gandurile de dinaintea Impartasaniei

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de ana ana

Totusi,credeti ca ar trebui sa ne socotim nevrednici de a primi Sfanta Impartasanie de vreme ce am spovedit pacate multe si grave, chiar daca duhovnicul ne-a dat dezlegare (dupa ce in prealabil ne-am tinut canonul si nu am mai repetat pacatele)?

Ana, noi nu suntem vrednici, ci suntem învredniciţi prin darul supranatural al Spovezii. Tot aşa cum cei mai mulţi preoţi nu sunt sfinţi, ci sunt sfinţiţi prin darul supranatural al preoţiei, încât mâinile lor nu sunt curate, ci curăţite spre a-L ţine pe Domnul. Noi mergem la împărtăşire cu aceleaşi cuvinte ca ale centurionului care a spus: "Doamne, nu sunt vrednic să intrii sub acoperământul meu, dar spune numai un cuvânt şi se va tămădui sufletul meu"

Trebuie sa ni le amintim toata viata si sa plangem pentru ele, sau sa consideram ca s-au sters odata cu spovedania si e necesar sa le dam uitarii ca si cum nu le-am savarsit?

Este foarte bine să ni le amintim mereu şi să plângem pentru ele, chiar dacă urmarea lor spirituală, moartea sufletului nostru s-a şters ca şi când nu le-am săvârşit, încât Domnul nu ni la va aminti în teribilul ceas al Judecăţii. Iertaţi fiind, un simţământ de genul "cum am putut să fac asta ?" e normal să existe şi este bine să existe, ca să ne amintim mereu că fără El suntem slabi şi nimic bun nu putem face.

Pe de altă parte, aceste gânduri nu trebuie să ne facă să nu ne împărtăşim. Aceasta ar fi o ispită de dreapta, care vine de la Sărsăilă: el poate deturna chiar şi gândurile noastre bune, chiar şi căinţa noastră o poate folosi ca să ne ţină departe, cât mai mult timp, de Sf Euharistie. Fiindcă, deşi starea sufletului nostru este deplin restaurată în urma Spovezii şi suntem din nou în stare de graţie sfinţitoare, dacă nu ne-am împărtăşi cu Sf Trup şi Sânge nu am beneficia de graţia sacramentală, adică nu am primi tăria supranaturală de care avem multă nevoie ca să nu mai păcătuim în viitor. Fiindcă scopul nostru nu trebuie să fie să ne spovedim des, ci să nu mai păcătuim. Suntem din nou copiii lui Dumnezeu prin absolvirea de la spovadă, dar trebuie să ne şi împărtăşim dacă vrem ca Isus să rămână în noi, după cum El a spus ("va rămânea în Mine şi Eu în el").

[George.m]

În prealabil postat de ana ana

Totusi,credeti ca ar trebui sa ne socotim nevrednici de a primi Sfanta Impartasanie de vreme ce am spovedit pacate multe si grave, chiar daca duhovnicul ne-a dat dezlegare (dupa ce in prealabil ne-am tinut canonul si nu am mai repetat pacatele)?

Da, chiar daca am primit dezlegare de la duhovnic pentru a primi Sfanta Impartasanie, tot vom fi nevrednici. Orice am face, nu vom fi vrednici de Tupul si de Sangele Domnului.
Doar in lumina harului isi observa omul nevrednicia.
Iar Spovedania va trezi in sufletul nostru constiinta nevredniciei proprii.

În prealabil postat de ana ana

Trebuie sa ni le amintim toata viata si sa plangem pentru ele, sau sa consideram ca s-au sters odata cu spovedania si e necesar sa le dam uitarii ca si cum nu le-am savarsit?

Nu, nu le vom da uitarii. Dar acelea nu vor mai fi resimtite ca niste legaturi care nu ne permit sa inaltam inima catre Dumnezeu.
Amintindu-ne boala de care am suferit, vom da slava Doctorului care ne-a adus vindecarea.

Prin Taina Spovedaniei, credinciosul Il intalneste pe Hristos, Care mijloceste la Tatal iertarea lui. Si, induplecandu-L pe Tatal, aude cuvintele Sale mantuitoare, pline de dragoste: Iata ca te-ai facut sanatos. De acum sa nu mai pacatuiesti, ca sa nu-ti fie tie ceva mai rau.

Crestinul simte, dupa ce s-a marturisit curat, ca a fost iertat de Dumnezeu. Simte o eliberare. Nu mai e apasat de povara pacatelor. Dupa marturisire, plange inaintea lui Dumnezeu, avand sentimentul recunostintei; si Ii promite ca nu va ma pacatui, ca nu va cadea iarasi in tot soiul de pacate aducatoare de moarte. Gusta din bucuria impreuna-vietuirii cu Dumnezeu.

