E păcat să ai smartphone scump?

În prealabil postat de Mena59

Nu stiu, Inorogule. Eu am citit si citat cateva fragmente dintr-o carte http://www.librariasophia.ro/carti-I...r-so-4613.html

Stiu; nu te-am acuzat de nimic. Induceam doar ideea unui scepticism ridicat in fata unor acuze extraordinare. Astfel de afirmatii, precum cele citate din carte, trebuie sustinute cu dovezi puternice, venite din partea unor autoritati competente. Aceasta datorie ii revine celui care face afirmatia sau celor care o sustin.

În prealabil postat de Mena59

Mi s-a parut interesant.

Si eu cred ca subiectul este unul interesant. Nu am citit cartea dar as considera citirea ei pierdere de timp daca este scrisa doar "la sentiment".

În prealabil postat de Mena59

In plus m-a si speriat pt ca toti tinerii, printre care si copii mei, sunt inconjurati de telefoane mobile si tablete personale si de serviciu. Sunt ingrijorata foarte, nu numai de faptul ca s-ar putea sa le pericliteze sanatatea ci mai ales ca le modifica comportamentul, psihicul.

Nici eu nu sunt dispus sa risc catusi de putin cu privire la integritatea fizica si psihica a copilului meu. ...Doar ca aici sunt niste nuante. Exact cum exemplificam cu antibioticile. Personal consider ca, general vorbind, beneficiile tehnologiei mobile depasesc riscurile. Este discutabila varsta la care astfel de dispozitive nu mai reprezinta niste "arme in mana copiilor".
Un exemplu pragmatic pe care il pot oferi este cel cu dulciurile si sucurile. Eu refuz sa ii ofer copilului meu aceste lucruri. Cunosc, in mare, riscurile si consider ca ele umbresc avantajele. Efectiv nu vad ce ar avea de castigat aici. Nu este si cazul tehnologiei.

În prealabil postat de Mena59

Inca un neajuns, filmele, jocurile si cartile on-line la discretie din bibliotecile virtuale, le fura cea mai placuta (dar invechita) activitate: tinutul unei carti in mana, mersul la biblioteca.

Multi au aceasta tendinta si eu insumi cad in aceasta capcana. Cred ca trebuie justificata si rationata aceasta aversiune fata de nou si solicitarea reintoarcerii in timp. Recunosti faptul ca cititul cartii in format clasic si mersul la biblioteca sunt activitati "invechite". Ele nu sunt invechite prin decretare/legiferare/impunere, ci prin cutuma, care la randul ei are justificari naturale. O privesc ca pe o lege economica de baza, unde cererea si oferta se regleaza de la sine. Suna ca o platitudine insa, daca mersul la biblioteca si tinutul cartilor in mana erau solutiile cele mai eficiente, cu randament superior, sunt convins ca asta era considerat standardul in prezent. In plus, ele functioneaza alternativ in momentul de fata.

Este des intalnita aceasta tendinta: de a-i dori copilului stilul de viata pe care l-am avut si noi cand eram de varsta lui, eventual cu dorinta de a perfectiona lucrurile pe care, zicem noi, le faceam bine si de a gresi mai putin decat noi insine.
Ex: pe vremea mea jucam baba-oarba si mancam guma Turbo de pe jos, acum astia se joaca la calculator. ... Si ce daca?!
Mie copiii din ziua de azi nu mi se par dobitoci. Sunt cu singuranta altfel, dar nu neaparat inferiori mental generatiilor trecute. Nu stiu cum sunt din punct de vedere moral, dar asta e alta poveste.
Toti avem tendinta sa credem ca facem parte din generatia de aur. Sau daca nu facem parte, macar am fost contemporani cu vremurile bune. Noi le-am prins, pe astilalti ii asteapta prapadul. Prezentul si viitorul unui "om mare", cu responsabilitati, este intotdeauna sumbru. Trecutul, ala lipsit de griji, era misto.
Chestia interesanta este ca aceeasi gandire va fi impartasita de generatiile actuale cu privire la generatiile viitoare.

A fost si un studiu interesant la noi in tara pe aceasta tema. Majoritatea celor chestionati spuneau ca era mai bine pe vremea lui Ceausescu. Cred si eu ca acum 24 de ani era mai bine: aveai cu 24 de ani mai putin, erai tinerel, in putere, sau chiar lipsit de griji :).

