Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica Ortodoxa si alte religii > Secte si culte
Subiect închis
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1211  
Vechi 06.10.2009, 17:02:22
peetor peetor is offline
Member
 
Data înregistrării: 02.10.2009
Mesaje: 65
Implicit

Ai aminti despre intalnirea Mantuitorului cu Moise si Ilie(aici te-am prins,despre Ilie se spune ca a fost rapit la cer,despre Moise da de inteles ca a murit si a fost ascuns de Dumnezeu).Daca Moise a murit,de ce s-a intalnit cu Isus si de unde a venit daca tu ai spus ca pentru ca in moarte (pana la inviere) nu este "nici lucrare, nici stiinta, nici intelepciune, nici chibzuiala"?
  #1212  
Vechi 06.10.2009, 17:10:35
condor
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de peetor Vezi mesajul
Condor ai spus ca "Faci referire la pilda bogatului nemilostiv din Luca 16. Nu stiu de unde tragi concluziile."Pai de unde?Se vorbeste despre bogat si despre lazar dupa ce au murit,inainte de inviere,cand tu spui ca:"pentru ca in moarte (pana la inviere) nu este "nici lucrare, nici stiinta, nici intelepciune, nici chibzuiala" (spune Sfanta Scriptura).".Ba uite ca este.Bogatul chiar se preocupa de soarta alor sai.
Peetor, reciteste postarea mea. Am raspuns pe bucatele, ca sa nu faci confuzie.

Repostez raspunsul meu. Si astept sa-mi explici cum este cu cei care au inviat (desi tu sustii ca nu s-a intors nimeni) si nu au stiut sa spuna absolut nimic despre locul in care au fost:

Ba s-au intors foarte multi. Si inainte de Hristos, si in timpul umblarii pe pamant a lui Hristos (chiar Mantuitorul a facut cateva invieri) si dupa inaltarea Mantuitorului (invieri facute de Sfintii Apostoli). Este important sa stim de ce "acesti intorsi din locuinta mortilor" nu au spus absolut nimic despre locurile pe unde au fost.

Poti da vre-o explicatie de ce, cei inviati, nu au spus nimic despre trairea lor acolo unde au fost? Iti dau eu o varianta: nu au stiut nimic ce sa spuna, pentru ca in moarte (pana la inviere) nu este "nici lucrare, nici stiinta, nici intelepciune, nici chibzuiala" (spune Sfanta Scriptura).
  #1213  
Vechi 06.10.2009, 17:20:17
peetor peetor is offline
Member
 
Data înregistrării: 02.10.2009
Mesaje: 65
Implicit

Cat despre discutiile posibilitatii ca mantuirea ar fi posibila si dupa moarte,aceasta nu este biblica.Intr-adevar Isus a predicat celor din Inchisoare.Inainte de jertfa sa,toti oamenii dupa moarte ajungeau in Locuinta mortilor,ca o consecinta a pacatului.Isus nu a pacatuit,dar a luat pe umerii sai pacatele omenirii,de aceea si el a ajuns in Locuinta mortilor(sa zicem biblic,inchisoare),pentru ca apoi sa biruiasca moartea.Faptul ca se vorbeste despre inchisoare,ca Isus predica celor de acolo(cand condor ai spus ca "pentru ca in moarte (pana la inviere) nu este "nici lucrare, nici stiinta, nici intelepciune, nici chibzuiala"),este o alta dovada ca ideea ta condor este falsa.Exista ceva totusi si intre moarte si inviere.Acum e clar unde a plecat Isus dupa ce a murit unde a fost inainte sa invie si sa biruiasca moartea.Acum nu stiu daca s-a intors la Dumnezeu unul din duhurile carora Isus le-a vorbit,Cred ca Isus a vrut sa le arate ca se poate trai placut Domnului asa cum a facut si El.Nu stiu daca au fost mantuiti,iar celor care cred ca este posibila mantuirea dupa moarte(ceea ce neaga scriptura,daca citim bine,le spun ca Isus nu coboara in Locuinta mortilor(sau Inchisoare,in locul celor care mor in pacate)in fiecare zi.
  #1214  
Vechi 06.10.2009, 17:21:21
peetor peetor is offline
Member
 
