Spovedania

[georgeval]

În prealabil postat de ARHANGHELUL

Minciuni spuse de preoti si de cei ce trag foloase de pe urma bisericii. Domnul nostru nu spune ca trebuie sa ne spovedim unui duhovnic ci LUI DUMNEZEU.

Cu i se adreseaza Hristos prin cuvintele: "Luati Duh Sfant carora veti ierta pacatele......" ? Si la ce se refera?
Pentru mine spovedania in fata unui preot este un criteriu al obiectivitatii, ma fereste de subiectivitate. Pentru ca atunci cand savarsesti pacatul te familiarizezi cu el si paradoxal nefirescul devine firesc. Preotul este cel care asemena unui medic constata boala si ne recomanda tratamentul. De ce a mai avut Hristos nevoie de Apostoli?

[cristiboss56]

În prealabil postat de georgeval

Cu i se adreseaza Hristos prin cuvintele: "Luati Duh Sfant carora veti ierta pacatele......" ? Si la ce se refera?
Pentru mine spovedania in fata unui preot este un criteriu al obiectivitatii, ma fereste de subiectivitate. Pentru ca atunci cand savarsesti pacatul te familiarizezi cu el si paradoxal nefirescul devine firesc. Preotul este cel care asemena unui medic constata boala si ne recomanda tratamentul. De ce a mai avut Hristos nevoie de Apostoli?

Le cunoaste foarte bine, fratele Arhanghelul , dar e unul din cei porniti pe nedrept impotriva Preotilor, o "moda" insuflata de Antihrist.

[eea]

Povestea zilele trecute IPS Teofan despre spovedanie,cum ca un tanar a intrebat pe un preot cum e mai bine sa se spovedeasca mai des sau mai rar?Iar preotul i-a raspuns:constant.

Daca azi m-am spovedit si maine voi simti nevoia iara..voi merge din nou. NU din obisnuinta ci din Necesitate.

[cristiboss56]

Dupa invatatura Sfintei Biserici, pacatul este calcarea legii Dumnezeiesti, adica neamplinirea voii lui Dumnezeu cuprinsa in poruncile Sale ( I Ioan 3,4). Iata de ce spovedania este o necesitate , asa cum bine a spus mai sus, sora noastra Jenica si ea, Spovedania trebuie sa fie intradevar o constanta, asa cum a citat , o alta sora a noastra ceva mai inainte. Trebui reamintit , pentru a nu uita nici cand , ca pacatul este de doua feluri: 1- Este un pacat cu care ne nastem fiecare dintre noi, pacatul stramosesc, de care ne curatim prin baia Sfantului Botez. 2 - Pacatele personale, cele ce le facem cu voie sau fara voie, fiecare in parte. Cele personale pot fi si ele , pacate usoare si pacate grele , precum se arata " Este pacat de moarte. . ., dar este si pacat care nu este de moarte "( I Ioan 5,16,17). Prima categorie slabesc, credinta, legatura cu Dumnezeu, insa cea de a doua categorie , nimicesc legatura noastra cu Dumnezeu, atragandu-ne grele pedepse, ele indepartandu-ne de insasi semenii nostri. Iata care sunt cele mai grele pacate ce multi le ignora sau le trateaza cu superficialitate : Mandria; Iubirea de argint; Desfranarea; Pizma; Lacomia; Mania; Lenea. Toate acestea, unii , pe buna dreptate, le mai numesc pacate Capitale. Intre Pacatele grele, Sfanta Biserica, trece si Pacatele impotriva Duhului Sfant. Cele ce incalca legea iubirii de semeni sunt Pacate Strigatoare la Cer ( uciderea, sodomia, asuprirea vaduvelor si orfanilor si saracilor, oprirea platii lucratorilor,necinstirea parintilor) . Iata doar cateva elemente ce ne indeamna in necesitatea de netagaduit a Sfintei Spovedanii, a unei constante in spovedirea pacatelor si indreptarii acestora.

