Sfinta Noua Martira Ecaterina din Atica
Biserica Ortodoxa cinsteste la 15/28 noiembrie pe Noua Martira Ecaterina din Atica.
Adevaratii crestini ortodocsi au fost incercati ca si aurul care se curata in cuptoare aparind scumpa Credinta Ortodoxa primita de la Sfintii Parinti drept comoara inestimabila. Aratind partea esentiala a marturiei Noii Martire Ecaterina ne indeplinim o datorie imperativa. Triumful Credintei Ortodoxe trebuie facut cunoscut, iar sacrificiul acestei oite credincioase a turmei Domnului, plina de dragoste pentru Hristos, se cuvine proclamat.
Noua Martira Ecaterina s-a nascut in Mandra, Atica, la 1900, din parinti saraci, dar credinciosi, de vrednica aducere aminte, Ioan si Maria Peppas. Ecaterina, mezina familiei, era intotdeauna neinstovita la munca si ajuta lumea cu placere.
La 22 de ani s-a maritat cu Constantin Routis din sat. Dumnezeu le-a dat doi copilasi, Christos si Irene. Credincioasa familie Routis s-a alaturat rezistentei Adevaratilor Crestini Ortodocsi participind la toate slujbele si demonstratiile pentru Credinta, chiar si atunci cind o asemenea implicare era vadit periculoasa, pentru apararea sfinta a traditiilor Sfintilor Parinti.
A fost sa fie la sfirsitul Sfintei Liturghii, pe 8 noiembrie 1927, cind Ecaterina si-a sacrificat viata primind, astfel, coroana nepieritoare a martiriului.
Dar sa lasam mai bine scriitorul de la Ta Patria sa explice:
“Mandra in Attica, un loc al evenimentelor eroice si tragice, este si locul care ofera de exemplu, in vremurile noastre materialiste, o eroina pentru Credinta, tinara Noua Martira Ecaterina Routis. Tot crestinul a auzit de riurile de singe care au fost varsate pentru a intari Credinta Adevarata in Hristos, dar cine si-ar fi imaginat ca singele martirilor este inca necesar pentru a salva Biserica de influentele eretice si inovatie? Veniti, Crestinilor, voi care indurati cu rabdare dispretul celor care va numesc “Stilisti”! Veniti si invatati cum au luptat parintii si fratii nostri, cei care au trait in primii ani de dupa schisma, cum au slavit Biserica Adevaratilor Crestini Ortodocsi pentru ca voi sa puteti trai in libertate si cinste adorindu-l pe Dumnezeu.
Dar sa urmarim firul evenimentelor singeroase ce s-au petrecut la Mandra incepind cu Priveghiul de toata – noaptea si Liturghia in cinstea Sfintilor Arhangheli, in zorii zilei de 8 noiembrie 1927, si care s-au incheiat tragic si chiar in biserica.
In ajunul sarbatorii Sfintelor Puteri Ceresti, citeva femei credincioase din Mandra, intre care si curajoasa Ecaterina, au curatat si aranjat Biserica in asa fel incit nimic sa nu lipseasca pentru sarbatoare. Ele au facut si tot ce le-a stat in putinta sa gaseasca un preot ortodox, credincios calendarului Sfintilor Parinti, pentru ca era greu in acele vremuri sa gasesti astfel de preoti din cauza ca erau coplesiti de cererile oamenilor. Poporul credincios din Mandra l-a primit cu mult entuziasm pe parintele de vesnica pomenire Christopher Psallidas. Intregul sat l-a intimpinat cu bucurie in timp ce clopotele bisericii bateau vesel, atit erau de respectati si iubiti preotii credinciosi, acei primi luptatori in batalia sfinta a Adevaratilor Crestini Ortodocsi, care pe-atunci era de-abia la inceputuri.
Vecernea a inceput in liniste si pace. Priveghiul ar fi putut incepe si sfirsi in aceeasi atmosfera daca politia, care nu era deloc binevenita intr-o asemenea seara, n-ar fi aparut si inconjurat biserica cu intentie rea. Logic este sa ne intrebam care au fost motivele pentru un asemenea asediu. Nici raufacatori, nici gangsteri nu se ascundeau in biserica. Biserica era “ocupata” doar de aparatorii Traditiei Patristice Ortodoxe, care erau adunati doar ca sa cinsteasca pe sfintii lor aparatori. Ce vroia, atunci, politia cu atita insistenta? Politia doar executa ordinele Arhiepiscopului schismatic al Atenei, de a aresta preotul si a imprastia multimea.
Politia si-a primit ordinul, dar si Crestinii din Mandra aveau de indeplinit un ordin, acela dat de Dumnezeu de a nu permite ca Slujba sa fie intrerupta. De aceea usile bisericii au fost inchise, si slujba a continuat cu si mai multa neliniste din cauza amenintarilor cu arma. Politia a inceput sa bata cu paturile armelor in usa ca sa o darime si au spart niste geamuri la ferestre. Ne aflam in secolul XX, in mijlocul unei ere de progress, o era a libertatilor religioase! Ce exemplu teribil din patria elenilor, chiar din tara mama a Crestinilor Ortodocsi!
Credinciosii au continuat sa se roage in interiorul bisericii in timp ce afara trupele schismaticilor se miscau strigind insulte. Inauntru, credinciosii cereau ajutor Domnului ca sa poata indura cu rabdare persecutia nedreapta.
Afara, politia chema intariri ca sa-si poata indeplini scopurile murdare. Dar chiar aveau ei nevoie de intariri? Chiar le trebuia atita forta ca sa aresteze un preot curajos, cucernic si tacut? Dar cum ar fi putut sparge rezistenta credinciosilor daca nu cu armele?
