|
|
|
|
|
#5
16.01.2008, 17:21:21
|
|||
|
|||
Cineva spunea (nu mai stiu cand si oricum,nu are importanta) ca se poate spovedi si folosind internetul
Ce parere aveti voi? Intr-un fel ar fi bine, fiindca nestiind cine este ( ce preot este) ai mai mult curaj si atunci le spui pe toate, chiar si cele de care-ti este rusine, si poti intreba orice. Lucruri pe care nu ti le poti permite cand este la Sfanta Spovedani, fiindca acolo esti fata-n fata si in mare parte poate iti e rusine si n-ai curajul??? 
|
|
#6
17.01.2008, 16:24:01
|
|||
|
|||
|
Nu stiu,cred ca treaba cu spovedania on line este exact ca si cum ai mirosi o floare de pe monitorul calculatorului.Tocmai in umilinta si strangerea inimii fata de marturisirea pacatelor sta farmecul acestei spovedanii inaintea Preotului,daca fugi de aceste simtaminte purificatoare,fugi de adevaratul sens a marturisirii,sens care poate duce la transformari launtrice a umilului,in vederea calcarii in picioare a pacatelor si fagaduinta renuntarii la practicarea acestora,sau cel putin in speranta de-a nu le mai face in perspectiva.
Personal,m-ar incanta o spovedanie on line,dar cred ca s-ar manifesta ca o simpla confesiune fata de un prieten,fara sa ma-ncerce roadele pocaintei,acele roade care face ca marturisirea sa fie bineprimita inaintea Domnului prin slujitorul acestuia.Pe de alta parte,daca cineva nu s-a indeletnicit de fel cu spovedania,ar putea prin intermediul corespondentei electronice sa-si faca curaj,sa-si faca ceva avant pentru a indrazni sa realizeze acest pas,un curaj care pe viitor poate sa-i deschida portita spre adevarata spovedanie inaintea preotului. Am avut multi ani de zile un duhovnic pe care-l cunoasteam din copilarie,eram prieteni de familie de cand acesta era doar frate.Si chiar daca ne vizita sistematic,chiar daca ne mai si tutuiam,vreau sa spun ca spovedania era spovedanie.Inaintea acestuia incremeneam,ma incerca tendinta de-a plange aproape permanent si ma simteam groaznic,dar in acelasi timp si fericita,linistita pentru puterea de-a descarca toata povara pacatelor acumulate in timpul ce despartea spovedaniile.Nici o tendinta electronica de apropiere fata de biserica sau de preot nu se poate compara cu palpabila si adevarata atasare fata de acestea,nimic nu se compara cu adevarata relatie dintre oameni,relatia concreta dintre fiintele acestora,mentalitatile si fizicul acestora,nu exista inlocuire...nu obiectiva.
|
|
#7
17.01.2008, 16:40:27
|
|||
|
|||
|
Citat:
|
|
#8
17.01.2008, 17:34:09
|
|||
|
|||
|
te poate ajuta marturisirea, de orice fel, fata in fata, spate in spate ( :P ), dar nu e tot una cu spovedania si mai ales, pacatele nu-ti sunt iertate.
atunci cand te spovedesti duhovnicul iti pune mana pe cap si numai prin atingere pacatele tale trec asupra lui. subscriu ory Citat:
mi-ar fi rusine sa am ca duhovnic un prieten vechi... :">
|
|
#10
17.01.2008, 18:37:12
|
||||
|
||||
|
Pana la urma urmei de ce sa ne fie rusine de a marturisi, ci din potriva. Eu cand mi-am spovedit marile pacate, le-am urat, pur si simplu si tin minte ca intradevar cand le-am spus am plans neancetat, dar m-am usurat efectiv de o uriasa si grea povara. Ulterior mi-a fost mult mai usor la marturisirile ce au urmat, scapand de pacatele vietii, cele marunte care au mai ramas nemaiapasand asa tare si totusi ma rod si astea (mandria, mania, clevetirea etc).
|
|
|
Mod linear
