Adventistii neaga viata sufletului dupa moarte

În prealabil postat de peetor

Ai spus ca ai cedat cu totul in fata mea(nu stiu daca in sens pozitiv sau negativ,instinctul imi spune ca in sens negativ :).Totusi de ce nu cedezi si in fata celorlalti,pentru ca in mare se sustin cam aceleasi idei.Ori iti place sa te contrazici ori refuzi sa crezi ca exista posibilitatea sa te inseli.

Peetor, singurul aspect la care ma simt dator sa iti raspund este cel referitor la murirea/nemurirea ingerilor (unde se pare ca m-am pripit si am facut o greseala).

In rest, m-ai zapacit cu postarile tale intortocheate. Puteai sa spui in doua fraze tot ce ai spus intr-un articol intreg.

Discutia cu tine este greoaie, obositoare si fara tinta. De aceea ma dau batut (de parca ar fi vre-o competitie).

P.S. Am sa raspund ,totusi, la problema cu ingerii. Dar, dupa ce o studiez mai bine.

[Danut7]

Ce este locuinta mortilor, in care merg toti mortii?De ce sunt toti mortii stransi la un loc intr-o "locuinta" ? Ecclesiastul capitolul 9 ti l-am explicat de nspemii de ori.Iara ne invartim in cerc?

citeste in legatura cu Ecclesiastul 9:

"Desigur ca cei in viata stiu un lucru cert ca vor muri , ca toti oamenii mor, dar cei care au murit nu mai stiu nimic din ce se va intampla cu ei.Si asa a si fost pana la Hristos.Toti mureau si nimeni nu se mai intorcea inapoi in lumea asta.Cei ajunsi in locuinta mortilor nu mai stiu nimic cu privire la cele ce au sa se intample cu ei.Cat timp omul e in viata stie un lucru cert, ca , cu siguranta va muri , caci toti oamenii mor , dar dupa moarte , in viata de dincolo nu se mai stie nimic , si acolo nu e ca aici.O data mort omul nu mai poate face nimic pentru sufletul sau, ca sa-si imbunatateasca starea sa, de aceia e mai multa speranta pentru un caine viu , sa faca ceva pentru sufletul sau decat pentru un caine(leu) mort.Caci cel mort nu mai poate face nimic pentru sufletul sau, si nu mai ia nimic din toate bunurile lumesti , ci doar faptele sale, cu acelea merge omul in locuinta mortilor.Iar omul mort nu mai are nici o parte la ceea ce se face sub soare dupa moartea lui.

De aceia Solomon ne indeamna sa facem tot ce tine de noi sub soare , pentru bucuria noastra si nu doar pentru asta ci si pentru sufletul nostru, caci odata plecat din lumea asta nu mai poti face nimic pentru sufletul tau dincolo.De aceia acolo nu este fapta, si nici punere la cale(planuire) caci nu se mai poate face absolut nimic pentru sufletul tau , si nici stiinta , ca sa cunosti ce se intampla cu tine acolo , nici inteleptciune sa dejoci planul lui Dumnezeu.Asta a zis si psalmistul prin cuvintele : " Doamne , cine este omul sa traiasca si sa nu vada moartea si sa-si scoata sufletul sau din locuinta mortilor".Caci nu este nici intelepciune , nici stiinta si nici planuire cu care vreun om sa poata sa-si scoata sufletul sau din locuinta mortilor.Caci pana sa vina Hristos toti ajungeau in locuinta mortilor , in Hades , si nu stiau ce se va intampla cu ei si care este planul lui Dumnezeu."

Pamantul este intre Rai(Cer) si Iad.Omul este facut din trup si suflet.Dupa moarte sufletul se desparte de trup si merge spre o noua lume mai buna sau mai rea in functie de faptele sale.Sufletul continua itinerarul sau in lumea duhurilor si a sufletelor (vezi in Biblie: Domnul duhurilor si a tot trupul) ori in Iar ori in Rai, dupa viata pe care a traito pe pamant.Caci aceste doua locuri Rai si Iad exista si ele nu sunt pe pamant , ci sunt in afara lui intr-o alta dimensiune.

