Metempsihoza și Reîncarnarea in Creștinism

[Seraphim7]

Sfântul Grigorie de Nissa (257-337 d.Hr.) a scris: 'Este absolut necesar ca sufletul să fie vindecat și curățat, și dacă acest lucru nu se întâmplă în timpul vieții sale pe Pământ, trebuie să fie realizat în viețile viitoare.'" (Trinick 1950: 38)

Una dintre perioadele cheie în care anumite idei, inclusiv cele asociate cu reîncarnarea, au fost abordate a fost în timpul primelor sinoade ecumenice ale Bisericii. Sinoadele de la Niceea (325 d.Hr.), Constantinopol (381 d.Hr.) și Calcedon (451 d.Hr.) s-au concentrat în principal pe doctrinele creștine fundamentale, cum ar fi natura Treimii și persoana lui Hristos. Aceste sinoade nu au abordat în mod explicit reîncarnarea, dar au fost instrumentale în definirea principalelor învățături ale credinței creștine.

"Dacă cineva afirmă fabuloasa preexistență a sufletelor și susține monstruoasa restabilire care rezultă din aceasta: fie anatemat." (Decret împotriva reîncarnării, Al Doilea Conciliu de la Constantinopol)

Puncte cheie despre gnosticism și concepte asemănătoare cu reîncarnarea:

1.Ascensiunea Spirituală și Aeoni:Sistemele gnostice înfățișau adesea o cosmologie complexă cu straturi de ființe divine cunoscute sub numele de Aeoni. Călătoria sufletului implica traversarea acestor regiuni spirituale, fiecare Aeon reprezentând o altă aspect al divinului.
2.Arhoni și Lumea Materială: În gândirea gnostică, lumea materială era adesea considerată inferioară și asociată cu ignoranța. Încarcerarea sufletului în lumea materială era privită ca rezultat al influenței arhonilor, ființe spirituale inferioare care împiedicau progresul sufletului.
3.Scăparea din Ciclul Reîncarnării: Unele secte gnostice puneau accent pe dorința sufletului de a scăpa din natura ciclică a existenței în lumea materială. Această aspirație spre ascensiune spirituală și reunire cu divinul poate fi considerată conceptual similară cu eliberarea dintr-un ciclu de reîncarnări.
4.Gnosticism Sethian: Tradiția gnostică Sethiană, una dintre școlile gnostice, avea un mit specific care implica o scânteie divină în oameni (sămânța divină sau scânteia lui Seth) care trebuia să fie trezită pentru eliberarea spirituală.

Este esențial să recunoaștem că credințele gnostice variau în mod larg și nu toate sectele gnostice încorporau idei asemănătoare cu reîncarnarea. În plus, viziunile gnostice asupra lumii materiale, mântuirii și ascensiunii spirituale erau complexe și adesea simbolice, cu interpretări diverse în cadrul diferitelor comunități gnostice.
Deși gândirea gnostică împărtășește unele similitudini tematice cu aspecte ale reîncarnării, rămâne distinctă prin accentul său pe depășirea lumii materiale prin gnosis (cunoaștere) și iluminare spirituală. Înțelegerea gnostică a ascensiunii spirituale și eliberării reflectă o perspectivă unică în cadrul peisajului mai larg al mișcărilor religioase și filozofice antice.

O învățătură importantă a gnosticilor creștini a fost "Logos-ul", care în greacă se traduce ca "imaginea Cuvântului". Este un concept important găsit în Evanghelia după Ioan:
"La început era Cuvântul (Logos-ul), și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu." (Ioan 1:1)
Logos-ul este partea lui Dumnezeu care acționează în lume. Este unitatea perfectă dintre uman și divin. Acest lucru este confirmat de Ioan atunci când a scris că "Cuvântul a fost făcut carne și a locuit printre noi." Când Ioan a afirmat că Isus este Logos-ul, el afirmă că Isus a devenit Logos-ul, Cristosul. Logos-ul este "scânteia divină" a lui Dumnezeu în oameni, care trebuie trezită. Fiecare om are "imaginea Cuvântului (Logos)" în el și din acest motiv, Geneza îi descrie pe oameni ca fiind creați "după asemănarea și după asemănarea lui Dumnezeu." Logos-ul este Spiritul divin în omenire. Utilizând ideea gnostică creștină a Logos-ului, Ioan nu afirmă doar preexistența și divinitatea lui Isus, ci afirmă că toți fiii lui Dumnezeu creați în "imaginea Cuvântului" așa cum a fost Isus, au preexistat în spirit înainte de a se naște. Altfel spus, fiecare om este o incarnație a Logos-ului și fiecare om are potențialul de a deveni ca Isus, o manifestare a unității umano-divine. Fiecare om poate atinge "Cristitatea" și din acest motiv, fiecare suflet va fi atras în cele din urmă înapoi la Dumnezeu."