În prealabil postat de Florin-Ionut

Dragă Melissa,

Nici preotul nu greşeşte, nici mama ta.

Spovedania este într-adevăr o Taină lăsată pentru iertarea păcatelor şi pentru ca duhovnicul să urmărească evoluţia credinciosului, ajutîndu-l şi sfătuindu-l pe cărarea mîntuirii. Cu toate acestea, păcatele şi greşelile se iartă şi prin rugăciune. Prin rugăciunea personală, citind cele 12 rugăciuni dinainte de a primi Sfînta Împărtăşanie, dar şi prin rugăciunile Bisericii de la Sfînta Liturghie. Dacă eşti atentă, vei vedea că de cel puţin două ori preotul se roagă pentru iertarea păcatelor noastre ale tuturor, iar apropierea de Potir este rînduită după Rugăciunea Domnească. Nu degeaba a fost gîndită astfel Liturghia, căci tot ritualul este în jurul momentului celui mai important care este împărtăşirea tuturor unii cu alţii împreună în Hristos prezent în mod real în fiecare linguriţă pe cae o primim de la preot.

Dacă ne uităm în Pelerinul Rus, undeva spune că la fiecare rugăciune a Lui Iisus, în momentul în care cerem să ne miluiască sau să ne ierte, El chiar ne iartă - dacă şi noi credem acest lucru. Altfel, ce sens ar mai avea să ne rugăm în particular sau împreună cu Biserica dacă nu am spera la mila şi iertarea Lui Hristos, Fiul Lui Dumnezeu?

Mai mult, primim Sfîntul Sînge sper iertarea păcatelor. Stai puţin, dar nu ne-am spovedit? E adevărat, dar au mai fost păcate de atunci şi pînă la momentul cuminecării, chiar dacă au trecut numai două ore. Poate că am fost neatenţi la Liturghie, poate că am păcătuit cu gîndul, poate că am deranjat pe cineva în înghesuială sau cîte situaţii nu pot fi. Oare asta ne poate opri de la întîlnirea cu Hristos?! Nicidecum. Bine, ce am enumerat eu mai sus e mai mult la stadiul de greşeală nedevenită încă păcat, dar se pot face chiar păcate în răstimp.

Dar să ne gîndim şi la preoţii care se împărtăşesc la fiecare Liturghie deşi se spovedesc poate lunar. Nu sînt şi ei oameni ca toţi ceilalţi? Nu comit păcate de la o săptămîna la alta, de la o împărtăşanie la alta? Ba sigur că da, dar nu păcate care sînt opritoare! Sfîntul Nicolae Cabasila a tratat problema asta, discutată îndelung pe topicul despre împărtăşania deasă - cine doreşte să caute şi-l va găsi.

Multumesc frumos Ionut pentru explicatii.Am sa studiez si topicul pe care il recomanzi.

În prealabil postat de zaharia_2009

Preotii care nu sufera de autosuficienta si de nababism , vin de obicei duminica la ora 06.00 la biserica (sau in functie de cit stie ca are de spovedit !) si pina la ora 09.45 cind incepe sfinta liturghie poate spovedi 30 de oameni .

Frate Zaharia, din cele susţinute de dv. înţeleg că cei mai mulţi preoţi nu ştiu ce fac. Duhovnicul meu e un preot foarte vrednic. În timpul Postului Mare face liturghie în fiecare zi. Vinerea face Liturghia darurilor mai înainte sfinţite seara, la ora 6. Se împărtăşesc atunci în jur de 20 de persoane.
E în biserică de la 6 dimineaţa. Spovedeşte şi dimineaţa, spovedeşte şi seara, înainte şi după vecernie. Duminica nu spovedeşte. Le cere, însă, oamenilor să se spovedească din timp şi să nu vină în Săptămâna Mare la spovedanie, ci spovediţi cu mai bine de o săptămână înainte să se împărtăşească în noaptea de Înviere.
Mă îndoiesc că ar putea fi socotit nabab.
Însă viziunea pe care o aveţi în privinţa împărtăşirii este foarte rigoristă. Niciun om nu e curat când se împărtăşeşte, chiar dacă a primit dezlegare cu 10 secunde înainte. Cu nevrednicie ne împărtăşim numai dacă ne socotim vrednici.