[peetor]

Condor ai spus ca postarile mele sunt intortocheate.Pai de asta m-am lungit mult cu ele pentru ca am vrut sa explic exact ceea ce vreau sa spun.Te-am supraestimat oare?Te consider un om destul de rational ca sa intelegi pe ce "limba" vorbesc.As fi vrut si de la tine asemenea postari,asa poate intelegeam si eu la ce te refereai(la "gradarea" pedepsei de exemplu,la care nu ai adus nici o explicatie si nici un argument biblic,de aceea nu stiu de unde ai dedus-o,sau la asa zisa inviere a lui Moise si sunt si alte aspecte pe care nu stiu de unde le-ai inteles).Nu imi place sa spun ceva in cateva fraze care sunt insuficiente.Mie imi place sa explic tot ceea ce spun,nu imi place sa aduc simplu un fapt fara sa spun ce inteleg eu prin acel fapt.Tu mi-ai adus cateva versete fara sa explici ce intelegi prin ele,de aceea mi-am permis eu sa deduc din ele ce ai fi vrut tu sa spui(si tu ai considerat ca inventez sau te rastalmacesc).Cand am spus ca intrebarea despre ingeri este greoaie,nu m-ai crezut,acum vad ca aprofundezi chestiunea(asta ma bucura).Si asupra celorlalte intrebari trebuie sa aprofundezi,ca raspunsurile nu au fost satisfacatoare,nu au fost argumentate biblic.Ar fi frumos daca vei studia si la acele intrebari.Pana atunci iti cer sa explici ce intelegi tu,care este versiunea ta despre urmatoarele pasaje,pentru ca pana acum nu m-am prins din tot ce ai spus.Macar sa am o idee despre ceea ce crezi.
Apocalipsa 20:10 Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi proorocul mincinos. Şi vor fi munciţi ZI SI NOAPTE IN VECII VECILOR
1 Petru 3:18 Hristos, de asemenea, a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh,
1 Petru 3:19 în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare,
1 Petru 3:20 care fuseseră răzvrătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia, în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt.
Desigur ca nu sunt intr-o competitie cu tine,nici cu tricesimusquintus(chiar ma bucur ca aveti cunostinte biblice).Recunoaste ca nu am condamnat sabatul sau restrictia alimentara,le-am considerat optiuni(Romani 14:5 Unul socoteşte o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui.
Romani 14:6 Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă; pentru că aduce mulţumiri lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă; şi aduce şi el mulţumiri lui Dumnezeu.) ,dar in ceea ce priveste sufletul pieritor si pedeapsa pentru totdeauna pur si simplu nu sunt de acord pentru ca le pot contrazice cu Biblia.

[tricesimusquintus]

Deși s-au dat suficiente răspunsuri la problema aceasta spinoasă a nemuririi sufletului, observ că există încă suficiente nelămuriri. Obsesiv se repetă aceleași așa-zise argumente în sprijinul acestei teorii străine Scripturii. Consider că ar trebui să repetăm și noi argumentația biblică mai în amănunt.

Desigur, ar trebuie să începem cu raportul creaţiei biblice aşa cum este el descris în Scriptură. Scripturile conţin o singură relatare a modului în care Dumnezeu a adus la viaţă pe Adam, iar aceasta este descrisă în Geneza 2,7 (Am să folosesc de data aceasta o sursă neutră: Septuaginta, vol. 1, Colegiul Noua Europă, Editura Polirom, pagina 119, Iaşi 2007)
„Dumnezeu a plăsmuit omul – praf din ţărână – i-a suflat în faţă suflare de viaţă şi omul a devenit suflet viu.”

