Cand facem milostenie...

[ClaudiuT]

Aud pe tot mai multi:
a. -Eu cand fac milostenie, nu dau la tigani.
b. -Eu cand dau de pomana, nu dau la cei care sunt buni de munca.
c. -Cand ajut pe cineva, ma uit sa fie curat.
d. -Cand fac un bine, astept si eu la randul meu sa-mi faca si altcineva un bine.
e. s.a

Sfanta Scriptura in Evanghelia dupa Matei, la Predica de pe Munte, cap. 6 ne spune:

1. Luaţi aminte ca faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri.
2. Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor.
3. Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta,
4. Ca milostenia ta să fie într-ascuns şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.
5. Iar când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii cărora le place, prin sinagogi şi prin colţurile uliţelor, stând în picioare, să se roage, ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor.

Plecand de la acest text, cand, unde, cum, la cine si in ce rationamente trebuie sa savarsim milostenia? Astept parerile dvs ... si alte citate din Cuvantul lui Dumnezeu.

Ma uit la intrebare si-mi aduc aminte cuvintele parintelui Arsenie Papacioc : "Cand un sarac iti intinde mana, nu ti-o intinde sa-ti ceara, ci ca sa-ti dea Imparatia lui Dumnezeu; si tu ii dai cea mai mica moneda?"

[andrei91]

eu sunt de parere ca milostenia se cuvine oricui.Datoria ta este sa faci milostenie nu conteaza cui si ce face mai apoi acela cu banii imbracamintea sau mancarea pe care io dai.

problema vine atunci cand un alcoolic sau unul care fumeaza iti cere bani urmand sa isi cumpere bautura respectiv tigari.Datoria ta este sa ii dai dar odata ce banii aceia sunt folositi spre adancirea sa in patima care il incearca nu esti si tu partas la pacatul sau ?
(aceasta intrebare mio pus deseori, va rog luminatima si pe mine)

Doamne ajuta!

[Z.Lidia]

Dumnezeu stie ce e in sufletul omului care iti cere. Noi ne speriem de unii care profita, insa probabil vor da ei socoteala!
Uneori ma intreb ce ar ajuta cu adevarat pe omul respectiv, de ce ar avea nevoie ca sa se ridice din starea in care se afla. Grea intrebare. Nu pot sa nu ma intreb: oare chiar il ajut daca-i dau 1 leu?
Mai am o idee fixa: exista oameni care au cu adevarat nevoie de ajutor, dar nu stiu sa-l ceara. Acestia pot fi oamenii de langa noi, prieteni sau cunostinte.
Saracia, decaderea, probleme sociale, viata dezorganizata - sunt factori de risc pentru consumul de alcool, fumatul - nu mai discut, dar chiar droguri. Poate banutul acela ii ajuta pe moment, sa supravietuiasca, totusi, insa e greu de spus ce ii poate scoate din cercul vicios. Dumnezeu, timpul, si hotararea lor insisi, poate.

[windorin]

Tin minte ca am citit odata: "Sa asude banul in mana ta, pana ce vei sti cui il dai." (Didahia, daca nu ma insel.)

Experienta duhovniceasca ne indeamna sa dam celui care ne cere. Din pacate insa, cersetoria a fost si ramane o adevarata meserie, pentru cei care o practica. Cuvintele de mai sus sunt reluate si de altii: "Sa asude banul in mana ta inainte de a-l da."

Trebuie mult discernamant, deoarece banii pentru milostenie nu sunt "fara numar", spre a da tuturor. Iar daca dam cui nu trebuie, unui prefacut, ce vom mai face celui suferind si cu adevarat lipsit?

[LapetiteMoc]

Milostenia nu consta numai in acordarea de bani... Un "Doamne, mangaie-l in nevoie!", o rugaciune pentru cel aflat in nevoie ajuta incredibil de mult! De asemenea, alimente, haine, orice stim ca-i poate fi de folos. Daca avem cu noi o paine, un covrig cand intalnim un cersetor, mult face sa renuntam la ele... Milostenia are multe aspecte, infinite!
De obicei simturile sunt treze intr-o inima crestina si intelegem cu sufletul nevoia celuilat. Domnul ne invata tainic intelegerea unor astfel de momente.

"Nu aruncati margaritare in calea porcilor!", ne invata Mantutorul... Si sufletul nostru intelege distinctia intre unul din acestia si un om in reala nevoie.

Doamne, spre lumina tine sufletul nostru indreptat!

[ClaudiuT]

Totusi unii Sfinti Parinti, Parinti si Invatatori Bisericesti ne indemna sa dam si la viciosi, pentru ca nu trebuie sa ne intereseze ce face cu banul, pur si simplu noi ne-am facut datoria .....

Pana unde putem merge cu aceasta explicatie? Unde e granita?

Har si Pace de la Domnul!

Milostenia este o arma duhovniceasca, alaturi de post si rugaciune. Prin milostenie, luptam impotriva zgarceniei noastre, impotriva lacomiei noastre, impotriva iubirii de arginti care este o patima considerabila. Cred ca atat pentru post, cat si pentru rugaciune si milostenie ne manifestam ravna in grade diferite.

Cred ca milostenia porneste din interiorul sufletului ca expresie a iubirii aproapelui. Dau milostenie atunci cand simt ca pot sa fac acest lucru cu toata inima.