Data înregistrării: 02.10.2009
Mesaje: 65
Implicit

Explicatia mea condor ti-am spus-o:oricum vom afla singuri.
  #1215  
Vechi 06.10.2009, 17:24:31
condor
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de peetor Vezi mesajul
Ai aminti despre intalnirea Mantuitorului cu Moise si Ilie(aici te-am prins,despre Ilie se spune ca a fost rapit la cer,despre Moise da de inteles ca a murit si a fost ascuns de Dumnezeu).Daca Moise a murit,de ce s-a intalnit cu Isus si de unde a venit daca tu ai spus ca pentru ca in moarte (pana la inviere) nu este "nici lucrare, nici stiinta, nici intelepciune, nici chibzuiala"?
Iti pun in fata doua variante, referitoare la intalnirea de pe muntele schimbarii la fata:

1. Mantuitorul s-a intalnit cu un om viu (Ilie care a fost rapit la cer, cand inca era in viata) si cu sufletul unui mort (Moise murise, inainte de intrarea in Canaan). Nu-mi explic de ce nu se vedea nici o diferenta intre cei doi. Nici cei trei ucenici prezenti nu au observat-o si au vrut sa le faca trei colibi (saracii, nu stiau ca sufletul unui mort nu are nevoie de coliba).

2. Mantuitorul s-a intalnit cu doi oameni vii: Ilie care a fost inaltat la cer cand inca era in viata si Moise care a fost inviat si inaltat la cer. Apostolul Iuda ne vorbeste despr o lupta intre Arhanghelul Mihail si diavol, pentru trupul lui Moise. Banuiesc ca se pregatea o inviere.

Ce accepti mai usor:
- faptul ca Domnul Iisus Hristos s-a intalnit cu Ilie cel viu si cu fantoma lui Moise (este cam riscanta acceptarea acestei variante. Il poti acuza pe Mantuitorul ca a comunicat cu mortii, fapt pentru care Saul a fost ucis.)
- faptul ca Mantuitorul statea de vorba cu doua persoane vii: una inaltata la cer in timpul vietii si alta inviata. "Domnul omoara si invie. El coboara in locuinta mortilor si El scoate de acolo" (Samuel 2:6)

Spune-mi ce varianta ai ales. Daca ai alta, explico.

Last edited by condor; 06.10.2009 at 17:26:45.
  #1216  
Vechi 06.10.2009, 17:29:22
condor
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de peetor Vezi mesajul
Explicatia mea condor ti-am spus-o:oricum vom afla singuri.
Inseamna ca eu sunt chior. Te rog, fii intelegator si mai explica-mi o data, de ce,niciunul din cei inviati (inainte de Hristos, in timpul lui Hristos, dupa Hristos), nu a stiut sa spuna nimic despre locul pe unde au fost.
  #1217  
Vechi 06.10.2009, 17:32:11
tricesimusquintus tricesimusquintus is offline
Banned
 
Data înregistrării: 09.05.2009
Religia: Alta confesiune
Mesaje: 2.822
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Danut7 Vezi mesajul
18. Pentru că și Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu duhul,
19. Cu care S-a coborât și a propovăduit și duhurilor ținute în închisoare,
20. Care fuseseră neascultătoare altădată, când îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aștepta, în zilele lui Noe, și se pregătea corabia în care puține suflete, adică opt, s-au mântuit prin apă. 1Petru 3

Pentru mine e clar, urmareste aceleasi cuvinte cheie aldine: Histos a inviat in Duhul, Acelasi Duh in care altdata S-a coborat pe pamant in vremea lui Noe, propovaduindu-le antedeluvienilor.

Citat:
În prealabil postat de Danut7 Vezi mesajul
Nu, ci erau duhuri, cu duhul.Propovaduind evanghelia in Iad(locuinta mortilor) duhurilor(celor care au murit) oare nu au fost acestia constienti de propovaduire
Scriptura spune ca omul atunci cand moare, duhul (spiritul sau suflarea de viata) se intoarce la Cel care l-a dat (la Dumnezeu). Acum teoria ta te baga in alta fundatura: ca Dumnezeu nu ar fi in Cer, ci in Iad acolo unde cica ar fi duhurile celor morti.