Mai înainte de a merge mai departe este foarte important să înţelegem, sau să alegem, cum vom interpreta textele pe care le vom analiza din Scriptură. Cunoaştem că din punct de vedere al gândirii noi suntem influenţaţi de gândirea greacă, iar această influenţă a afectat, -așa cum am arătat într-o postare anterioară- şi gândirea teologică creştină. Se poate pune întrebarea: când studiem textele biblice le gândim prin prisma dualismului grecesc şi a filosofiei greceşti, sau ne apropiem de ele prin modul de gândire iudaic, aşa cum a funcţionat în vechime? Putem să vedem foarte bine sistemul de gândire iudaic în această problemă făcând apel la sursele de informare existente astăzi. Ce facem cu textele Scripturii, le luăm aşa cum sunt scrise acolo, făcând o exegeză onestă pe text, sau le trecem prin sisteme filosofice greceşti de gândire? Ce este suflarea de viaţă care i-a fost dată omului? Ce este sufletul viu? Dar spiritul?
Cuvântul ebraic “neshamah ” este tradus în limba română prin suflare de viaţă. Citind pasajul din Geneza 2:7 putem înţelege că omul a devenit viu doar după ce Dumnezeu i-a suflat în faţă (în nări, spun alte traduceri) suflare de viaţă. Această părere poate fi verificată cu afirmaţia pe care o face Iov: „Duhul lui Dumnezeu m-a făcut şi suflarea Celui Atotputernic îmi dă viaţă” (Iov 33: 4 Cornilescu), iar Septuaginta spune: „Duhul dumnezeiesc e cel ce m-a făcut şi suflarea Celui Atotputernic mă învaţă ” . Tot Iov afirmă următoarele: „... cu adevărat, cât timp suflarea se mai află-n mine şi duh de la Dumnezeu îmi va mai străbate prin nări, nu vor rosti buzele mele nelegiuiri, nici sufletul meu nu va chibzui nedreptăţi„ (Iov 27: 3-4). Conform versetului analizat din Geneza, omul a fost „modelat” din ţărâna pământului şi apoi Dumnezeu i-a suflat în nări suflare de viaţă [neshamah]. Acesta este momentul, spune Scriptura, în care omul devine un suflet viu. Ce fel de suflet era înainte de primirea suflării de viaţă? Cuvântul tradus în limba română prin suflet este cuvântul ebraic „nephesh” , care în cultura ebraică avea nenumărate înţelesuri. Astfel, ”nephesh” înseamnă viaţă, persoane, sânge, minte, inimă, creatură, dorinţă, apetit, sine, plăcere, respiraţie, dorinţă, sufletul este locul emoţiilor şi a personalităţii. Unele dintre aceste aspecte poate ar trebui analizate individual, că observ existența anumitor confuzii...

Se afirmă că „suflarea de viaţă” ce i-a fost suflată omului în faţă (nări) este sufletul nemuritor cu care omul a fost înzestrat(aceasta ar fi cea mai mare confuzie). Această afirmaţie nu are suport în literatura biblică deoarece niciunde în Scriptură nu se vorbeşte despre „suflarea de viaţă” ca fiind identificată cu sufletul nemuritor. Am amintit mai sus versetul din Iov 33: 4 „Duhul lui Dumnezeu m-a făcut şi suflarea Celui Atotputernic îmi dă viaţă”; atunci când Iov foloseşte cuvântul duh el spune „ruach”, iar când foloseşte suflarea de viaţă spune „neshamah”. Paralelismul dintre cele două arată că ele sunt folosite interschimbabil. Acest fapt se datorează faptului că pentru că ambele se referă la darul vieţii oferit de Dumnezeu. Posedarea „suflării de viaţă” nu conferă omului mortalitate, şi ea însăşi nu este o entitate nemuritoare care poate trăi separat de trup.
Jewish Encyclopedia spune că sufletul [nephesh], este numit în literatura biblică şi „ruah”(în general tradus „spirit” în limba română), şi [neshamah], suflare de viaţă. Observăm că uneori doi termeni diferiţi (pentru noi), pot identifica amândoi acelaşi lucru în esenţă, dar diferiţi în însemnătate. Acest fapt se datorează concepţiei holistice a evreilor faţă de natura omului. Conform „The Jewish Encyclopedia”, dacă vorbim despre suflarea de viaţă, [neshamah], vorbim de spiritul (duhul) care „acţionează” în corpul omenesc, când vorbim de suflet, [nephesh], vorbim despre asocierea spiritului (a suflării de viaţă) cu corpul, iar spiritul în mod simplu „ruah” indică forma elementară. Observăm din aceasta că evreii în comparaţie cu grecii, vedeau foarte diferit natura omului. Ceea ce au înţeles ei din raportul biblic al creaţiei nu este că omul a primit un suflet, ci că omul a devenit un suflet. Ceea ce a fost introdus în faţa (nările) omului la creaţie, nu a fost o entitate inteligentă, nemuritoare şi care poate trăi separat de trup, ci a fost un principiu de viaţă, care vine de la singurul care are nemurirea, Dumnezeu. După ce trupului i s-a dat acest principiu, el a devenit un suflet viu. Ideea sufletului care poate exista separat de trup, ideea că ar exista un astfel se suflet este de origine păgână şi a fost preluată de către evrei prin schimbarea gândirii sub influenţa perşilor şi a grecilor.

