Pana la urma ce spunem la spovedanie?

[anna21]

În prealabil postat de sophia

Uite un exemplu:
Tu consideri ca eu am judecat pe altcineva aici si deci am facut pacat.
Eu consider ca nu judecam ci doar nu sunt de acord cu ideea de a considera pacate cele spuse de Anna21 si altele marunte.
Cine face dreptate? De unde stim noi cine greseste acum si cine nu.
Si nu reusesc sa te inteleg. Nu te supara. Da, nu trebuie sa ne laudam sau mandrim cu faptele bune, dar nici cu pacatele. Si faptele bune nu este cazul sa le uitam. Le-am facut cu drag. Ele trebuie sa ne dea imboldul sa mai facem si altele, sa ne dea curajul ca avem si ceva bun in noi si ca merita sa le facem.
Daca tu vrei sa stergem tot ce este bun si sa ne acoperim de rau (chiar in mod artificial), atunci aceea nu cred ca este credinta de la Dumnezeu.
In concluzie: nu pot eu sa-mi judec pacatele si de aceea mi-as dori sa nu fiu fortata s-o fac, ci sa las pe Dumnezeu sa judece.

Sophia, evident ca nu marturisesc: port tocuri..
Toate pe care le-am insirat acolo sunt doar mandrie si iubire de sine.. deci sunt pacate!
(erau doar un raspuns dat lui Andrei, care considera ca nu pacatuieste.. eu am impresia ca este de ajuns sa deschid gura si pacatele curg garla.. doar in rugaciune ma salvez, dar nici macar acolo..)
Si eu nu spun ca sa scornesc ceva, asta este realitatea.

Iar faptele bune la care te referi.. eu ma indoiesc ca am fapte bune. Ale lui Dumnezeu sunt. Gandeste si tu.. daca eu dau bani unui cersetor, ii dau de fapt ce-mi prisoseste. Care e meritul?
Mai cred ca a nu face bine este un pacat. Faceam urmatorul experiment: amanam sa dau pomana. De exemplu, chiar ieri am vazut un cersetor la usa unui magazin si m-am gandit: o sa-i dau cand ies. Cinci minute am stat inauntru, cand am iesit nu mai era. Mi s-a intamplat de multe ori, fara nici o exceptie! De parca omul acela era acolo doar ca sa am eu ocazia sa fac un bine. Dar probabil am facut un rau doar cu amanarea momentului.

(Mi-a dat de gandit urmatorul citat:
"Pentru că zici: "N-am greşit", de aceea iată Eu cu tine mă voi judeca" Ieremia 2:35)

[andreicozia]

În prealabil postat de anna21

Si eu nu spun ca sa scornesc ceva, asta este realitatea.

Iar faptele bune la care te referi.. eu ma indoiesc ca am fapte bune. )

Poate asta o fi realitatea ta, dar de scornit tot scornesti

Cum adica nu ai fapte bune?
Din cite am inteles ai sot, copil, oare nu le pui mincare in fata, nu le speli rufele, nu le faci curat in camere?
Nu duci hainele vechi la Goodwill?
Nu reciclezi?
Nu contribui prin prezenta ta de consumator la binele tarii?
Astea ce sunt? nu sunt fapte bune?
Cum adica te indoiesti ca faci bine?. daca ceva asa de evident iti scapa atentiei inseamna ca ar trebui sa faci ceva in sensul asta... deoarece dai impresia ca te minti intentionat si oricare ar fi motivul pentru care o faci( de a capata in felul asta cununi in cer vaicarindu-te mincinos, eu nu cred ca esti pe drumul bun. Eu cred ca daca scoti miciuna si falsa vaicareala vei obtine mai multa trecere la Dumnezeu

Dai din surplus cersetorilor?
Este scris ca mai intii trebuie sa ai grija de familie dupa care dai din surplus cersetorilor, deci alta vaicareala falsa

Singurul mijloc de a da cersetorilor ultimii bani si intradevar sa te incadrezi in ceea ce spui tu este sa devii tu cersetor care da ultimii bani altora care cer

[anna21]

Dau si eu sfatul lui Cristiboss: citeste!
(eu nu prea am ce sa-ti explic, se simte lipsa de lectura din sf. parinti)

[andreicozia]

Am citit destul, insa " nu tot ce citesti iti este si de folos"
Este necesar sa mai gindesti si cu capul tau !

[anna21]

În prealabil postat de andreicozia

Poate asta o fi realitatea ta, dar de scornit tot scornesti

Tu vezi lucrurile f limitat.. ce te deranjeaza in fond? Presupusa mea falsitatea? Sau faptul ca anulez faptele bune ale altora?

Eu vad lucrurile asa: daca am o minte (atat cat o am), daca sunt sanatoasa, daca sunt capabila sa muncesc (atat cat ma lasa lenea) etc.. NICI UNUL DINTRE ACESTE LIUCRURI NU-MI APARTINE!
Nu este meritul meu ca m-am nascut intr-un loc, din anumiti parinti, cu un anumit bagaj genetic, ca am beneficiat de anumita educatie.. Premisele cele mai importante MI-AU FOST DATE!

Si atunci daca eu am posibilitatea sa ajut azi pe altul, meritul meu este destul de limitat. Pentru ca tot ce am mi-a fost realmente dat! Nu poti nega importanta ereditatii + educatiei. Conjuncturile au si ele locul lor, dar nici aici nu este meritul meu (nu eu am creat conjuncturile). Si atunci poate imi arati tu unde este diferenta dintre mine (care pot ajuta) si altul care nu poate ajuta!

