desprenoi

[iosif]

Sunt un perfectionist care trebuie sa se reechilibreze si sa inteleaga ca e nevoie de timp si de rabdare pentru anumite lucruri, ca e nevoie de multa osteneala pentru a intelege lucrurile cu adevarat importante, care asteapta vindecarea si mantuirea Lui, care asteapta ca Dumnezeu sa Ii descopere calea spre adevarata slujire si implinire.

Sunt pentru ca Dumnezeu este! Sunt copil de suflet al lui Dumnezeu, Care m-a izbavit din multe si care ma umple de darul nadejdii si al bucuriei. Pozitivismul este deviza mea si se alimenteaza din nadejdea in Dumnezeu.

In rest...cam supraponderal, sper sa ma reechilibrez si aici!:)

[danyel]

eu un pacatos "rabdat" inca de Dumnezeu pe acest pamant,
prima data insetasem dupa Cuvant dar m-am hranit din ape tulburi,(secte)
apoi a urmat o deznadajduire si cadere spre lumesc
iar acum, glasul Lui ma cheama la cina Lui, in Casa Lui, la Tainele Lui si la Cuvantul Lui
dar...tot alunec..tot ma uit inapoi...oare pana cand...

[ory]

Cine sunt eu?Daca as spune ca n-am tipat in viata mea,as minti,ar fi o absurditate,daca as spune ca nu cunosc sentimentul dispretului atunci m-as considera duh si nu om,daca as marturisi ca indeplinesc o viata pura de crestin si ca incerc sa-i consider pe semenii mei adevaratii frati intru Domnul,atunci as fi o ipocrita...Si din nefericire nu sunt o astfel de crestina dar,din fericire nu sunt nici o ipocrita.
Deci,inainte de toate incerc sa fiu cu picioarele pe pamant,destul de realista si astfel sa judec lucrurile inconjuratoare in asa maniera incat sa fiu constienta de diversitatea factorilor care le poate determina.Nu sunt o fire optimista,asta a fost si problema vietii mele,insa lupt ca sa fac fata acestei trasaturi.De cand ma stiu eu lacrimile mi-au izvorat din ochi la orisice neputinta,siroaie,siroaie de lasitati cristaline izvorate dintr-un suflet mult prea sensibil.Pe de alta parte,insa,am invatat sa bat si cu pumnul in masa atunci cand viata mi-a fost supusa la nedreptati sfruntate.Imi este tare greu sa iau decizii,sunt cam nehotarata,insa in ciuda acestui fapt venerez echilibrul si n-as putea sa traiesc fara el,sau macar fara tendinta de-al adopta.Sunt o visatoare si o sentimentala incurabila,cred ca viata este un mare dar,un ocean nesfarsit de mistere vrednice de explorat,iar Creatorul ei o Divinitate de nedescris,si fara margini de intelepciune,un Creator care nu-si merita statutul de fauritor marginalizat de-atatea si-atatea legi imfime pur omenesti.
Imi place ca religia sa joace rolul odihnitor si datator de sperante in viata,nicidecum acela de condamnator si stramtorat de prejudecati.
Detest cu durere prostia si consider ca aceasta reprezinta cel mai periculos si mai nefast lucru in univers,si aceasta a facut cele mai mari ravagii lumii.Nu exista om pe pamant,indiferent cat rau mi-ar face,cu care sa refuz categoric a mai vorbi,consider lumea prea mica si firea omeneasca prea firava si incerta pentru a ne considera intangibili si inabordabili,chiar si pentru a ne apara.

[cozia]

Astia suntem cu astia defilam, n-ai ce-i face. Am putea sa ne prefacem dar am minti si e pacat, ai vazut ce a patit saraca Anne-Nicole Smith de atita veselie si pozitivism in fata spectatorilor.
Dumnezeu s-o odihneasca!