Formându-ni-se gândirea prin prisma dualismului grecesc putem vedea în textul din Geneza 2:7 ceea ce el nu spune, dar atunci când studiem scrierile biblice, trebuie să le vedem aşa cum au fost văzute ele prin prisma holismului evreiesc. Moise nu afirmă în această descriere a creţiei omului că omul ar fi primit de la Creator un suflet viu, ci spune foarte clar că omul a devenit un suflet viu. Pentru evrei omul nu este altceva decât o fiinţă care își are existenţa în suflare, în suflet, în spirit, în acel principiu de viaţă pe care creatorul l-a dat omului.

Tertulian, de exemplu, credea că acesta este momentul în care omul primeşte spiritul, inteligenţa, devenind asemenea lui Dumnezeu, iar Augustin, Irineu şi Sf. Ioan Gură de Aur credeau că acesta era momentul în care omul a primit sufletul. Tertulian are o interesantă teorie a sufletului. Sufletul e născut din suflarea lui Dumnezeu, e nemuritor, material, cu formă, simplu în substanţa sa, înţelept prin sine, mişcându-se in chip variat, înzestrat cu hotărâre liberă, expus accidentelor, schimbător prin fire, raţional, suveran, divinitoriu, revărsându-se deodată. Sufletul e material pentru că, potrivit cunoscutei teorii a lui Tertulian, materialitatea este condiţia existenţei; ceea ce nu e alcătuit din materie, nu există. Tertulian este primul scriitor creştin care introduce în teologia creştină ideea iadului (grecescul hades), focului veşnic, rugăciunea pentru morţi. O asemănare izbitoare cu dualismul grecesc şi filosofia grecească.

Aș putea rezuma rezuma cele spuse până acum în următoarea schemă rezultată din citirea textului din Geneza 2:7.

......................OMUL (SUFLETUL VIU) = ŢĂRÂNĂ + SUFLARE DE VIAŢĂ..................

Acesta este raportul creaţiei. Omul nu are suflet, omul este un suflet. Acest aspect scoate foarte puternic în evidenţă diferenţa dintre felul în care evreii înţelegeau natura omului şi felul în care o percepeau grecii. Evreul vechi nu gândea ca grecul. Gândirea lui biblică nu îi permitea să gândească greceşte. Pentru viaţa lui vorbea Dumnezeu. Dacă pentru greci sufletul era o unire a două lumi, aceea a sufletului şi a trupului, pentru evreul Scripturii omul era ţărână, animată de suflarea lui Dumnezeu. Această ţărână, animată de Spiritul lui Dumnezeu devine un suflet viu.

