umilitinta versus demnitate

[Dumitru73]

În prealabil postat de Melissa

In primul rand semenilor le ceri iertare cand gresesti.Daca o faci cand nu gresesti este semn de linguseala,nu da bine.Doar lui Dumnezeu ii ceri iertare asa.Mai este un aspect :cum iti ceri iertare de la semeni! Atunci cand ceri iertare,o faci din suflet,privind in ochi interlocutorul.Daca te uiti in jos, ai o atitudine umila,slugarnica, aia nu mai e iertare,aia e auto-umilinta.Te umilesti singura, MAI ALES CA ESTI SI FEMEIE! Deci mai ales cand gresesti fata de un barbat, atentie mare cum iti ceri iertare.
Gresim,ok,ne cerem iertare DEMN,fara umilinta!Umilinta este o atitudine pe care o generezi TU, nu cei din jur.La cei din jur vezi REACTIA la gestul tau de UMILINTA,nu de iertare.Iar oamenii in general se feresc de astfel de oameni "umili"..Sa stii ca si cel mai necajit/sarac om de pe planeta,poate avea o atitudine demna si nu umila.
Nu stiu daca m-am facut inteleasa bine..Iti mai explic daca doresti...

smerenia dusa la extrem, la umilinta in fata celorlati, este buna pentru calugari.
dar cand traiesti in lume, nu prea mai merge.
smerenia are rostul ei, dar nu acela de a ajunge sa fii de ras in fata tuturor.

[gabriel 30]

În prealabil postat de ingerul_pazitor

buna dragii mei

am o mare suferinta in suflet si anume: eu mereu imi cer iertare si cand gresesc si cand nu, insa eu mereu pic de proasta iar ceilalti isi pastreaza cu demnitate respectul.
eu nu mai inteleg nimic din religia asta, care e treaba cu umilinta ca vad ca daca o aplic in afara de faptu` ca eu sunt cea care sufar si mi se inchide usa in nas, nu am nimic de castigat....

Hai sa le luam pe rand:
Spui ca ai o mare SUFERINTA in suflet atunci cand iti ceri iertare si cand gresesti si cand nu....pai hai sa iti spun ceva!!! Un adevarat om al lui Dumnezeu,atunci cand face asa ceva nu are SUFERINTA in suflet ci BUCURIE !! pentru ca stie ca urmeaza calea Scripturii si cuvintele Mantuitorului!! ce spune Domnul: Daca cineva este lovit peste obraz,ce sa faca sa ii dea un pumn celui care l-a lovit..? Sa bage cutitu' in el...? NUU in nici un caz Domnul spune "daca cineva te-a lovit peste obraz,intoarce-il si pe celalant..Da..? Da. Si mai: Cand DSomnul este intrebat: "de cate ori trebuie sa IERTAM pe aproapele nostru...? De 7 ori...? intreaba ei,paranduli-se foarte mult ca sa ierte pe cineva de 7 ori. Si Domnul ce raspunde "va zic: nu de 7 ori ci de 70 de ori cate 7..." Deci...? Mai ti se pare ca iti ceri iertare de prea multe ori...? Sau ti se par cuvintele Scripturii o exagerare...? Crezi ca Domnul se referea numai pa palme fizice...? In nici un caz. Se referea si la palmele sufletesti.....Deci tu facand ceea ce faci nu faci al;tceva decast sa urmezi cuvintele Scripturii...ori daca treaba asta iti produce SUFERINTA si nu BUCURIE......e treaba ta.
Mai departe:
Spui ca tu pici d proasta si ceilanti isi pastreaza cu demnitate respectul.Pai de ce nu faci si tu la fel.....? Fii "cu respect",nu te lasa !!! da din coate,loveste,jigneste,raspunde la rau cu rau,"calca" pe cel de langa tine atunci cand e cazul ca tu sa te ridici sa sa te "scoti" in fata celorlanti.....Nu mai fii "proasta" ,nu mai urma Scriptra !!! Urmeaza lumea,si atunci nu vei mai avea d c sa te plangi PE LUMEA ASTA. Insa La judecata de Apoi,iti zic de pe acum....Sa nu ai vreo pretentie la iertare!!! Pentru ca nu vei avea parte de ea! Ori te umilesti aici si vei avea parte de mantuire,ori te faci "respectata" aici si vei ajunge in Iad. Ori,ori. Ori cu Dumnezeu ori cu Satan(si cu lumea,cu regulile ei...). Nu se poate cu amandoi.
Mai zici:
Ca tu nu imtelegi nimic din RELIGIA ASTA !!!! pai daca religia lui Hristos pe care El ne-a dat-o pentru indreptatea si mantuirea noastra e "ASTA" pentru tine.....atunci nu inneteg de ce iti mai faci atatea mustrari de constiinta.Daca la atata se rezuma respectul tau fata de ea....inseamna ca atata si pui baza in Crestinism si Cuvantul lui Dumnezeu...."ASTA",nu...????? Si atunci nu inteleg de ce te mai plangi atata......
Care e treaba cu umilinta...??? Intreaba-l pe Hristos care e treaba. El stie cel mai bine.Pentru ca El a trait treaba asta cea mai profund pentru noi PACATOSII si NEMERNICII care ne tot dam dreptcredinciosi care care ne batem joc de atatea si atatea ori de poruncile Lui !!!
Daca nu vrei sa mai ti se inchida usa in nas,si vrei sa ai de castigat,atunci urmeaza calea lumii si va fi totul asa cum iti doresti.Nu iti mai fa atatea mustrari de constiinta.Si asa valoarea credintei crestine pentru tine se rezuma la "ASTA...".

