Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Umanitare
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 13.11.2009, 16:42:45
geo.nektarios's Avatar
geo.nektarios geo.nektarios is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 03.07.2008
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.357
Arrow Despre durerile oamenilor- Parintele Arsenie Boca

Lucrul care ii arde pe toti oamenii este pocania - pocainta - pe care o trimite Dumnezeu, ori vrem, ori nu vrem. De aceea este bine ca sa ne pocaim de buna voie, sa nu asteptam sa ne trimita Dumnezeu pocainta prin necazuri de tot felul, caci pricinile pentru care ne trimite Dumnezeu necazurile sunt pacatele noastre. Deci, daca patesti necazuri in viata, afla ca ai facut greseli. Necazurile sunt mana intinsa a milei lui Dumnezeu catre noi.
Acum sa va dezvelesc cateva feluri de pacate, ca astfel sa pricepeti insesi durerile voastre.
I. Betesugurile trupului.
Din trei pricini se imbolnaveste trupul:
1. De otravuri din lipsa postului.
Carnea este o otrava si se mistuie tot cu ajutorul unei otravi care este fierea.
2. Din nastere, pentru ca fie mama sau tata nu a fost treaz cand s-a zamislit copilul. Femeilor fugiti de barbati ca de foc cand sunt ametiti de bautura.
3. Din desfranare, pentru ca trec masura cuvenita si incep sa-i doara spatele, spinarea, salele, slabesc nervii, devin iuti si nerabdatori. Toate acestea, pentru ca nu si-au infranat poftele (puterile). Este tocmai ca bogatul care saraceste. Asa si trupul care si-a mancat toata vlaga.
II. Vrajba in casa.
Ascultati pricinile pe care le au si apoi ce sa faca, ca sa nu le mai aiba. Vrajba in casa vine din pacate. Toate isi au izvorul in pacate.
1. Neaparat vine vrajba in casa daca casatoria s-a inceput cu stangul, adica cu desfranarea.
2. Mai vine, apoi, daca sotii traiesc in casatorie nelegitima, sau fara cununie bisericeasca. Este un prim pacat, pe care toti il platesc cu vrajba. De aceea, toti trebuie sa intre la cumintenie si sa se legiuiasca daca sunt asa.
3. Din curvii nemarturisite, facute inainte sau dupa casatorie. Astfel au intrat intr-o casa noua cu o pecete draceasca pe trupul si pe sufletul lor si, pentru ca nu s-au marturisit, acel pacat are sa le sparga casa, tocmai pentru ca n-au omorat pe diavolul care este cel care facea acest lucru.
4. Lacomia de avere a unui parinte cand si-a maritat fata sau si-a casatorit feciorul. O asemenea casatorie nu tine, pentru ca s-a facut cu o lucrare a diavolului. De vei marita fata ta numai pentru avere, casatoria lor va sfarsi cu vrajba sau cu spargerea casei aceleia. Prin urmare, cumintiti-va parintilor cu sfaturile cand va maritati fetele sau va insurati feciorii.
5. Nepotrivirea de varsta. Sunt parinti care isi marita fetele la 14-16 ani, iar la 18, 19 ani fata lor este vaduva sau divortata si inca cu copil. Aceasta din cauza nepotrivirii de varsta, caci ce poate face o fata asa tanara in fata unui vlajgan, om in toata firea. Aceasta diferenta mare de varsta este un pacat inaintea lui Dumnezeu. Si din cauza aceasta, casa aceea nu tine ci se sparge si in aceste cazuri parintii trebuie sa recunoasca ca au dat un sfat prost.
6. Din negrija de suflet a celor din casa, din negrija de spovedanie, de Sfanta Impartasanie si de randuielile Bisericii, care sunt poruncile lui Dumnezeu. Fiindca daca nu le pazesc pe acestea, le pazesc pe ale diavolului, si astfel nu pot sa aiba liniste.
7. Din petrecere fara post. Cei ce se umplu de manie sunt cei plini de fiere, care se inmulteste in corpul omului atunci cand mananca multa carne si nu posteste. Plini de fiere fiind, se umplu de manie si astfel isi sar in cap unii la altii. Asa, pentru o vorba cat de neinsemnata, pentru o bucata de lemn ce nu e la locul ei, ii sare in cap celuilalt.
8. Si o ultima pricina este desfranarea sotilor. Dar sotii cum desfraneaza, cand sunt legiuiti? Asa bine, caci nu mai tin seama de miercuri, de vineri, de zilele postului si de sarbatori. Nu mai tin nici o randuiala. Si bate Dumnezeu neranduiala ca sa se faca randuiala.
III. Paguba din curte, paguba in agoniseala voastra, o alta din durerile noastre.