Aș încheia această analiză asupra creării omului concluzionând totul cu două pasaje, primul din „Encyclopaedia Judaica”, iar cel de al doilea din „Britannica Encyclopaedia”, amândouă foarte relevante pentru noi. Pasajele reprezintă o parte din definiţia care se dă noţiunii de „suflet” în ambele enciclopedii.

„Suflet - In Biblie
Personalitatea a fost considerată ca un întreg în perioada biblică. De aceea sufletul nu era perceput cu totul distinct de trup. În ebraica biblică cuvintele neshamah şi ru’ah înseamnă amândouă „respiraţie” şi nefesh se referă la persoană sau chiar trupul.” (Encyclopaedia Judaica, Keter Publishing House Jerusalem Ltd, a patra publicare 1978, vol. 15, pagina 171)

“Se pare că evreii din vechime aveau un concept despre suflet, dar nu-l separau de corp, deşi scriitorii evrei de mai târziu au dezvoltat mai departe ideea de suflet. Referinţele din Vechiul Testament sunt asociate de conceptul de respiraţie şi nu creează nici o diferenţă între sufletul eteric şi corp. Conceptul creştin al dihotomiei corp-suflet se trage de la vechii greci şi a fost introdus în teologia creştină la o dată timpurie de Grigore de Nisa şi Sfântul Augustin.” (The New Encyclopaedia Britannica, 1995 Encyclopaedia Britannica INC., Chicago, London, Paris, vol. 11. pag. 25)

Consider că comentariile sunt de prisos...

În prealabil postat de Danut7

.Dupa moarte sufletul se desparte de trup si merge spre o noua lume mai buna sau mai rea in functie de faptele sale.Sufletul continua itinerarul sau in lumea duhurilor si a sufletelor (vezi in Biblie: Domnul duhurilor si a tot trupul) .

In Biblie nu gasesti "itinerariul sufletului". Gasesti asa ceva in grozavia de invatatura (semnata de parintele Cleopa) de pe acest link:
http://www.sfaturiortodoxe.ro/drumul.htm (merita sa repostez link-ul, descoperi ceva deosebi daca-l citesti).

Dvs. ce parere aveti despre acest "itinerariu al sufletului" si modul cum "percepe sufletul" ceea ce se petrece cu el.

Ce parere aveti de lipsa lui Hristos in acest proces de judecare si rasplatire (m-ar interesa foarte mult un raspuns la aceasta intrebare)? Cine vrea sa anuleze rolul si meritele Domnului Iisus Hristos?

[peetor]

Am studiat temeinic pasajul despre Saul si Samuel si ma simt dator sa ii spun lui Condor ca s-ar putea sa aiba dreptate.Un singur verset a fost necesar sa ma luminez:1 Samuel 28:19 Şi chiar Domnul va da pe Israel împreună cu tine în mâinile Filistenilor. Mâine, tu şi fiii tăi, veţi fi IMPREUNA CU MINE şi Domnul va da tabăra lui Israel în mâinile Filistenilor."Acest pasaj este o dovada de mare obiectivitate.Analizand pasajul am ajuns la concluzia ca autorul a povestit pur si simplu cele auzite de la altii.Nu se poate ca cel neprihanit(Samuel) sa fie la un loc cu cel pacatos(Saul),dupa moarte,chiar si in pilda bogatului nemilostiv,Lazar si bogatul nu sunt la un loc.Este ceva straniu in acest pasaj.Pe de o parte nu se poate aceasta situatie,dar se pune intrebarea unde va fi impreuna Saul cu acea infatisare,ca ea i-a zis ca va fi impreuna cu el,"maine"?Daca se sustine ca omul ca intreg moare si nimic nu se mai intampla inainte de inviere,lucrurile raman in ceata si chiar daca acea "infatisare" nu era Samuel.
Acum uitandu-ma la vechile postari am observat ca atat Condor cat si Tricesimusquintus ne-au acuzat pe cei care credem in existenta sufletului dupa moarte de spiritism.Trebuie sa afirm ca daca credem in viata sufletului dupa moarte nu inseamna ca credem in spiritism,cu toate ideile lor astazi propagate.Eu cred ca sufletul dupa moarte continua sa mai existe intr-un loc de unde nu mai poate sa se intoarca,nu se mai poate intoarce singur,pentru ca biblia mentioneaza si invieri (vorbesc aici despre toate povestile despre fantome propagate astazi.).Sufletul pur si simplu pleaca intr-un loc de asteptare(cel putin asa a fost inainte de jertfa lui Isus din pricina pacatului adamic).Unii isi asteapta rasplata,altii osanda,iar asteptarea dureaza pana ce Cartea vietii se va inchide si urmeaza judecata.Fenomenul spiritismului a luat amploare,dar biblia nu il incurajeaza,pentru ca sunt inselatorii,sufletul sau duhul nu se mai poate intoarce la cererea unora,si daca se intampla totusi ceva sunt fenomene malefice.Biblia aminteste in treacat despre aceste fenomene,le interzice,Petru chiar cand l-a vazut pe Isus mergand pe mare a crezut ca este o "naluca"(Matei 14:26),dar biblia nu aduce explicatii la aceste fenomene(am spus ca biblia nu ne spune mai mult decat este necesar).Faptul ca le interzice este de ajuns sa credem ca sunt practici malefice,oculte noi nu incurajam sau credem in astfel de practici.Sper ca m-am facut inteles si sa nu mai fiu nevoit sa repet aceleasi lucruri.