Citat:
În prealabil postat de Danut7 Vezi mesajul
atunci daca nu ar fi fost constienti cum ar fi posibil ca ei sa fie judecati dupa propovaduirea lui Hristos?
Duhul Sfant (in care a fost inviat si Hristos) le-a propovaduit contemporanilor lui Noe altadata (odinioara), cand se construia corabia - asta spune Petru.


Citat:
În prealabil postat de Danut7 Vezi mesajul
De asemenea Iisus a zis , ca fii lumii acesteia sa insoara si se marita , dar fii lumii spirituale , nici nu se mai insoara nici nu se mai marita ci sunt la fel ca ingerii.
Atentie, citezi eronat, doar ca sa-ti sustii teori falsa!
30. Căci la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer. (Matei 22)
Actiunea deci se va petrece in viitor, la inviere. La momentul actual, cei morti nu mai stiu nimic, nu sunt duhuri aemenea ingerilor.
  #1218  
Vechi 06.10.2009, 17:44:35
condor
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de peetor Vezi mesajul
Locuinta mortilor(sa zicem biblic,inchisoare)
Sa zicem, dupa mintea ta (nu biblic).


Citat:
În prealabil postat de peetor Vezi mesajul
cand condor ai spus ca "pentru ca in moarte (pana la inviere) nu este "nici lucrare, nici stiinta, nici intelepciune, nici chibzuiala"),este o alta dovada ca ideea ta condor este falsa.
Tu tratezi cu superficialitate ceea ce spune Sfanta Scriptura (nu se potriveste cu teoria ta).
Iti dau cateva versete pentru limpezire. Sper sa le iei in serios si sa nu le desfiintezi cu vre-o filozofie pamanteasca.

Cel ce moare nu-si mai aduce aminte de Tine; si cine Te va lauda in locuinta mortilor? (Psalmul 6:5)

Oare pentru morti faci Tu minuni? Sau se scoala mortii sa Te laude? Se vorbeste de bunatatea Ta, in mormant si de credinciosia Ta, in adanc? Sunt cunoscute minunile Tale in intunerec si dreptatea Ta in tara uitarii?(Psalmul 88:10-12)

Nu mortii lauda pe Domnul si nici vreunul din cei ce se pogoara in locul tacerii.(Psalmul 115:17)

Cei vii, macar stiu ca vor muri; dar cei morti nu stiu nimic.(Eclesiastul 9:5)

Tot ce gaseste mana ta sa faca, fa cu toata puterea ta! Caci, in locuinta mortilor, in care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuiala, nici stiinta, nici intelepciune. (Eclesiastl 9:10)
  #1219  
Vechi 06.10.2009, 20:08:42
Iustin32 Iustin32 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 05.05.2008
Mesaje: 815
Implicit

Citat:
În prealabil postat de condor Vezi mesajul
Sa zicem, dupa mintea ta (nu biblic).




Tu tratezi cu superficialitate ceea ce spune Sfanta Scriptura (nu se potriveste cu teoria ta).
Iti dau cateva versete pentru limpezire. Sper sa le iei in serios si sa nu le desfiintezi cu vre-o filozofie pamanteasca.

Cel ce moare nu-si mai aduce aminte de Tine; si cine Te va lauda in locuinta mortilor? (Psalmul 6:5)

Oare pentru morti faci Tu minuni? Sau se scoala mortii sa Te laude? Se vorbeste de bunatatea Ta, in mormant si de credinciosia Ta, in adanc? Sunt cunoscute minunile Tale in intunerec si dreptatea Ta in tara uitarii?(Psalmul 88:10-12)

Nu mortii lauda pe Domnul si nici vreunul din cei ce se pogoara in locul tacerii.(Psalmul 115:17)

Cei vii, macar stiu ca vor muri; dar cei morti nu stiu nimic.(Eclesiastul 9:5)

