Este rău râsul? Când și cât?

[Moroco]

35 de ani de la plecarea la
Domnul a lui Nicolae Steinhardt (1912- 30 martie 1989)
Cel mai rafinat și tonic autor creștin din istoria literaturii române. Un spirit capabil să țină (minte) un „Jurnal al fericirii” în bezna din miezul infernal al temnițelor comuniste, printre bătăi, batjocuri și torturi.
Întâlnirea celei mai înalte culturi umaniste cu profunzimea abisală a Evangheliei lui Hristos a rodit abundent în viața și opera celui devenit „monahul de la Rohia”.
Aceasta din urmă a avut șansa, începând cu anul 2000, să-și întâlnească editorul, exegetul și promotorul ideal în distinsa persoană a domnului George Ardeleanu, conferențiar al Facultății de Litere din București, cel căruia i se datorează în cea mai înaltă măsură editarea și publicarea ei integrală la editura „Polirom” în nu mai puțin de 22 de volume.
Absența lui Nicolae Steinhardt din programele școlare parazitate de inutil, neglijarea studierii atente a operei sale în mediile teologice, are consecințe ce se traduc, printre altele, în știri care ne afectează emoțional în fiecare zi.
Cui i-ar putea dăuna gânduri inspirate de adevăr precum acestea:
Cine stie că libertatea e bunul suprem înțelege ce poate însemna creștinismul.
Mai întâi Hristos chiar stă la uşă şi bate; e discret. Are încredere în oameni, nu-i bănuitor. Încrederea e prima calitate a boierului şi cavalerului, bănuiala fiind, dimpotrivă, trăsătura fundamentală a şmecherului.
Mai departe. Hristos iartă uşor şi pe deplin. Şmecherul nu iartă niciodată, ori dacă se înduplecă (fără ca să ierte), o face greu, în silă, cu ţârâita. Pe când Domnul: „Nici eu nu te osândesc. Mergi şi nu mai păcătui."
Nici eu nu te osândesc...
E oricând gata să vină în ajutor, atâta aşteaptă. Îi e milă.
Situaţia de creştin e tot una cu statutul de aristocrat.
De ce? Pentru că îşi are temeiul în cele mai „seniorale" însuşiri: libertatea şi încrederea (credinţa).
Ce este nobilul? Mai presus de orice un om liber.

Claritatea (discernerea) și nebulozitatea morală (ticăloșia sofisticată)
Perfid construita și nervos promovata nebulozitate morală (opusul dezirabilei clarități, acuzate că ar fi o „armă”) denunță nu doar complicitatea sofisticată cu totalitarismul de secol XXI, ci mai ales absența unui caracter diferit de cel infestat de vocația pervertirii adevărului în favoarea acreditării minciunii manipulatoare.
Ce dacă realitatea te contrazice. „Cu atât mai rău pentru ea”, vine răspunsul cinic al cripto-ideologilor travestiți în oameni cumsecade și „neutri” față de oroare, război și crimă, în oameni „fini”, preocupați de epistemologie, dar, în timpul liber, și de imaginara „eviscerare” din interior a Bisericii, de „protejarea” ei atentă de realitate. Izolarea, sedarea și instrumentalizarea ei rămâne visul lor recurent, recent inspirat de cel mai grav exemplu de falsificare a realității și a creștinismului însuși (care nu sanctifică războiul de niciun fel).
Nebulozitatea morală construită sofistic vizează în realitate diluarea și neutralizarea răului, pentru a-l face conjunctural explicabil, acceptabil, pasabil. Din varii rațiuni mereu subiective: amoralism, arivism cronic, înregimentare mercenară, afinități și amiciții dispuse să scuze orice mârșăvie, colaborare zeloasă cu demonii subteranei totalitarismului mai vechi sau mai nou - act odios perfect opus „clarității morale”, accesibilă omului onest și deplin liber care, desigur, nu face din ea un subiect de paradă a mândriei de a fi astfel, nu altfel.
Denigrarea vicleană a discernământului, sub masca luptei cu „purismul moral”, pe care nu-l invocă niciun creștin real și care nu are nicio legătură cu claritatea judecății ca raționament prin care avem datoria să distingem răul de bine, această ponegrire a discernerii între minciună și adevăr e una dintre limitele ultime ale josniciei. Cu cât mai sofisticată, cu atât mai detestabilă.
Sofisticarea ca strategie manipulatoare este legată, în contextul tragic al ultimilor ani, nu de vreun rafinament moral, ci de sofistica practicată cu scopul deturnării atenției, relativizării ororii și siluirii adevărului care strigă la cer. Sofisticarea ca ticăloșie.
Strategia pulverizării cu cerneală. Sepia nu este însă ticăloasă, întrucât ea nu vânează granturi, sinecuri, scaune înalte pe viață, nu slujește mercenar Răul, dându-și aere savante. Orice vietate, oricât de dizgrațioasă, e inocentă. Hidoșenia reală și infernul însuși le aparțin, se pare, celor cu conștiința morală autosuspendată și sufletul vândut celui care oferă orice în schimbul trădării Adevărului ca persoană, adică a lui Hristos Însuși.
Cu toate acestea, pentru noi toți, în absența încremenirii dorite și migălos „lucrate” de diavol, rămâne deschisă calea onorabilă a declicului noetic, a întoarcerii, a re-cunoașterii adevărului, la capătul căreia ne întâmpină Cel care se bucură de revenirea „acasă” a oricui „era mort şi a înviat, era pierdut şi s-a aflat (pe sine)”.

Credința în Învierea lui Hristos și bucuria ei se revarsă ca un val uriaș, mult dincolo de stăvilarul șubred al calendarului.
Chiar azi, 31 martie, cei mai mulți creștini din lume se împărtășesc de bucuria sărbătorii Învierii, rostind:
Hristos a înviat!
Firescul credinței, speranței și dragostei ne îndeamnă pe toți să răspundem fratern:
Adevărat a înviat!

Raspunsul cinstit-corect nu este unul diplomatictactic, politicaly corect ci este unul adevarat intru adevarul duhovnicesc mantuitor: ”Va pripiti domnilor ”frati” prea grabiti pe sfinvers, anul asta inca n-a inviat. Mai e cale lunga de rugat, postit, privegheat si curatit de ingamfari deznadajduitoare erectice si pagane. Domnul o sa invie, daruind ca sa dobandim, la vreme, numai dupa cum este scris in scripturi si nu asa aiurea...” de parca nu le-ar fi deajuns ca ne-au shutit 13 zile din calendar smintind pomenitrea sfintilor, ”...cam cum ar vrea sa minta si sa schimbe unii foarte foarte... importanti, ce se alege numai intre ei si imparte facandu-si parte ca sa vreau sa vrem sa vrem si noi asa ca ei, uneltististii deznadejdii ingafate... mari beroi de benzi desenate, ”geniali” erectici... rupti ce robdesc din sine...” nu dam nume, cei de fata se exclud ca sa nu provocam certuri si razbunari pripite si inutile ca-n noaptea hughenetotilor.

