De ce trebuie sa iertam

[Ekaterina]

Iertarea, primita uneori cu greu si daruita cu efort si lupta interioara, este o conditie pentru inaintarea in viata duhovniceasca si pentru dobandirea mantuirii. Citind cuvintele Parintelui Efrem Filotheitul, am inteles importanta pe care o are iertare si de ce trebuie sa o implinim. Dumnezeu sa ne ajute sa punem in practica aceste cuvinte si sa ne despovaram de greutatea neiertarii.

"Pe pamant nimeni nu este fara pacat, toti suntem pacatosi, vinovati si purtam cu noi pacatele cu care ne-au impovarat neatentia, patimile si slabiciunile noastre. Toti avem nevoie sa luam iertare de la Dumnezeu. Ca sa reusim iertarea si impacarea cu Dumnezeu trebuie sa tinem seama de cuvantul evanghelic care spune: daca le iertam oamenilor greselile lor, Parintele Ceresc ne va ierta si noua greselile noastre.

Implinind acest cuvant vom lua iertare de la Dumnezeu pentru greaua povara a pacatelor pe care le purtam in spate. Ducem toti un catastif cu pacate diferite, grele sau usoare, multe sau putine, si nimeni nu face exceptie, in afara de Dumnezeu. Asadar, daca iertam, vom fi iertati, daca lasam, ne va lasa si noua Parintele Ceresc greselile noastre. Nu e cu putinta, in nici un caz, sa luam iertare de la Dumnezeu, daca noi nu-l iertam din inima pe aproapele nostru."

[Mihailc]

Se spune că virtuţiile se verifică unele pe altele, iar cu disponibilitatea de a ierta poţi să-ţi măsori smerenia şi dacă o ai cu adevărat. Roada cea mai importantă a iertării e pacea, care, spune Sfântul Ioan Sinaitul, este de patru ori mai mare decât dreptatea. În aritmologia antică, patru este numărul universalităţii, a întinderii cosmice dar şi a unităţii în diversitate, a armoniei celor diferite şi chiar opuse. În Evanghelie, Zaheu spune că întoarce împătrit paguba celor pe care i-a nedreptăţit, ca să se împace cu ei. Iertarea face posibilă transfigurarea dreptăţii (raţiune) în iubire (simţire înţelegătoare), sau a legii rigide în har dinamic şi eliberator.

[andra_v]

Nu trebuie pierdut din vedere ca iertarea (similar cu smerenia) reprezinta unul din darurile Duhului Sfant.

[cristiboss56]

În prealabil postat de andra_v

Nu trebuie pierdut din vedere ca iertarea (similar cu smerenia) reprezinta unul din darurile Duhului Sfant.

Adevarat , Andra , dar sa nu uitam ca orice dar nu se face cu forta si in momentul nepotrivit , iar toate cele de folos se obtin cu multa truda , in ani si ani . Cat despre smerenie , ea este atat de greu de atins practic , caci teoretic simplu este .
Parintele Sofian Boghiu bine spunea :
Foarte rare sunt fiintele care sa fie smerite cu adevarat.
Smerenia autentica, spun Sfintii Parinti, este singura virtute care nu poate fi infectata sau umilita de diavol.

[costel]

Multe sunt motivele pentru care trebuie sa iertam. Unul din ele este acela de a nu fi mincinosi, pentru ca spunem in Rugaciunea Tatal nostru - "si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri".

[Adrianna]

"12. Si ne iarta noua gresealele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri;
[...]
14. Ca de veti ierta oamenilor gresealele lor, ierta-va si voua Tatal vostru Cel ceresc;
15. Iar de nu veti ierta oamenilor gresealele lor, nici Tatal vostru nu va va ierta gresealele voastre."

(Matei, cap 6)

[cristiboss56]

În prealabil postat de costel

Multe sunt motivele pentru care trebuie sa iertam. Unul din ele este acela de a nu fi mincinosi, pentru ca spunem in Rugaciunea Tatal nostru - "si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri".

Primim cea ce merităm până la urmă , pe cât iertăm, suntem iertaţi , nici mai mult, nici mai puţin, iar de minţim, ne minţim pe noi înşine , şi nimic mai mult !

[Adrianna]

Deci, daca:

"Primim cea ce merităm până la urmă , pe cât iertăm, suntem iertaţi , nici mai mult, nici mai puţin, iar de minţim, ne minţim pe noi înşine , şi nimic mai mult ! "

atunci cei care se Spovedesc dar nu iarta, sunt iertati? Iar cei care iarta fara sa se Spovedeasca (alte religii sau atei) vor fi iertati?

Multumesc de raspuns.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Adrianna

Deci, daca:

"Primim cea ce merităm până la urmă , pe cât iertăm, suntem iertaţi , nici mai mult, nici mai puţin, iar de minţim, ne minţim pe noi înşine , şi nimic mai mult ! "

atunci cei care se Spovedesc dar nu iarta, sunt iertati? Iar cei care iarta fara sa se Spovedeasca (alte religii sau atei) vor fi iertati?

Multumesc de raspuns.

La Sfânta Spovedanie îţi mărturiseşti păcatele , şi-ţi vor fi iertate ( dezlegate ) , printre care şi minciuna , dar dacă continui apoi a păcătui ( a greşi ) din nou păcatul respectiv trebuie mărturisit . Important ca -naitea morţii să nu purtăm povara păcatelor neândreptate , nespovedite , nedezlegate aici în astă lume . Referitor la celelalte religii pe mine personal nu mă interesează , căci fiecare e liber în alegerea sa . A noastră, a celor de aici e ORTODOXIA !