Si acum, iata pricinile pentru care Dumnezeu trimite pocania asupra avutului nostru.
1. Unii din stapani le dracuie si atunci sa nu se mire daca li se implineste cuvantul spus, caci da Dumnezeu dupa cuvantul lor.
2. Lucreaza Duminica. Ca daca Dumnezeu n-a lucrat Duminica, nici tie nu iti este ingaduit ca sa lucrezi si daca vei lucra, vei pierde nu numai ceea ce ai lucrat Duminica ci si ceea ce ai lucrat in cursul saptamanii. Sa nu ascultati de sfatul nimanui cand este vorba de cinstirea Duminicii. Fiecare isi are socoteala lui, tu insa ai un suflet. Caci va venii vremea sa ceri apa cu bilet [perioada lui satana].
3. Si mai are paguba cel ce se uita la agoniseala sa ca la ochii din cap. Si-a lipit inima lui de lucruri pieritoare. Pentru altceva a dat Dumnezeu inima, nu ca sa ti-o impotmolesti cu gunoiul lumii, ci ca sa ti-o indrepti spre Tatal, Cel din ceruri. Pe El sa-L iubim, de El sa ne lipim inima, caci neasemanata este plata pe care ne-o da Dumnezeu, fata de cea data de lume. De aceea nu-ti lipi inima ta nici de proprii tai copii, caci de-i patimi durere in cele iubite peste masura, cine te va mangaia?
4. Ai cumparat din mana rea, din mana patimasa, din mana care a furat sau de la unul care a curvit. De aceea, mai inainte de a o amesteca cu ale tale, da-i putina apa sfintita, cu faina, caci sa stiti, pacatele trec si asupra pamantului pe care-1 calci si asupra vitelor.
Cand a fost izgonit Adam din Rai, Dumnezeu a blestemat pamantul: „Pentru ca ai ascultat de glasul femeii tale si ai mancat din pomul din care ti-am poruncit: «numai din acela sa nu mananci, si ai mancat dintr-insul», blestemat sa fie pamantul intru lucrurile tale! Intru necazuri vei manca dintr-insul in toate zilele vietii tale! Spini si palamida iti va rodi tie si te vei hrani cu iarba pamantului! In sudoarea fetei tale iti vei manca painea ta, pana cand te vei intoarce in pamantul din care esti luat; ca pamant esti si in pamant te vei intoarce” (Facerea 3,17-19). Iar femeii i-a zis: „Voi inmulti mereu necazurile tale si suspinul tau; in dureri vei naste copiii si spre barbatul tau va fi intoarcerea ta si el te va stapani” (Facere 3,16).
O greseala a noastra atarna asupra intregii averi.
5. Cineva se tine de vraji asupra ta, iar tu nu ai ocrotirea lui Dumnezeu asupra ta. Cineva lucreaza cu diavolul asupra ta si asupra vitelor tale si atunci si tu tanjesti si vitele tale. De ce pot lucra aceste puteri? Pentru ca tu n-ai ocrotirea lui Dumnezeu. Si ca sa nu mai poata lucra duhurile rele, curateste-ti trupul tau prin post, fa sfestanie, pune-ti o Sfanta Cruce in curte si roaga-te lui Dumnezeu sa te ocroteasca.
6. Mai poti avea necazuri si din cauza ca, in curtea in care stai tu, sau pe pamantul pe care-1 lucrezi apasa juraminte, blesteme sau nedreptate: sa luati seama, sa nu taiati o brazda, din pamantul care nu este al vostru, caci aduce moarte, dar se mai poate sa ai asupra curtii si alte pacate. Poate ca ai cumparat aceasta curte cu bani munciti intr-o vreme cand poate traiai in desfranare. De acesti bani, desi i-ai muncit, nu te vei putea folosi, caci si asupra lor atarna si apasa pacatele de cand i-ai muncit si te urmareste Dumnezeu pana in panzele albe. Pentru ce? Pentru ca nu te marturisesti, pentru ca tii serpii in san si Dumnezeu lasa sa te muste.
7. Apasa blestemele parintilor sau ale altuia asupra casei tale si asupra ta sau, ce este si mai des, copiii lepadati si ingropati ici, colo. Ba in gunoi, ba langa o altoaie. Si lepadarea copiilor este pacat strigator la cer.
8. Stapanii au pacate nemarturisite din tinerete sau mai pe urma si nu le-au ispasit, ca nu-i destul sa le spui sub patrafir, trebuie sa le si ispasesti, de buna voie. De aceea vine bataia lui Dumnezeu asupra voastra, peste tot, pe camp, peste vite si peste tot lucrul mainilor voastre.
Reply With Quote
  #2  
Vechi 13.11.2009, 16:43:16
geo.nektarios's Avatar
geo.nektarios geo.nektarios is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 03.07.2008
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.357
Implicit

