casatorie

[alina88]

Buna ziua! Am o prietena foarte buna care nu stie ce sa mai faca. Ii este rusine sa intrebe un preot pentru ca stie exact raspunsul, dar m-am hotarat sa ma interesez si eu. Are un prieten cu, care este de 4 ani; dupa un an si jumatate a aflat ca de fapt sunt verisori de gradul 2 ( aici consider si parintii vinovati, pentru ca nu au pastrat legaturile si ei nu stiau). Nu intentioneaza sa se casatoreasca, dar se gandeste din ce in ce mai mult ca este un pacat, de casatorie neputand fiind vorba niciodata chiar daca ar vrea si ei. As vrea sa stiu mai multe pareri despre asta. Un preot ar interzice asta cu desavarsire, o stie si ea, si o sa sufere mult pentru ca se iubesc nespus. Va multumesc anticipat!

[camivero19]

Si practic ce vrei sa stii? Mi se pare limpede situatia. Si nu stiu daca parintii sunt vinovati... nimic nu te obliga sa tii legatura cu toate rudele daca nu va leaga nimic. Iar cei doi, daca au aflat trebuia sa rupa relatia, nu? Ce mai este de discutat pe langa? Sa se iubeasca in continuare ca verisori ce sunt si atat, nu?
Cu siguranta nu le e usor. Dar eu cred ca e musai. Nu numai preotii ar fi impotriva, dar si doctorii si orice om sanatos la minte. Parerea mea :)
Probabil nu ar fi rau sa o ajuti pe prietena ta sa inteleaga ca nu poate aduce nimic bun relatia asta, sa vorbeasca intr-adevar cu un preot care sa o ajute sa iasa din situatia asta nefericita. Va stii el cum:P
Doamne ajuta!

[tigerAvalo9]

Da este interzisa casatoria intre 2 verisori ....dar iubire daca exista...asta e.nu avem ce sa facem.

[tigerAvalo9]

Bine ca sunt de gradul 2 si nu sunt de gradul 1.

[tigerAvalo9]

Am o intrebare,de unde va sti preotul ca sunteti verisori?,daca voi va iubiti cu adevarat totul este posibil dar sa traiti in curat unul fata de celalalt.

[tigerAvalo9]

In Brazilia casatoriile de acest fel sunt posibile...

[BogdanF2]

În prealabil postat de alina88

Buna ziua! Am o prietena foarte buna care nu stie ce sa mai faca. Ii este rusine sa intrebe un preot pentru ca stie exact raspunsul, dar m-am hotarat sa ma interesez si eu. Are un prieten cu, care este de 4 ani; dupa un an si jumatate a aflat ca de fapt sunt verisori de gradul 2 ( aici consider si parintii vinovati, pentru ca nu au pastrat legaturile si ei nu stiau). Nu intentioneaza sa se casatoreasca, dar se gandeste din ce in ce mai mult ca este un pacat, de casatorie neputand fiind vorba niciodata chiar daca ar vrea si ei. As vrea sa stiu mai multe pareri despre asta. Un preot ar interzice asta cu desavarsire, o stie si ea, si o sa sufere mult pentru ca se iubesc nespus. Va multumesc anticipat!

Relatiile sexuale intre persoane necasatorite sunt un pacat extrem de grav, indiferent daca exista sau nu grad de rudenie.

In Biblie scrie clar ca desfranatii nu vor intra in imparatia lui Dumnezeu. Si mai scrie si asta: "Fugiti de desfranare! Orice pacat pe care-l va savarsi omul este in afara de trup. Cine se deda insa desfranarii pacatuieste in insusi trupul sau." (1 Cor 6:18).

Din pacate, in lumea de azi, marea majoritate considera asemenea pacate a fi ceva normal, insa de multe ori nimic bun nu iese din aceste relatii, din cauza ca nu exista binecuvantarea lui Dumnezeu.

Bogdan.

