Proprietăţile trupurilor înviate

[Mihnea Dragomir]

Ştim că, în preajma sfârşitului chipului actual al lumii, vom învia cu trupul. Vom avea trup înnoit. Nu va fi alt trup, ci acela pe care îl avem acum. Modalitatea concretă prin care va realiza Dumnezeu această mare minune este mister al credinţei. Ceea ce ştim e că El este în general omnipotent şi că, în mod special, are capabilitatea ca şi din pietre să facă oameni. Cu atât mai mult din oase, chiar sfărâmate, ori din oricare resturi materiale. De care nici nu are, la drept vorbind, absolută nevoie, din moment ce lumea toată, cu toată materia ei, a creat-o ex nihilo. Mai ştim, cu siguranţa absolută pe care numai virtutea supranaturală a credinţei o conferă, că acele trupuri pe care le vom avea, deşi vor fi chiar trupurile noastre de acum şi ne vom recunoaşte în ele unii pe alţii, vor avea patru proprietăţi noi. Patru însuşiri, pe care acum nu le avem, dar atunci le vom avea şi ne vom bucura de ele. Desigur, când spun "ne vom bucura" mă refer la acei fericiţi dintre noi care vor învia spre răsplată, fiindcă dacă vom învia spre pedeapsă, atunci nu ne vom bucura de nimic şi unirea cu trupul ne va apărea ca ceva foarte scârbos, ceva care va trebui făcut, totuşi, la comandă divină.
Iată câteva lucruri mai în detaliu despre aceste patru proprietăţi noi:

Mai întâi, este străluminarea. Când spunem "trup glorificat" (sau "vom învia în slavă (maiestate)") ne referim în mod specific la această proprietate. Ce înseamnă, mai exact, această străluminare ? Noi, acum, nu ne vedem sufletele. Nici pe ale noastre, nici pe ale altora. Dar atunci, le vom vedea. Ele vor trece cumva dincolo de trupuri, ori va exista o semitransparenţă a trupurilor, nu ştim exact. Ceea ce ştim este că vom emana o lumină vizibilă şi splendidă. Să ne amintim de Schimbarea la Faţă a Domnului nostru. Într-o zi, el a luat cu el trei dintre apostolii Săi - pe Petru, Iacob şi Ioan - pe un munte înalt (Matei, cap 17) şi, în timp ce vorbea cu ei, dintr-o dată întregul Său corp a început să strălucească precum Soarele. Apoi Moise şi Ilie, doi oameni mari şi sfinţi ai Legii Vechi, au venit şi vorbeau cu El. Apostolii au fost foarte uimiţi şi atât de încântaţi de ceea ce vedeau, încât ar fi vrut să rămână acolo pentru totdeauna. Trupul Domnului nostru, în acel moment, arăta numai una dintre cele patru calităţi ale unui trup glorificat.

Pe urmă, este agilitatea. Agilitatea este proprietatea unui trup glorificat de a se mişca repede dintr-un loc în altul, cu iuţeala fulgerului. După Învierea Sa, Domnul nostru a fost în Ierusalim şi, aproape imediat, a apărut lângă satul Emmaus unde doi dintre discipoli L-au văzut mergând (Luca, cap 24). Cât de greoi ne mişcăm acum, faţă de cât de uşor şi de fără efort şi osteneală ne vom mişca atunci !

Mai apoi, este subtilitatea Subtilitatea înseamnă că un corp poate să meargă oriunde doreşte şi nu poate fi oprit de lucruri materiale. Poate trece prin uşi sau porţi încuiate şi nici chiar pereţii nu îl pot ţine afară. Trece prin orice, aşa cum lumina trece prin sticlă fără să o spargă. O dată, după învierea Domnului nostru, apostolii erau adunaţi împreună într-o cameră. Fiindu-le încă frică să nu fie daţi morţii, uşile erau bine încuiate. Dintr-o dată, Domnul nostru a stat în mijlocul lor şi le-a spus: "Pace vouă!" (Ioan, 20:19). Ei nu-I deschiseseră uşa ca să intre; nici lemnul, nici piatra nu L-a putut ţine afară: astfel a arătat că trupul Său posedă cea de a treia calitate.