[camy_d]

În prealabil postat de ingerul_pazitor

buna dragii mei

am o mare suferinta in suflet si anume: eu mereu imi cer iertare si cand gresesc si cand nu, insa eu mereu pic de proasta iar ceilalti isi pastreaza cu demnitate respectul.
eu nu mai inteleg nimic din religia asta, care e treaba cu umilinta ca vad ca daca o aplic in afara de faptu` ca eu sunt cea care sufar si mi se inchide usa in nas, nu am nimic de castigat....

Probabil că duci la extrem umilinţa. Extremele sunt periculoase şi în cazul virtuţilor, poţi avea o smerenie exagerată, o râvnă exagerată, care să-i smintească pe alţii etc. Nici religios nu-s bune extremele. Ajungi ori să-i sminteşti pe alţii, ori să te dai în spectacol cu virtuţile tale, ori amândouă. De exemplu, smerenia nu înseamnă să repeţi mecanic că eşti un păcătos, faci asta numai de faţadă.

Ori exagerezi în umilinţă ori exagerezi în felul cum vezi situaţia.

[camy_d]

În prealabil postat de Dumitru73

smerenia dusa la extrem, la umilinta in fata celorlati, este buna pentru calugari.
dar cand traiesti in lume, nu prea mai merge.
smerenia are rostul ei, dar nu acela de a ajunge sa fii de ras in fata tuturor.

Smerenia nu trebuie dusă la extrem nici în cazul călugărilor.

În prealabil postat de camy_d

Extremele sunt periculoase şi în cazul virtuţilor, poţi avea o smerenie exagerată, o râvnă exagerată, care să-i smintească pe alţii etc. Nici religios nu-s bune extremele. Ajungi ori să-i sminteşti pe alţii, ori să te dai în spectacol cu virtuţile tale, ori amândouă. De exemplu, smerenia nu înseamnă să repeţi mecanic că eşti un păcătos, faci asta numai de faţadă.
Ori exagerezi în umilinţă ori exagerezi în felul cum vezi situaţia.

Ai spus foarte corect,pentru ca am observat si aici pe forum tendinta unora sa repete intruna ca ei sunt cei mai pacatosi si indiferent ce mesaj postaza,isi mai cer si iertare.Apoi nu asta e smerenia, spui bine.