[Elena2004]

V-am citit cuvintele si m-am ingrozit,pentru ca stiu ca am pacatuit foarte mult in fat lui D-zeu.Traiesc de 11 in ani desfranare cu sotul meu si avem si o fetita.Sincer va spun ca acum cand va scriu plang si sufletul mau e plin de durere pentru ca numai D-zeu stie ce este in sufletul meu.Imi doresc atat de mult sa fiu mireasa si sa fac obiceiurile crestinesti,dar de cate ori discutam despre asta ajungem sa ne certam.Nu stiu ce se intampladar de fiecare data ne impiedica ceva,defapt ma impiedica pt ca eu sunt cea care nu e multumita,imi este frica de ce ar urma dupa pt ca nu cred ca mai insemn nimic pt el.Simt nevoia sa vb cu cineva,un om care sa nu ma judece,doar sa-mi dea niste sfaturi.La 5 ani dupa ce ne-am casatorit am ramas insarcinata,un copil dorit de amandoi!Mai tr dupa nasterea fetei incet,incet,casnicia noastra a inceput sa scartaie,a inceput sa fie agresiv cu mine...of Doamne parca vad momentele acelea pe care le-am lasat demult in urma..parca vad cand venea acasa si nu-i convenea nimic,ma batea si imi vb urat.Brusc toata dragostea noastra,toate promisiunile si visurile pe care le-am avut se transformase in ura.Uneori nu tinea cont ca aveam copilul in brate si ma lovea fara mila.Apoi am aflat motivul pt care se purta asa,avea pe altcineva,era proaspat indragostit,si eu devenisem ratusca cea urata.In sf ,a fost,a trecut,l-am iertat,ne-am impacat......dar din partea mea numai pt copil..... iubirea mea pt el s-ar putea sa mai fi existat daca nu se purta in continuare la fel de urat cu mine.De-atunci a devenit foarte gelos,bolnav de gelozie(tot el),nu ma mai bate dar ma injoseste in ultimul hal.In fiecare seara avem cearta in casa,si acum fata are 6 ani si incepe sa perceapa totul,si nu as vrea ca fata mea sa aiba aceeasi copilarie ca si mine,si iarasi nu mia-sdori sa duca dorul de tata.Pt.ea am suferit atat.Nu stiu ce sa fac,nu-mi doresc decat sa fiu linistita,sa am pace in casa,sa creasca fata in armonie si dragoste,iar eu sa nu mai fiu considerata o ''femeie usoara''.Ma rog la D-zeu in sufletul meu,pt ca la biserica sau sa tin post nu pot,nu sunt lasata in pace de el(stiti voi chestia aia cu curetenia trupului)De multa ori cand sunt sarbatori,ma cert cu el si sunt injurata si injosita ca sa nu gresesc in fata lui D-zeu.Daca exista cineva care a trecut prin asa ceva,un preot sau un om cu sufletul bun printre voi va rog dati-mi un sfat,spuneti-mi ce sa fac!Oare merita sa sufar atata pt copil,gresesc in fata lui D-zeu daca ma despart de el?Sau sa merg inainte si sa ne casatorim?

[heaven]

