Ce simti tu cand te gandesti la...?

[dobrin7m]

Cand ma gandec la viata imi pare rau ca am facut prea multe greseli. Si as vrea sa pot sa dau timpul inapoi sa refac viata acolo unde am gresit. Dar ma si bucur ca mi-a dat Dumnezeu ce mi-a dat pana acum.
Cand ma gandesc la viata imi pare rau ca vad cum unii oameni isi distrug viata involuntar sau voluntar.
Cand ma gandesc la moarte ma infricosez caci stiu ca sunt pacatoasa. Si imi pare rau, ca ma gandesc ca poate viata mea nu a fost indeajuns de lunga sa indrept tot ce-am gresit.
Cand ma gandesc la moarte imi pare rau de cei ce mor fara sa fii facut ceva pentru mantuirea lor.

Sunt o persoana normala la fel ca toti cei care trec pe langa noi zi de zi. Doar ca eu sunt constienta de cat de mari sunt pacatele mele si altii nu. Nu vreau sa ma consider mai buna decat altii, desii altii se considera mai buni decat multi dintre noi.
Multi minimizeaza pacatele sale si maximizeaza pacatele oricui chiar daca ar fi aceleasi.

In rest imi doresc sa fie sanatosi copiii mei, sotul meu si in final si eu, sa ma bucur de ei.
De trait, cat mi-o da Dumnezeu pe masura bunelor si relelor mele.

[gabriela8]

În prealabil postat de VladCat

ce pacat ca nu suntem crestini....aia cred in Iisus Hristos si sunt fericiti si bucurosi tot timpul fiindca se bucura de comuniunea cu un Dumnezeu plin de dragoste si cu apropiatii lor...
(glumesc nu te supara....si eu sunt adesea trist si incarcat si ma oftic fiindca realizez ca mi-o fac cu mana mea)

p.s. : Iisus se pricepe si la criza si la cipuri si la orice altceva...noi trebuie sa Il cautam pe El si cand Il gasim o sa se ocupe El de astea

Ai dreptate, tristetea aduce bucurie celui rau asa ca trebuie sa luam masuri!

[tigerAvalo9]

Multumesc foarte mult pentru raspunsuri.

Eu gandindu-ma la moarte se naste teama,rusinea fata de Dumnezeu ,de judecata si chiar si de necunoscut

Si gandindu-ma la viata apar imagini cu speranta,cu lupta,cu pace...

[RalucaG]

Cand ma gandesc la viata am sentimente contradictorii: pe de o parte ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca mi-a dat-o si pentru ca am un acoperis deasupra capului, ce manca zilnic, un loc de munca, pe de alta parte cu tristete si vinovatie pentru ca e departe de a fi o viata crestineasca in adevaratul inteles al cuvantului.
La moarte ma gandesc cu frica, si ma gandesc poate prea des (sau prea rar?)
Mi-e frica de ce e dincolo. Mi-e frica de urmarile pacatelor mele.
Mi-e frica si de viata, si de moarte.

[windorin]

Sincer, simt ca moartea nu va veni niciodata. Imi dau seama insa de riscul unei inselari, anume de a amana pocainta.

Cand zic "moarte", am in vedere in primul rand moartea ca disparitie, asa cum o inteleg multi.
De aceea spun ca moartea nu va veni niciodata.

Cat despre moartea trupeasca... am momente si momente.
Uneori, simt ca poate veni... ma uit in jos si imi pare rau ca nu am putut fi mai bun, mai curat, mai bland si mai iubitor.
Alteori mi se face frica de moarte... de necunoscutul pe care mi'l rezerva faptele mele.

Moartea este adevarata intrare in viata. Ea este cutrmuratoare pentru tot omul.
Slujba inmormantarii este de o profunzime nespusa.

[Samy02]

Viata.....imi privesc copii si-mi doresc cu disperare sa traiesc o mie de ani , sa fiu langa ei, sa-i ajut.....dar pe de alta parte viata crestina nu-i asa cum imi doresc eu sa fie ....pacatele care se tot aduna si care chiar daca le spovedesc , tot nu se mai termina, putinele fapte bune se duc si ele din cauza laudaroseniei si a barfei din capul meu .....si uite asa treptat , treptat , ajung sa-mi doresc sa mor ....moartea care teoretic nu-i decat o trecere , acum , aici , mi se pare inspaimantatoare.....of ....daca as putem sa ma i-au de guler si sa-mi tip in urechi, pana surzesc... “trezeste-te….nu-i timpul pierdut, valorifica fiecare secunda , nu o lasa sa treaca degeaba …..”…..ganduri….despre viata ….despre moarte……iertati-ma….