[Moroco]

Bună dimineața! Mă gândeam azi la o cafea: de ce ne miră faptul că un candidat la Primăria Capitalei a încasat lunar peste 20.000 euro ca angajat la Stat? El este doar unul dintre fericiții reprezentanți ai aristocrației bugetare!El știe, el poate, el merită, el primește. Tu, eu, noi? Niciodată.
Pentru ca nomenclatura PSD-PNL să prospere neîncetat, datoria publică a crescut vertiginos. Ne împrumutăm scump iar banii se duc pe salarii, pensii, sporuri, prime, indemnizații și, iarăși, dobânzi. Oligarhia se întărește iar democrația slăbește.
Satele odinioară vii și înfloritoare au ajuns astăzi pustiite, sărace și fără copii. Se nasc mai mulți prunci în străinătate decât în România.
Pensiile speciale au rămas neatinse iar posturile guvernamentale sunt ocupate de nesătula clientelă a Partidului Comasat Român. Avem sute de secretari și subsecretari prin ministere. S-au angajat mii de prieteni, cunoștințe sau amante.
Nu se mai nasc copii, dar permitem schimbarea de sex și — prin ideologia de gen — redefinim familia, îndoctrinăm școlarii, distrugând — astfel — neamul. Viitorul nu sună deloc bine.
Inflația raportată pe malul Dâmboviței este cea mai mare din Uniunea Europeană. Firmele se închid cu zecile de mii iar cheltuielile aparatului birocratic-administrativ depășesc încasările făcute de Ministerul Finanțelor.
Sub presiunea importurilor ieftine din afara UE, fermierii români dau faliment. Antreprenorii sunt obligați să facă plăți la negru.
Dacă te opui acestei stări de fapt, ești etichetat drept extremist și anti-european. Dacă visezi să oferi copiilor tăi lapte de bălțată românească, suferi de pășunism. Când întrebi prin magazine de cartofi cu origini făgărășene, ești un naționalist incurabil. Dacă susții viața, iar nu cultura morții, vei fi tratat drept fundamentalist.
În timp ce gâlceava intelectualilor creștini se întețea pe tema datei Paștelui, baronii PSD-PNL ungeau mecanismele de consolidare a puterii feudale. De la vlădică până la opincă, toți trebuie să se plece-n fața fanarioților.
Capturarea Statului român sub hegemonia PSD-PNL se face în disprețul total al Constituției.
Controlul exercitat discreționar asupra comunitățile locale e total: primari realeși dintr-un singur tur, controlați de președinții Consiliilor județene și complet dezinteresați de-o reală modernizare a României.
Oameni care au trântit Referendumul pentru familie se îngrămădesc să facă poze de campanie prin mănăstiri, biserici sau chiar în capela Parlamentului.
Presa e cumpărată iar anumiți demnitari cer eliminarea TikTok sau cenzurarea altor voci disidente din alte platforme de socializare.
La instigarea sfidătoare a faraonului lui Klaus Werner Iohannis, Partidul Comasat Român calcă-n picioare litera și spiritul Constituției naționale care tâlcuiește suveranitatea poporului prin participarea cetățenilor la alegeri libere, corecte și periodice.
Regimul oligarhic netezește drumul spre tiranie.
Votul de protest la adresa PNL-PSD mi se pare esențial, atât la alegerile locale, cât și la europarlamentare.
În 22 decembrie 1989, mii de compatrioți au fost răniți și uciși pentru ca-n România să existe alegeri democratice, dar și un regim constituțional care slujește norodul, nu tagma jefuitorilor.
Ca cetățean, mă simt obligat să reacționez și, de aceea, voi susține toate vocile conservatoare sau creștin-democrate, patriotice sau naționaliste, care propun reconstrucția României prin schimbări structurale: de la reforma teritorial-administrativă până la diminuarea risipei și suprimarea sinecurilor din administrația centrală.
Nu voi vota niciodată USR sau Renew Europe.
Voi sprijini — dimpotrivă — echipa conservatorilor care se pregătesc să meargă la Bruxelles — mai precis lista care-l va include pe Cristian Terhes. Voi susține-n țară candidații independenți, reprezentanți AUR, candidați ai Partidului Conservator Național Român, dar și oameni faini de la Alternativa Dreaptă, ex-PMP sau fostul PNȚ. Îmi plac oameni precum Timotei Onoriu, Cornel Petrișor, Maria Georgiana Teodorescu, Mara Nicolescu ori Stefan Oprea.
Evident, nu există soluții perfecte sau liste imaculate. Comentatorii imaculați care strâmbă din nas la George Simion și Claudiu Târziu n-au produs niciodată o alternativă politică credibilă. Dimpotrivă: s-au compromis prin elogii aduse ciumei roșii, regimurilor cleptocratice sau doamnei Elena Udrea, acum aflată-n pușcărie.
Repet: e imperativ să sancționăm triada răului Iohannis-Ciucă-Ciolacu și să trimitem cât mai mulți soldați ai libertății alături de conservatorii europeni din Spania, Italia, Polonia sau Portugalia.
Mamelucii aprobați de Comisia Europeană vor primi o lecție usturătoare la urne.
Ei sunt vinovați de catastrofa socială care șterge trecutul, pustiește prezentul și îngroapă viitorul țării noastre.
Anul 2024 este momentul revanșei noastre. Așa să ne ajute Dumnezeu!

Io stiu cu cine o sa aleg. As alege cu doamna Elena Gabriela, cea mai serioasa si curajoasa fata care a invins sistemul paralel oricat o folosesc unii sau altii compromisi ce se compromit haituind-o impreuna cu sistemul vrand sa se elucubreze trufind cu osandiri penibile la adresa ei. Pacat ca-i in puscarie pe nedrept ca cu ea as alege! Asa ma rezum la cei ce o respecta, mai ales ca a urmat teologia la fel cu domnul Voiculescu. Astia macar au cautat pe Dumnezeu si-L respecta oricat ar fi fost de securistoizi privilegiati.

