Povesti cu talc

[costel]

Un soldat l-a intrebat pe avva Mios daca Dumnezeu primeste pocainta. Dupa ce i-a dat multe invataturi, avva il intreaba: "Spune-mi, iubitule, daca ti se rupe haina, tu o arunci?". El raspunde: "Nu, o cos si o folosesc mai departe". Batrânul ii zice: "Daca tu ai grija de o haina, oare Dumnezeu n-o sa aiba grija de propria Lui creatura?". (Pateric, editia Polirom, 2005)

[Langu]

[quote=silverstar;92715]La trecut...

Subsemnatul, va aduc la cunostinta hotararea irevocabila de a demisiona oficial din functia de ADULT pe care o detin acum abuziv.
Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.
Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni

Odata intr-o manastire de calugari,intr-o buna zi a disparut staretul.Calugarii speriati au inceput sa-l caute.L-au gasit intr-un tarziu ascuns,jucandu-se de-buselea ca un copil.Calugarii speriati il intrebara:
-Ava,va simtiti bine?
-De 8o de ani ma straduiesc in post si rugaciuni si era cat pe ce sa omor copilul din mine..

[amatyyy]

Apropiindu-se de un mare oras, un calator a intrebat o femeie care statea pe marginea drumului:
"Cum sunt oamenii din acest oras?"
"Cum erau oamenii acolo de unde vii?"
"Ingrozitori," a raspuns pelerinul. "Meschini, mincinosi, detestebili in toate privintele."
"Inteleg, zise femeia, la fel ii vei gasi si pe cei din orasul din fata ta."
De-abia se indepartase primul pelerin ca s-a mai oprit unul si a vrut si el sa afle cum sunt oamenii din oras.
Batrana a intrebat din nou cum erau oamenii din locul unde plecase.
"Erau oameni deosebiti: cinstiti, muncitori, si generosi chiar daca greseau in generozitatea lor. Mi-a parut rau ca am plecat."
Raspunse femeia inteleapta: "La fel ii vei gasi si pe cei din orasul din fata ta."

[glykys]

Privind prin gaura din perete, un soricel vazu pe fermier si pe sotia sa desfacand un pachet.
"Oare ce se afla acolo?" se intreba soricelul. A fost ingrozit sa vada ca in pachet era o capcana pentru soareci.
Intorcandu-se la ferma, soricelul dadu de veste tuturor despre ceea ce vazuse.
"Este o capcana pentru soricei in casa! Este o capcana pentru soricei in casa!"
Gaina a cloncanit, si-a ridicat capul si a spus:
"Domnule soarece, iti pot spune doar atat. Inteleg ca este o problema grava pentru dumneata, dar
nu are nici o consecinta asupra mea. Nu pot fi deranjata de aceasta informatie".
Apoi soricelul se duse la porc si ii spuse: "Este o capcana pentru soricei in casa!"
Porcul a fost impresionat, dar a raspuns: "Regret domnule soarece, nu pot face nimic, poate doar sa ma rog pentru tine. Poti
sa fii sigur ca esti in rugaciunile mele viitoare"
Soricelul s-a dus apoi la vaca si i-a si ei: "Este o capcana pentru soricei in casa!"
Vaca i-a raspuns: "Wow, domnule soricel, imi pare rau pentru tine, dar in ceea ce ma priveste pe mine aceasta capcana nu ma
poate rani in nici un fel."
In cele din urma, soricelul s-a intors in casa foarte deznadajduit si s-a decis sa infrunte de unul singur capcana. In acea
noapte s-a auzit un sunet care vestea ca ceva fusese prins in capcana. Sotia fermierului se grabi sa vada despre ce este vorba, dar din cauza
intunericului nu a vazut ca in capcana era coada unui sarpe mare si veninos. Asa ca acesta o muscase.
Fermierul se grabi cu sotia sa la spital, apoi o aduse acasa cu febra mare.
Toata lumea stie ca un bun remediu impotriva febrei este supa de pui, asa ca fermierul se duse si sacrifica gaina.
Cu toate acestea, starea sotiei sale se inrautatea.
Prietenii si vecinii venisera sa stea cu ea, iar ca sa ii poata hrani fermierul taie si porcul.
Sotia fermierului nu se insanatosi si in cele din urma a murit. La inmormantare au venit atat de multe persoane incat
fermierul a sacrificat si vaca pentru a-i hrani pe toti.
Soricelul privea acum prin gaura din perete cu multa tristete...