Un preot rus povesteste urmatoarea experienta personala:
"M-au chemat sa spovedesc si sa impartasesc un bolnav pe patul de moarte. Intrand in casa, am auzit din camera lui tipete si blesteme. M-am intrebat cine injura in felul acesta si tulbura linistea de care are nevoie un bolnav. Surprins am constatat ca era chiar muribundul.
Ma gandeam in ce mod sa comunic cu acest om care cu putin inainte sa moara injura si blestema. M-am rugat si am intrat in camera lui. L-am spovedit mai intai iar dupa aceea l-am impartasit. Cand m-am intors la biserica, am vrut sa pun la loc sfantul potir. Atunci am simtit cum ma trec fiorii. am constatat ca Sfintele Daruri se gaseau inauntru neatinse. Era ca si cum nu impartasisem bolnavul. Domnul a acoperit si ochii mei si pe cei ai bolnavului si impartasania cu cinstitele Taine nu a avut loc. Acest om era nevrednic sa se impartaseasca in ultimele lui clipe".

[costel]

Anca, realatari de acest gen, nu fac decat sa intareasca doctrina protestanta fata de Taina Impartasaniei. Calvin sustine ca cel care se impartaseste cu nevrednicie nu ia decat paine si vin, cel ce se apropie cu vrednicie ia Trupul si Sangele lui Hristos. Insa, noi stim ca si petru cei vrednici, cat si pentru nevrednici, Euharistia este Trupul si Sangele lui Hristos. Nu cred ca Dumnezeu l-a facut pe preot sa creada ca l-a impartasit, sa le comunice celor apropiati ca a facut acest lucru, ca mai tarziu sa-i descopere ca lucrurile stau altfel. Iertare, poate sunt eu prea rational. Insa, Dumnezeu e iubire, nu cred ca l-ar lasa pe om sa ajunga in moarte fara a-i da Trupul si Sangele Sau.

Am uitat sa consemnez de unde am citatul:
"Minuni si descoperiri din timpul Sfintei Impartasanii", carte tiparita cu binecuvantarea PS Pr. Galaction. Iertare pentru omisiune.

Tot din " "Minuni si descoperiri din timpul Sfintei Impartasanii":
"Cand impartasesc credinciosii, povestea altadata parintele Iacov, niciodata nu ma uit la fetele lor. Catreodata insa constiinta imi spune sa ma uit. Atunci vad unele chipuri transformate in caini, maimute sau alte animale. Chipul lor este ingrozitor. Vad insa pe unele linistite si senine care dupa ce se impartasesc stralucesc ca soarele.
Odata i-a spus un preot care slujea impreuna cu el:
- M-a ars Sfanta Euharistie!...
- Eu, a raspuns parintele, nu am simtit ca ma arde.
Alteori traia atat de intens savarsirea Sfintei Liturghii incat intinerea si sufleteste si trupeste.
- Astazi te-ai impartasit... vezi cum te simti? a spus odata unui fiu duhovnicesc. Eu asa ma simt intotdeauna. Hristos e in mine intotdeauna."

[cristiboss56]

Trebuie sa te marturisesti cu hotarare cum ca vrei mai bine sa mori de mii de ori, decat sa mai pacatuiesti cu voia ta. De ne vom marturisi doar cu gura, ca nu vom mai face pacatul, iar cu inima gandim a-l savarsi iar, ne asemanam cu porcul care, dupa ce s-a spalat, se tavaleste iar in noroi. Marturisind pacatul asa cum trebuie, asa cum se cuvine, sufletul se smereste. Dupa marturisire, este nevoie de multa rugaciune, de lacrimi, caci Dumnezeiasca Scriptura ne arata: "spala-voi in toate noptile patul meu si cu lacrimile mele asternutul meu voi uda". Rugaciunea trebuie urmata, de multa milostenie . "Cu milostenii si cu credinta se curatesc pacatele si: Focul arzator il va stinge apa,iar milostenia va potoli pacate mari." Sa ne punem inaintea ochilor sufletesti, pururea, mult graitoarele si folositoarele de suflet cuvinte ale Mantuitorului, Care ne zice: "Ce va folosi omul de va dobandi lumea toata si isi va pierde sufletul sau ? Sau ce va da omul in schimb pentru sufletul sau ". +