|
#1
|
|||
|
|||
Te cunosti pe tine?
Sunt foarte mulți oameni, din câte știu eu, care cred în Dumnezeu, care merg la biserică, se împărtășesc, se spovedesc și care, deși aud și citesc Evanghelia, deși citesc textele patristice și viețile Sfinților, deși vor să sporească în viața duhovnicească, vor să încerce și ei ceva, în cele din urmă nu izbutesc nimic.
Lucrurile dovedesc că, în ciuda dorinței lor, în ciuda eforturilor lor, în ciuda faptului că citesc mult, voiesc mult și lucrează nu ajung acolo unde doresc să ajungă, acolo unde trebuie să ajungă, acolo unde sunt chemați să ajungă. Firește, rezultatul, finalul acestei situații este deznădejdea, este izolarea, este dezamăgirea, este o convingere subconștientă că nu se întâmplă nimic. Este convingerea că nimănui nu i s-a întâmplat nimic din cele câte se spun. Știți, astăzi acest sentiment își găsește loc, larg, în sufletele creștinilor. Se poate ca teoretic, logic, să credem, dar înlăuntrul nostru, în adâncul inimii noastre nu avem convingerea, nu avem încredințarea că acela s-a sfințit cu adevărat, că a trăit viață sfântă, că acel mare păcătos a devenit un mare sfânt, sau că acea mare pacatoasa s-a sfințit. Nu avem aceasta incredintare înlăuntrul nostru astăzi. Așadar, își face loc îndoiala și ajungem să credem, în adâncul nostru, în subconștientul nostru, că numai în cărți sunt scrise acestea, dar că nu se întâmplă întocmai. Sau, ajungem în punctul - foarte adesea - ca cineva să se excludă pe sine. Adică, despre toți ceilalți crede că Dumnezeu a făcut minuni cu ei, dar despre sine este convins că nu i se pot întâmpla minuni. Crede, se străduiește, se nevoiește, citește, se împărtășește, se spovedește, dar nu vede nici o sporire, ajunge să creadă că: se întâmplă doar oamenilor care au trăit în alte vremuri, sau altor oameni care trăiesc astăzi, dar pentru mine nu există sporire, pentru mine nu există speranța de a mi se întâmpla o asemenea minuneâ, deși Hristos a venit să mântuiască toți oamenii, prin urmare și pe el. Dacă omul are în adâncul lui, în subconștient, această reținere, această îndoială, este închisă complet, ușa sufletului său prin care să treaca harul lui Dumnezeu, care-l va elibera, îl va învia și-l va face om duhovnicesc. Unui astfel de om, care nu-și bate joc de sine, care se nevoiește cu adevărat și cu adevărat ceva face, dar nu ajunge acolo unde este chemat să ajungă și unde trebuie să ajungă, cred că așa trebuie să i se întâmple. Adică, nu are în el iubire adevărată și se mișcă greșit către ceilalți. Ori se atașează de cineva, ori ia o poziție dușmănoasă față de ceilalți oameni, ori este închis față de ceilalți, este izolat de ceilalți și înlăuntrul lui se cuibărește iubirea de sine, dăruirea pentru sine și nu deschi derea față de ceilalți.Oricine poate fi victima acestei realități care există în el, fără ca măcar să bănuiască. Acesta este motivul pentru care, chiar în ceasul acesta,cele auzite nu ajung până la ușa acestei stări bolnăvicioase, nu dau la o parte vălul care acoperă această reali tate, cât să descopere ochilor noștri starea bolnăvicioasă în care ne aflăm și, astfel, să hotărâm să cerem vindecare și, în cele din urmă, să ne vindecăm, să ne eliberăm de boală. Să nu fie în zadar dorința, iubirea, strădania, nevoința, lectura și orice ascultăm și vedem, ci să rodească în ființa noastră. ( Arhim. Simeon Kraiopoulos)
__________________
http://creatie6zile.wordpress.com/ Last edited by bin000; 28.09.2014 at 17:33:02. |
#2
|
||||
|
||||
Am citit aceasta postare cu un interes din ce in ce mai sporit si pe timp ce citeam imi veneau in minte fel si fel de ganduri, astfel incat abia asteptam sa termin si sa indraznesc sa raspund la un mesaj atat de bine pus la punct. Abia la sfarsit am vazut ca autorul era... un mare monah. Si iata si revelatia: oare mesajul in sine nu contine EXACT raspunsul indoielilor, frustrarilor si temerilor noastre? Toate aceste cuvinte asezate in pagina, detin in sine harul lui Dumnezeu, si vin dintr-un suflet mult ostenitor si iubitor de aproape. Si totusi, desi toate ne trec pe dinainte, cu ce ne alegem? Ce retinem? Ce anume folosim ca metoda de indreptare in propria noastra viata?