În sfârşit, ne vom mai bucura de impasibilitate. Aceasta înseamnă că trupul nostru nu va mai cunoaşte suferinţa. Înainte de moartea Sa şi în timpul morţii Sale, Domnul nostru a suferit teribile torturi, după cum ştiţi; dar, după învierea Sa nimic nu Îl mai putea răni sau lovi. În mod normal, când cineva ar pune mâna pe rănile noastre, acest lucru ne-ar provoca o durere sfâşietoare, dar trupul lui Isus devenise impasibil. Tot un aspect al impasibilităţii este că trupul nostru nu va mai cunoaşte îmbătrânire.

Nu este minunat să ştim că Domnul, care ne-a dăruit deja trupuri, ni le va conferi din nou, reparate şi înzestrate cu asemenea proprietăţi minunate de care să ne bucurăm, alături de El, o veşnicie întreagă ? Nu este uluitoare bunătatea Lui, care ne va da o răsplată atât de mare în schimbul unui efort atât de mic, care este urmarea poruncilor Lui?

[ucenic]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Nu este minunat să ştim că Domnul, care ne-a dăruit deja trupuri, ni le va conferi din nou, reparate şi înzestrate cu asemenea proprietăţi minunate de care să ne bucurăm, alături de El, o veşnicie întreagă ? Nu este uluitoare bunătatea Lui, care ne va da o răsplată atât de mare în schimbul unui efort atât de mic, care este urmarea poruncilor Lui?

"...El ne-a dat fagaduintele Lui nespus de mari si scumpe, ca prin ele sa va faceti partasi firii dumnezeiesti..."

"...de aceea, dati-va si voi toate silintele ca sa uniti cu credinta voastra fapta; cu fapta, cunostinta; cu cunostinta, infranarea; cu infranarea, rabdarea; cu rabdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de frati; cu dragostea de frati, iubirea de oameni..."

Asa sa ne ajute Dumnezeu! Amin.

[catalin2]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Mai întâi, este străluminarea. Când spunem "trup glorificat" (sau "vom învia în slavă (maiestate)") ne referim în mod specific la această proprietate. Ce înseamnă, mai exact, această străluminare ? Noi, acum, nu ne vedem sufletele. Nici pe ale noastre, nici pe ale altora. Dar atunci, le vom vedea. Ele vor trece cumva dincolo de trupuri, ori va exista o semitransparenţă a trupurilor, nu ştim exact. Ceea ce ştim este că vom emana o lumină vizibilă şi splendidă. Să ne amintim de Schimbarea la Faţă a Domnului nostru. Într-o zi, el a luat cu el trei dintre apostolii Săi - pe Petru, Iacob şi Ioan - pe un munte înalt (Matei, cap 17) şi, în timp ce vorbea cu ei, dintr-o dată întregul Său corp a început să strălucească precum Soarele. Apoi Moise şi Ilie, doi oameni mari şi sfinţi ai Legii Vechi, au venit şi vorbeau cu El. Apostolii au fost foarte uimiţi şi atât de încântaţi de ceea ce vedeau, încât ar fi vrut să rămână acolo pentru totdeauna. Trupul Domnului nostru, în acel moment, arăta numai una dintre cele patru calităţi ale unui trup glorificat.

Asa este, cei inviati ce vor mosteni Imparatia vor avea trupul ca Iisus dupa invierea Sa, un trup plin de har. Catolicii nu au la sfintii de dupa schisma (din cauza ca au pierdut harul, o alta dovada), dar pot observa la sfintii din primul mileniu ca unii din ei luminau ca si Iisus pe Muntele Taborului, in ortodoxie se spune ca aceasta este energia necreata, harul. Intalnim descrisa aceasta experienta in zilele mai apropiate de noi la Sfantul Serafim de Sarov si la cuv. Paisie Aghioritul.