[Moroco]

Mai întâi spunem că dracul nu e atât de negru.
Apoi îl tolerăm, deși numele său e legiune.
Mai târziu, îl legalizăm.
Spre final, îl promovăm.
La sfârșit, îl celebrăm și îi persecutăm pe cei care spun răului rău.*
*orice asemănarea cu realitatea înconjurătoare e strict întâmplătoare.

Nici prin cap nu-mi trece ca poate, nu stiu, insa poate, cine stie, poate ca si de mine e vorba. Aaaa, scrie clar fratele ca nu e vorba de mine, ci e vorba de dracul si de erectici, de occidentali, ce bine. M-am linistit ca ma speriasem putin la astfel de vorbe acuzatoare dar daca e vorba doar de dracul si de occidentul care-l celebreaza atunci sa punem mana de la mana si sa ne unim fortele ca sa-i distrugem sufletul comertului la dracul si sa-l inchinam cu deasila lui Dumnezeu! Daca nu vrea atunci macar sa-l dam afara din tara ca a pus mana pe castelul Bran si vrea mereu Transilvania s-o dea la erectici si noaptea ne suge sangele poporului ortodox. Da' daca totusi si de mine e vorba atunci cand autorul se foloseste de expresia, porecla, diminutivul: dracu'? Noa atuncea-i bai mare... daca si io fac la fel... ca toti dracii si ca toti erecticii. Inseamna ca m-o insultat si asta nu-i frumos. Sau o fi vrut sa ma curete si sa ma-ndrepte? Atunci il iert si-l cred frate bun. Da daca nu-i? Ca asta o studiat in occident. Daca-i face jocurile? Pai dracul are multe nume, nu doar legiune, ca asta voine de la romani, de la cezari, de la armata cezarilor, soldatii formau nu o regiune ci o legiune, nu ca nu putea zice litera r ci era vorba de legea cezarului, erau mercenari angajati ca sa implementeze legea cezarului ales in mod foarte demoncratic... deci era legea poporului majoritar cum ar veni. Rezulta de aici ca fratele il numeste dracu fix pe popor. In concluzie, in urma analizei textului rezulta ca n-ai voie sa legalizezi poporul si sa-l celebrezi decat pe stapanii de sclavi care-i spun poporului raul si-i spun raului rau, iar acestia sunt bogatii. Deci e clar ca fratele e cam ocidentalizat cu mintea si lucreaza in el duhul rau politicianist fara ca el sa aiba habar!

Deci trezeste-te frate ca mai mult slujesti duhul rau decat ne pazesti de occidentul care-l serbeaza si-l promoveaza pe toate canalele vrand sa ne sileasca sa facem la fel, sa nu cumva sa-l discriminam. Si au dreptate ca discriminandu-l pe dracul defapt pe noi poporul ne discriminam. Deci legea trebuie sa fie aceiasi pentru toti si trebuie si dracul sa se supuna si el la fel ca noi insa trebuie sa aiba si el aceleasi libertati cu noi... caci legea e aceiasi pentru toti. Dar e vorba de legea cezarilor ca pe regi i-au alungat sa se introneze ei fiindca n-am dreptul sa aleg decat pe aia din lista lor, deci e legea lor asa ca sa se spele cu ea pe cap ca numai legea Domnului e sfanta, restul legilor sunt legile lumii in favoarea ei si a celor pe care-i privilegieaza ea.

Asa ca... trebuie sa avem grija ce scriem ca se poate interpreta si vin baietii, legiunea, si te ia... ca cica nu le-ai respectat legea... adica te ia si iti cer sa te inchini cezarului, un fel de sfant doar ca nu e sfant ci e un fel de Dracula vopsit si travestit in zeu, ce te sileste sa-l iei de sfantul suprem si sa-i respecti legile. Daca nu vrei sa i te inchini te omoara sau te baga la puscarie pe termen lung asa ca altii, se vede pe la vecini si pana departe, asa e in toate demoncratiile si regatele... de au scos textul "capul ce se pleaca sabia nu-l taie" ca sa te faca sa accepti mai usor sa te faci tradator.

La final, avem o tara si o lume de tradatori.

-Da io nu tradez.
-Oare? Te-ai cercetat? Ce faci, cu ce te ocupi? Cui te inchini? Pe cine vrei sa inchini si cui vrei sa-i inchini cu deasila cu idoli cu tot? Iar idolii sunt de piatra si lemne si sunt roboti programati... ai tu putere sa faci minuni si sa apleci astfel de statui si de roboti invincibili sau doar te lauzi? Iar daca nu esti trimis si doar te lauzi... atunci inseamna ca ma pacalesti. Defapt esti plin de idoli si-mi ceri mie sa distrug idolii altora ca sa ai tu mai multi adepti? Mie-mi ajunge sa-mi lepad idolii mei, asa ca fiecare sa-si lepede idolii si prorpii draci si sa-i lase pe altii sa slujeasca cui vor. Insa fratele are dreptate. Trebuie sa nu-i persecutam pe cei ce spun raului rau caci si ei au tot dreptul sa-si distruga idolii si sa se lase de partimi, de pacatul ce se da sfant... si daca pacatul e sfant... atunci te-a invins caci ii slujesti mai bine ca lui Dumnezeu ca sfantul Dumnezeu nu vrea sa pacatuiesti in timp ce sfantul pacat te lasa si sa pacatuiesti deci ce sfant o sa alegi? Pai o sa alegi asa ca-n averica... legea pacatului ca-i buna pentru popor si se fac bani negrii pentru zile albe.

Deci ii greu cand e vorba sa deslusim cam cui ne inchinam si ca nu e frumos sa fim inchinatori de idoli luptandu-ne sa inchinam pe unii si pe altii la ce vrea muschii mei.

De acolo se vede intelepciunea ta, din faptele de inchinare, cui i te inchini, si de acolo se vede prostia ta, din faptele cui vrei sa inchini pe altii ca toti cei ce vor sa se laude ca au inchinat lorusi pe cei ce pana atunci se inchinau numai lui Dumnezeu. Dumnezeul cui? A cui Dumnezeu va inchinati voi? Cine e si ce a facut omul acela sau sfantul acela sau duhul acela pe care il numiti voi sfant? Cum il cheama? Cine este? Ce este?

Ia hai sa ne lamurim? Dar poate ca va e rusine sau credeti ca e de ras... Stiu, va e frica. Da... deci cine este cel de care va este cel mai frica? Cine este, ce este, cum v-a amenintat ca sa-l credeti si sa-l ascultati ca sa-i faceti treaba, sa-i ziceti tata sau stapan sau sef suprem?

