Micile placeri ale vietii

[Misuar]

Incerc sa inteleg conceptia ortodoxa despre cum ar trebui omul sa traiasca. Nu m-am lamurit inca daca sunt acceptabile micile placeri ale vietii, de exemplu placerea de a te plimba prin natura, placerea de a te intalni cu un prieten, placerea de a manca un fruct, placerea de a descoperi si analiza natura si legile sale.
Pentru ca din cate vad ortodoxia cere ca singura activitate, atunci cand omul nu munceste, este sa se roage/caiasca.
Ce parere aveti?

[oitza ratacita]

În prealabil postat de Misuar

Incerc sa inteleg conceptia ortodoxa despre cum ar trebui omul sa traiasca. Nu m-am lamurit inca daca sunt acceptabile micile placeri ale vietii, de exemplu placerea de a te plimba prin natura, placerea de a te intalni cu un prieten, placerea de a manca un fruct, placerea de a descoperi si analiza natura si legile sale.
Pentru ca din cate vad ortodoxia cere ca singura activitate, atunci cand omul nu munceste, este sa se roage/caiasca.
Ce parere aveti?

Nu ai privit in directia potrivita daca doar atat ai vazut...

Pentru inceput:
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...eri-80052.html

[Misuar]

În prealabil postat de oitza ratacita

Nu ai privit in directia potrivita daca doar atat ai vazut...

Pentru inceput:
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...eri-80052.html

Multumesc pentru link.
Totusi, cum ramane cu ceea ce spunea Pr. Papacioc, ca "Dumnezeu ne-a creat doar pentru El". Pare ca aceste mici placeri "bune" sunt doar o pierdere de vreme, deviaza omul de la scopul si menirea sa.

Sa nu sa suparati pe logica mea incompleta. :).

[un.suflet]

Nu cred ca interzice nimeni placerile vietii, nici pe cele mici nici pe cele mari, atata timp cat le traim in contextul potrivit.Adica, iubirea.Daca sunt viu pe dinauntru, daca am ganduri curate fata de semenii mei, daca imi ingrijesc viata spirituala etc, daca ma iubesc pe mine si pe oamenii din jurul meu, daca am masura si bun simt in tot ceea ce fac,sau macar incerc, de ce ar fi interzis sa ma bucur in acelasi timp de lumea inconjuratoare si de ceilalti?

Si daca ma rog toata ziua, cunosc teoria religioasa la perfectie, sunt nelipsit din viata bisericeasca, si mai excelez si in multe alte privinte, dar am sufletul ingreunat de ura si de sila fata de cei din jur, sa fiu oare mai bun, in sens duhovnicesc?

Unde scrie ca trebuie doar sa ne rugam si sa ne caim?Parintii nostri duhovnici subliniaza adesea lucrurile astea pentru ca noi de cele mai multe ori suntem inconstienti, impietriti sufleteste si nepasatori, fata de pierzania si mocirla in care traim.Poate asa constientizam si incepem sa miscam ceva pentru binele nostru.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de un.suflet

Nu cred ca interzice nimeni placerile vietii, nici pe cele mici nici pe cele mari, atata timp cat le traim in contextul potrivit.Adica, iubirea.Daca sunt viu pe dinauntru, daca am ganduri curate fata de semenii mei, daca imi ingrijesc viata spirituala etc, daca ma iubesc pe mine si pe oamenii din jurul meu, daca am masura si bun simt in tot ceea ce fac,sau macar incerc, de ce ar fi interzis sa ma bucur in acelasi timp de lumea inconjuratoare si de ceilalti?

Nu am auzit sa fie interzisa bucuria. Nici placerile vietii. Ceea ce este interzis este pacatul. Pacatul nu rezulta din placere. Spre exemplu, pacatul pizmei nu presupune nici cea mai mica placere. Daca pacate precum curvia, sau betia, ori lacomia, isi pot gasi motivatia aparenta intr-o placere trecatoare, alte pacate, precum pizma, injuria de cele sfinte, lipsa de respect fata de parinti nu presupun nicio clipa de placere, ci pacatosul care le face este chinuit inainte, in timpul si dupa consumarea pacatului.

Si daca ma rog toata ziua, cunosc teoria religioasa la perfectie, sunt nelipsit din viata bisericeasca, si mai excelez si in multe alte privinte, dar am sufletul ingreunat de ura si de sila fata de cei din jur, sa fiu oare mai bun, in sens duhovnicesc?

Imi pare ca amestecati aici trei lucruri: ceea ce este obligatoriu, ceea ce este recomandat si ceea ce este excesiv.

Mersul la Liturghie este obligatoriu in Duminici si celelalte zile de porunca de peste an. Inclusiv ascultarea cu atentie a "teoriei religioase" de la omilie. Asta nu inseamna "nelipsit din viata bisericeasca", ci inseamna ca, o data pe saptamana, in Ziua Domnului (si in alte cateva zile din an pe care le vedeti marcate special in calendar) trebuie sa mergem la biserica si sa participam. Incalcarea acestei obligatii este materie grava.