IV. Copiii îndrăciți, neascultători, necre*dincioși și desfrânați.
Toți părinții luați aminte, și ceilalți de aseme*nea fiți cu mare băgare de seamă ca să nu cădeți în astfel de greșeli, când vă va veni rândul. Copiii îndrăciți vin din următoarele pricini:
1. Părinții nu au păzit postul și nu s-au putut înfrâna de la poftele trupești și așa au călcat zilele și timpurile neîngăduite care sunt: Mier*curea, Vinerea, Duminica, sărbătorile de peste an și posturile întregi. Toți copiii care rezultă sunt neascultători și îndărătnici, pentru că nici părinții lor nu au ascultat de poruncile lui Dumnezeu de a păzi zilele sfintite.
Întrebați-vă cugetele și vă vor spune ce este îngăduit. Astfel, îi veți vedea plângând și veți plânge și voi și așa veți ispăși păcatul în care i-ați zămislit. Desigur că vă doare, dacă nu le-ați fi făcut nici nu v-ar fi durut.
2. Mamele nu s-au păzit până la curățenie deplină și așa se nasc copii plini de bube și pot muri. Și dacă în vremea aceea tata a mai fost și beat, se naște un copil care va fi slăbănog fie cu mintea, fie cu trupul, fie cu amândouă. Și iată cum vei avea pocania de la Dumnezeu cu propriul tău rod.
3. În vremea sarcinii nu te-ai păzit de bărbat, de aici mulți copii se nasc morți sau mor de tineri sau dacă trăiesc alunecă în curvie, pentru că s-a întipărit pecetea curvească pe ei încă din pântecele mamei lor.
Se găsesc acestea în Sfânta Scriptură, căci toate prin câte trece mama, în vremea celor 9 luni de sarcină, fie bune, fie rele, se întipăresc și în copil. Când va crește mare, toate îi vor răsări în cale.
Roadele curviei părinților se văd, ca în oglindă, în comportarea copiilor lor: fetele cu fusta scurtă, sau mai grav cu buricul gol; băieții și chiar bărbații cu belciuge în urechi.
Deci, după cum vedem, peste mâna întinsă a milei lui Dumnezeu, se poate da până și cu copita; însă împotriva urgiei mâniei Lui nu se mai poate face nimic.
Dacă are cineva minte sigur va lua aminte și se va îndrepta.
La cârma Bisericii e Tatăl nostru, și noi, cei binecredincioși, știm cui slujim.
Reply With Quote
  #3  
Vechi 13.11.2009, 16:52:00
geo.nektarios's Avatar
geo.nektarios geo.nektarios is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 03.07.2008
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.357
Implicit