Deci iata asta-i problema... A cui este Dumnezeu, adevaratul Dumnezeu?.. caruia ar fi de dorit sa ne inchinam si noi... toti dracii?.. adica poporul majoritar aparat de legiunea cezarilor?

Raspunsul prieteni ii vanare de vant, raspunsu-i vanare de vant caci suntem fricosi si lasi... iar sfintii in zilele noastrea sunt foarte putini.

Deci Dumnezeul carui sfant e adevartul Dumnezeu care ne poate darui fericirea vesnica?
Cine este inteleptul care ma poate face sa ma inchin cuiva si mai ales cine ma poate face sa ma inchin adevaratului Dumnezeu ca sa-i dau slava fara suparare?

[Moroco]

Datorită noilor oportunități de a recicla cenușa jumulitei păsări Phoenix și a unor decizii prometeice cu urmări majore asupra bătrânului continent, acesta va fi schimbat curând și radical la față,
progresismul va primi ultima, fatala lovitură, conservatorismul de tarabă va triumfa la propriul său stand,
fluviile și râurile europene se vor schimba în lapte, iar de la Bruxelles va începe să curgă abundent miere spre o Românie încântată de sine, sabotată de alții, insuficient suverană, dar suveranistă.
„Arama sunătoare” concurează acerb cu „chimvalul răsunător”.

Iar se fura focul din cer ca sa-L arunce Hristos asupra lumii?

Hybris-ul ecleziastic,
opusul discernământului, al smereniei și modestiei, atunci când se manifestă punctual și concret, e mai periculos pentru subiecții lui, dar și pentru comunitate, decât orice exces omenesc consumat în afara sferei oficiale de reprezentativitate.
Vizionarea sa dezvăluie figurile unor ștabi din vremuri încă neapuse, înțepeniți în nelimitata satisfacție de sine, în aroganța despre care chiar predică uneori în excelentă cunoștință de cauză, în certitudinea infailibilității care bate camaraderește pe umăr, lăfăiți în convingerea fără fisură că realitatea merită sfidată și că totul li se cuvine.
Inclusiv celebrarea relaxată și opulentă a „speciei poeziei lirice în care se exprimă elogiul, entuziasmul sau admirația față de persoane, de fapte eroice, idealuri etc.”
Din păcate, nu „în metru antic”.

La cati beroi de carton si de benzi desenate au aparut dupa ploaie ca ciupercile, toti saraci si cinstiti ca idolul iliescu, ce mai conteaza niste politicieni mari poeti ratati care stiu versurile si le citeaza pentru a fi alesi uitand sa le inteleaga.

Versuri Criticilor mei - Mihai Eminescu

Multe flori sunt, dar puţine
Rod în lume o să poarte,
Toate bat la poarta vieţii,
Dar se scutur multe moarte.

E uşor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Înşirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune.

Dar când inima-ţi frământă
Doruri vii şi patimi multe,
Ş-a lor glasuri a ta minte
Stă pe toate să le-asculte,.

Ca şi flori în poarta vieţii
Bat la porţile gândirii,

Toate cer intrare-n lume,
Cer veştmintele vorbirii.

Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-ţi viaţă,
Unde ai judecătorii,
Ne'nduraţii ochi de gheaţă?.

Ah! atuncea ţi se pare
Că pe cap îţi cade cerul:
Unde vei găsi cuvântul
Ce exprimă adevărul?.

Critici voi, cu flori deşerte,
Care roade n-aţi adus -
E uşor a scrie versuri
Când nimic nu ai de spus.

Deci nu e recomandabil sa va hraniti inima cu minciunile mitomanilor ca sa nu cumva sa vi se perverteasca pofta sufletului spre ipocriti.

[Moroco]

Există întâlniri devoratoare, parazitare, cărora le supraviețuiești îngreunat, împuținat, sleit. Ele sunt inevitabil frecvente.
Există și întâlniri care te întremează, te întregesc, te îmblânzesc și onorează prin dialogul cu oamenii întâlniți, din mijlocul cărora pleci doar constrâns de programul fixat și cu speranța revederii.
O asemenea din urmă întâlnire a avut loc recent la Arad, în cadrul programului de evenimente intitulat „Credință și mărturisire”, onorabil proiect derulat la inițiativa Consiliului Județean, prin Centrul său Cultural, în parteneriat cu Arhiepiscopia Aradului și Facultatea de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea”.
Generoasa invitație transmisă de un ierarh cu calitatea umană, experiența eclezială și anvergura morală ale Înaltpreasfințitului Timotei, cel care arhipăstorește cu blândețe, rafinat tact și adânc discernământ eparhia Aradului de patru decenii, este onorantă prin excelență.
Gradul real de încreștinare, valoarea umană și înțelepciunea unui ierarh/ slujitor al Bisericii răzbat în primul rând din modestia netrucată a vieții personale, din ierarhia sa lăuntrică în care gândurile, cuvintele și gesturile sunt natural la locul lor, dar și din calitatea alegerii colaboratorilor apropiați: oameni buni (inclusiv profesional) și onești, oameni cuviincioși și bine educați, capabili să-și împlinească misiunile multiple cu delicatețe și pragmatism. Oameni după asemănarea celui ce i-a creditat.
Le mulțumesc cu recunoștință și pe această cale, pentru memorabila întâlnire arădeană din jurul temei „Creștinismul și Biserica azi - realism, claritate, fidelitate”, Părintelui Patriarh, Arhiepiscopului Timotei, Părintelui Decan Cristinel Ioja, ultrarafinat și realist teolog, Părintelui consilier cultural Iustin Popovici și, chiar dacă pare, deloc în ultimul rând, Părintelui arhidiacon Bogdan Noghiu, un om de o rară delicatețe sufletească și eficacitate în împlinirea simultană a binelui pentru Biserică și pentru comunitatea arădeană extra-bisericească.
Aradul nu doar a fost, ci a și redevenit în ultimul răstimp, datorită oamenilor pricepuți și implicați care au grijă de el atât în plan administrativ-cetățenesc, cât și bisericesc, un oraș din care îți pare rău când pleci. Mai ales când te gândești, eventual, la orașul în care trebuie să te întorci.

Adevaratele intalniri sunt cele din interior cu cei drepti care se pleaca doar lui Dumnezeu caci orice a-plecat la altii se poate socoti o tradare a iubirii.