Teama de schimbare este una naturala dar nu are intotdeauna justificari rationale ci pur nostalgice. Asa cum exista avantaje in mersul la biblioteca, asa exista avantaje si in bibliotecile virtuale.

Eu am doua mari probleme cu prezentul acesta, puternic informatizat (nu si cu cel tehnologizat):

1) Desensibilizarea;
2) Probabilitatea foarte mare de a pierde informatiile esentiale (include si manipularea).

Din pacate nu am timp sa discut pe larg aceste probleme dar ambele apar atunci cand esti bombardat cu infromatii in exces. ...Sa fim intelesi: exista la ora actuala informatii care te invata cum sa cauti informatii. Deja se naste un paradox comic.

În prealabil postat de Mena59

Si daca totusi, unii spun ca nu-i niciun pericol in aceste aparate, nu pot decat sa ma bucur, si da Doamne sa fie asa!
Dar nu prea cred...

Apreciez scepticismul de la final :). De aceea trebuie sa ne informam cat mai mult si mai bine pe aceasta tema.

[Mena59]

În prealabil postat de Inorogul

Stiu; nu te-am acuzat de nimic. Induceam doar ideea unui scepticism ridicat in fata unor acuze extraordinare. Astfel de afirmatii, precum cele citate din carte, trebuie sustinute cu dovezi puternice, venite din partea unor autoritati competente. Aceasta datorie ii revine celui care face afirmatia sau celor care o sustin.



Si eu cred ca subiectul este unul interesant. Nu am citit cartea dar as considera citirea ei pierdere de timp daca este scrisa doar "la sentiment".



Nici eu nu sunt dispus sa risc catusi de putin cu privire la integritatea fizica si psihica a copilului meu. ...Doar ca aici sunt niste nuante. Exact cum exemplificam cu antibioticile. Personal consider ca, general vorbind, beneficiile tehnologiei mobile depasesc riscurile. Este discutabila varsta la care astfel de dispozitive nu mai reprezinta niste "arme in mana copiilor".
Un exemplu pragmatic pe care il pot oferi este cel cu dulciurile si sucurile. Eu refuz sa ii ofer copilului meu aceste lucruri. Cunosc, in mare, riscurile si consider ca ele umbresc avantajele. Efectiv nu vad ce ar avea de castigat aici. Nu este si cazul tehnologiei.



Multi au aceasta tendinta si eu insumi cad in aceasta capcana. Cred ca trebuie justificata si rationata aceasta aversiune fata de nou si solicitarea reintoarcerii in timp. Recunosti faptul ca cititul cartii in format clasic si mersul la biblioteca sunt activitati "invechite". Ele nu sunt invechite prin decretare/legiferare/impunere, ci prin cutuma, care la randul ei are justificari naturale. O privesc ca pe o lege economica de baza, unde cererea si oferta se regleaza de la sine. Suna ca o platitudine insa, daca mersul la biblioteca si tinutul cartilor in mana erau solutiile cele mai eficiente, cu randament superior, sunt convins ca asta era considerat standardul in prezent. In plus, ele functioneaza alternativ in momentul de fata.

Este des intalnita aceasta tendinta: de a-i dori copilului stilul de viata pe care l-am avut si noi cand eram de varsta lui, eventual cu dorinta de a perfectiona lucrurile pe care, zicem noi, le faceam bine si de a gresi mai putin decat noi insine.
Ex: pe vremea mea jucam baba-oarba si mancam guma Turbo de pe jos, acum astia se joaca la calculator. ... Si ce daca?!
Mie copiii din ziua de azi nu mi se par dobitoci. Sunt cu singuranta altfel, dar nu neaparat inferiori mental generatiilor trecute. Nu stiu cum sunt din punct de vedere moral, dar asta e alta poveste.
Toti avem tendinta sa credem ca facem parte din generatia de aur. Sau daca nu facem parte, macar am fost contemporani cu vremurile bune. Noi le-am prins, pe astilalti ii asteapta prapadul. Prezentul si viitorul unui "om mare", cu responsabilitati, este intotdeauna sumbru. Trecutul, ala lipsit de griji, era misto.
Chestia interesanta este ca aceeasi gandire va fi impartasita de generatiile actuale cu privire la generatiile viitoare.