Între Dumnezeu și om
sau între rațiune și credință


Toată lumea e atârnătoare de Autorul ei. Lumea lucrurilor atârnă de Dumnezeu fără să știe. Noi, creștinii, știm.
Chiar dacă nu vrem, tot atârnăm, fiindcă spre deosebire de toată lumea lucrurilor, noi, oamenii, aici în trup, încă nu avem înfățișarea noastră definitivă. Noi suntem în lucru. Și de aici vine că simțim neajunsurile noastre, necunos*cutele și tensiunile noastre spre desăvârșire.
Poziția omului în creație e unică, suntem făpturile lui Dumnezeu, omul e un rezultat al creației divine, dar suntem și realizarea noastră.
Din cauza acestei stări de lucruri se aude adesea constatarea tragică că: „n-am făcut ni*mic” în viață. Aceasta e constatarea că n-ai dat vieții tale sensul său destinul ei. Noi nu suntem numai lucruri ca să mergem în virtutea legilor necesității; noi mai suntem și ființe spirituale, înzestrate cu conștiință și ca atare mergem în virtutea legilor libertății. Ca atare căutăm adevărul și ca atare Îl căutăm pe Dumnezeu.
La porțile sufletului omenesc Dumnezeu Își încetează stăpânirea: îi vrea iubirea. Aici El vrea să fie primit din inițiativa noastră. Prin urmare, la împlinirea sensului sau destinului nostru în creație suntem așteptați de Dumne*zeu ca făpturi ale Sale, conștiente de rudenia noastră cu El.
Pentru orientarea noastră în lumea văzută ni s-a dat credința și un om ca model: Iisus. Noi trebuie să realizăm în noi această icoană divină: stilul de a fi al lui Iisus. Fără acest fel de a fi, care atârnă de toate deciziile noastre de fiecare zi, și de fiecare clipă, te constați un om fără sens, un om fără hrană în fața haosu*lui care caută să te soarbă în tragedia neființei - una din definițiile răului.
Propriul tău destin așteaptă de la tine decizia acestei transpuneri a ta, în chipul lui Dumnezeu, transpunerea în felul de a fi a1 lui Iisus în lume.
Iată în ce vreau să vă antrenez: în declanșa*rea mecanismului religios al sufletului.
Sufletul Îl recunoaște pe Tatăl său și I se alipește. Dar fiind închis într-un trup, care aparține lumii acesteia, sufletul se alipește și de lumea dinafară; crezând că într-aceasta își poate găsi liniștea sa. Dar nu și-o găsește; de aceea, toată nevoința vieții călugărești are această rațiune de a fi: să nu lase sufletul să se alipească mai tare lumii văzute decât lui Dumnezeu. Că nu suntem din lumea aceasta și nu trebuie țintuită „aici” dragostea noastră.
Fiindcă Dumnezeu e Duh, iubire și adevăr, și nu-L putem „vedea”, pentru că nu oferă ima-ginației,cinematografiei noastre nimic, de aceea avem impresia că credința în Dumnezeu e un risc sau un pariu al rațiunii.
Fapt este că credința e o continuă asceză a rațiunii, fiindcă Dumnezeu este altă natură decât existența creată și cunoașterea lui Dum*nezeu ne cere și pe noi, în întregime, într-un alt mod de a fi. Cunoașterea lui Dumnezeu, cine vrea s-o aibă - și nu ești liniștit până n-o ai - antrenează în ea ființa noastră întreagă, cu toate rădăcinile ei în existență. Suntem irezis*tibil mânați spre această cunoaștere metafizică a lui Dumnezeu și ca atare feriți de neajunsu*rile noastre de oameni.
Iată tragicul și smerenia cunoașterii noastre.
Din cele de până aici rămâne de reținut că întreaga noastră ființă trebuie sfințită, pentru a ne putea apropia de Dumnezeu. O cunoaș*tere teoretică a lui Dumnezeu au și dracii, (ba și mulți teologi) dar aceasta nu-i sfințește. Dumnezeu face parte din destinul omului și e neliniștit sufletul nostru până nu se odihnește întru Dumnezeu.
De aceea, când lipsește preocuparea de mântuire ființa noastră e în pierzanie, care și ea, pierzania, amăgește cu o „odihnă”.
Ne-a adus Dumnezeu din neființă la ființă, dar să ne mântuiască nu poate fără noi. Drept aceea, în tot felul ne cheamă ca să-L cunoaș*tem ca Tată și pe noi întreolaltă ca frați și fii ai aceluiași Părinte.
Căci toate le poate Dumnezeu fără tine dar ca să te mântuiască din lumea aceasta nu poate fără tine. Nici tu nu te mântuiești fără mâna lui Dumnezeu și nici Dumnezeu nu te ridică dacă nu-I întinzi și tu mâna ta. Destul îți este că te cercetează mereu și atât de mult te roagă!
Cine nu vrea să se mântuiască? Sunt cei ce ascultă de o vrajă vrăjmașă, care îi scoate din cale și, cu pofte pieritoare, îi încâlcește în lume. Vraja aceea, a păcatului, cu vremea le slăbește mintea și în așa fel le-o întoarce, încât ajung să zică binelui rău și răului bine și din fiii lui Dumnezeu se fac vrăjmașii lui Dumnezeu. Vremea li se gată, lumina minții li se stinge… și așa îi prinde noaptea - moartea - rămași rătăciți de Dumnezeu și neîntorși Acasă.
Dar s-a pogorât din Ceruri Samarineanul milostiv, Iisus Hristos. El e Cel ce ne-a făcut datori să știm: ce suntem, cine ni-s Părinții, de unde venim, ce-i cu noi pe-aicea și într-o lume cu viclene primejdii, cum să ne purtăm, cine ne cheamă Acasă și cine ne întinde momele? Că de la cârma minții atârnă încotro pornim și unde să ajungem.
,,N-ar trebui decât să-L recunoaștem toți pe Dumnezeu ca Tată și că noi toți îi suntem fii și, potrivit cu această cunoștință, să ne orân*duim viața. Până nu recunoaștem că avem îndoită fire și,îndoită viață: una pământească și alta cerească, fără de sfârșit și începând de aici, până atunci tot pe afară ne ținem de rostul la care vrea Dumnezeu să ne ridice.
Trebuie să știm, toți supușii Împărăției, că suntem făpturi cerești, trimise vremelnic în corturi pământești spre o mare probă și anu*me: să vedem și să se vadă încotro înclinăm cu inima și mintea, și înspre ce înclinăm aceea să avem pentru totdeauna. Dacă năzuim spre Dumnezeu, pe El Îl moștenim și viata veșnică și astfel ne întoarcem Acasă iar dacă înclinăm spre firea pieritoare, vom pieri de la fața lui Dumnezeu și cu cel rău vom petrece fără de sfârșit. Căci noi suntem pieritori cu firea pă- mân*tească, dar nemuritori cu firea cerească; veșnicia noastră însă de noi atârnă unde s-o petrecem.
Împărăția cerurilor nu este pentru păsări, ci pentru oamenii care trăiesc „ca păsările” , mai desprinse de pământ și firea pămân*tească, trăind mai după firea lor cerească, tră*ind mai „în grija lui Dumnezeu” de cât în grija vieții. Păsările acestea sunt „vulturii” care se vor aduna ca să judece lumea (I Corinteni 6,2), când pământul va fi stârv.
Nimic nu poate înlocui lipsa iubirii, dar iu*birea înlocuiește toate neajunsurile. Căci firul iubirii ridică fiii spre cerescul Tată, și pogoară pe Tatăl, Fiul și Duhul în fii. Iar pe fii, Dum*nezeul iubirii îi leagă întreolaltă ca să fie una, ceea ce când se împlinește, minunează lumea, și o silește să cunoască pe Dumnezeu din fii, căci fiii uniți în iubire trăiesc în El și arată în lume capătul pământesc al Împărăției cerești. Aceasta e pe scurt voia Tatălui și rugăciunea Fiului, să prindă și societatea omenească în aceeași iubire Treimică.
Reply With Quote
  #4  
Vechi 13.11.2009, 16:55:35
geo.nektarios's Avatar
geo.nektarios geo.nektarios is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 03.07.2008
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.357
Implicit

