Educatia azi

În prealabil postat de IC

Ma refer la societatea romaneasca. Ca, in privinta celei canadiene m-am cam convins, ca sa spun asa. Problema am ridicat-o din motivul ca si noi ne dorim sa fim ca ei si ma intreb daca e bine sau nu.
Cam asta ar fi.
Ioana

eu nu prea imi educ copii in functie de societate, eu i-am invatat sa Il iubeasca pe Hristos si i-am lasat sa aleaga..calea, nu ii amenint, nu ii aglomerez, le spun odata apoi ma rog..sa le vb D-zeu ca eu nu prea stiu cum cu dragoste aceasi jenica

[cozia]

În prealabil postat de jeny

sa citesti cartile Pr Porfirie, pr Paisie aghioritul,

Da, acestye scrieri sunt minunate si deasemenea Hieroteos Vlachos are multe sfaturi foarte actuale din care avem multe de invatat.

[catalinped]

Copiii viitori adulti ,cat de importanta este educatia pentru viitorul lor ,de aici si zicala romaneasca "nu are cei 7 ani de acasa".
In primul rand un parinte trebuie sa stie ca educatia copilului se face diferit in functie de varsta copilului.

In perioada 0-7 ani aproximativ (pana la prima schimbare a dintilor cand se intampla ceva in organismul lor) copii invata foarte mult prin IMITATIE. Ei imita parintii si tot anturajul ,ca sa spun asa absorb tot din jurul lor (de exemplu ii surprinzi ca umbla in sifoner pentru ca a vazut asta la parinti etc etc.).
In aceasta perioada este bine sa fie in preajma copiilor oameni care gandesc corect , oameni morali ,au o influenta buna asupra dezvoltarii copilului.In Roma Antica exista obiceiul ca batranii sa stea cu copii mici pentru ca ei aveau multa intelepciune castigata in timpul experientilor vietii ,ceea ce astazi avand in vedere materialismul in care traim , nu intotdeauna se intampla.
Tot in aceasta perioada este bine sa avem multa rabdare cu ei ,sa ii invatam la treburile pe care le facem noi adultii prin casa in masura putintii lor. Autoritatea ,amenintarea nu au efecte bune ,frica facandu-le mult rau cu repercusiuni negative pentru viitorul lor.As vrea sa mai mentionez ca si modul de a vorbi in preajma lor este foarte important , trebuie vorbit clar ,frumos nu alintandu-ne sau scalimbandu-ne avand in vedere imitatia lor foarte caracteristica acestei perioade.Basmele citite ,sau mai bine povestite de parinti,chiar daca nu sunt intelese deplin de ei au de asemenea o influienta pozitiva.

In perioade 7-14 ani cand copilul urmeaza scoala gimnaziala cuvantul de ordine pentru educatia lor este AUTORITATEA . Dar sa fie o autoritate blanda ,in asa fel incat copilul sa spuna in sufletul lui ca trebuie sa asculte de parinti si profesori ,sa vada in ei niste modele de viata , oameni de la care au ce invata.Asta presupune binenteles ca noi adultii sa fim modele pentru ei .Copilul in aceasta perioada percepe foarte usor nedreptatea , de aceea atat parinti cat si profesorii trebuie sa fie corecti cu ei, altfel risca revolta lor.
Foarte mult face bine copilului in aceasta perioada dezvoltarea creativitatii cu ajutorul artei (desenul ,muzica ,modelaj in lut etc) domenii care ii atrag mult .Dar si aici adultii ar trebui sa-i lase sa invete liber aceste lucruri ,adltii netrebuind sa le dea pre mult ajutorul ,fantezia copilului este nebanuita.
Si modul de predare la scoala ar trebui sa fie foarte artistic, nu rigid cum este la noi acum.De exemplu profesorul ar trebui ca la istorie sa le explice elevilor o perioada anume ca pe o poveste ,descriind conceptia societatii in perioada respectiva, obiceiurile specifice , nu indoctrinand copilul cu tot felul de date ,nume pe care oricum le uita ,si utilizeaza doar memoria lor.Lectiile trebuie in asa fel predate incat copilul sa participe si cu sufletul , sa-i atraga , nu doar o expunere de informatii.Altfel spus ,profesorul trebuie sa fie ca un actor care cucereste scena.
De aceea pentru aceasta perioada cei mai buni profesori sunt cei care au calitati artistice , studiile prea aprofundate nu prea conteaza pentru gimnaziu.