[unpaharcuapa]

În prealabil postat de dobrin7m

Cand ma gandec la viata imi pare rau ca am facut prea multe greseli. Si as vrea sa pot sa dau timpul inapoi sa refac viata acolo unde am gresit. Dar ma si bucur ca mi-a dat Dumnezeu ce mi-a dat pana acum.
Cand ma gandesc la viata imi pare rau ca vad cum unii oameni isi distrug viata involuntar sau voluntar.
Cand ma gandesc la moarte ma infricosez caci stiu ca sunt pacatoasa. Si imi pare rau, ca ma gandesc ca poate viata mea nu a fost indeajuns de lunga sa indrept tot ce-am gresit.
Cand ma gandesc la moarte imi pare rau de cei ce mor fara sa fii facut ceva pentru mantuirea lor.

Sunt o persoana normala la fel ca toti cei care trec pe langa noi zi de zi. Doar ca eu sunt constienta de cat de mari sunt pacatele mele si altii nu. Nu vreau sa ma consider mai buna decat altii, desii altii se considera mai buni decat multi dintre noi.
Multi minimizeaza pacatele sale si maximizeaza pacatele oricui chiar daca ar fi aceleasi.

In rest imi doresc sa fie sanatosi copiii mei, sotul meu si in final si eu, sa ma bucur de ei.
De trait, cat mi-o da Dumnezeu pe masura bunelor si relelor mele.

Foarte bine spus! Ce mai,la obiect! Felicitari! Fiecare avem o viata si fiecare avem o moarte ,cum o traim(viata) si cum o trecem(moartea) vom vedea...dar...totul conteaza ce inveti din viata si cum vei fi mantuit ....

Foarte frumos si adevarat au expus antevorbitorii mei despre aspectul capital al vietii.Faptul ca suntem constienti de importanta capitala a vietii,ne face sa luptam,chiar si sa incercam sa fim mai buni,mai desavarsiti pentru a nu fi supusi pierzarii in momentul cand vom parasi,,cortul pamantesc''.Este o lupta teribila,crancena pt. ca toti ceilalti nu te vor vrea mai bun,nu vor vrea sa le-o iei cu un pas inainte si vor face totul sa te traga inapoi.Chiar daca voi fi contrazis,m-am convins singur ce importanta are controlul mintii(al gandurilor).Asa cum spunea parintele Arsenie(,,de carma mintii conteaza incotro pleci si unde ajungi''),are o importanta covarsitoare repetarea neincetata a rugaciunii lui IISUS,si anume,,Doamne IISUSE HRISTOASE,fiul lui DUMNEZEU,miluieste-ma pe mine pacatosul''.Dupa un anumit timp aceasta se va intipari in memorie si o vei spune neincetat(inceputul e greu).Lipirea acestei rugaciuni de respiratie este extrem de importanta.Nu vreau sa dau sfaturi,sau sa intru in polemici,as vrea doar sa recomand celor interesati de existenta lor cartea ,,Rugaciunea-piatra de incercare a tuturor lucrurilor''avandu-l ca autor pe parintele Teofil Paraian,acolo unde poate vor gasi ,,cheia''care va deschide ,,usa schimbarii''.Va rog sa ma iertati.

[dobrin7m]

În prealabil postat de unpaharcuapa

Foarte bine spus! Ce mai,la obiect! Felicitari! Fiecare avem o viata si fiecare avem o moarte ,cum o traim(viata) si cum o trecem(moartea) vom vedea...dar...totul conteaza ce inveti din viata si cum vei fi mantuit ....

Multumesc mult, este ceea ce simt. Tot timpul am in suflet regret.

[camy_d]

Viaţa înseamnă pentru mine un munte pe care trebuie să urc continuu, să nu zic niciodată că-s destul de sus şi ca nu mai urc, să tind mereu spre desăvârşire. Asta în toate domeniile: religios, profesional, cultural etc. Să zic adică: trebuie să am mai multă cultură generală, trebuie să fac mai multe pentru Dumnezeu, trebuie să particip la mai multe concursuri, să am mai multe diplome, să vizitez mai multe locuri, să urc mai sus în carieră, să mai învăţ ceva, să-mi valorific talanţii la maxim. NU să zic... am o slujbă, un venit constant, îmi ajunge...ce-mi mai trebuie să mai ştiu o limbă străină...pentru ce să mai particip la alte formări...de ce să mai particip la concursuri...la ce-mi trebuie şi-o afacere...mă duc la biserică, de ce să mai stau şi la coadă la moaşte...de ce să mai citesc şi Biblia etc. Să fiu mulţumită cu ce mi-a dat Dumnezeu, dar nu să trândăvesc, ci să evoluez din toate punctele de vedere. Până la moarte să mă apropii tot mai mult de desăvârşire.