[camy_d]

În prealabil postat de Melissa

Ai spus foarte corect,pentru ca am observat si aici pe forum tendinta unora sa repete intruna ca ei sunt cei mai pacatosi si indiferent ce mesaj postaza,isi mai cer si iertare.Apoi nu asta e smerenia, spui bine.

Ştiu asta pentru că citisem nişte pilde, una era pilda zilei, dar de mai demult, iar alta pe un site postat de cineva pe forum, dar nu mai ştiu nici userul, nici topicul.

,,Cel ce,in launtrul lui,a devenit smerit,nu se lasa furat de buze.Pentru ca de pe buze nu-i iese ce nu are in inima,asa cum de pe poarta nu iese ce nu se afla in casa.''

[georgeval]

De foarte multe ori pentru anumite persoane umilinta este sinonima cu smerenia. Din comentariile parintelui Staniloae am inteles ca smerenia presupune libertate, este un act al libertatii, iar umilinta anuleaza libertatea- atunci cand lipseste libertatea nu stiu daca mai pot vorbi despre virtute.

[LapetiteMoc]

Smerenia nu este acelasi lucru cu umilinta (care si ea are mai multe sensuri, date de context).

Smerenia in sens crestinesc o vad ca pe o lauda adusa atotputerniciei lui Dumnezeu si adoptatrea unei atitudini de viata conform acestei puteri absolute. Nimic nu putem implini fara Hristos, pentru ca noua nu ne sta nimic in putere. Ce faptuim nu realizam niciodata cu puterile noastre , ci cu puterile ingaduite noua de Domnul. Lui ne rugam sa ne dea putere in toate cate le dorim. Si Domnul ne da exact cat ne este necesar si de folos. Deci LUI sa-I aducem lauda si multumire pentru toate.

A sta cu capul plecat in fata semenilor este o autoumilinta. Suntem egali in fata lui Dumnezeu si nu avem de ce ne pleca unii in fata altora. Ceea ce ne datoram unii fata de altii este respectul, nu umilirea (care nu este deloc smerenie).

A ne cere iertare fata de cei carora le-am gresit este iar o virtute. Insa depinde foarte mult si cum ne cerem iertare. Daca situatia este reala, venita spontan, un simplu "iarta-ma" e binevenit si treburile se indreapta de la sine (cu ajutorul Domnului).

Dar sunt si persoane care creeaza intentionat situatii pentru ca apoi sa se mandreasca cu "iarta-ma" spus cu capul plecat, apasat si repetat, ca sa se faca auzit, de parca ar conta undeva, contabil, de cate ori ai rostit "iarta-ma" in viata. Sau pentru orice nimic, repeta intruna "iarta-ma" de ti se face lehamite sa mai stai in preajma lui. De parca ar cersi ceva si nu stii ce. Asta se numeste piatra de poticnire, e mai periculos decat un pacat savarsit fara voie. Cei din jur observa, nimeni nu e orb si nici nesimtit sa nu sesizeze diferenta intre o situatie reala si un scenariu creat artificial.

Smerenia fata de Domnul este o virtute, insa smerenia autoimpusa ca umilinta de dragul umilintei fata de semeni este masochism. Sa avem grija de noi sa fim naturali, sa nu vrem sa aratam lumii cu forta calitatile noastre pentru ca lumea nu e nici proasta, nici oarba si ne vede deslusit cum suntem.

[georgeval]

Prin smerenie stiu ca ma raportez la Dumnezeu si imi vad micimea sau constientizez conditia mea limitata. Prin smerenie ma micsorez pe mine in pornirile mele egoiste si Il las pe Dumnezeu sa creasca in mine- conform Apocalipsei "Dumnezeu sta la usa si bate" deci nu da buzna, nu trece peste libertatea mea- smerenia este strans legata de libertate. Nu cred ca pot sa vorbesc despre acelasi lucru in cazul umilintei.