In perioada 14-21 ani adica dupa pubertate , autoritatea nu-si mai are rostul , acum parintii ,profesorii trebuie sa dea explicatii la orice sfat ,adolescentii incep sa capete mai multa independenta , responsabilitate care trebuie respectata de cei din jur.Altfel spus trebuie vorbit cum se spune de la egal la egal.Greselile in educatia anterioara duc la accentuarea asa numitei crize adolescentine cand apare teribilismul sau alte manifestari excentrice specifice pubertatii.
De abea dupa 21 ani putem spune ca avem adultul care este pregatit sa intre in societate in deplina dezvoltare a capacitatilor sale si de aici urmeaza munca lui responsabila cu sine insusi de asi cizela caracterul primit prin educatie.Acum isi ia soarta cum se spune in propriile maini.
Pot urma apoi perioade cand adultul isi poate pune intrebari existentiale de genul (care este scopul existentei mele,ce este viata , moartea etc) ceea ce-l determina sa caute raspunsuri in toate partile asta daca nu a fost pervertit de toate dorintele materialiste ale vietii.

[cozia]

Sfinţii Părinţi despre educaţia copiilor

Sf. Serafim de la Sarov

Stereţul nu permitea copiilor să vorbească împotriva părinţilor, chiar şi a celor care aveau neajunsuri evidente. Un om a venit la stareţ cu mama sa, care era robită de patima beţiei. Cînd fiul doar a încercat să vorbească despre asta, părintele Serafim i-a astupat gura cu mîna şi nu l-a lăsat să spună nici un cuvînt. Apoi, adresîndu-se mamei, a zis: “Deschide buzele tale” şi, cînd aceasta a deschis gura, a suflat de trei ori peste ea. Dîndu-le drumul, părintele Serafim a zis: “Iată, vă dau testamentul meu: să nu ţineţi în casa voastră nici vin şi nici măcar vase pentru vin, pentru că de acum înainte nu vei mai suferi vinul”.

La întrebarea dacă este bine să studieze copiii limbile străine şi alte ştiinţe stareţul răspundea: “Ce-i rău în a şti ceva?”

Sf. Teofan Zăvorîtul

Vă tînguiţi pentru copii. Dar pentru asta sînteţi mamă, ca să vă tînguiţi pentru copii. Dar adăugaţi la tînguire şi rugăciunea.. Iar Domnul va avea grijă de copii. Amintiţi-vă de mama fericitului Augustin. A plîns cît a plîns, s-a rugat cît s-a rugat! Şi a obţinut ceea după ce a plîns, că Augustin şi-a venit în fire, şi a început să fie cum trebuie.

Nu vă neliniştiţi pentru fiu. Luaţi-i în consideraţie caracterul, dar viaţa mai tîrziu vă va face să vă cruciţi. Că iubeşte averea, asta încă nu-i mare nenorocire. Va fi mai gospodăros. A nu avea nu este cu putinţă, pentru că trebuie să mănînci, să bei, să ai casă şi altele. Numai pe lîngă avere să ai şi nădejde în Dumnezeu, iar o parte să o dai săracilor. Învăţaţi-l să dea cîte o copeică săracului, măcar duminica. Începînd de la asta, va merge şi mai departere.