Calea mântuirii


Patru sunt căile ce se deschid înaintea oa*menilor:

1. căile lumii. 2. căile trupului. 3. căile diavolului și 4. calea lui Dumnezeu.
1. Calea pe care merge lumea e lată, fiindcă mulți sunt care merg într-însa (Matei 7,13); merge toată lumea.
2. Sunt apoi căile pe care merg trupurile celor adormiți sau chiar morți cu sufletul, deși le merge numele că trăiesc (Apoc. 3,1) dar sunt numai trupuri (Facerea 6,3). Și calea tru*purilor tot acolo duce.
3. Sunt pe urmă căile pe care merge diavolul, de când a fost aruncat pe pământ, adică între oameni, unde înșală toată lumea (Apoc. 12,9).
Acestea trei, duc pe cei ce merg pe ele la același loc, toți sunt călători la iad (Iov 21,13), adică în calea pierzării. Așa au călătorit nepo*ții lui Adam în calea pierzării, deși le-a trimis Dumnezeu Legea și Proorocii, dar în 5.530 de ani numai doi s-au izbăvit: Enoh și Ilie.


*
Dumnezeu prea milostivul, însă, întru ma*rea Sa iubire de oameni, a făcut totul ca să-i scoată pe oameni din calea pierzării, într-o cale nouă, calea mântuirii; Dumnezeu însuși S-a făcut om desăvârșit - afară de păcat - și ne-a învățat calea. Prin urmare, calea mântuirii este calea pe care a mers Dumnezeu însuși, ca om adevărat. Și merge cu noi, cu fiecare în parte, în toate zilele până la sfârșitul veacurilor (Matei 28,20), precum Însuși a zis.
4. CALEA pe care merge Dumnezeu, față de calea pierzării pe care merge diavolul și toată lumea pe care o înșeală el, este aseme*nea corăbiei lui Noe plutind peste puhoaiele potopului. Iar corabia e Biserica. Deosebirea e numai atâta: că aceea (corabia lui Noe) a fost închisă pe dinafară de Dumnezeu și nimeni n-a mai putut intra (Facere 7,16), pe când Biserica are intrarea deschisă și mai pot intra oameni zdrobiți de apele potopului și învălmășiți de puhoaie. Acolo era Noe, iar aici Iisus, și în va*luri diavolul înecându-i pe oameni.
Se întâmplă însă ceva de neînțeles - și ar fi bine să se înțeleagă - că cei ce se chinuiesc în valuri, deși toți țin la viață totuși nu toți vor să scape în corabie. Ba mai mult, scuipă mâi*nile ce li se întind de la intrarea corăbiei. Iar mâinile sunt brațele părintești, brațele celor 7 Sfinte Taine ale lui Dumnezeu, care izbăvesc pe oameni: îi nasc din trup în Duh (Coloseni 2,12), din potop în Ceruri, din moarte la Viață, din amărâta viață la viața cerească. Aceștia, care nu vor să scape în corabia cârmuită de Iisus Hristos - Cel cu cruce - sunt fiii pierzării (Ioan 17,12), fiindcă n-au primit iubirea Adevă*rului ca să se mântuiască. De aceea, Dumne*zeu îngăduie să vină asupra lor amăgiri puter*nice, ca să dea crezământ minciunii și să cadă sub osândă toți cei ce n-au crezut adevărul, ci au îndrăgit nedreptatea (Tesaloniceni 2,10-12).