În prealabil postat de Elena2004

V-am citit cuvintele si m-am ingrozit,pentru ca stiu ca am pacatuit foarte mult in fat lui D-zeu.Traiesc de 11 in ani desfranare cu sotul meu si avem si o fetita.Sincer va spun ca acum cand va scriu plang si sufletul mau e plin de durere pentru ca numai D-zeu stie ce este in sufletul meu.Imi doresc atat de mult sa fiu mireasa si sa fac obiceiurile crestinesti,dar de cate ori discutam despre asta ajungem sa ne certam.Nu stiu ce se intampladar de fiecare data ne impiedica ceva,defapt ma impiedica pt ca eu sunt cea care nu e multumita,imi este frica de ce ar urma dupa pt ca nu cred ca mai insemn nimic pt el.Simt nevoia sa vb cu cineva,un om care sa nu ma judece,doar sa-mi dea niste sfaturi.La 5 ani dupa ce ne-am casatorit am ramas insarcinata,un copil dorit de amandoi!Mai tr dupa nasterea fetei incet,incet,casnicia noastra a inceput sa scartaie,a inceput sa fie agresiv cu mine...of Doamne parca vad momentele acelea pe care le-am lasat demult in urma..parca vad cand venea acasa si nu-i convenea nimic,ma batea si imi vb urat.Brusc toata dragostea noastra,toate promisiunile si visurile pe care le-am avut se transformase in ura.Uneori nu tinea cont ca aveam copilul in brate si ma lovea fara mila.Apoi am aflat motivul pt care se purta asa,avea pe altcineva,era proaspat indragostit,si eu devenisem ratusca cea urata.In sf ,a fost,a trecut,l-am iertat,ne-am impacat......dar din partea mea numai pt copil..... iubirea mea pt el s-ar putea sa mai fi existat daca nu se purta in continuare la fel de urat cu mine.De-atunci a devenit foarte gelos,bolnav de gelozie(tot el),nu ma mai bate dar ma injoseste in ultimul hal.In fiecare seara avem cearta in casa,si acum fata are 6 ani si incepe sa perceapa totul,si nu as vrea ca fata mea sa aiba aceeasi copilarie ca si mine,si iarasi nu mia-sdori sa duca dorul de tata.Pt.ea am suferit atat.Nu stiu ce sa fac,nu-mi doresc decat sa fiu linistita,sa am pace in casa,sa creasca fata in armonie si dragoste,iar eu sa nu mai fiu considerata o ''femeie usoara''.Ma rog la D-zeu in sufletul meu,pt ca la biserica sau sa tin post nu pot,nu sunt lasata in pace de el(stiti voi chestia aia cu curetenia trupului)De multa ori cand sunt sarbatori,ma cert cu el si sunt injurata si injosita ca sa nu gresesc in fata lui D-zeu.Daca exista cineva care a trecut prin asa ceva,un preot sau un om cu sufletul bun printre voi va rog dati-mi un sfat,spuneti-mi ce sa fac!Oare merita sa sufar atata pt copil,gresesc in fata lui D-zeu daca ma despart de el?Sau sa merg inainte si sa ne casatorim?

Imi pare rau pentru calvarul prin care treci,insa a spera ca acest om se va schimba este o iluzie care iti va aduce numai durere.
Indiferent cate explicatii ai cauta,oricum ai incerca sa faci sa fie bine este aproape inutil,pentru ca,din cate imi dau eu seama problema lui este cu el insusi,tu fiind doar cea pe care el isi dezlantuie frustrarile pe care nu este capabil sa si le rezolve.
Acceptand o astfel de viata iti mutilezi sufletul si copilaria fetitei tale care va ramane marcata de violenta tatalui si de suferinta mamei.
Iti doresti ca ajunsa la maturitate sa aiba tot felul de probleme interioare, sa isi aleaga un sot dupa tiparul tatalui tau si sa urmeze modelul tau acceptand sa fie o femeie abuzata?Nu cred,nici o mama nu isi poate dori asa ceva pentru copilul sau,insa,din pacate la asta se ajunge atunci cand copilul traieste intr-un mediu abuziv.
Taina cununiei binecuvinteaza iubirea si respectul deja existente,le intareste,insa nu le poate aduce acolo unde ele nu se gasesc...
Dumnezeu sa iti lumineze sufletul si sa te intareasca pentru a lua cea mai buna decizie pentru tine si copila!

[ap2010]

În prealabil postat de alina88

Buna ziua! Am o prietena foarte buna care nu stie ce sa mai faca. Ii este rusine sa intrebe un preot pentru ca stie exact raspunsul, dar m-am hotarat sa ma interesez si eu. Are un prieten cu, care este de 4 ani; dupa un an si jumatate a aflat ca de fapt sunt verisori de gradul 2 ( aici consider si parintii vinovati, pentru ca nu au pastrat legaturile si ei nu stiau). Nu intentioneaza sa se casatoreasca, dar se gandeste din ce in ce mai mult ca este un pacat, de casatorie neputand fiind vorba niciodata chiar daca ar vrea si ei. As vrea sa stiu mai multe pareri despre asta. Un preot ar interzice asta cu desavarsire, o stie si ea, si o sa sufere mult pentru ca se iubesc nespus. Va multumesc anticipat!

Din punct de vedere legal sunt rude de gradul 6,presupunand ca parintii lor sunt veri primari,deci se pot casatori.Regula crestina cred ca nu-i intereseaza,alfel s-ar fi casatorit in patru ani,si daca nici nu au intentia...