Rugaciunea de seara este inalt recomandata. Aceasta inseamna ca cine o incalca, desi nu pacatuieste grav (adica ne putem mantui si fara rugaciunea de seara) face o eroare prudentiala: este de prevazut (potrivit experientei directorilor nostri spirituali) ca se va inscrie pe un drum spritual descendent, rarind si, in final, intrerupand legatura vie cu Dumnezeu.

Foarte recomandata (desi nu cu acelasi rang de insistenta) este si rugaciunea cand ne asezam la masa.

Celelalte (de dimineata, de inceput de lucru sau invatat, de multamita dupa masa etc) sunt facultative. Le facem daca simtim impulsul, dar, daca nu le facem, nu comitem nici macar eroare prudentiala.

Sfintii sunt foarte diferiti. In temperamente, in grad de cultura, in ce vreti. Dar ceea ce au in comun toti sfintii este bucuria vietii, bucuria de a trai. In "Fratii Karamazov" avem doua portrete de calugari care stau fata in fata: Zosima si Ferrapont. Autorul ne lasa sa intelegem ca unul se mantuieste, celalalt nu. Meditati la ceea ce au ei diferit: despre asta este vorba.

[un.suflet]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Imi pare ca amestecati aici trei lucruri: ceea ce este obligatoriu, ceea ce este recomandat si ceea ce este excesiv.

Mersul la Liturghie este obligatoriu in Duminici si celelalte zile de porunca de peste an. Inclusiv ascultarea cu atentie a "teoriei religioase" de la omilie. Asta nu inseamna "nelipsit din viata bisericeasca", ci inseamna ca, o data pe saptamana, in Ziua Domnului (si in alte cateva zile din an pe care le vedeti marcate special in calendar) trebuie sa mergem la biserica si sa participam. Incalcarea acestei obligatii este materie grava.

Rugaciunea de seara este inalt recomandata. Aceasta inseamna ca cine o incalca, desi nu pacatuieste grav (adica ne putem mantui si fara rugaciunea de seara) face o eroare prudentiala: este de prevazut (potrivit experientei directorilor nostri spirituali) ca se va inscrie pe un drum spritual descendent, rarind si, in final, intrerupand legatura vie cu Dumnezeu.

Ma gandesc la tinerii din "Colectiv", Dumnezeu sa ii odihneasca pe cei dusi.Bine spunea domnul Ioan Florin Florescu despre cei care s-au sacrificat in acea seara, pentru a-i salva pe altii: "Multe am aflat zilele astea despre bostani, dar cel mai important lucru l-am aflat despre oameni, nu în înţelepciunea pentru morţi a părintelui Savatie, ci în iubirea pentru vii a celor doi tineri, Claudiu şi Adrian, care au murit în foc, după ce s-au întors acolo ca să-şi salveze prietenii. Băieţii aceştia nu au ştiut cât de periculoşi sunt bostanii şi muzica rock. Nu ştiau ei nimic despre moarte şi simbolurile ei, dar ne-au învăţat ceva despre viaţă şi dragoste. Mai mult ca sigur că nu aveau în camerele lor nici cutiuţe cu moaşte sfinte. Dar s-au întors în foc de două ori pentru aproapele lor. Eu nu ştiu dacă m-aş fi întors măcar o singură dată. Ei au împlinit cea mai mare poruncă a lui Iisus: „nu este dragoste mai mare ca atunci când cineva îşi pune sufletul pentru aproapele lui”. Eu nu sunt în stare să o împlinesc nici pe cea mai mică. Nu s-or fi jucat ei de-a lumina, dar sufletele lor curajoase s-au făcut cu totul lumină. Mă plec cu cutremur în faţa jertfei lor, ca şi cum ar fi intrat în foc să-mi salveze copilul. Când m-or urmări să mă arunce în foc demonii bostanilor, aş vrea să am şi eu curajul şi dragostea lui Claudiu şi Adrian.”( Claudiu Petre si Adrian Rugina)

Nu m-am facut bine inteleasa.Postul, rugaciunea si multe alte lucruri sunt intr-adevar obligatorii.Ca si aerul pe care il respiram, ca apa de baut si mancarea.Insa doar ele insele nu sunt suficiente.Fara iubire, toate sunt pustii: postul devine regim alimentar, rugaciunea, o insiruire de cuvinte, fuga de ceilalti( chipurile pentru a nu ne tulbura universul duhovnicesc/spiritual ) se transforma in dispret si in ura etc.Fara iubire jertfelnica, ramanem niste farisei.Sunt duhovnici care au spus asta.Exemplul cu cei doi calugari( Zosima si Ferrapont) e foarte potrivit in discutia de fata, vine sa confirme ce spuneam mai devreme.Si desi la noi, la ortodocsi, domina o atmosfera sumbra, de asprime, sa stiti ca nu toti calugarii si preotii sunt asa.Si dansii sunt tot oameni, multi au avut parte de multe lipsuri si suferinte in viata si mai ales in copilarie, iar lucrul asta isi pune amprenta.Am intalnit si preoti sau monahi/monahii glumeti si vorbareti, plini de viata, spre surprinderea mea.Si acestia sunt cei mai carismatici, daca pot spune asa.