Smerenia presupune „tăierea voii”, nu exacerbarea ei strivitoare.
Ne-voința personală, favorabilă voinței lui Dumnezeu care știe inevitabil mai multe decât noi despre bine și rău, despre ce ne salvează și ce ne (poate) distruge pe calea libertății care rămâne intactă.
Am putea totuși accepta și urma un îndemn menit să ne întoarcă de lângă prăpastie, fără să-L bombănim prea mult pe Cel care ni-l dă.
El Însuși, ca om, ca Fiu, s-a smerit, a ascultat, s-a supus Părintelui Său. Tot El, ca Dumnezeu, n-a ezitat să le spele ucenicilor Săi picioarele, nu chiar curate, pentru a le oferi practic o lecție memorabilă de smerenie. Predată și ajunsă până la noi.
Nu ne spetim însă cu învățătura, nu prea ne place „cartea” și mai ales această lecție.
Smerenia deplină conduce la cruce și la purtarea ei. Dar nu spre nicăieri sau spre un zid la piciorul căruia vom sfârși îngropați în neant.
Crucea (vieții) are un sens.
Sensul întrupat a acceptat liber răstignirea pe crucea unde moartea a fost înghițită de Viață.
Întrucât crucea, răstignirea și moartea sfârșesc în Înviere.
Smerenia e tăcută.

Nemultumirea de Dumnezeu desi se ascunde si tace pana la mutenie duce pe toti cu vorba in ispita ca un limbut fara putinta de a se linisti tot creind dezbinari si ziduri de despartire si generand paravane dupa care sa-si poata ascunda adevarata fire, aia rea care cica doar glumeste si se joaca... se joaca cu focul ca nebuna aia care tot scoate cate 10 negrii mititei dintr-o data... si-i aduna ca apoi sa-i trimita in lume unde sa se risipeasca band si cantand: 10 negri mititei s-au dus in plin post pascal sa mance oua, unul a mancat si gainile, l-a luat baietii cu ochi albestrii si-au ramas doar noua, 9 negri mititei sau dus la sala, s-au tot antrenat vrand sa strige "Pooot", unul si-a scapat haltera pe picior sau pe coloana si-au ramas doar opt, 8 negrii mititei au baut ca AndriPopa sange cu lapte in concerte la pasarea Colibri si la Ada Milea, unul s-a facut vacar, cawboi cum ar veni, s-a suit pe Harley Davidson si s-a carat dupa Cargo, si-au ramas doar sapte, 7 negri mititei si-au zidit case, de tot felul, unul s-a facut Manole, mare mester, si-au ramas doar sase, stiti ce s-a-ntamplat, 6 negri mittei au mers la lupte de cocosi si-au intrat in clinci, unul prins in cleste a uitat sa bata de 3 ori in podea si-au ramas doar cinci, 5 negri mititei s-au dus la teatru... de papusi, unul s-a facut actor de standup comedy pe post de sharpele-broscoi Kermit si scrofitza Miss Pegy si-au ramas doar patru, 4 negri mititei s-au urcat in tei pupuind ca pupaza lui creanga vrand sa adune toate florile lui Eminescu pentru ceai, unul s-a indragostit si el de Veronica Micle fiind asa drogat si-au ramas doar trei, 3 negri mititei s-au dus in munti sa se faca calugari, asa ca niste oi... intre lupi, unul s-a facut cioban si-au ramas doar doi, 2 negri mititei s-au dus la razboi si au tras cu tunul, cu orice arma din dotarea armatei, unul din ei s-a facut bucatar la popota, ca i-a placut sa traga cu chiulul si-a ramas doar unul. Un negru mititel s-a-nsurat c-o "fata" si-mpreuna iar au mancat oua dar nu in post ci de Pasti, friptura si drob de Miel cu salata de boeuf, icre si maioneze, prajituri cu frisca, bere, wisky, inghetata si... si... nebuna i-a facut 10 dintr-o data. Zece negri mititei...

Citat de la un alt frate crestin-ortodox uns cu toate piliozoofiliile...
„Când copilul tău va câștiga primii bani pentru o înghețată, procedează în felul următor: Înainte de a gusta înghețata, ia-o din mâna lui și mușcă 20% din ea.
În timp ce copilul va mormăi, exprimându-și uimirea, mai mușcă 30%.
Apoi dă-i restul de înghețată și explică-i că așa face statul cu toți banii pe care îi câștigă fiecare cetățean de rând. Că astfel se va întâmpla și cu fiecare înghețată pe care și-o va cumpăra. Și că mărimea mușcăturii poate fi redusă, dacă cel care mușcă va fi apucat de mână și i se va cere să explice de ce mușcă exact atât.”
Margaret Thatcher


Ești media conversațiilor pe care le porți cu cei cinci oameni importanți din viața ta. Alege un mentor nu după frumusețea discursului, ci după conduita vieții. Pleacă dintre oamenii care-ți taie mereu elanul.
Prieteniile durabile sunt puține și se cuvin îngrijite precum măslinii-n miez de iarnă. Mulți se vor folosi de carisma, energia sau renumele tău, fără să-ți întoarcă favorul. Când dai din propriul buzunar, să ai zero așteptări de la ceilalți. Când primești cadouri, fii pregătit să încasezi și reproșuri.
Dacă ai rezultate deosebite, așteaptă-te să trezești gelozia trântorilor. Când te rogi, fii sigur că lumea te va socoti nebun.
Fii blând cu slăbiciunile omenești și mereu încurajator cu cei tineri sau șovăielnici.
Confruntă-ți adversarul, știind că rostești adevărul. Învelește cuvintele dreptății într-o mănușă a dragostei arătată deja pe Golgota de însuși Hristos.


A avut o minte strălucitoare și, mai ales, o inimă de român: Ilie Șerbănescu, de profesie dascăl, a spart consensul elitei locale, îndrăznind să apere capitalul autohton și interesul național. A fost ministrul Reformei în perioada post-comunistă și, toată viața, și-a dorit să-i vadă pe conaționalii săi mai bogați.
Ani de zile, i-am citit editorialele pentru a înțelege mai bine procesele macro-economice din țara noastră. Ne-am și întâlnit de câteva ori, în anumite studiouri TV, și m-a impresionat eleganța și decența unui profesor universitar de modă veche.
Poate nu m-am lăsat mereu convins de argumentele domniei sale, dar mereu am avut senzația că ascult o voce a libertății. M-a bucurat să aflu, recent, că domnul Ilie Șerbanescu era și un om credincios.
Dumnezeu să-l odihnească-n pace!