Putem face milostenie pentru cei adormiti, milostenie pentru cei vii, milostenie pentru biserica, milostenie pentru saraci etc. Daca facem Parastas, dam si celor bogati si celor saraci. Daca scopul nostru este de a ajuta saraci, atunci ne orientam spre cei care ni se par saraci. Daca se poate sa fie crestini, e mai bine.

Am citit cum in trecut, cu prilejul praznuirii unui sfant, oamenii dadeau milostenie in cinstea sfantului respectiv. In zilele noastre serbarea zilei onomastice se indeparteaza uneori prea mult de ceea ce le-ar face placere sfintilor.

[adi_cambir]

Fratilor, nevrednic sunt a va scrie acestea insa nadajduiesc sa ma invredniceasca si pe mine Preablandul si Iubitorul de oameni Dumnezeu alaturi de voi cei ce cititi: voia Domnului nostru Iisus Hristos este clara in aceasta privinta: sa dam ORICUI ne cere mai mult decat ne cere pentru ca, lovit fiind de valul neasteptat de bunatate, si acest oarecare impreuna cu noi sa laude Numele Domnului Caruia I Se cuvine Slava in veci. Amin.
Luati aminte, insa, fratilor ca Mantuitorul zice: nimic bun nu putem savarsi fara Dansul.
...ca a Sa este Imparatia si Puterea si Slava, a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin!

[patinina34]

În prealabil postat de adi_cambir

Fratilor, nevrednic sunt a va scrie acestea insa nadajduiesc sa ma invredniceasca si pe mine Preablandul si Iubitorul de oameni Dumnezeu alaturi de voi cei ce cititi: voia Domnului nostru Iisus Hristos este clara in aceasta privinta: sa dam ORICUI ne cere mai mult decat ne cere pentru ca, lovit fiind de valul neasteptat de bunatate, si acest oarecare impreuna cu noi sa laude Numele Domnului Caruia I Se cuvine Slava in veci. Amin.
Luati aminte, insa, fratilor ca Mantuitorul zice: nimic bun nu putem savarsi fara Dansul.
...ca a Sa este Imparatia si Puterea si Slava, a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin!

Mi-a placut raspunsul tau , Adi si este foarte adevarat.

[patinina34]

Ortodocşii se împart în două categorii: duhovniceşti şi neduhovniceşti. A fi duhovnicesc este bine, iar a fi neduhovnicesc este rău. Există lucrări care te situează în categoria celor dintîi, precum şi fapte care te situează în categoria celor din urmă. Cei dintîi se roagă mult, postesc mult, tac mult. Într-un cuvînt, pe toate le fac cu prisosinţă. Cei din urmă se roagă puţin sau deloc, mănîncă de toate şi nu ştiu să-şi ţină gura.

[COLOR=#0b6d90][/COLOR]
Rari sînt oamenii Bisericii care vorbesc despre milostenie, dreptate, compătimire. Acestea, chipurile, le au şi alte religii şi, de aceea, nu sînt neapărat „duhovniceşti”.
Orice s-ar întîmpla în lume, ortodocşii ştiu că doar prin rugăciune se rezolvă totul. De pildă, acum 20 de ani, comuniştii au deschis foc asupra mulţimii aflate în piaţa din faţa catedralei din Timişoara. Atunci cînd oamenii înfricoşaţi au alergat să se ascundă în catedrală (cea mai mare catedrală din România!), uşile bisericii au fost închise şi ei au fost împuşcaţi pe trepte. Acum în aceeaşi catedrală mitropolitul şi preoţii se roagă pentru odihna sufletelor celor pe care i-ar fi putut salva printr-un simplu şi cu totul uman gest: să le deschidă uşa atunci cînd au bătut în ea.
Luna trecută în Chişinău erau mii de tineri care se ascundeau de securitatea comunistă care îi căuta pentru a-i tortura şi chiar ucide. Au fost zile în care oamenii se temeau să iasă în stradă, pentru că securiştii îi atacau prin parcuri şi-i tîrau în beciuri de unde nu se ştie cîţi au ieşit ci cîţi au dispărut. Cu toate acestea, nu a ieşit nici un ierarh, nici de la Chişinău, nici de aiurea care să ceară încetarea torturii şi a uciderii în numele regimului.
Eu mă întreb dacă ortodocşii chiar au devenit „duhovniceşti” într-un procent atît de zdrobitor, încît nimeni nu mai aude şi nu mai vede din cauza extazului pricinuit de rugăciune? Totuşi a te îndurera cu durerea aproapelui nu este mai puţin duhovnicesc decît a vedea îngeri.
Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tîlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsîndu-l aproape mort. Din întîmplare un preot cobora pe calea aceea şi, văzîndu-l, a trecut pe alături (căci se ducea, probabil, să se roage). De asemenea şi un levit, ajungînd în acel loc şi văzînd, a trecut pe alături (căci se ducea, probabil, să pregătească cele de trebuinţă pentru slujba templului). Iar un samarinean (care era socotit necurat de către preot şi levit), mergînd pe cale, a venit la el şi, văzîndu-l, i s-a făcut milă, şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnînd pe ele untdelemn şi vin, şi, punîndu-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoţînd doi dinari i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, cînd mă voi întoarce, îţi voi da.
Care din aceşti trei vi se pare că a procedat mai duhovniceşte?
Şi a mai zis Hristos: Mergeţi şi învăţaţi ce înseamnă cuvintele “milă voiesc şi nu jertfă!”