Iar cu rugăciunea să nu-l sîcîiţi, îl puteţi plictisi. Sfătuiţi-l să se roage măcar puţin dimineaţa şi seara, fără să citească vreo rugăciune, ci, aşa, cu mintea înălţîndu-şi ochii către Dumnezeu. Seara - să mulţumească lui Dumnezeu pentru ziua care a trecut, dimineaţa - să ceară pentru ziua ce începe - cu cuvintele sale, cum ştie, numai să o facă. Şi asta ajunge. Închinăciuni vreo trei-patru cu aceste gînduri. Şi ziua lasă să se mai adreseze lui Dumnezeu cu o rugăciune scurtă: “Doamne, miluieşte; binecuvîntează, Doamne”. Mai mult decît atît nu trebuie. “E greu asta, să-l întrebaţi, ei, dar adu-mi această mîngîiere…”

Tinerii vor să trăiască pe pămînt şi pămînteşte. Că nici nu se poate fără asta, pentru că noi sîntem pămînteni. Numai că nu trebuie să uităm că pe pămînt sîntem pentru o vreme, şi încă scurtă, deci, chiar dacă sîntem pămînteni, nu pentru pămînt am primit viaţă.

Înstrăinarea copiilor - este neobişnuită. Dar vedeţi, dacă nu cumva dumneavoastră sînteţi pricina. Dacă dumnea-voastră ba citiţi, ba trebăluiţi, iar de copii vă ocupaţi puţin, aşa încît ei nu văd mîngîiere de la dumneavoastră… atunci ce-i de mirare în faptul că se înstrăinează de dumneavoastră? Nu puteţi să vă mîntuiţi singură sufletul. O parte însemnată în aceasta o reprezintă grija de copii, mîngîierea, gingăşia maternă, înţelepţirea fără cuvinte.

Sf. Ioan de la Kronştadt

Părinţi şi educatori! Păziţi copiii voştri cu toată grija de mofturile în faţa voastră, altfel copiii vor uita degrabă preţul iubirii voastre, îşi vor umple inima de ură, vor pierde de timpuriu sfînta, sincera, aprinsa dragoste a inimii, iar odată cu atingerea maturităţii vă vor reproşa că în copilărie i-aţi dădăcit prea mult, satisfăcîndu-le mofturile inimii. Moftul - este germenele stricăciunii sufletului, rugină inimii, molie a dragostei, sămînţa răutăţii, urîciune înaintea Domnului.

Omul, se spune, este liber, el nu poate fi sau nu trebuie să-şi impună nici credinţa, nici învăţătura. Doamne, miluieşte! Ce părere drăcească! Dacă nu s-ar impune, ce ar mai ieşi după asta din oameni? Ei, ce va ieşi din tine, înghiţitorule de reguli nou gîndite, dacă tu nu te vei impune nici la o fapta bună, ci vei trăi aşa cum îţi dictează dictează să trăieşti inima ta stricată, mintea ta înfumurată şi mioapă, trupul tău păcătos? Spune, ce va ieşi din tine? Oare tu nu te impui la nimic, nu zic bun, dar măcar la ceva folositor şi trebuincios? Cum putem exista fără să ne impunem la ceva? Cum putem să nu-i îndemnăm şi să-i impunem şi pe creştini să îndeplinească prescripţiile credinţei şi cucerniciei? Nu se spune oare în Sfînta Scriptură că “Împărăţia Cerului se ia cu sila”, că “cei cei se silesc o dobîndesc” (Mt. 11, 12)? Dar cum să nu-i impunem mai ales pe băieţi spre învăţătură, rugăciune? Ce va ieşi din ei? Oare nu leneşi? Oare nu ştrengari? Oare nu se vor deprinde ei la tot răul?

Sf. Ambrozie de la Optina

Îmi scrieţi: “Aşi dori să evităm împreună cu soţul acele păguboase neînţelegeri în problema educaţiei, pe care le văd aproape în toate familiile”. Da, fapta aceasta este cu adevărat plină de înţelepciune! Dar a vă arăta neînţelegerile faţă de copii şi singuri v-aţi dat seama că nu-i folositor. De aceea în caz de neînţelegere mai bine sau să vă abateţi şi să plecaţi, sau să arătaţi că nu aţi auzit bine, dar nicidecum să nu discutaţi despre părerile voastre contrare faţă de copii. Sfatul despre aceasta şi judecarea trebuie să aibă loc în singurătate şi dacă se poate cît mai rece, ca să fie mai obiectiv. De altfel, dacă veţi reuşi să sădiţi în inima copiilor voştri frica de Dumnezeu, atunci diferitele apucături omeneşti nu-i vor mai putea influenţa negativ.