Sincere condoleante tuturor celor care l-au iubit pe marele patriot, pe fratele nostru intru Hristos, pe stimabilul domn Ilie Șerbanescu, marele analist politic si economic. El ne-a zis clar ca deja suntem o colonie doar ca nu vrem sa recunoastem. Zicea mereu ca altii ne pun presedintele si primul ministru, bancile, multinationalele si ambasadorii, respectiv serviciile secrete din interpol lucrand in mare secret... fireste ca doar pentru interesele noastre.

[cozia]

În prealabil postat de Moroco

Sincere condoleante tuturor celor care l-au iubit pe marele patriot, pe fratele nostru intru Hristos, pe stimabilul domn Ilie Șerbanescu, marele analist politic si economic. El ne-a zis clar ca deja suntem o colonie doar ca nu vrem sa recunoastem. Zicea mereu ca altii ne pun presedintele si primul ministru, bancile, multinationalele si ambasadorii, respectiv serviciile secrete din interpol lucrand in mare secret... fireste ca doar pentru interesele noastre.

In memoriam:
https://www.youtube.com/watch?v=HE6pYJpCA2g
Ilie Șerbănescu (Gazda, in schimb, nu are o zi prea buna, debiteaza prostii)
Dumnezeu sa-l odihneasca!

[Moroco]

„Ce ne aduce o înfrângere? O imagine mai exactă despre noi înşine.”
Emil Cioran, Caiete (născut în ziua de 8 aprilie 1911)
Perceput deformat și reducționist - de cei ce nu l-au citit deloc sau doar superficial - ca ateu sau antihristic, în mintea și sufletul lui Emil Cioran s-au purtat unele dintre cele mai atroce lupte din secolul XX între diavolul acuzator și Dumnezeul izbăvitor.
Dumnezeu e urmărit asiduu, cu fascinația îndârjită a unui Iov, dar și cu scepticismul revărsat printre „mărturisiri și anateme” de autorul unor cărți care zguduie și convertesc la o luciditate ce tânjește după credință, la o tonică autoironie care dizolvă egolatria, la necesara, până la urmă, despărțire de filosofie, devenită inutilă în fața prăpastiei existențiale spre care ne împinge proasta folosire a libertății, încremenirea în păcat, perseverarea trufașă în eroare sau îndoiala corozivă.
Neputința aderării la Sens a fost crucea pe care s-a zbătut sufletul autorului „Căderii în timp”, „Amurgului gândurilor” sau al „Silogismelor amărăciunii”.
Deși a înțeles bine „păcatul originar”, în absența căruia nimic nu poate explica Istoria.
Cearta și lupta înfierbântată cu Dumnezeul cel viu, împotriva căruia omul s-a răzvrătit de la început, deși nefirești, s-au dovedit și se dovedesc oricând preferabile transformării Lui oțioase și odioase într-un zeu domestic cu care te pui bine duminical sau, mult mai grav, folosirii Lui obraznic sacrilege în cruciade dedicate ipocrit bunului-simț și în campanii animate de minciună, toate menite parvenirii de orice

Parca avea nume predestinat: Cioran, Coran, Cioroianu... minti geniale care s-au revoltat pe sperietoarele de ciori puse de om prin lanul de grau si de porumb si au aruncat vina pe Dumnezeu, mai nou dotate cu celule fotovoltaice, baterie reincarcabila si sirena wuau-wuau. E groaznic sa te lasi auto-speriat si auto-ingrozit de slujitorii idolilor minciunii si desfranarii autoexilandu-te la Paris pe post de student etern si de acolo sa le dai dreptate hotilor ca prostul cerand o dovada sa crezi. Pana la urma insa a biruit coshmarul fariseilor cersetori de semne si minuni ca sa creada, a reusit sa iasa din Longhorn, asa cum se numea unul din sistemele de operare Windows, scrise in red cod basic denumite asa pentru uz intern.

citat de la alt frate crestin-ortodox care citeaza...

Geniul se poate forma în liniştea bibliotecilor, dar tăria de caracter e rezultatul unei vieţi trăite pe nicovala suferinţei.
- Richard Wurmbrand

Din aceste doua exemple rezulta clar ca se poate face schimbarea!.. in bine... pana la urma. Trebuie doar rabdare si perseverenta.

[Moroco]

În prealabil postat de cozia

In memoriam:
https://www.youtube.com/watch?v=HE6pYJpCA2g
Ilie Șerbănescu (Gazda, in schimb, nu are o zi prea buna, debiteaza prostii)
Dumnezeu sa-l odihneasca!

O mostra de analiza politico-economica foarte corecta.
(D-le Cozia, mersi ca mi-ai dat atentie.)

[Moroco]

„Ne dorim foarte tare ca oamenii să trateze creștinismul ca pe un mijloc; e de preferat, firește, să-l folosească drept mijloc pentru propriile lor avantaje personale, dar, dacă asta nu se poate, merge și ca mijloc pentru orice altceva - chiar și pentru dreptatea socială.
Ce urmărim e ca omul să înceapă prin a prețui dreptatea socială fiindcă așa-i cere Dușmanul, pentru ca apoi să-l aducem în situația de a cultiva creștinismul în vederea dreptății sociale.
Nu uita că Dușmanul nu permite să fie folosit ca simplu instrument.”
Mic fragment dintr-o „scrisoare a unui diavol bătrân către unul mai tânăr” (C.S. Lewis)

„Dușmanul”, pentru bătrânul diavol, este, desigur, Dumnezeu.
Puternica dorință a diavolului, care dorește ca oamenii să se folosească fără scrupule de creștinism pentru atingerea scopurilor personale, transformându-l într-o unealtă pe calea parvenirii (politice), este și azi la fel de puternic satisfăcută.
Invocarea lui Iisus cel înviat în contexte pe care Iisus însuși le-ar fi evitat cu grijă, întrucât El nu a venit în lume să peroreze politicianist despre vreo epocă de lapte și miere, cu atât mai puțin de aur, ci „ca să mântuiască pe cei păcătoși”, este doar o mostră de demagogie cu iz „creștin” savurată și ea de diavol.
Creștinismul invită exclusiv la schimbare lăuntrică, Hristos Cel din Evanghelii proclamând harul, iertarea și libertatea, nu la revoluții și cruciade politice, posibile doar prin sedarea, nu prin trezirea oamenilor.