[COLOR=blue]Morala: Toti suntem intr-o calatorie numita viata. Atunci cand auzi ca cineva are o problema si crezi ca nu te priveste, adu-ti aminte ca daca unul dintre noi este amenintat, noi toti suntem in pericol. [/COLOR]

[adelina02]

Un om avea un fecior rău cum e fierea.
Lenea curgea de pe el, în timp ce cu uşorul trai era frate de cruce... Doar de blestemăţii şi rele era bun. Tătâne-său nu-l bătu,cand era mic, cum făceau alţi părinţi,in schimb, a bătut câte un cui în uşă de fiecare boacănă a neisprăvitului; -cuiul şi fapta de ocară...
Timpul se scurse, uşa se umplu; deveni un zid de cuie. N-aveai unde pune un deget şi fiul omului se înfurie intr-o buna zi ,vorbind către tatăl său:
- Nicăieri ca la noi,mai tata... De ce ai bătut atatea cuie în uşă? Uita-te cum arata....
- Tu le-ai bătut, zice tatăl.
- Eu?
- Da. N-ai făcut tu rele, duium, cutare şi cutare, nu mai ţin minte câte, multe, fără număr?
- Făcut, recunoscu fiul.
- De fiecare faptă rea am înfipt câte un cui. Priveşte usa acum, ăsta eşti tu, vorbi tatăl, posomorându-se rău.
- Nu-i supărare, cuiele se pot scoate; eu voi fi acela, promise fiul.
- Poate făcând tot atâtea fapte bune, spuse tatăl şi îşi văzu de propriile griji mai departe.
Odrasla îşi luă rolul în serios, se făcu alt om, de nerecunoscut, încât fapta de laudă şi actul de mărinimie deveniră obişnuinţă. Nu trecea zi să nu ia cleştele spre a scoate un cui-două din uşa fărădelegilor lui.
Timpul curse,anii au trecut, uşa se goli şi fiul alergă într-un suflet la tatăl său, care albise pe cap, trăgea să moară. Spuse către el, strălucind de bucurie:
- Văzut-ai, tată? Nu mai e nici un cui. Le-am scos pe toate !Acum usa e iarasi cum era
Tata-sau il privi
- Da, dar găurile?!?

[bmadalin]

În prealabil postat de aida975

Un om avea un fecior rău cum e fierea.
Lenea curgea de pe el, în timp ce cu uşorul trai era frate de cruce... Doar de blestemăţii şi rele era bun. Tătâne-său nu-l bătu,cand era mic, cum făceau alţi părinţi,in schimb, a bătut câte un cui în uşă de fiecare boacănă a neisprăvitului; -cuiul şi fapta de ocară...
Timpul se scurse, uşa se umplu; deveni un zid de cuie. N-aveai unde pune un deget şi fiul omului se înfurie intr-o buna zi ,vorbind către tatăl său:
- Nicăieri ca la noi,mai tata... De ce ai bătut atatea cuie în uşă? Uita-te cum arata....
- Tu le-ai bătut, zice tatăl.
- Eu?
- Da. N-ai făcut tu rele, duium, cutare şi cutare, nu mai ţin minte câte, multe, fără număr?
- Făcut, recunoscu fiul.
- De fiecare faptă rea am înfipt câte un cui. Priveşte usa acum, ăsta eşti tu, vorbi tatăl, posomorându-se rău.
- Nu-i supărare, cuiele se pot scoate; eu voi fi acela, promise fiul.
- Poate făcând tot atâtea fapte bune, spuse tatăl şi îşi văzu de propriile griji mai departe.
Odrasla îşi luă rolul în serios, se făcu alt om, de nerecunoscut, încât fapta de laudă şi actul de mărinimie deveniră obişnuinţă. Nu trecea zi să nu ia cleştele spre a scoate un cui-două din uşa fărădelegilor lui.
Timpul curse,anii au trecut, uşa se goli şi fiul alergă într-un suflet la tatăl său, care albise pe cap, trăgea să moară. Spuse către el, strălucind de bucurie:
- Văzut-ai, tată? Nu mai e nici un cui. Le-am scos pe toate !Acum usa e iarasi cum era
Tata-sau il privi
- Da, dar găurile?!?

Istorioara asta nu mi-a placut.
M-a intristat pentru ca tanarul a incercat sa se schimbe, s-a pocait, mai rar sau chiar inexistenti astfel de tineri, si totusi tatal i-a scos ochii cu gaurile.

Mi se pare nitel in contradictie cu invatatura ortodoxa, cu pilda fiului ratacitor si cu bucuria din cer pentru pacatosul care se intoarce.

Mi se pare trist, sa ierti dar totusi sa-i zici: bine bine, da las-o mai moale ca uite ce gauri ai lasat.