Era aproape in zori. In biserica cei mai multi credinciosi au luat impartasanie si asteptau binecuvintarea parintelui ca sa termine slujba si sa-l scoata in siguranta afara si sa-l duca intr-o casa din apropiere ca sa se odihneasca. Dar cum puteau sa o faca atita timp cit pretorienii schismaticilor pazeau afara? Au reusit pentru ca au primit puterea de care aveau nevoie impartasindu-se cu Trupul si Singele lui Hristos! Nimic nu-i mai putea inspaiminta. S-au dus inspre iesire, usile au fost deschise si credinciosii au inceput sa iasa. Un zid viu de credincioase din Mandra il inconjura pe preotul care era in pericol. Fortele schismaticilor s-au aruncat din umbra asupra lor, ca lupii nemilosi, cerind ca lumea sa-l dea pe preot in miinile lor.
Dar de ce oare? crestinii s-au intrebat si nu fara motiv. A facut el vreo crima? A facut ceva rau? Nu, nimic dintr-acelea. Si cu toate acestea politia il cerea pe preot. S-ar incumeta cineva sa iasa in fata si sa il predea? Dar printre credinciosi nu s-au aflat Iude. “O sa-l arestati pe preot numai peste trupurile noastre moarte!” Asemenea cuvinte nobile ieseau din gura uneia dintre femei. Era vocea Ecaterinei Routis care, dupa ce si-a lasat barbatul si copii in siguranta acasa, se reintorsese ca sa-l apere pe preot.
Parintii Noii Martire Ecaterina au marturisit ca barbatul ei, dupa Vecernie, i-a spus sa mearga cu totii mai bine acasa pentru ca se temea ca situatia va lua amploare. Dar pentru Ecaterina era chiar imposibil sa stea acasa. Cind sora sa i-a povestit de credinciosii asediati in biserica de politie, a iesit din casa si s-a repezit inspre biserica. Fugea catre propriul martiriu!
Politia, nereusind sa patrunda prin cordonul uman, a inceput sa traga cu carabinele ca sa inspaiminte lumea. Succesul lor a fost doar partial. Unii credinciosi s-au dat de o parte, dar zidul uman a ramas intact in jurul preotului. Cu totii au fost surprinsi de salbaticia atacului politiei. Un glonte a lovit-o pe cea vrednica de pomenire, Ageliki Katsarellis, in timpla. Pina la sfirsitul vietii, Ageliki avea sa arate cu mindrie “Semnul Domnului” pe care il purta in frunte, facut in acea noapte de un glonte criminal al politiei.
In acelasi timp, Ecaterina Routis nu s-a lasat clintita. A continuat cu curaj sa incrimineze fortele pretoriene ale schismaticilor pina cind l-a vazut pe unul dintre politisti ridicindu-si arma ca sa-l loveasca pe preot. In momentul in care a realizat intentia acestuia, cu curaj si renuntare completa de sine, l-a acoperit pe preot cu trupul ei primind lovitura mortala in ceafa. Ecaterina a cazut patind podeaua bisericii cu singele martiriului sau. Cineva a a auzit-o soptind pentru ultima data “Sfinta Nascatoare de Dumnezeu…”
Femeile, ingrijorate si plingind, i-au luat trupul insingerat si, dupa ce l-au informat si pe barbatul ei, Constantin, au dus-o la Spitalul Bunavestire din Atena. Credincioasa Angeliki, cea care a fost ranita de glont, se afla si ea acolo, dar a iesit dupa citeva zile.
Ecaterina, nemiscata la pat, a suferit mult vreme de sapte zile. Fara sa poata vorbi, a facut semn sa i se dea hirtie sa-i scrie barbatului ei ca ii lasa in grija copilasii, unul de patru ani, celalalt de numai citeva luni.
La 15 noiembrie 1927, dupa Calendarul Ortodox, in prima zi a Postului Craciunului, la 4 dimineata, Ecaterina si-a dat sufletul martiric in miinile lui Hristos care a incoronat-o.
Consiliul bisericesc al Adevaratilor Crestin Ortodocsi a mobilizat atunci pe toti credinciosii care au putut fi contactati. Inmormintarea ei n-a fost inmormintare, ci procesiune cu moastele unui martir. Mii de credinciosi s-au adunat in procesiune, unii cu flori, altii cu luminari si cu frunze de palmier.
Crestini, luati putere din exemplul pe care l-a dat o tinara mama, o femeie de 27 de ani care si-a dat viata pentru Sfinta Credinta! Noua Martira Ecaterina este “cinstea, slava si mindria” Bisericii Adevaratilor Crestini ortodocsi si va ramine un exemplu de credinta si dragoste, o martora plina de lepadare de sine si sacrificiu pentru traditiile Sfintilor Parinti.
Ecaterina, in vremurile noastre n-au fost sabii, tepe si sulite. Ei s-au folosit doar de paturile armelor ca sa te inspaiminte. Cu ce arma jalnica au vrut sa te faca sa-ti lepezi Credinta! Dar tu ti-ai dat viata pentru ea. Fie ca mijlocirea ta sa ne ajute, iar rugaciunile tale sa pazeasca Trupul Bisericii noastre Ortodoxe de toate sagetile otravite ale dusmanului. Amin.
Biserica Adevaratilor Crestini Ortodocsi crede si marturiseste ca Ecaterina s-a nevoit cu pretul vietii pentru Hristos si ea apartine cetei Sfintilor Martiri. Noiembrie 15/28 este ziua mortii sale si aniversarea Noii Martire Ecaterina.”
|
04.12.2010, 00:52:29
Subiecte asemănătoare
Mod linear