Adica in loc sa ne socotim pe noi insine dushmani ai poporului Domnului ne erijam prin mandrie si parvenim la putere si-L socotim pe El dushmanul ”poporului” a carui casta aleasa am fost alesi noi insine prin jocuri de culise si prin viclenii oculte si uneltiri filanlizate cu decizii nedrepte luate la masa ”verde”, lista de ales o facem noi, voi doar raspundeti in locul nostru.

Bineinteles ca Domnul ne-a invatat rabdarea pentru iesirea din chinurile vesnice pe cand baietii ne umple capul cu dorinta realizarii utopiei aici cand nimeni nu mai are nimic de rabdat... si iata abea atunci se realizeaza cat de importanta e femeia si abea atunci incepe omul sa-L binecuvinteze pe Creatorul ei si pe Mantuitorul nostru in Duhul perfectiunilor rabdarii.

Dacă populația Turciei crește vertiginos, România se află-n pragul unui colaps demografic. Politicienii, experții și comentatorii public pretind că nu știu cauza: pe lângă numărul uriaș de compatrioți plecați peste hotare, sunt zeci de milioane de avorturi făcute-n ultimele decenii…
Argumentele invocate? Sărăcia, ignoranța, ateismul moștenit din comunism.
Dacă am fi avut o educație generală pro-vita (și pro-familie), populația României ar fi fost dublă, deci și puterea economică, performanța sportivă sau forța militară… Elitele care ne-au predicat „virtuțile” unui liberalism atomizant se află-n fața unei dureroase realități: sate pustii, copii plecați la mari depărtări, nepoți „crescuți” pe Whatsapp.
Se mai găsesc unii deștepți care spun că importul unui milion de africani sau asiatici va garanta succesul României de mâine. Ca și când Turnul Babel ar fi o poveste cu „happy end.”
Iată de ce cred că doar asumarea unor politici pro-nataliste (precum cele de conservatorii maghiari sau polonezi) ne-ar putea da șansa unei rapide redresări.
E și motivul pentru care, din 2014 încoace, am participat la mai multe marșuri pentru viață. N-am văzut niciun reprezentant al Guvernului care să spună că-i pasă de soarta celor nenăscuți.

Sunt pro dreptul la avort, insa numai atunci cand inteleptii, duhovnici, medici, ingineri, vor fi in stare sa mute embrionul intro alta mama sau sa-l creasca in incubator... caci daca femeia are dreptul la avort si copilul are dreptul la viata. Pana atunci privind la lume trebuie sa intelegem ca suntem 7 miliarde de oameni, de fii ai lui Adam, adica de frati. Daca ne nastem intru Hristos atunci inseamna ca dorim sa-L slujim pe Cel ce a venit sa slujeasca si nicidecum sa devenim rasisti exclusivisti caci ”Blak lives matters”, black poate fi inlocuit cu draci, satei, pacatosi, recidivisti, pagani, răi, femei, copii, sclavi, saraci, prosti, handicapati, politicieni, militieni, securisti, judecatori si toti cei ce traiesc din acuzare.

Sunt câteva nevoi de bază ale românilor:
(1) un loc de muncă bine plătit;
(2) autostrăzi rapide și spații verzi curate;
(3) școli pline cu elevi silitori și profesori motivați, fără propagandă sexomarxistă.
(4) servicii medicale civilizate;
(5) orașe curate, clădiri frumoase, raporturi decente între oameni.
Ne-am săturat de viața de supraviețuitor, de taxe mari cât un furt, de șmecherie sau mitocănie, de urlet, vulgaritate, gălăgie, ploconeală, lipsă de coloană vertebrală.
Am vrea o Românie care să-i facă fericiți pe români, nu pe speculanții care vin și pleacă. Ne dorim mai puțină violență verbală, mai puțin analfabetism funcțional, mai puține spitalele infecte.
Din asta ar putea rezulta și optimismul social.
Nu e deloc o sarcină imposibilă.

Daca implinim utopia cum o sa mai rabdam? Iar fara rabdare in credinta si adevar, in ascultare, practic ne ducem sufletele la pierzare caci intrun loc lipsit de ispite, de provocari, de silnicii si de pacate nu mai esti nevoit sa lupti ca sa te dovedesti de drept. Deci cu cat mai rau pe afara, cu cat mai iad, cu atat ai prilejul sa te mantuiesti mai usor... cu conditia sa nu tradezi. Daca te stii tradator, atunci ascunde-te-n buncar, in cotlon si nu iesti ca oricum vin mustele la tine si te incearca ei ca pe monahii zavorati in chilie. Iar lumea oculta a norilor lumesti vine la tine si-ti sta pe suflet toata ziua. Nu te plange ci invata sa rabzi fara sa-L tradezi pe Dumnezeu, fara sa-L acuzi dorind sa nu-L mai asculti si sa-L lasi singur dupa ce L-ai scos din minti ca in locurile goale din intelepciunea Lui sa te bagi ca viermele in mar sa rozi toata ziua stiinte mancand cu capetele din cozile tale blestemate.

Când vorbești mult și n-ai vocabular, e ca și când ai umbla dezbrăcat pe stradă. Pentru că am înţeles asta, mi-am petrecut toată adolescenţa studiind, între altele, limba română. Mi-am umplut caietele cu neologisme, vorbe de duh, paronime, calambururi, sinonime și tot soiul de alte etimologii reale sau imaginare.
Care-i prima regulă-n comunicare? Termină propoziţia pe care o începi. Nu vorbi oricum, nu deschide gura fără un rost. Evită exprimările vagi. Rostul și rostirea se caută reciproc. Pune acordul între cuvinte și realitate. Cântărește bine greutatea unui verb. Caută sinonimiile potrivite. Ascultă sunetul fin al adjectivului. Cuvintele potrivite alungă haosul indeterminat și se prind să construiască sensuri ale existenţei.
Dacă râvnești la retorica lui Cicero, întărește mai întâi osatura limbii: gramatica. În absenţa acestui schelet, cuvintele vor fi deșirate. Când propoziţiile n-au structură iar paragrafele sunt lipsite de logică, auditoriul nu va reţine nimic.
După ce-am risipit ani preţioși în studiul inutil al autorilor postmoderni, a dat bunul Dumnezeu și m-am întâlnit cu exigenţa anglo-saxonă a clarităţii. Profesorul londonez Colin Gunton mi-a spus imediat: „dacă vrei să comunici cu forţă, atunci limpezește-ţi gândurile și îmbracă-le atent în haina cuvintelor.”
Verbul restaurează ordinea lumii sau, altfel spus, aduce lumină. Marii oratori au schimbat destine prin puterea cuvintelor de-a inspira minţi și de-a mișca inimi. Omul, spre deosebire de celelalte mamifere, e capabil să vorbească într-un limbaj articulat. Nu răcnetele, strigătele sau niște onomatopee, ci metaforele, conceptele sau rimele fac parte din patrimoniul unui spirit cultivat. Nu poţi confrunta anxietăţile, depresiile și incertitudinile zilei de mâine fără să-ţi dezvolţi aparatul cognitiv.
Oricât de complexă, o lume întreagă poate încăpea într-o singură propoziţie.