[adelina02]

se refera ca mai sunt si oameni care nu pot ierta(si inca foarte multi,care fac rau celor carora intr-adevar regreta greseala facuta) daca faci un rau cuiva,rana pe care i-ai provocat-o nu se poate vindeca in totalitate oricat ai incerca sa indrepti caci raul odata facut,rau ramane,bineinteles ca mai conteaza si fapta si persoanele ranite...sunt unele greseli care se pot ierta imediat dar sunt si unele care se iarta greu..sunt oameni care de felul lor tin dusmanie dar sunt si oameni sufletisti......eu una iert dar nu spun in fata acest lucru decat daca persoana respectiva regreta cu adevarat greseala

[glykys]

Laptele cel pentru Dumnezeu

Moise intalneste in desert un pastor. Petrece impreuna cu el intreaga zi, il ajuta sa-si mulga oile, iar la sfarsitul zilei il vede pe pastor ca toarna laptele cel mai gras intr-o strachina de lemn pe care o lasa pe o piatra turtita aflata la o oarecare distanta.
Moise il intreaba pentru ce a facut aceasta, iar pastorul ii raspunde:
- Acesta este laptele lui Dumnezeu.
Moise este nedumerit, asa ca ii cere sa-i explice. Atunci pastorul ii raspunde:
- Intotdeauna pun deoparte laptele cel mai bun, pe care-l aduc ca o jertfa lui Dumnezeu.
Moise, care este mult mai perspicace decat pastorul in credinta lui naiva, il intreaba:
- Si crezi ca Dumnezeu il bea?
- Da, raspunde pastorul, il bea.
Atunci Moise se simte indemnat sa-l lumineze pe sarmanul pastor si sa-i explice ca, intrucat Dumnezeu este o fiinta absolut spirituala, El nu bea lapte, insa pastorul este foarte convins ca Dumnezeu il bea, asa ca s-au certat putin pe tema asta, pana cand Moise ii propune pastorului sa se ascunda dupa niste tufisuri, pentru a vedea daca intr-adevar Dumnezeu vine si bea laptele.
In timp ce el se va duce in desert ca sa se roage, pastorul se ascunde, noaptea vine, iar in lumina lunii vede o vulpe mica furisandu-se prin desert; vulpea se uita in dreapta, apoi in stanga, dupa care se repede la strachina, lipaie tot laptele si dispare la loc in desert.
In dimineata urmatoare, Moise il gaseste pe pastor trist si descurajat.
- Cum a fost?!, il intreaba.
Pastorul ii raspunde:
- Ai avut dreptate, Dumnezeu este numai Duh si nu voieste laptele meu.
Moise este mirat ca pastorul este atat de abatut, ii spune, deci:
- Ar trebui sa fii fericit. Acum stii mai multe despre Dumnezeu decat stiai inainte.
- Asa este, raspunde acesta, numai ca singurul lucru pe care-l puteam face pentru a-mi exprima iubirea pentru El mi-a fost luat.
Moise pricepe. Se retrage in desert si se roaga fierbinte.
In plina noapte, el are o vedenie in care Dumnezeu i se arata spunandu-i:
- Moise, ai gresit. Este adevarat ca Eu sunt Duh. Cu toate acestea, am primit intotdeauna cu bucurie laptele pe care mi-l dadea pastorul acela, ca semn al iubirii lui pentru Mine; dar pentru ca sunt Duh, nu am trebuinta de lapte, asa ca-l imparteam cu acea vulpe micuta, careia ii place laptele atat de mult.

Povestea ochilor

A fost odata o oarba care se ura pe ea insasi din cauza ca era oarba.
Ea ura pe toata lumea, cu exceptia prietenului ei iubitor. El era
intotdeauna gata sa o ajute.

Intr-o zi ea i-a spus lui:
"Daca as putea sa vad lumea, eu m-as casatori cu tine."

Intr-o zi cineva i-a donat o pereche de ochi. Cand bandajele au fost
luate jos, ea a putut sa vada totul, inclusiv pe prietenul ei.

El a intrebat-o:
"Acuma ca tu poti vedea lumea, te casatoresti cu mine?"

Fata s-a uitat la el si a vazut ca el este orb. Numai vazand ochii
lui inchisi a socat-o. Ea nu se astepta la asta. Gandul ca trebuie sa
se uite la ochii lui inchisi toata viata ei a facut-o sa-l refuze.

Prietenul ei a plecat si a doua zi i-a scris o nota spunand:
"Sa ai grija de ochii tai, draga mea, pentru ca inainte sa fie ai tai,
au fost ai mei!"

Asa este si cu mintea omeneasca care lucreaza aproape intodeauna cand
starea noastra se schimba. Numai cativa dintre noi ne reamintim cum
viata noastra a fost inainte, si cine a fost alaturi de noi in cele
mai dureroase situatii.

[clementia]

[quote=silverstar;94525]Cutia cu iubire...


foarte frumos