*
În zilele noastre câte unii cârtesc pe de margini (și ecumeniștii), întrebând cumplit: Cum, numai în Biserica Ortodoxă este mân*tuire? Ceilalți toți se prăpădesc?
Răspundem că, precum în vremea potopu*lui: „a murit tot trupul ce se mișca pe pâmânt și s-a stins toată ființa care se afla pe fața a tot pămân*tul… și a rămas numai Noe și ce era cu el în cora*bie” (Fac. 7, 14-23), tot așa până la capătul vea*cului.
Atunci, în ceasul ispitei ce va să vie peste toată lumea ca să-i încerce pe cei ce locuiesc pe pământ, în strâmtorarea cea mare (Apoc. 7,14), care va veni peste toți cei ce locuiesc pe fața a tot pământul, e limpede că numai în Corabia lui Dumnezeu mai este scăpare, în Bi*serica cea adevărată, unde este un Domn, o credință, un Botez, un Dumnezeu și Tatăl tuturora (Efeseni 4, 5-6).
Sau va întreba: oare, S-a împărțit Hristos? (Corinteni 1,13)


*
Diavolul, șarpele cel vechi (Apoc. 20,2) care aruncă puhoiul, cu vremea s-a mai iscusit în rele și a scornit și el „corăbii” cu care dă târcoale pe marea potopului, să-i culeagă el pe cei ce întind mâna din puhoaie dar scuipă Biserica. Mai mult, a izbutit să tragă din ușa Corăbiei lui Dumnezeu și pe unii slujitori ai luminii, agățându-i cu undița mândriei și pu*nându-i în ușile „corăbiilor” sale, ca amăgirea izbăvirii să fie deplină. Minciuna e ușor de prins: -„corăbiile” satanei n-au Crucea pe catarg, iar înlăuntru nu sunt cele 7 Sfinte Taine [aten*ție la neatenție ecumeniști].
Prin urmare știm sigur, desăvârșit sigur, că mântuirea este în Biserica Ortodoxă, cea înteme*iată de Iisus Hristos-Dumnezeu și cârmuită de El de la început, nu de la o vreme oarecare încoace. În afară de Biserica lui Hristos, Cel cu Cruce, „Una, Sfântă, Sobornicească și Aposto*lească Biserică” altă cale de mântuire nu știm.
Ce face Dumnezeu cu ceilalți, ce nu se află în Biserica adevărată? - Nu ispitim pe Dumne*zeu. Sfinții au zis: „Cine nu are Biserica de mamă, nu are pe Dumnezeu de Tată. În afară de Bise*rică nu este mântuire” - Sfântul Ciprian.
Dacă cineva e mai presus de sfinții cu moaște… poate că și lui Dumnezeu îi va da în*vățături, - și nu-i de mirare să rătăcească cineva, chiar cu Scriptura în mână! Nu după Scripturi L-au răstignit oamenii (iudeii) pe Dumnezeu? (Ioan 19,7).
Acum am putea pricepe, că mântuirea este fapta milostivirii lui Dumnezeu, prin care ne scoate din păcat, dacă vrem și ne ostenim și noi. Fără să vrem, cu sila, nu ne mântuiește nimeni. Așa voiește Dumnezeu, ca darul mântuirii Sale să fie și roada voinței și ostenelii noastre. E însă așa de milostiv, că tot El ne ajută și să vrem și să lucrăm.
Deci, Calea mântuirii începe din Biserica văzută de pe pământ și sfârșește în Biserica nevăzută din Ceruri.
Toți oamenii, fără deosebire, suntem în aceeași vreme și fiii oamenilor și fiii lui Dum*nezeu (Ioan 1, 12-13). Adică, după trup suntem făpturi pământești, iar după duh, făpturi ce*rești, care însă petrecem vremelnic în corturi (II Corinteni 5,1) pământești. Precum noi oame*nii suntem făpturi îndoite, văzuți și nevăzuți, așa și Biserica e cu fire îndoită, văzută și nevăzută:
- Biserica văzută este Biserica de pe pământ și se numește Biserica luptătoare, pentru că aici oamenii se luptă cu lumea, cu trupul, cu ei înșiși, și cu diavolul, ca să câștige cununa sfințeniei, sau mântuirea. În Biserică nu este păcat, ea râmâne mereu sfântă și îi sfințește pe cei ce intră.
- Biserica din Ceruri se numește biruitoare, fiindcă e alcătuită din obștea bunilor biruitori Mucenici, a Sfinților Cuvioși și a tuturor Sfinți*lor purtători și propovăduitori de Dumnezeu - unde sunt așteptați toți ucenicii Domnului care vor mai fi până la sfârșitul veacurilor.
Unii s-au învrednicit încă de aici să pe*treacă nevăzut cu sfinții, să fie cercetați de Maica Domnului, și de puteri cerești, și chiar pe Domnul să Îl vază. E cunoscută întoarcerea lui Pavel pe drumul Damascului și răpirea lui în Rai (Fapte 26,12-18; II Corinteni 12,4).
Calea mântuirii e de pe pământ la Cer: ca a unora care știm că de la Dumnezeu am ieșit (1 Ioan 5,19), petrecem pe pământ o vreme și iară*și la Dumnezeu ne întoarcem și lăsăm lumea. Aceasta este CALEA mântuirii.
Fericit cine se întoarce și ajunge iar Acasă, rotunjind ocolul!
Fericit, cine se întoarce…!
Reply With Quote
  #5  
Vechi 13.11.2009, 18:07:42
Bautar's Avatar
Bautar Bautar is offline
Member
 