Pe copii trebuie să-i învăţaţi, dar de la copii trebuie să şi învăţaţi, după cele zise de Însuşi Dumnezeu: “Dacă nu veţi fi precum copiii, nu veţi intra în Împărăţia Cerului”. Iar Sfîntul Apostol Pavel a tîlcuit aceasta aşa: “Nu fiţi copii la minte, ci la mînie copilăroşi; mintea însă să fie desăvîrşită”.

[calator]

Le putem oferi copiilor nistri posibilitatea educarii intr-o scoala care sa promoveze valorile crestin ortodoxe. Deja astfel de scoli esxita (am scris la plural desi eu cunosc doar una dar cine stie poate or mai fi si altele)

[calator]

S-a facut un studiu (prin chestionar) la care au raspuns 884 de familii crestine in legatura cu faptul daca valorile crestine au importanta pentru formarea copilului si daca ar dori sa se infiinteze o scoala crestin ortodoxa In urma raspunsurilor s-a primit acceptul Ministerului Educatiei si binecuvantarea PS

Puteti citi mai multe la aceasta adresa
http://www.infoc.ro/popup_display.php?id_prod=17&ref=extern

Daca realitatea s-ar limita la ce se vede la stiri atunci am fi o tara de criminali, hoti etc. Sunt convinsa ca zilnic pentru 15 de ora se pot gasi stiri despre proecte, situatii frumoase care se intampla la noi in tara.

Am ajuns sa cred ca pe undeva ori exista cu adevarat un fel de conspiratie care sa descriditeze orice tip de valoare sau suntem atat de prosti incat ne chinuim sa aratam ca traim intr-o lume de prosti, nebuni si in care suntem panditi numai de pericole.

[calator]

si apoi daca ai fi bogatas in ce ti-ai trimite copii la scoala? pe jos?

[calator]

Aveti perfecfta dreptate in ceea ce priveste realitatea pe care o traiti Doar ca traim in lumi diferite. Eu cunoac o tanara generatie cu totul diferita. Sunt convinsa ca exista si cei pe care ii descrieti dar pentru mine conteaza mai putin caci nu relationez cu ei intr-un mod imediat. Fiecare intalneste situatiile si oamenii in functie de ceea ce crede.

Scoala respectiva este cat se poate de reala. Acest exemplu poate fi repetat in toate orasele. Conteaza ca se poate face ceva nu doar sa te plangi ca traiesti intr-o societate, tara secularizata si nu mai stiu cum....

[IC]

Dannsan, incerc sa te inteleg, dar totusi daca cunosti situatia de pe "strada", de ce esti asa de pornit impotriva tuturor? Adica, ma gandesc ca daca vezi ce se intampla si nu esti de acord, ai face ceva. Nu la nivel national, dar la nivel de persoana, pentru ca din toate postarile tale nu vad decat ca esti un neadaptat societatii si culturii.
Recunosc si-ti dau dreptate, ca in timp ce unii isi tocesc coatele pe bancile scolii, altii rezolva totul cu un telefon, dar nu sunt toti asa. Hai sa incercam sa vedem si partea plina a paharului.
Cand am deschis topicul ma asteptam ca lumea sa scrie chestii de genul: "dar nu vezi care e situatia acum?"... "normal ca il invat sa bata, normal ca il invat sa fie tupeist, ce daca minte, noi nu am facut? oricum toata lumea minte acum", in schimb am fost mai mult decat fericita sa vad ca totusi adevarata educatie, in frica de Dumnezeu si cu respectul pentru cel de langa inca mai exista si atunci...mai e o sansa si pentru noi si pentru ei.
Doamne ajuta!
Ioana

[dorinel78]

in primii ani sa ii feriti de tv, mai ales de desenele astea moderne.