Ca sa revin la subiectul topicului, ati spus dvs. foarte bine: " Nu am auzit sa fie interzisa bucuria. Nici placerile vietii. Ceea ce este interzis este pacatul."Si nu cred ca este pacat sa te bucuri si sa traiesti, atata timp cat o faci cu dragoste si cu respect fata de Dumnezeu, fata de tine insuti si de cei din jur.

Eu o sa-mi permit cumva sa contrazic, intr-o oarecare masura, ce s-a scris pe acest topic. In primul rand nu sunt de acord ca in ortodoxie predomina o atmosfera sumbra. Eu cel putin nu i-am perceput in acest mod pe ortodocsi, incluzandu-i si pe calugari. Ascetici da, dar nu sumbri, este o nuanta foarte importanta care face diferenta. Oricum poate ma insel si atat i-am inteles eu. In al doilea rand as face o precizare: nu doar evitarea pacatului este suficienta. Poate parea exagerat ce spun dar am argumente.

[oitza ratacita]

În prealabil postat de Misuar

Totusi, cum ramane cu ceea ce spunea Pr. Papacioc, ca "Dumnezeu ne-a creat doar pentru El".

Gandeste-te cum ar suna daca un tata sau o mama ar spune "Mi-am facut copiii doar pentru mine"'; ce ar vrea sa spuna?

Parintele Papacioc explica ce spune https://www.youtube.com/watch?v=ALAAGw8NvNo
https://www.youtube.com/watch?v=UANqGEduWYA

[un.suflet]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Eu o sa-mi permit cumva sa contrazic, intr-o oarecare masura, ce s-a scris pe acest topic. In primul rand nu sunt de acord ca in ortodoxie predomina o atmosfera sumbra. Eu cel putin nu i-am perceput in acest mod pe ortodocsi, incluzandu-i si pe calugari. Ascetici da, dar nu sumbri, este o nuanta foarte importanta care face diferenta.

Totusi ascetismul inseamna sobrietate, austeritate, severitate.In sensul asta m-am referit.Nu toti oamenii pot fi asceti, pustnici, asa cum nu toti monahii sau preoti au darul de a fi buni duhovnici.Pe cei mai "nedusi" la biserica, neobisnuiti cu tot ce tine de sfera credintei, o astfel de atmosfera de austeritate, severitate etc cred ca ii sperie, mai mult ii departeaza decat ii apropie.Dar asa cum spuneam, nu trebuie sa uitam ca si dansii sunt tot oameni, cu istoriile dansilor de viata, ca fiecare.
Ca sa dau un exemplu: in liceu aveam o profesoara foarte credincioasa.Tinea toate posturile, era nelipsita de la slujbe si mergea foarte des in pelerinaje la manastiri.Era insa de o asprime cumplita.Ne teroriza.Ca sa ne "indrepte" pe calea cea buna, era foarte dura cu noi.Ca sa aflam mai tarziu, din spusele dansei, ca in copilarie a trait cu amenintarea din partea parintilor de a fi data la orfelinat, din cauza saraciei.Si cine stie cate altele o mai fi indurat.Cam asa se intampla.Gasim blandete, intelegere si bucurie la cei care au primit asa ceva in copilarie si la cei care s-au recuperat din traumele traite.Si dansii sunt tot oameni, cu bune si cu rele.Asta nu intelegem noi uneori.Sunt si preoti, calugari sau drept-credinciosi plini de viata, veseli, glumeti, n jurul lor fiind totul plin de culoare, de speranta nu o atmosfera de penitenta continua, si asa cum zicea, cred ca sunt cei mai carismatici.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Misuar

Totusi, cum ramane cu ceea ce spunea Pr. Papacioc, ca "Dumnezeu ne-a creat doar pentru El".

Aceste cuvinte ne arata care este scopul oamenilor. Ei au fost creati pentru gloria lui Dumnezeu. Interpretez spusele parintelui Papacioc prin lumina din Isaia 43:7, in care Dumnezeu spune: "Pentru gloria Mea i-am creat, i-am zidit si i-am pregatit!"

Pare ca aceste mici placeri "bune" sunt doar o pierdere de vreme, deviaza omul de la scopul si menirea sa.

Una dintre placerile mele este jocul de bridge. Cateva ore pe saptamana, joc sau studiez ceea ce au jucat altii inaintea mea. Neincetat ma minunez de bogatia si felurimea problemelor de bridge, inca si mai mult ma minunez de geniul oamenilor care au rezolvat probleme in fata carora spun, precum Moromete in fata girafei: "asa ceva nu exista!".

Ce vreau sa spun cu asta: in toate cate facem, nu incetam sa ne minunam de geniul Atoatelui, nu incetam sa-I multmumim ca ne-a facut partasi la opera Lui, nu incetam sa laudam scanteile pe care din El le-a dat oamenilor, spre mai marea glorie a Lui.