Data înregistrării: 23.07.2009
Locație: Banat
Religia: Ortodox
Mesaje: 73
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru Bautar
Implicit

Domnul Isus nu mantuieste omul fara conditii,si daca El nu judeaca pana la Marea Judecata, este pentru ca ii lasa omului libertatea sa se judece pe sine,sa isi judece mai intai faptele,sa se pocaiasca,sa isi schimbe modul de viata si de gandire indreptandu-le spre cer.
Salvarea, mantuirea n-ar fi fost necesare daca primii oameni n-ar fi gresit si n-ar fi fost aruncati afara din Rai.Ingerii nu trebuie mantuiti caci ei sant cu Dumnezeu.Si omul are in el chipul lui Dumnezeu,dar dupa ce a mancat din Pomul Cunostintei Binelui si Raului si-a pierdut asemanarea,iar chipul divin s-a intunecat.Pentru al pune din nou in lumina trebuie sa inlaturam ceata si intunericul care le acopera datorita faptelor noastre.
Si prima conditie este sa te lepezei de sine sa iti iei Crucea si sa ii urmezi lu Dumnezeu.
__________________
MAICUTA SFANTA PAZESTE-MA SUB ACOPERAMANTUL TAU.
Reply With Quote
  #6  
Vechi 13.11.2009, 18:28:19
andreicozia andreicozia is offline
Banned
 
Data înregistrării: 23.02.2009
Locație: Hristos, Budha, Mohamed, Krisna, iubire, pace
Religia: Ortodox
Mesaje: 4.810
Implicit

Citat:
În prealabil postat de geo.nektarios Vezi mesajul
IV. Copiii îndrăciți, neascultători, necre*dincioși și desfrânați.

Copiii îndrăciți vin din următoarele pricini:

1. Părinții nu au păzit postul și nu s-au putut înfrâna de la poftele trupești și așa au călcat zilele și timpurile neîngăduite care sunt:
.
Nu este adevarat, IN ZIUA DE AZI parintii sunt POATE 10% vinovati de neascultarea copiilor. Restul vine din revarsarea ampla a gunoaielor "educative din scoala de astazi ( cu investitii de miliarde de $$$$$$$) in acest sens, "indracirea" din cultura strazii pe care circula acesti copii, STRADA PE CARE UN PARINTE NU ARE POSIBILITATEA DE A O CURATA in sens moral, ANTURAJUL care creaza o ambianta de timpenie colectiva si NEASCULTARE.

,,,deci sa o lasam mai moale cu pacatele parintilor. Am cunoscut si CONTINUI sa cunosc parinti MUNCITORI foarte de treaba si BUNI educatori cu frica lui Dumnezeu in sin, si tot nu fac fata debandadei mintale, a NEASCULTARII INDUSE DE SCALIMBAIELILE desenelor animate special create pentru rebeliune indobitocire si neascultare de autoritati care merg 24/24 drogurilor si a bauturii din viata copiilor lor.

Nu este cinstit CA DUHOVNIC SI SCRIITOR DE CARTI CRESTINE, chipurile din nestiinta sa culpabilizezi parintii ca nu au mers la biserica si altele... cind tuturor le este clar ca copiii DIN CE IN CE MAI MULT NU MAI SUNT CRESCUTI DE PARINTI ci de MEDIA MILIARDARA! si de cultura(sau lipsa ei) din jur!
Asta este necunoastere a realitatii!..si acesti scriitori ar trebui sa se ocupe de altceva decit de scris ORICINE AR FI EI!
Cunosc personal o familie care au mers toata viata la biserica s-au rugat au tinut posturi, au organizat PE BANII LOR MESE DE HRAM, munceau de nu mai stiau de ei pentru copii, iar copiii au ajuns tot pe droguri. Fata danseaza la barA iar baiatul acum de 24 de ani tot acasa sta parazit nu vrea sa faca nimic!
Deci sa privim mai cu atentie ce ni se serveste!
Reply With Quote
  #7  
Vechi 13.11.2009, 18:47:26
Bautar's Avatar
Bautar Bautar is offline
Member
 