[Adrianna]

Procesul de pocainta si iertare in iudaism se numeste Teshuva/Techouva (in ebraica: תשובה‎, care inseamna reintoarcere). Daca cineva comite o greseala, o eroare, un act interzis, el poate fi iertat de pacat daca realizeaza aceasta Teshuva/Techouva. Avand in vedere ca omul nu este perfect, el trebuie sa aiba mereu un ochi critic asupra prorpiului comportament pentru a se putea angaja intr-un demers de pocainta Teshuva care include:

- constientizarea si parerea de rau pentru pacatul facut
- abandonarea pacatului (lasarea de pacat)
- constientizarea amplorii si a consecintelor viitoare ale pacatului
- comportament si vorbire umila
- actionarea intr-un mod opus pacatului (de exemplu cel care are pacatul minciunii trebuie sa vorbeasca adevarul)
- abandonarea si a pacatelor mai mici pentru a nu fi tentat sa comita apoi pacate mai mari
- marturisirea pacatului (vezi mai jos in ce fel)
- rugaciune pentru ispasirea pacatului
- corectarea greselii pe cat posibil (de exemplu, daca s-a furat un obiect acesta trebuie dat inapoi, sau daca s-a calomniat cineva trebuie sa i se ceara iertare celui calomniat)
- tinerea de minte a pacatului pentru toata viata
- evitarea de a comite din nou acelasi pacat daca se iveste din nou oportunitatea
- invatarea si a altora sa nu pacatuiasca

Spovedania pacatului (Viduy) este parte integranta a procesului de ispasire a pacatului. Nu este suficient a regreta pacatul si a se lasa de acest pacat, chiar daca acest pas este obligatoriu. Penitentul trebuie sa isi puna sentimentele in cuvinte si sa zica: "am facut asta si cealalta si imi pare rau". Scuzele pentru justificarea pacatului nu sunt acceptate in acest proces de pocainta. Spovedania verbala nu trebuie neaparat sa se faca unei alte persoane, ci prin ea insasi permite penitentului sa fie mai sincer cu sine insusi.

Aceasta Spovedanie este usor diferita atunci cand penitentul a comis pacatul contra lui Dumnezeu sau contra lui insusi, fata de cazul in care pacatul este comis impotriva altei persoane. Dumnezeu poate ierta doar pacatul comis impotriva Sa, nu si pe cel comis impotriva altor oameni pentru ca raul nu poate fi sters printr-un ritual. Responsabilitatea omului fata de aproapele este atat de mare incat Atotputernicul nu este atat de puternic incat sa anuleze raul facut altui om. Daca am ranit sau umilit pe cineva este necesar sa obtinem iertarea lui si corectarea pe cat posibil a acelui rau. Doar apoi poate continua cu procesul de cainta interioara descris anterior.

Renuntarea la pacat este un proces complex care depinde de la persoana la persoana. Cei care sunt obisnuiti sa evite pacatul, reusesc mai usor atunci cand se mai intampla sa pacatuiasca fata de unul care a facut din pacat o obisnuinta. Pentru acesta din urma, simplul regret al pacatului nu este suficient, este recomandata evitarea situatiilor care il imping la pacat, realizarea unui sistem propriu de pedeapsa si recompensa, etc.

Marile sarbatori sunt momente privilegiate pentru a face Teshuva in special ziua Yom Kippur (Ziua ispasirii). Conform Talmudului, ispasirea este printre primele lucruri create de Dumnezeu, chiar inainte de a crea universul fizic. Cand Templul din Ierusalim era activ si se aduceau sacrificii animale pentru iertarea pacatelor, partea esentiala ramanea Teshuva, persoana care aducea sacrificiul marturisea astfel pacatul sau.

Distrugerea Templului de catre romani a dus la o schimbare in ritualurile evreiesti, concentrandu-se mai mult pe milostenie, pe rugaciune si pe studiu Bibliei (Torah). A studia Torah este superioara sacrificiilor animale si astfel studiul Torah poate fi utilizat in procesul de ispasire a pacatelor. Cand Rabinul Y'hoshua a vazut Templul in ruine a inceput sa se lamenteze pentru faptul ca locul in care se efectua ispasirea pacatelor poporului Israel era in ruine. Maestrul sau insa, Rabbi Yohannan ben Zakkai l-a linistit spunandu-i sa nu se necajeasca pentru ca exista alta cale la fel de buna pentru a obtine ispasirea, chiar daca Templul este distrus: se poate obtine ispasirea prin faptele de iubire si bine-voire pentru ca este scris:
"Ca mila voiesc, iar nu jertfa, " ( Osea 6:6)

Rabinul Elazar a spus: "Faptele de milostenie sunt mai mari decat oferirea tuturor sacrificiilor, pentru ca este scris:
"Faptuirea dreptatii si a judecatii este mai de pret pentru Domnul decat jertfa sangeroasa." (Pildele lui Solomon/Proverbe 3:21 - am dat aici varianta ortodoxa a versetului dar in cea ebraica nu este "dreptatii si judecatii" ci "milosteniei si dreptatii")

De aceasta Teshuva depinde atat binele individual cat si colectiv, pentru ca prin Teshuva raul este transformat in bine iar greselile sunt inlocuite cu merite.

Si mai exista la evrei ideea ca Dumnezeu iarta pacatosul dupa masura iertarii acestuia pentru ceilalti de aceea sunt sfatuiti sa ierte repede si sa nu tina supararea.

Revenind la semnificatia cuvantului Teshuva - reintoarcere, primul lucru pe care mi l-a evocat cand am descoperit aceste lucruri a fost parabola Fiului risipitor sau al Tatalui mult milostiv, in care Fiul parcurge intr-adevar un drum spiritual de intoarcere la Tatal, adica la Dumnezeu. Iar Tatal, pentru cainta pe care o are fiul cu lasarea de cele vechi, il primeste cu bratele intinse...