Sa incepem de undeva!... Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Nimic nu e intamplator pe lumea asta. Iata, mesajul de mai sus!... Ce altceva poate sa insemne decat "Glasul celui ce striga in pustie: Pregatiti calea Domnului" Drepte faceti cararile Lui!"
__________________
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ Iubirea de vrajmasi, nu e un sfat, este o porunca! (Parintele Arsenie Papacioc) |
#3
|
||||
|
||||
Din viața și lucrarea Cuviosului Stareț Visarion de la Mănăstirea Agaton
Odată s-au auzit niște cuvinte rele despre un preot dintr-un sat. Din gură în gură, cuvintele acestea au ajuns și la urechile mele. Într-o zi l-am întrebat pe Părintele Visarion să-mi spună adevărul despre acel preot. - Ce se întâmplă, Părinte? Ce sunt cele care se aud despre cutare preot? - Îl cunosc, fiule, mi-a răspuns el. Și un lucru am să-ți spun despre el: Nu am cunoscut un preot mai bun decât acela. - Da, dar știi, Părinte, lumea vuiește auzind cele care se spun despre acest preot. - Ascultă-mă, fiule, îți vorbește Părintele Visarion și-ți spune că nu există un preot mai sfânt decât el. - Bine, Gheronda, iertați-mă! N-o să mai spun nimic. După puțin s-a apropiat de mine și mi-a spus: - Să nu-i judeci niciodată pe preoți, pentru că atunci când se dărâmă un preot în conștiința lumii, împreună cu el se dărâmă și mulți creștini. Să ocrotești rasa, fiul meu, căci, făcând așa, să știi că și Dumnezeu te va ocroti pe tine. ∗ ∗ ∗ Într-o după-amiază spălam intrarea Mănăstirii cu un furtun. Lângă mine a oprit o mașină în care era un tânăr la volan și o tânără lângă el. Tânărul a coborât, lăsând-o în mașină pe tânără, care probabil era prietena lui. A luat o înfățișare evlavioasă și s-a îndreptat spre biserica Mănăstirii. Eu l-am urmat, pentru că mi-am dat seama că venise să ceară bani de la Părintele Visarion. Și într-adevăr, l-a întâlnit pe Părintele și după o scurtă convorbire, Starețul i-a pus ceva în mână, după care a plecat. Plecând, a trecut pe lângă mine, iar eu supărat de cele pe care le văzusem, i-am spus: - Cu banii aceștia du-te acum și te distrează și vei vedea pricopseala ta. - Tu să-ți vezi de treaba ta și să nu te interesezi de mine! mi-a răspuns acela. Atunci am alergat la Părintele Visarion și i-am spus supărarea mea: - Gheronda, tânărul acela și-a lăsat prietena în mașină și a venit să te prade. Părintele m-a certat și mi-a spus: - Altădată să nu mai spui astfel de cuvinte. Ai înțeles, fiule? Am plecat capul și smerit m-am întors la treaba mea. După puțin timp a venit Starețul acolo unde eram ca să mă liniștească și mi-a spus: - Fiule, în persoana fiecărui om eu Îl văd pe Hristos. Mi-a spus că îi este foame și l-am ajutat. Dacă mi-a spus minciuni, atunci se va socoti cu Domnul. - Iertați-mă, Părinte, și vă mulțumesc pentru lecție. ∗ ∗ ∗ La 6 Septembrie 2013 a venit la Mănăstirea noastră doamna B. K. Venise să se închine la Moaștele nestricate ale Părintelui Visarion. După ce s-a închinat, a venit la cancelarie și a spus egumenului