Tot ce gaseste mana ta sa faca, fa cu toata puterea ta! Caci, in locuinta mortilor, in care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuiala, nici stiinta, nici intelepciune. (Eclesiastl 9:10)
Toate aceste versete nu inseamna altceva decat ca cel mort sufleteste (ateul) nu mai poate face nimic pentru mantuirea sa dupa cuvantul Mantuitorului care zice: ,,Lasa mortii sa-si ingroape mortii lor, iar tu urmeaza Mie.,,,

La aceasta adresa gasiti multe din experientele Sfintilor rasariteni sau apuseni despre trecerea sufletului prin vamile vazduhului:
http://www.sfaturiortodoxe.ro/suflet...vazduhului.htm

Iata cateva texte:
În Viețile sfinților ortodocsi se află multe relatări -unele dintre ele foarte vii - despre felul în care trece sufletul prin vămi, după moarte. Cea mai amănunțită înfățisare se află în Viața Sf. Vasile cel Nou (26 martie), care istoriseste trecerea prin vămi a Sfintei Teodora, asa cum o povesteste într-o vedenie chiar ea, unui ucenic al Sfântului, pe nume Grigorie. În această relatare sunt pomenite douăzeci de vămi, fiecare dintre ele cercetând câte un păcat oarecare. Episcopul Ignatie se referă la această povestire din destul (vol. III, pag. 151-158). Această istorisire se mai află într-o traducere engleză (Tainele vesnice de dincolo de mormânt, pag. 69-87), si nu cuprinde nimic semnificativ, care să nu se mai afle si în alte izvoare ortodoxe despre vămi, drept pentru care vom trece peste aceasta, dând alte izvoare care desi cuprind mai puține amănunte, urmează aceeasi istorisire de bază a faptelor.
În relatarea soldatului Taxiot, de pildă (Viețile sfinților, 28 martie), se povesteste că el s-a întors la viață după sase ore petrecute în mormânt si a povestit despre următoarea experiență trăită:
„Când am murit, am văzut arătându-se înaintea mea niste etiopieni. Înfățisarea lor era înfricosătoare; când îi vedeam, sufletul meu se tulbura. Atunci am văzut doi tineri minunați, si sufletul meu a sărit în brațele lor. Am început să urcăm încet spre înălțimi, ca într-un zbor, si am ajuns la vămile care păzesc urcusul si opresc sufletul fiecărui om. Fiecare vamă cerceta un păcat: o vamă cerceta minciuna, alta pizmuirea, alta mândria;
fiecare păcat îsi are vamesii săi în văzduh. Și am văzut că îngerii țineau toate faptele mele bune într-un cufăr mic; scoțându-le afară, le cântăreau cu faptele mele cele rele. Asa am trecut de toate vămile. Iar când ne apropiam de porțile raiului, am ajuns la vama păcatului trupesc. Cei care păzesc calea acolo, m-au oprit si mi-au arătat toate păcatele trupesti, săvârsite din copilăria mea până acum. Îngerii care mă duceau, au zis: ’Toate păcatele pe care le-ai săvârsit în cetate au fost iertate de Dumnezeu, pentru că te-ai pocăit pentru ele.’ La aceasta, potrivnicii mei au răspuns: ’Dar când ai plecat din cetate, în sat, ai săvârsit adulter cu femeia unui țăran.’ Îngerii, auzind aceasta si neaflând nici o faptă bună care ar fi putut ierta păcatul meu, m-au lăsat si au plecat de la mine. Atunci, duhurile cele rele m-au apucat, si suflând peste măsură asupra mea, m-au aruncat jos, la pământ. Pământul s-a crăpat si am fost azvârlit acolo jos, prin povârnisuri strâmte, cu duhori spurcate, către temnița iadului, de sub pământ.” (Sfârsitul acestei Vieți, îl puteți citi în limba engleză, în Tainele vesnice de dincolo de mormânt , pag. 169171. Vezi si Vietile sfinților, luna martie, Editura Episcopiei Romanului si Husilor, 1995, pag. 402 – 404.).
Episcopul Ignatie mai dă si alte experiențe ale vămilor din Viețile altor sfinți: Sf. Mare Mucenic Eustratie (sec. al IV-lea, 13 decembrie), Sf. Nifon de Constantia (Cipru), care a văzut multe suflete urcând-se prin vămi (sec. al IV-lea, 23 decembrie), Sf. Simeon cel Nebun pentru Hristos al Emesei (sec. al VI-lea, 21 iulie), Sf. Ioan cel Milostiv, Patriarhul Alexandriei (sec. al VII-lea, Prolog, 19 decembrie), Sf. Simeon al Muntelui Minunat (sec. al VII-lea, Prolog, 13 martie), si Sf. Macarie cel Mare (19 ianuarie).