Data înregistrării: 23.07.2009
Locație: Banat
Religia: Ortodox
Mesaje: 73
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru Bautar
Implicit

Ai dreptate andrei.Nici un parinte cat de rau ar fi ca parinte nu isi indruma copii spre necazuri.
Iar daca acestia o iau pe cai gresite nu sunt numai parintii de vina ,ci societatea in care traim .Este foarte dureros pentru un parinte sa isi vada copilul ca se indreapta spre pierzanie si mai ales cand de la o anumita varsta nu mai poti sa il aduci pe calea buna.
Dar un parinte este dator sa incerce totul.Ca isi primeste sau nu rasplata asta numai Dumnezeu o stie.
__________________
MAICUTA SFANTA PAZESTE-MA SUB ACOPERAMANTUL TAU.
Reply With Quote
  #8  
Vechi 13.11.2009, 18:53:15
geo.nektarios's Avatar
geo.nektarios geo.nektarios is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 03.07.2008
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.357
Implicit

Cuvintele sunt ale Pr.Arsenie Boca, asa ca citind acestea am vrut sa vi le impartasesc si voua, daca fratiile voastre nu sunteti de acord, nu e problema mea!!! Fiecare are dreptul la exprimare! Dar stiu de la Pr.Teofil spunandu-mi ca sunt unii care nu accepta ceea ce spune pr.Arsenie Boca din cauza ca Pr.Arsenie spune direct ceea ce are spus si ca oamenii nu vor sa recunoasca acestea!!!

IARTA-MA!!
Reply With Quote
  #9  
Vechi 13.11.2009, 18:55:47
andreicozia andreicozia is offline
Banned
 
Data înregistrării: 23.02.2009
Locație: Hristos, Budha, Mohamed, Krisna, iubire, pace
Religia: Ortodox
Mesaje: 4.810
Implicit

Citat:
În prealabil postat de geo.nektarios Vezi mesajul
Cuvintele sunt ale Pr.Arsenie Boca
..eram aproape sigur ca sunt ale lui

Faptul ca lumea "nu voiau sa inteleaga ce spunea parintele la modul DIRECT" sunt doar artificii de comunicare verbala., nu denota cunoastere reala a situatiei unei familii in ziua de astazi.

O indrumare duhovniceasca de calitate( adresata unei famiii) nu tine de timp si spatiu, trebuie sa fie universal valabila!

Last edited by andreicozia; 13.11.2009 at 19:00:33.
Reply With Quote
  #10  
Vechi 13.11.2009, 19:01:36
anna21 anna21 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 07.03.2009
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.461
Implicit

Citat:
În prealabil postat de geo.nektarios Vezi mesajul
Cuvintele sunt ale Pr.Arsenie Boca, asa ca citind acestea am vrut sa vi le impartasesc si voua, daca fratiile voastre nu sunteti de acord, nu e problema mea!!! Fiecare are dreptul la exprimare! Dar stiu de la Pr.Teofil spunandu-mi ca sunt unii care nu accepta ceea ce spune pr.Arsenie Boca din cauza ca Pr.Arsenie spune direct ceea ce are spus si ca oamenii nu vor sa recunoasca acestea!!!

IARTA-MA!!
Ai facut foarte bine ca le-ai postat..
(Parintii nu sunt 10% vinovati, ci mult mai mult... ati citit Demonii de Dostoievski? Am citit-o cand aveam vreo 14 ani si ma intrebam... despre ce este cartea asta? Despre cum ideile unora nasc mostrii (demoni) in generatiile urmatoare? Asta intelegeam dar nu-mi venea sa cred. Pana cand am vazut cu ochii mei ca ceea ce parintii sadesc in copii da roade la maturitate! Dupa ce a trecut nebunia tineretii, dupa ce omul atinge un oarecare echilibru... vezi clar roadele educatiei primite! In bine sau in rau. Este uimitor, cred eu.
Si cred partea cu desfranarea parintilor care se transmite la copii.)
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Parintele Arsenie Boca - Despre dragostea lui Dumnezeu fata de oameni cristian67 Intrebari utilizatori 0 08.09.2010 13:09:06
Parintele Arsenie Boca marlene Stiri, actualitati, anunturi 23 31.12.2009 13:44:31
Parintele Ilie Cleopa catre Parintele Arsenie Boca Laurentiu Mari Duhovnici si predicile lor 0 04.02.2007 16:57:47