Imi vine sa-i zic: ”Domnule, fara-ndoiala ai dreptate”... iata deci aici semnul ereticului care vrea in mod firesc sa laude fratii erectizati care-si lauda profesorii ipocriti care i-au bagat in capcana limbilor de lemn si de fier si de piatra, o perfectiune a intunericoolui lipsita de Har, in stil german sau anglo-saxon, care-ti arata mercedesul si rols-roysul in comparatie cu magarul pustnicului sau cu dacia aia veche a romanului de la oras, sugerandu-ti sa-l crezi pe cuvant de pioner al stiintei si cunoasterii si sa-i devi sclav benevol, uitand sa mentioneze ca Dacia, Maritza, AROul nostru sau cum vrei sa-l numesti erau masini vii, nu te lasau la greu iar cand simteau ca vrei sa mergi la pierzare nu mai porneau si cand te razgandeai si mergeai la lucru ca prin minune porneau. Orice lucru facut fara rugaciune, oricat e de perfect ca sa-ti ia ochii si mintile e o desertaciune caci sunt lucruri moarte si te vor chinui si daca nu le vei distruge tu ca nebunii care-si distrug operele atunci le vei purta grija pana ruginesc si le manca moliile altora si in ambele cazuri pierzi mult timp in nimicuri tot mai departe de Calea mantuirii. Deci in mod evident crestinul nostru este tzepuit de ideologii materialismului comercial si imperialist, deveniti la randul lor, mari profesori, lingusind defapt Averica... ca cica ne da verbe si arme, nu gratis ci pe bani grei cu care sa ne omoram intre noi, fratiile ortodoxe, uitand ca suntem la baza crestini, si neglijand adevarul ca noi avem arme din belshug: saracia in Duh, Crucea, apa sfintita, cele 7 sfinte Taine, Cuvantul, Harul, rugaciunea, Invatura dreptei Credinte, postul, curatenia si pocainta, smerenia si umilinta, rabdarea pana la sfarsit a oricaror ispite, incercari si provocari, arme multe si adevarate care iata pot spulbera orice duh necurat din mintea, sufletul si inima proprie, inclusiv din trup si din acasa si apropiere iar aproapele si vrajmasul vazand poate constata si lua aminte ca el insusi se vinde ca fraierul tzepuit mare tzepuitor risipindu-se in lupte si razboaie desarte evitand adevartul mare razboi, Cel al Domnului cu copiii Lui.

[Moroco]

Indiferent de opțiunea noastră politică din anul 2024, sunt o mulțime de acțiuni prin care ne putem salva sufletul și care pot întări pilonii națiunii, jefuită de resurse, îndatorată și pustiită de asaltul ideologiilor globaliste, woke sau ateiste.
- Să-L onorezi pe Dumnezeu
- Să-ți respecți părinții
- Să prețuiești munca
- Să ai o meserie în care să excelezi
- Să-ți șlefuiești mintea ca pe un diamant
- Să deții o proprietate
- Să ai o bibliotecă-n casă
- Să-ți iubești aproapele
- Să faci mișcare și să îndrăgești natura
- Să-ți refaci arborele genealogic și să ai reverență față de strămoși
- Să protejezi inocența copiilor
- Să investești în sufletele celor tineri
- Să cauți activ să-ți întemeiezi o familie (dacă nu ești deja căsătorit)
- Să-ți onorezi soțul ori soția prin gând, cuvânt și faptă
- Să primești cu bucurie darul vieții și nașterea de prunci
- Să rostești adevărul fără teamă
- Să nu retractezi declarațiile curajoase
- Să te îmbraci ca o lady sau ca un gentleman
- Să iubești animalele
- Să nu confuzi sexele
- Să îmbrățișezi disciplina lecturii Sfintelor Scripturi
- Să studiezi viața lui Iisus Hristos
- Să te familiarizezi cu viețile sfinților
- Să vizitezi orașe antice, biblioteci medievale, muzee de artă non-contemporană, memoriale ale Holocaustului și ale Gulagului comunist
- Să asculți muzică clasică
- Să studiezi arta retoricii
- Să respingi intruziunea guvernului în viața privată
- Să refuzi tirania birocrațiilor centralizate
- Să aplauzi & susții inițiativele de tip homeschooling
- Să nu scuipi, să nu înjuri, să nu minți
- Să faci sport
- Să refuzi mâncarea junk și să zdrobești orice dependență față de alcool, pornografie ori droguri
- Să economisești bani
- Să arați milostenie față de săraci
- Să candidezi la alegeri locale sau naționale
- Să nu te clintești în fața criticilor
- Să nu-ți bați joc de alți conservatori (pe care corporațiile media îi socoate conspiraționiști)
- Să ai o mică afacere
- Să construiești cu propriile tale mâini lucruri noi
- Să te trezești devreme
- Să citești primele 30 de minute ale fiecărei dimineți
- Să cauți mereu soarele și lumina
- Să nu-ți batjocorești trupul, templu al Duhului Sfânt
- Să aperi drepturile naturale ale omului
- Să eviți cu orice preț îndatorarea excesivă
- Să zâmbești
- Să te rogi neîncetat
- Să transmiți și altora valorile conservatoare
- Să cultivi permanent gratitudinea și starea de recunoștință.
Așa să ne ajute Dumnezeu!

Am bolduit indemnurile de la Dumnezeu. Toate astea sunt bune si frumoase insa sunt doar initiative personale, pana la urma ele devin sinecuri erectice pilite si privirilegiate. Ma intreb cand incepem sa auzim pe Dumnezeu ca sa-L ascultam caci fara rugaciune si curatenie-post pentru Har si Cuvant totul merge spre desertaciuni si rautati in care te vei incorona ca cea mai mare desertaciune a desertaciuniunilor... trezindu-te prea tarziu fortat de-mprejurari sa-ti dai seama ca ai ratat toata viata ceea ce era mai important... aplecarea spre Dumnezeu... ca sa faci voia Lui si nicidecum a ta sau a lumii lumii.