[Danut7]

Ideea existentei sufletului dupa moarte e prezenta si la evrei de la inceput, poti sa te uiti si acum sa vezi ca aceasta dogma exista la ei.Aceasta doctrina este totalmente biblica.Uita-te in Noul Testament(Apocalipsa,Pilda bogatului nemilostiv).Nu stiu cine ti-a spus dintre cei care iti spala creierul tricesimusquintus ca , crestinii separa sufletul de corp , ca doua existente independente una de alta.Ci mai degraba dependenta vietii trupului sta in existenta sufletului.Cand se desparte de trup el continua in lumea nevazuta , Rai sau Iad, in functie de faptele savarsite.Sufletul nu este dependent de trup ci trupul este dependent de suflet, caci in suflet sta "suflarea"(viata) si sufletul este cel care da viata trupului.Sufletul reprezinta partea nevazuta a omului, sentimentele , gandurile , simturile , etc.Cele care pun corpul(sau trupul) in miscare.Pentru ca mai intai totul se petrece la nivel intelectual iar apoi ca, consecinta a gandului sau a simturilor trupul actioneaza.Ceea ce omul savarseste reprezinta o oglindire a ceea ce simte sau ce gandeste.Iconomia sufletului este redata prin materie(trup,corp).Ceea ce savarsim cu trupul reprezinta o interactiune dintre simturi, sentiment si minte.

[peetor]