[Negroponte]

:)Sunt un familist convins,imi iubesc familia{sper ca si ei pe mine:p)uneori cam cicalitor,dar bine intentionat,un pic naiv(sper sa ma vindec),optimist,pacatos cu state vechi,dar cu nadejde in Dumnezeu.Am simtul umorului,desi cateodata mai cad si in"butoiul cu muraturi",imi place sa ma informez si sa comunic,mai ales despre cele sufletesti.Sunt orgolios,dar recunosc cand gresesc.Doamne ajuta la toata lumea!

andrei/alias cozia, uite o postare pertinenta din care poti sa intelegi mai bine ce vrea sa zica DREAPTA SOCOTEALA (postarea ii apartine lui Grigorie, care nu se da asa mare invatat si traitor ca altii, dar ceea ce spune are mult miez):

Sacre Coeur

Sinodul III ecumenic de la Efes (431), care a dezbatut problema nestorianismului, a decis ca nu pot fi adorate naturile lui Hristos separate de persoana sa. Aceasta hotarare a unui sinod ecumenic este incalcata in Biserica Romano-Catolica. In sec. 11, s-a instituit sarbatoarea trupului lui Hristos, pentru a se combate erezia lui Beranger referitoare la sfanta euharistie. Mai tarziu, in sec. 17-18, iezuitii s-au straduit din rasputeri sa introduca o alta sarbatoare inchinate unei parti a trupului lui Hristos: Sacre Coeur. Ei se bazau pe vedeniile unei calugarite, Maria Alacoque, careia i se arata Mantuitorul. Ca si la alte "mistice" catolice, ea avea o relatie cvasi-erotica cu cel ce se dadea drept Isus. Desi la inceput a fost primita cu multa rezerva aceasta noua devotiune, datorita propagandei asidue a iezuitilor, aceasta practica a fost acceptata si promovata. BRC a dovedit de-a lungul timpului un apetit sporit pentru noutati, lasand la o parte dreapta socoteala.

Ceva mai tarziu, dupa o logica devenita regula in BRC, s-a trecut si la adorarea inimii Sfintei Fecioare. Cand devine prea grea propria schimbare, singura pe care ne-a cerut-o Mantuitorul, omul inventeaza tot felul de "devotiuni", care nu sunt altceva decat raspandirea in fapte exterioare. Moda aceasta risca sa fie adoptata si de unii ortodocsi mai putin intemeiati in credinta. Prohodul Maicii Domnului incepe sa capete o raspandire tot mai mare. Este o imitatie a prohodului Mantuitorului, desi nu mai are un fundament dogmatic la fel de puternic. Nu spun ca este neaparat rau, dar daca deschide calea unor inovatii de natura dogmatica, cred ca este mai sanatos sa fie oprit inca de pe acum.

[maria55]

jumatatea nu crede decat in stiinta . Religia nu-l intereseaza .
Accepta ca oamenii sant diferiti si trebuie acceptati asa cum sant .
Fiecare are prioritatile lui si preocuparile lui personale .

draga maria, te referi cumva la "jumatatea" ta, adica la sotul tau?

eu cred ca si cei care pretind ca nu cred decat in stiinta, in adancul sufletului lor tot si-au pus macar o minima intrebare vizavi de Dumnezeu - cel care se reveleaza in primul rand prin lumea vazuta.

[IC]

Hai sa spun si eu ceva despre mine.
Cred ca la prima vedere sunt o persoana retrasa, inchisa, chiar uracioasa dupa spusele unor apropiati.
E adevarat ca nu sunt o vorbareata si nu-mi place sa-mi deschid sufletul in fata oricui si a tuturor, dar sunt o persoana sensibila si dornica de iubire.
Ce sa va mai spun? Imi place dansul, chiar foarte mult si sigur multi vor gasi ceva de comentat in privinta asta.
Ah, si sa nu uit. Iubesc copiii, chiar foarte mult.
Cam atat cred eu.

[maria55]

Cuvintele care le-am scris odata erau cu adresa , azi n-asi mai vobi asa ,normal ,seamana a mandrie .

Dar obisnuiesc sa spun ce gandesc , imi afisez convingerile religioase , nu spun ce nu cred . Dar nu se intelege mereu ce se vrea sa fie transmis .

In dialog cu cineva asi spune aceleasi lucruri , numai ca sant si idei pe care le-am exprimat de care imi pare rau .
Dar la mine lucrurile marurisite sant sterse , nu ma preocupa pacatele . Le-am uitat .

Asa ca , cu toata bunavointa mai "calc si pe aratura" , dar caut sa fiu sincera cu mine insami in primul rand .

Daca vorbesc de lucruri sfinte nu inseamna ca le si practic asa cum ar trebui , dar nici nu se pune problema astfel .Daca cautam la neputintele noastre nu mai vorbim nimic si scopul e sa se faca cunoscut cuvantul Evangheliei asa cred eu .

maria