[anna21]

Sa-ti dau exemplu de fapta buna. Bunica mea mergea cu carje (doua), mai suferea si de alte boli f dureroase. In vacanta de iarna se urca in tren si venea in orasul unde locuiam (6 ore distanta) sa aiba grija de noi. Aici ea isi depasea, practic, limitele fizice pentru a face ceva! O consider cu adevarat fapta buna.
(Alte bunici sanatoase nu iau nici autobuzul sa vada nepotii)

[zaharia_2009]

Modul de gindire si de comportament al unui crestin este in f. mare parte dependent de duhovnicul pe care il are. Acesta nu este numai un iertator de pacate ci un adevarat indrumator de vietuire crestina .Ori aceasta indrumare este ceva complicat si serios. El iti face pregatirea teoretica (iti recomanda permanent ce sa lecturezi)si se intereseaza asupra modului tau de intelegere a celor citite.El te invata si modul preactic de vietuire . Dar mai intii de toate el insusi trebuie sa citeasca permanent si sa sporeasca in modul de vietuire ca altminteri te poate duce(de cele mai multe ori fara buna stiinta)pina la starea in care sa crezi ca...nu prea ai pacate.Pt. ca nu ai cind sa le faci.Probabil ca stiti cu totii spusele (??? ,nu mai stiu cui):,, chiar de ar vietui omul numai un minut tot nu ar fi fara de pacate" .Daca duhovnicul nu a inceput cu tine cu constiinta pacatului,cum se pot savirsi ele,de cite feluri sunt,cum se canonisesc,cum sa le eviti si daca nu ti-a recomandat o lucrare simpla(indreptar de spovedanie)pt.citit inca de la inceput incepi sa crezi ca ...inca putin si devi ca lacrima.Pai pt. ca toti citim de toate in ziua de azi,sa amintim ca marii sfinti(care de tineri s-au dus in calugarie)cel mai mult timp si-au plins pacatele.Ceea ce este elocvent !
Dupa mai multa vreme de obisnuinta cu cunoasterea si identificarea pacatelor ,cu incercarea de a renunta la ele,trebuie sa te invete ,sa-ti explice si sa te aduca la starea in care sa-ti marturisesti pacatele cu gindul.
In momentul in care ,dupa multa nevointa crestina,cunosti bine despre pacate si despre patimi, despre rasunetul lor asupra fizicului,psihicului si a sufletului trebuie sa te invete ca este f. important sa le retii cit mai bine pe cele pe care inca le mai faci . Fiind multe iar intervalul de spovedit mare (peste 60 de zile)atunci este posibil sa apelezi la a le nota in vederea unei marturisiri cit mai amanuntita de fiecare data.
Sa ne gindim la ce spunea sf. Vasile cel mare:,,...bolile noastre sunt pacatele noastre". Sa ne gindim deasemenea ca multe pacate sunt tarnsgresive mergind pe mai multe generatii.Sa ne gindim ca duhovnicul iarta ce se marturiseste .Si sa ne mai gindim ca desi D.zeu iarta pacatele marturisite nu lasa nici unul neispasit printr-un canon. De iertat sunt iertate cele marturisite dar nu cumva sa mai avem de facut o diferenta de canon intre cel de pa pamint si cel real prevazut in pravile.Nu toti marturisitii si impartasitii merg sigur in rai.
Si daca toata munca duhovniculu de ani de zile se rezuma in faptul ca tu te crezi doar cu putine pacate cred ca este cazul sa-ti faci o cercetare de constiinta sa vezi daca cu adevarat tu esti in progres duhovnicesc sau nu .Asta daca esti si obiectiv !
Citeva cuvinte despre duhovnic ,marturisire si folosul nostru duhovnicesc !

[anna21]

În prealabil postat de sophia

Si faptele bune nu este cazul sa le uitam. Le-am facut cu drag. Ele trebuie sa ne dea imboldul sa mai facem si altele, sa ne dea curajul ca avem si ceva bun in noi si ca merita sa le facem.
Daca tu vrei sa stergem tot ce este bun si sa ne acoperim de rau (chiar in mod artificial), atunci aceea nu cred ca este credinta de la Dumnezeu.

Fapte bune nu prea am, si in nici un caz nu vreau sa le amintesc pe cele pe care le am. De fapt, mi-e groaza si cand aud multumiri. Nu vreau multumiri, stiu, sunt egoista, dar decat sa-mi multumeasca omul, prefer sa mi se "contorizeze" undeva..

anna21, te iubesc ! :)

Nu, serios, imi place mult cum gandesti, daca intr-adevar esti sincera, si nu vrei doar sa pari smerita. Mi-ar placea sa pot fi ca tine...

"[..] să nu vă făliţi unul cu altul împotriva celuilalt. Căci cine te deosebeşte pe tine? Şi ce ai, pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te făleşti, ca şi cum nu l-ai fi primit?" -- Sf. Apostol Pavel

[anna21]

Naephius, m-ai surprins. Si apoi mi-ai incalzit inima. :).
Si eu ma gandesc cu drag la multi care posteaza mesaje aici.
(dar sa stii ca sunt departe de smerenie si nu sunt un model pentru nimeni).

Ma bucur ca ai inteles la ce ma refer (ca exista riscul sa se inteleaga ca nu cred in fapte bune).
Eu cred ca un om care Il cauta din tot sufletul pe Dumnezeu va ajunge negresit un izvor de fapte bune. Este ceva firesc.