A fost si un studiu interesant la noi in tara pe aceasta tema. Majoritatea celor chestionati spuneau ca era mai bine pe vremea lui Ceausescu. Cred si eu ca acum 24 de ani era mai bine: aveai cu 24 de ani mai putin, erai tinerel, in putere, sau chiar lipsit de griji :).

Teama de schimbare este una naturala dar nu are intotdeauna justificari rationale ci pur nostalgice. Asa cum exista avantaje in mersul la biblioteca, asa exista avantaje si in bibliotecile virtuale.

Eu am doua mari probleme cu prezentul acesta, puternic informatizat (nu si cu cel tehnologizat):

1) Desensibilizarea;
2) Probabilitatea foarte mare de a pierde informatiile esentiale (include si manipularea).

Din pacate nu am timp sa discut pe larg aceste probleme dar ambele apar atunci cand esti bombardat cu infromatii in exces. ...Sa fim intelesi: exista la ora actuala informatii care te invata cum sa cauti informatii. Deja se naste un paradox comic.



Apreciez scepticismul de la final :). De aceea trebuie sa ne informam cat mai mult si mai bine pe aceasta tema.

Ai dreptate!
Am avut o copilarie foarte frumoasa chiar daca nu am avut "decat" o multime de copii pe ulita cu care ne jucam si cand era vreme urata aveam carti de citit
Acum nu mai este asa nici macar la sate. Ulitele satului ori zonele verzi dintre blocuri de la orase nu mai sunt populate de copii... toti sunt in casa in fata calculatorului, ori cu o tableta sub nas.
Cred ca nostalgia dupa vremurile copilariei e de vina... da, da.
Sau poate ca mereu imi ratacesc telefonul mobil... si ma apuca disperarea ca fara el nu se poate...

În prealabil postat de Mena59

Ai dreptate!
Am avut o copilarie foarte frumoasa chiar daca nu am avut "decat" o multime de copii pe ulita cu care ne jucam si cand era vreme urata aveam carti de citit
Acum nu mai este asa nici macar la sate. Ulitele satului ori zonele verzi dintre blocuri de la orase nu mai sunt populate de copii... toti sunt in casa in fata calculatorului, ori cu o tableta sub nas.
Cred ca nostalgia dupa vremurile copilariei e de vina... da, da.
Sau poate ca mereu imi ratacesc telefonul mobil... si ma apuca disperarea ca fara el nu se poate...

Lipsa copiilor de pe ulita sau dintre blocuri a fost primul lucru care m-a "izbit" si pe mine.
Am stat sa analizez ce se intampla. Ei interactioneaza in continuare, insa primele contacte au acum loc intr-un mediu virtual. Ar fi gresit sa credem ca interactiunea lor se opreste acolo (cluburile, barurile, chiar si parcurile sunt in continuare pline :) ). Cred ca acolo are loc o selectie pe care noi nu o puteam face in trecut si, in mediul real se intalnesc doar cei care considera ca se potrivesc.
Inainte nu conta (prea mult) mediul din care proveneau partenerii de joaca. Era suficient sa ne invecinam.
In prezent distanta nu mai este un criteriu eliminatoriu iar gusturile si pasiunile comune sunt cele care fac diferenta.

...parerea mea

[Mena59]

În prealabil postat de Inorogul

Lipsa copiilor de pe ulita sau dintre blocuri a fost primul lucru care m-a "izbit" si pe mine.
Am stat sa analizez ce se intampla. Ei interactioneaza in continuare, insa primele contacte au acum loc intr-un mediu virtual. Ar fi gresit sa credem ca interactiunea lor se opreste acolo (cluburile, barurile, chiar si parcurile sunt in continuare pline :) ). Cred ca acolo are loc o selectie pe care noi nu o puteam face in trecut si, in mediul real se intalnesc doar cei care considera ca se potrivesc.
Inainte nu conta (prea mult) mediul din care proveneau partenerii de joaca. Era suficient sa ne invecinam.
In prezent distanta nu mai este un criteriu eliminatoriu iar gusturile si pasiunile comune sunt cele care fac diferenta.

...parerea mea

Pe mine m-au depasit vremurile. Am ramas blocata in trecut si-mi pare ca nimic nu mai este cum a fost...
Vremurile astea, cu toate ale ei, imi sunt uneori straine si ostile.
O fi varsta...