Episcopul Ignatie nu cunostea multe dintre izvoarele ortodoxe timpurii din apus, care nu au fost traduse niciodată în limba greacă sau rusă; si acestea cuprind multe descrieri ale vămilor. Numele de „vămi” se pare că se mărgineste la izvoarele răsăritene, dar cele ce sunt înfățisate în izvoarele apusene sunt asemenea.
Sfântul Columba, de pildă, întemeietorul mânăstirii de pe insula Iona din Scoția († 597), a văzut de multe ori în viața sa războiul diavolilor din văzduh, pentru sufletele de curând plecate. Sf. Adamnan († 704) povesteste despre acestea în Viața Sf. Columba; iată o întâmplare:
Sf. Columba si-a chemat într-o zi călugării si le-a spus: „Să-i ajutăm acum prin rugăciune pe călugării Starețului Comgell, care se îneacă în lacul Calf, în ceasul acesta; căci iată, chiar acum ei se luptă în văzduh cu puterile vrăjmase care încearcă să însface si să ducă departe sufletul unui străin care se îneacă împreună cu ei.” Apoi, după rugăciune, a spus: „Mulțumiți-I lui Hristos, pentru că acum sfinții îngeri au întâmpinat aceste suflete curate si l-au slobozit pe acel străin si l-au mântuit întru slavă, de dracii fiorosi.”15
Sf. Bonifatie, „apostol anglo-saxon al germanilor” din sec. al VIII-lea, prezintă într-una dintre scrisorile sale, istorisirea pe care i-a dat-o un călugăr al Mânăstirii Wenlock, care a murit si apoi a venit din nou la viață, după câteva ore. „Îngerii de o strălucire atât de minunată l-au purtat în sus, pe când pleca din trup, că el nici nu putea să se uite la ei ... M-au dus în sus, sus de tot, în înaltul văzduhului ..., a continuat el. Mai târziu, a povestit că în locul si în vremea cât s-a aflat în afara trupului, s-a adunat în locul unde era el, o mare mulțime de suflete, care si-au părăsit trupurile, si se gândise că era o mulțime cu mult mai mare de suflete decât socotea el că alcătuia întreaga suflare omenească de pe pământ. A mai zis că era o mulțime de duhuri diavolesti, dimpreună cu un cor slăvit de îngeri mai înalți. Și a zis că duhurile cele ticăloase si sfinții îngeri au avut război aprig pentru sufletele iesite din trupuri, dracii aducând asupra lor povara păcatelor lor, îngerii usurând povara si aducând îndreptățiri pentru acelea.
Sf. Adamnan, Viața Sfântului Columba, trad. De Wentworth Huyshe, London, George Routlege & Sons, Ltd. 1939, Partea a III-a, cap. 13, pag. 207.
Și-a auzit toate păcatele pe care le săvârsise din copilărie si scăpase din vedere să le spună la spovedanie, ori le uitase, ori nu le cunoscuse ca păcate. Duhurile rele strigau la el, osândindu-l necruțător ... Toate cele câte le făcuse în toate zilele vieții lui si nu purtase de grijă să le mărturisească si multe câte nu le cunoscuse că sunt păcate, toate acelea erau acum rostite cu strigăt mare către el, cu cuvinte înfricosătoare. În acelasi chip, duhurile cele rele adevereau patimile, osândind si purtând mărturie, numind ceasul si locul pentru fiecare păcat, au adus mărturiile pentru faptele cele rele ... Și astfel, pentru toate păcatele lui adunate si socotite, vrăjmasii aceia de demult au hotărât că este vinovat si l-au tras fără milă la judecata lor.
Pe de altă parte,” a zis el, „puținele fapte bune, lipsite de însemnătate, pe care le-am spus, au vorbit cu nevrednicie si neputincios în apărarea mea ... Iar îngerii, în iubirea lor fără de margini, m-au apărat si m-au sprijinit, în vreme ce faptele cele bune, mult sporite, mi s-au părut cu mult mai mari si mai minunate decât dacă s-ar fi săvârsit numai cu puterile mele.”16
__________________
Om rational este cel ce ingaduie sa fie indreptat. Iar cel ce nu ingaduie sa fie indreptat e neom caci s-a pogorat pe sine in randul dobitoacelor. (Sf. Antonie cel Mare)
  #1220  
Vechi 06.10.2009, 20:09:18
Iustin32 Iustin32 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 05.05.2008
Mesaje: 815
Implicit