următoarea mărturie: „Când eram mică – aveam în jur de zece ani -, în centrul satului nostru l-am întâlnit pe Părintele Visarion. Era în perioada Postului Mare și venise să-i spovedească pe săteni. M-am apropiat de el, i-am sărutat mâna și fără să mă gândesc i-am spus să vină acasă la noi. - Dar unde este casa ta? Hai să mergem împreună. Eu mergeam înainte, iar Părintele după mine, și după puțin am ajuns acasă. De îndată ce ne-a văzut tatăl meu, m-a chemat în camera alăturată și m-a certat: - Ce va fi cu tine? Orice preot găsești pe drum îl aduci acasă? Ai întrebat-o pe mama ta dacă îl poate primi? Noi nu avem mâncare nici pentru noi, iar tu aduci oameni străini! Eu am plecat capul și nu am scos nici o vorbă. Ne-am așezat cu toții în săracul nostru salon, iar eu ascultam discuția lor. Mi-au plăcut mult cuvintele Părintelui Visarion. Nu mă săturam să-l ascult. Încălțămintea pe care o purtam era veche și ruptă. Părintele Visarion a observat asta, dar nu a spus nimic. Când s-a ridicat să plece, i-a dat tatălui o mie de drahme, poruncindu-i să-mi cumpere mie și fraților mei încălțăminte nouă. - Vreau să le poarte de Paști. Eu vă voi vedea de departe și mă voi bucura. Cu acești bani tatăl meu ne-a cumpărat încălțăminte, precum și mielul de Paști. A fost cel mai frumos Paști pe care l-am trăit în viața mea”. Sursa: Povestiri minunate și întâmplări din viața și lucrarea Cuviosului Stareț Visarion Agatonitul, luate din Cartea sub tipar a egumenului Sfintei Mănăstiri Agaton, Arhim. Damaschin Zaharakis. Traducere din limba greacă de Ierom. Ștefan Nuțescu |
#4
|
|||
|
|||
Citat:
|
#5
|
|||
|
|||
Citat:
Bună și conștientizarea faptului că orice lucru bun din noi vine de la Domnul. Eu nu mă cunosc pe mine, căci pot face lucruri pe care nu mi le doresc. Cei apropiați mă văd și se plâng că sunt dură. Ar trebui să fim duri cu păcatele (noastre) și nu cu oamenii, dar nu sunt capabilă să trasez liniile de separație. Să ne ajute Domnul să ne vedem așa cum suntem, și să ne lăsăm transformați de El. |
#6
|
||||
|
||||
Cu mult drag, să vă fie de folos! :)
|
#7
|
||||
|
||||
Citat:
Si nu cred că ar trebui să dăm vina pe faptul că nu ne cunoastem îndeajuns. Părerea mea.. |
#8
|
||||
|
||||
Daca Dumnezeu salasuieste inlauntrul nostru, atunci, fundamental, suntem incogniscibili, un adanc fara margini in care ne putem cufunda doar apofatic.
Cand Bodhidharma a fost intrebat de imparatul chinez Wu Liang cine este, acesta a replicat ca nu stie - in celebrul dialog dintre cei doi din anul 527 e.n. secvente ecranizate din viata primului Patriarh chinez.
__________________
|
#9
|
||||
|
||||
Who cares about Bodhidharma?? Florin, zău asa, give us a break..
Last edited by tabitha; 27.06.2015 at 22:21:12. |
#10
|
||||
|
||||
Tabitha, daca ne uitam cu atentie, Hristos poate fi zarit oriunde, nu depinde de spatiu, natie, cultura sau timp.
Doar trebuie sa fim suficient de flexibili sa vedem ca frigiderul este atat de mare incat poate sa incapa lejer o girafa.
__________________
|
|