Citind postarea lui tricesimusquintus,imi vine sa il intreb pe Condor daca postarile mele sunt "intortocheate":).Eu nu pot sa spun ca sunt influentat de gandirea greaca,n-am citit nici o carte filosofica greceasca,cum sa fiu influentat de aceasta gandire?Ai spus ca Tertulian este cel care introduce ideea iadului,a focului vesnic.Nu stiu de unde ai ajuns la aceasta concluzie,pentru ca despre focul vesnic se vorbeste si in scriptura(ar mai trebui sa mai repet aceleasi pasaje de pana acum?).Tertulian poate a preluat din NT si din VT(vezi Daniel 12:1-4) aceasta idee,in nici un caz nu a introdus-o el.Tot ce ai spus legat despre trup,duh si suflet,am amintit si eu in niste postari anterioare,cuvintele folosite pentru ele in biblie si asa mai departe,de aceea trebuie sa fim atenti la ce se refera in contexte diferite.N-ar fi rau sa te gandesti si tu la intrebarile adresate lui Condor,poate asa vei intelege mai bine,pentru ca daca admitem ca sufletul este pieritor si iadul nu este vesnic,apar o multitudine de semne de intrebare.Duhul nostru este vesnic,el ne-a fost daruit de Dumnezeu si Dumnezeu este vesnic.Daca negam vesnicia duhului,trebuie sa negam si vesnicia lui Dumnezeu pentru ca Biblia afirma ca Dumnezeu este "Tatal duhurilor"(Evrei 12:9).Cum poate Dumnezeu sa fie Tatal unor duhuri muritoare?Dumnezeu este un Dumnezeu al celor vii nu al celor morti.Noi suntem creatia Lui.Acum te-as intreba un lucru interesant:De ce a pus Dumnezeu in noi "gandul vesniciei",daca nici trupul,nici sufletul,nici duhul nostru nu sunt vesnice?Duhul nostru este vesnic,Biblia nu spune ca moare,ci ca se intoarce la El.Pentru ca tot ce tine de Dumnezeu inseamna vesnicie,cum putea Dumnezeu atunci sa ne dea o "suflare de viata" pieritoare? Cum iti explici atunci chestiunea "inchisorii duhurilor" despre care vorbeste Petru,pentru ca nu am primit o explicatie nici de la Condor nici de la tine.Si intre duh si suflet este o diferenta insesizabila,practic ele nu se pot distinge,dar in biblie se vorbeste despre ele separat.Nu stiu de ce incerci sa ii faci "vinovati" pe greci de aceste idei.Ele nu sunt o inventie greceasca,sunt o realitate universala,nu apartin doar crestinismului si o sumedenie de alte religii cred in "nemurirea sufletului" si religii din cele mai vechi timpuri nu numai din era noastra.Faptul ca ea apare in colturi diferite ale globului,ca nu se poate vorbi despre propagarea ei de catre o natiune mai importanta(asa cum vrei sa sugerezi cand vorbesti despre greci),sunt din punct de vedere stiintific destule dovezi ca "s-ar putea" sa fie adevarata.Ai spus ca omul nu are suflet,ci este suflet,eu ma rezum a spune ca omul are "suflare de viata",si asa cum "suflarea de viata" a dat omului viata,asa fara ea,omul este mort(suflarea de viata poate nu trebuie sa mai spun ca se refera la duh).Tu vad ca te documentezi si nu e rau sa faci asta,dar ar fi mai bine daca ai gandi rational tu insuti,fara a mai tine cont de ce spune Encyclopaedia Britannica,Tertulian,Augustin, Irineu,Sf. Ioan Gură de Aur s.a.m.d.Cel mai important este sa tii cont de ce spune Biblia.

[Danut7]

