dumnezeu ii trimitea mai mult semne sotiei ca nu e bine sa stea langa un astfel de om...decat ca vrea mai multa rugaciune.

Mici certuri exista oriunde, in orice familie. Si atata timp cat cearta este despre ce culoare sa fie covorul din sufragerie, rosu sau albastru, sau altele din astea, si atata timp cand amandoi stiu sa faca compromisuri, si in cazul asta sa ia un covor de alta culoare decat cele doua, totul se termina cu bine. Si totul e bine cand amandoi lasa de la ei. Spunea cineva pe aici ca femeia trebuie sa rabde si sa lase de la ea ca sa fie familia fericita. Pana la urma daca numai ea este cea care face eforturi si care tine familia "fericita," nu stiu cat merge treaba asta, si nu cred ca e drept sa fie asa.


Si ca sa ajungem din nou la topic. Teoretic, nu ar trebui sa aiba o importanta asa de mare diferenta de educatie si religioasa si laica dintre cei doi soti.
Dar practic, daca unul dintre ei este religios si celalat nu, or sa apara neintelegeri. Nu intotdeauna, dar se intampla destul de des. Se poate intampla si ca cel care nu e religios sa se dea dupa cel care este, si asta este un caz fericit. Dar se poate intampla ca cel care era religios sa devina caldicel, numai din dorinta de a evita conflicte, sau eu stiu de ce altceva.

Noesis, este foarte greu sa faci un bogat sa intelega cum este sa fii flamand, cum la fel de imposibil este sa ceri unui sarac sa iti spuna cum e sa dormi untr-un pat de puf. Din pacate orice argument as aduce eu aici nu iti va sterge trauma traita. De aceea ma opresc aici si iti spun din toata inima: Maicuta Domnului sa va acopere cu sfantul acoperamant.
Daca topicul se referea la educatia copiilor ( religioasa sau laica) si nu am inteles eu, scriu ceea ce am mai spus si in alta parte:
Cel mai bun parinte este cel care stie sa isi convinga copilul fara a scoate curea de la pantaloni:)

[paraschevaiasi]

si eu cred ca daca esti smerit poti trece peste greutati si mai ales sa te jertfesti. Multi spun ca sunt crestini dar nu au invatat sau chiar nu pot sa nu mai fie mandri, sa invete sa se smareasca si sa se jertfeasca.

Noesis: Sa-ti spun eu cum arata realitatea, am simtit-o pe pielea mea.

Se pare ca realitatea difera de la om la om. Mie realitatea ta imi e necunoscuta, dar nu indraznesc sa spun : Prostii! Cred ca ai avut o experienta de genul acela, dar asta nu te indreptateste sa generalizezi, caci nu cred ca majoritatea familiilor traiesc sub teroare.

[marilena12]

Un aspect important ar fi dupa parerea mea, ca fiecare dintre cei doi soti sa isi aminteasca motivele care i-au determinat sa se uneasca in Taina Nuntii.
Eu cred ca oamenii se pot iubi si respecta, si pot convietui indiferent de diferentele de educatie. Pe de alta parte, cand exista dragoste si vointa, si incredere, educatia se poate continua fara probleme.
Foarte importanta la neintelegeri mi se pare rugaciunea si iertarea greselilor celuilalt. Si deloc de neglijat, dragostea pentru copiii cu care Dumnezeu a binecuvantat casnicia.

[ilma]

Parerea mea este ca atata timp cat exista dragoste intre cei doi soti,totul va fi bine.Ideea este sa iubeasca amandoi cu aceeasi intensitate.:)

Am ascultat aseara un interviu cu Dan Puric ( puteti gasi si pe net inregistrari MERITA ascultat) in care spunea asa: "Sa ne uitam la mame, isi hranesc copii cu san si dragoste nu cu "ideii" si este suficient pentru a deveni Oameni". Mi-a placut tare mult. Daca am reusi sa punem in practica acest cuvant si fata de semeni.. De multe ori ideiile noastre nu sunt bune sau pur si simplu nu sunt acceptate. Ma intorc la ce am afirmat mereu, Viata noastra este cel mai bun mod de al "invata" pe cel de langa noi. Daca as reusi sa fac macar 1% din ce scriu aici..dar raman la "a scrie" si nu e smerita smerenie..credeti-ma!
Dumnezeule milostiv fii mie si ma fereste de mine insumi..
jenica

Jenica: "Sa ne uitam la mame, isi hranesc copii cu san si dragoste nu cu "ideii" si este suficient pentru a deveni Oameni". Mi-a placut tare mult. Daca am reusi sa punem in practica acest cuvant si fata de semeni..

Si ideile pot contine dragoste fata de semeni. De exemplu sfaturile duhovnicesti, printre altele.

În prealabil postat de paraschevaiasi

ma refer la cea scolara...

eu cred ca trebuie sa aiba acelasi nivel educativ, sau f. apropiat, pentru ca si aspiratiile lor vor fi de aceeasi natura. altfel, e cam greu sa impaci capra cu varza.