4. O experiență a vămilor din zilele noastre
Răspunsul obisnuit al unui om „luminat” din vremurile moderne, atunci când a întâlnit vămile după „moartea clinică” (care a durat 36 de ore), poate fi văzut în cartea pomenită mai sus, „De necrezut pentru mulți dar de fapt o întâmplare adevărată”. Luându-mă de brațe, îngerii m-au dus în stradă, chiar prin peretele salonului de la spital. Se întunecase deja. Zăpada cădea linistit în fulgi mari. Vedeam tot ce era în jurul meu dar nu puteam simți frigul, si în general diferența dintre temperatura din cameră si cea de afară. Era limpede că aceste lucruri nu mai aveau nici o însemnătate pentru trupul meu care era schimbat. Am început să urcăm repede. Și din înălțimea la care ne ridicaserăm, cuprinsul se lărgea tot mai mult si se arăta
înaintea ochilor nostri, făcându-se necuprins, aducându-mi înfricosare, dându-mi seama că eram un nimic în acel pustiu nesfârsit ...
Mintea mea nu pricepea atunci ce este timpul, si nu stiu cât a durat urcusul nostru, că la un moment dat am auzit, ca venind de undeva, la început o gălăgie nedeslusită, mai apoi țipete si un râs zgomotos al unor ființe urâcioase, care se apropiau de noi grabnic.
Duhurile rele! -am înțeles îndată si am socotit aceasta neobisnuit de repede, iuțime ce venea din spaima pe care o trăiam în ceasul acela, pe care nu o mai cunoscusem niciodată, mai înainte. Duhurile rele! O, ce dureros era! Cât de mult as fi râs din toată inima la toate astea, doar cu puține zile în urmă! Chiar acum câteva ore, povestirea cuiva ar fi stârnit în mine aceeasi purtare, nu pentru că acela ar fi văzut duhuri rele cu ochii săi, ci doar pentru că credea în existența acelor duhuri ca fiind ceva foarte adevărat! Asa cum era potrivit pentru un om ’învățat’ de la sfârsitul sec. al XIX-lea, am socotit că astfel de credințe erau aplecări nebunesti, patimi în ființa omenească, si de aceea nici măcar cuvântul nu avea pentru mine semnificația vreunui nume, ci a unui termen care definea o noțiune abstractă oarecare. Și îndată această ’noțiune’ de până acum, mi s-a arătat ca ceva foarte viu! ...
Împresurându-ne din toate părțile, cu țipete si cu gălăgie mare, duhurile cele rele au cerut să le fiu dat lor. Au încercat să mă apuce si să mă scoată de la îngeri, dar n-au izbutit să facă asta. În mijlocul urletelor lor de neînchipuit si la fel de potrivnice auzului, cum era si privelistea aceea pentru mine, au ajuns uneori la urechile mele cuvinte si grăiri de ale lor. ’Este al nostru: s-a lepădat de Dumnezeu’ -au strigat îndată cu toții, si ne-au lovit cu o asemenea îndrăzneală că pentru o clipă frica mi-a înghețat curgerea gândurilor. ’E minciună! Nu este adevărat!’ -am vrut să strig, venindu-mi în sine; dar o aducere aminte binevoitoare mi-a legat limba. Într-un chip necunoscut mie, mi-am amintit îndată de o întâmplare scurtă si lipsită de însemnătate, care făcea parte dintr-o perioadă îndepărtată a tinereții mele care, se pare că eu n-as fi fost în stare cu nici un chip să mi-o amintesc singur.”