În prealabil postat de peetor

Citind postarea lui tricesimusquintus,imi vine sa il intreb pe Condor daca postarile mele sunt "intortocheate":).Eu nu pot sa spun ca sunt influentat de gandirea greaca,n-am citit nici o carte filosofica greceasca,cum sa fiu influentat de aceasta gandire?Ai spus ca Tertulian este cel care introduce ideea iadului,a focului vesnic.Nu stiu de unde ai ajuns la aceasta concluzie,pentru ca despre focul vesnic se vorbeste si in scriptura(ar mai trebui sa mai repet aceleasi pasaje de pana acum?).Tertulian poate a preluat din NT si din VT(vezi Daniel 12:1-4) aceasta idee,in nici un caz nu a introdus-o el.Tot ce ai spus legat despre trup,duh si suflet,am amintit si eu in niste postari anterioare,cuvintele folosite pentru ele in biblie si asa mai departe,de aceea trebuie sa fim atenti la ce se refera in contexte diferite.N-ar fi rau sa te gandesti si tu la intrebarile adresate lui Condor,poate asa vei intelege mai bine,pentru ca daca admitem ca sufletul este pieritor si iadul nu este vesnic,apar o multitudine de semne de intrebare.Duhul nostru este vesnic,el ne-a fost daruit de Dumnezeu si Dumnezeu este vesnic.Daca negam vesnicia duhului,trebuie sa negam si vesnicia lui Dumnezeu pentru ca Biblia afirma ca Dumnezeu este "Tatal duhurilor"(Evrei 12:9).Cum poate Dumnezeu sa fie Tatal unor duhuri muritoare?Dumnezeu este un Dumnezeu al celor vii nu al celor morti.Noi suntem creatia Lui.Acum te-as intreba un lucru interesant:De ce a pus Dumnezeu in noi "gandul vesniciei",daca nici trupul,nici sufletul,nici duhul nostru nu sunt vesnice?Duhul nostru este vesnic,Biblia nu spune ca moare,ci ca se intoarce la El.Pentru ca tot ce tine de Dumnezeu inseamna vesnicie,cum putea Dumnezeu atunci sa ne dea o "suflare de viata" pieritoare? Cum iti explici atunci chestiunea "inchisorii duhurilor" despre care vorbeste Petru,pentru ca nu am primit o explicatie nici de la Condor nici de la tine.Si intre duh si suflet este o diferenta insesizabila,practic ele nu se pot distinge,dar in biblie se vorbeste despre ele separat.Nu stiu de ce incerci sa ii faci "vinovati" pe greci de aceste idei.Ele nu sunt o inventie greceasca,sunt o realitate universala,nu apartin doar crestinismului si o sumedenie de alte religii cred in "nemurirea sufletului" si religii din cele mai vechi timpuri nu numai din era noastra.Faptul ca ea apare in colturi diferite ale globului,ca nu se poate vorbi despre propagarea ei de catre o natiune mai importanta(asa cum vrei sa sugerezi cand vorbesti despre greci),sunt din punct de vedere stiintific destule dovezi ca "s-ar putea" sa fie adevarata.Ai spus ca omul nu are suflet,ci este suflet,eu ma rezum a spune ca omul are "suflare de viata",si asa cum "suflarea de viata" a dat omului viata,asa fara ea,omul este mort(suflarea de viata poate nu trebuie sa mai spun ca se refera la duh).Tu vad ca te documentezi si nu e rau sa faci asta,dar ar fi mai bine daca ai gandi rational tu insuti,fara a mai tine cont de ce spune Encyclopaedia Britannica,Tertulian,Augustin, Irineu,Sf. Ioan Gură de Aur s.a.m.d.Cel mai important este sa tii cont de ce spune Biblia.

Cred ca ultimul post al lui tricesimusquintus, nu este al lui ci copiat de undeva :).

[Danut7]

În prealabil postat de Danut7

Ideea existentei sufletului dupa moarte e prezenta si la evrei de la inceput, poti sa te uiti si acum sa vezi ca aceasta dogma exista la ei.Aceasta doctrina este totalmente biblica.Uita-te in Noul Testament(Apocalipsa,Pilda bogatului nemilostiv).Nu stiu cine ti-a spus dintre cei care iti spala creierul tricesimusquintus ca , crestinii separa sufletul de corp , ca doua existente independente una de alta.Ci mai degraba dependenta vietii trupului sta in existenta sufletului.Cand se desparte de trup el continua in lumea nevazuta , Rai sau Iad, in functie de faptele savarsite.Sufletul nu este dependent de trup ci trupul este dependent de suflet, caci in suflet sta "suflarea"(viata) si sufletul este cel care da viata trupului.Sufletul reprezinta partea nevazuta a omului, sentimentele , gandurile , simturile , etc.Cele care pun corpul(sau trupul) in miscare.Pentru ca mai intai totul se petrece la nivel intelectual iar apoi ca, consecinta a gandului sau a simturilor trupul actioneaza.Ceea ce omul savarseste reprezinta o oglindire a ceea ce simte sau ce gandeste.Iconomia sufletului este redata prin materie(trup,corp).Ceea ce savarsim cu trupul reprezinta o interactiune dintre simturi, sentiment si minte.

Totul se intampla la interior mai intai si ceea ce se intampla la exterior este o reflectie a ceea ce se intampla in interior.