"Când vezi asemănarea ta, ești fericit. Dar când vezi imaginile tale care au venit în ființă înainte și care nici nu mor, nici nu devin vizibile, cât de mult vei purta!" (Evanghelia după Toma, zisa 84)

"Toți au băut din apa uitării și trăiesc într-o stare de ignoranță. Unii oameni reușesc să depășească ignoranța prin coborârea Spiritului dătător de viață asupra lor. Aceste suflete 'vor fi salvate și vor deveni perfecte', adică vor scăpa din ciclul nașterii și renașterii. Ioan îl întreabă pe Isus ce se va întâmpla cu cei care nu ating mântuirea. Aceștia sunt aruncați 'în uitare' și aruncați în 'închisoare', simbolul creștin gnostic pentru un nou trup."(Cartea Secretă a lui Ioan)

"Acest suflet trebuie să urmeze un alt suflet în care locuiește Spiritul vieții, deoarece este salvat prin Spirit. Atunci el nu va mai fi aruncat în carne niciodată." (Cartea Secretă a lui Ioan 14:20)
"Cei care spun că Domnul mai întâi a murit și apoi a înviat sunt confuzi. Pentru că mai întâi a înviat și (apoi) a murit. Dacă cineva dobândește mai întâi învierea [a Spiritului], nu va muri; (așa) cum trăiește Dumnezeu, acela nu (va) merge [să moară]." (Evanghelia lui Filip 22)

Origen, un teolog creștin timpuriu, a propus idei despre preexistența sufletelor și o formă de apocatastază, sugerând restaurarea finală a tuturor sufletelor la Dumnezeu. Cu toate acestea, învățăturile lui Origen au fost ulterior considerate controversate și eretice de către unele tradiții creștine.

"Ceilalți, care susțin că totul în lume se află sub stăpânirea previziunii divine, așa cum este și credința noastră, nu pot oferi alt răspuns, se pare, pentru a arăta că nicio umbră de nedreptate nu poate să planeze asupra guvernării divine a lumii, decât prin susținerea că existau anumite cauze exacte ale existenței anterioare, în urma cărora toate sufletele, înainte de nașterea lor în corpul prezent, au contractat o anumită vină în natura lor rațională, sau poate prin acțiuni, din cauza cărora au fost condamnate de providența divină să fie plasate în viața lor actuală... Chiar și într-un astfel de caz, trebuie să recunoaștem că uneori au existat anumite cauze anterioare nașterii corporale actuale." (Origen, de Principiis, Bk. III, ch. iii, sec. 5)

"Creaturile raționale au avut, de asemenea, un început similar. Cu adevărat, dacă au avut un început asemănător sfârșitului pe care îl speră, trebuie să fi existat fără îndoială de la începutul veacurilor care nu se văd... Dacă acest lucru este adevărat, atunci desigur a existat o coborâre de la o condiție superioară la una inferioară nu numai de către acele suflete care au meritat această schimbare prin varietatea mișcărilor lor interioare de conștiință, ci și de către acele suflete care, pentru a sluji lumii, au coborât din sferele superioare și invizibile la acestea inferioare și vizibile." (Origen, de Principiis, Bk. III, ch. v, sec.4)

"Vedem că Divinitatea nu a început atunci pentru prima dată lucrarea sa când a creat această lume vizibilă; ci așa cum, după distrugerea acestei lumi vizibile, va exista o altă lume, rodul ei, așa credem că și alte lumi au existat înainte ca cea prezentă să vină în ființă." (Origen, de Principiis, Bk. III, ch. iii, sec.3)

"Prin urmare, fiecare dintre sufletele care coboară pe Pământ urmează strict meritele sale, sau conform poziției pe care o ocupa anterior, este destinat să se întoarcă în această lume într-o țară diferită sau printre o națiune diferită, sau într-o sferă de existență diferită pe Pământ, sau să fie afectat de suferințe de alt fel, sau poate să fie copiii unor părinți religioși sau a unor părinți care nu sunt religioși: astfel încât, desigur, se poate întâmpla uneori ca un ebraic să se nască printre sirieni, sau un egiptean nefericit să se nască în Iudeea." (Origen, de Principiis, Bk. IV, ch. i, sec. 23)

"Sufletul nu are nici început, nici sfârșit. [Ele] vin în această lume întărite de victorii sau slăbite de înfrângerile vieților lor anterioare." (Origen, de Principiis)