Aici autorul istoriseste o întâmplare din anii de scoală: Odată, într-o discuție filosofică, asa cum obisnuiesc studenții, unul dintre camarazi si-a spus părerea: „De ce trebuie să cred? Și, este imposibil ca Dumnezeu să existe?” La aceasta autorul a răspuns: „Poate că nu există.” Acum, vădit de dracii care-l acuzau, autorul îsi aminteste:
„Această grăire era în deplinul înțeles al cuvântului o ’afirmație neîntemeiată’: părerea fără judecată a prietenului meu n-ar fi putut stârni în mine îndoiala cu privire la existența lui Dumnezeu. Nu ascultasem în chip deosebit ce spusese el -si acum mi-a atras atenția că această afirmație neîntemeiată a mea nu dispăruse fără să lase o urmă în văzduh. A trebuit să mă îndreptățesc, să mă apăr de acuza care fusese îndreptată împotriva mea, si în chipul acesta, cele ce sunt spuse în Noul Testament s-au adeverit: Cu adevărat trebuie să dăm socoteală pentru toate cuvintele noastre nesocotite, dacă nu prin voia lui Dumnezeu, care vede ascunzisurile din inima omului, atunci prin mânia vrăjmasului mântuirii.
Acuza aceasta a fost de bună seamă, mărturia cea mai temeinică pe care au adus-o duhurile cele rele spre pierzarea mea. Acelea păreau să prindă puteri noi pentru a mă lovi, si acum s-au îndreptat spre noi cu strigăte mânioase, împiedicându-ne să mergem mai departe.
Mi-am amintit o rugăciune si am început să mă rog, chemând în ajutor pe sfinții ai căror nume le cunosteam si care îmi veneau în minte. Dar aceasta nu i-a înfricosat pe vrăjmasii mei. Crestin numai cu numele, sărman nestiutor, se pare că pentru prima oară în viața mea, mi-am adus aminte de cea care este numită Mijlocitoarea crestinilor (Maica Domnului).
Și este limpede că strigarea mea a fost atât de aprinsă, atunci când sufletul meu era cuprins de spaimă, căci, numai ce mi-am amintit si am rostit numele ei, când, deodată, s-a ivit o ceață albă între noi si duhuri, care, îndată a început să cuprindă laolaltă mulțimea cea urâcioasă a duhurilor rele. Ceața le-a ascuns de la ochii mei mai înainte ca ele să fugă dinaintea feței noastre. Vorbirea lor gălăgioasă s-a mai auzit multă vreme, dar cu cât auzirea lor scădea treptat, mi-am putut da seama că urmărirea cea cumplită fusese dată uitării.”17
__________________
Om rational este cel ce ingaduie sa fie indreptat. Iar cel ce nu ingaduie sa fie indreptat e neom caci s-a pogorat pe sine in randul dobitoacelor. (Sf. Antonie cel Mare)
Subiect închis

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
DRUMUL SUFLETULUI DUPĂ MOARTE (3) - Parintele Cleopa clujeanul33 Generalitati 3 04.05.2010 22:29:27
DRUMUL SUFLETULUI DUPĂ MOARTE (4) - Parintele Cleopa clujeanul33 Generalitati 1 04.05.2010 20:53:57
DRUMUL SUFLETULUI DUPĂ MOARTE (2) - Parintele Cleopa clujeanul33 Generalitati 0 04.05.2010 19:55:25
DRUMUL SUFLETULUI DUPĂ MOARTE (1) - Parintele Cleopa clujeanul33 Generalitati 0 04.05.2010 19:26:17