[anita]

În prealabil postat de Melissa

In sfarsit cineva vorbeste despre asta.:-) Asa cum spuneti, exista preoti care spovedesc sambata si impartasesc duminica. Si mama mea merge la un astfel de preot si eu tot ii spun ca nu-i normal sa fie asa, si ea nu ma crede, si o face saptamanal, pentru ca asa zice duhovnicul. Pe mine ma intriga tocmai faptul pe care l-ati specificat: impartasirea cu pacate nemarturisite. M-am gandit ca poate mama fiind in varsta, se gandeste preotul ca nu face pacate.Desi e absurd.Si oricum sunt si persoane tinere cu care procedeaza la fel.Eu cred ca numai stanca sa fii sa nu pacatuiesti macar 1 data cu gandul, pana a doua zi.

Sincer, pe mine ma deruteaza aceasta practica..:-(

Sunt preoti care spovedesc sambata si impartasesc duminica.
La man.Sihastria parintele Ciprian ,un mare duhovnic , spovedeste simbata si impartaseste duminica.
Mama ta si parintele ei duhovnic nu au gresit cu nimic ,daca un parinte monah cum e parintele Ciprian (si stiu ca sunt si alti parinti duhovnici la aceasta manastire care spovedesc simbata) face acest lucru.
Cred ca si la alte manastiri se procedeaza la fel.

În prealabil postat de anita

Sunt preoti care spovedesc sambata si impartasesc duminica.
La man.Sihastria parintele Ciprian ,un mare duhovnic , spovedeste simbata si impartaseste duminica.
Mama ta si parintele ei duhovnic nu au gresit cu nimic ,daca un parinte monah cum e parintele Ciprian (si stiu ca sunt si alti parinti duhovnici la aceasta manastire care spovedesc simbata) face acest lucru.
Cred ca si la alte manastiri se procedeaza la fel.

Da Anita, iti multumesc si tie pentru incercarea de-a ma face sa inteleg de ce se practica spovedania sambata si impartasirea duminica.Am inteles deja si cu ajutorul lui Ionut, ca Domnul Iisus Hristos NU a dat impartasirea ca pe o recompensa, ca pe un dar, celor care duc o viata exceptionala, ci a dat-o ca pe un ajutor. Painea pe care o mancam este ajutor ca sa traim! Cine nu mananca - moare, cine mananca - traieste! Asa se intampla fizic, asa se intampla si spiritual.

Nimeni nu e vrednic sa se impartaseasca chiar si dupa 1 secunda dupa ce s-a spovedit. Dar sa nu cerem de la noi ce nici macar Dumnezeu nu cere.:-)
Pentru ca noua nevrednicilor ne-a dat Iisus Trupul si Sangele Sau, nu vrednicilor! Daca asteptam vrednicia, nu ne mai impartasim niciodata, pentru ca niciodata nu suntem vrednici.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de N.Priceputu

Frate Zaharia, din cele susţinute de dv. înţeleg că cei mai mulţi preoţi nu ştiu ce fac. Duhovnicul meu e un preot foarte vrednic. În timpul Postului Mare face liturghie în fiecare zi. Vinerea face Liturghia darurilor mai înainte sfinţite seara, la ora 6. Se împărtăşesc atunci în jur de 20 de persoane.
E în biserică de la 6 dimineaţa. Spovedeşte şi dimineaţa, spovedeşte şi seara, înainte şi după vecernie. Duminica nu spovedeşte. Le cere, însă, oamenilor să se spovedească din timp şi să nu vină în Săptămâna Mare la spovedanie, ci spovediţi cu mai bine de o săptămână înainte să se împărtăşească în noaptea de Înviere.
Mă îndoiesc că ar putea fi socotit nabab.
Însă viziunea pe care o aveţi în privinţa împărtăşirii este foarte rigoristă. Niciun om nu e curat când se împărtăşeşte, chiar dacă a primit dezlegare cu 10 secunde înainte. Cu nevrednicie ne împărtăşim numai dacă ne socotim vrednici.

Frate, eu nu am postat parerea mea pt. ca fiecare sa se poata impiedica in temiri ce amanunte legate de practica duhovniceasca si de aici sa dam nastere la polemici belicoase. Daca asta ai inteles pot spune ca te afli pe un teren gresit .
Nu sunt adeptul ca este cumva vreunul dintre noi , chiar proaspat spovedit, vrednic de cuminecatura. Nici unul dintre oameni nu este in aceasta situatie iar sfinta euharistie este dar si mila pt. fiecare dintre noi .
S-a mai spus asta chiar aici pe acest thread si pt. acest motiv nici nu am mai intrat eu ca sa fac simbre incuviintatoare, precum multi altii, si sa intaresc sau sa ,,binecuvintez" aceasta parere.
Chiar sfintul ap. Pavel ne spune intro epistola ca nimeni de la sine nu este vrednic de sfintul trup si singe si inca , cum ca daca ar fi viata omului chiar numai de un ceas , si tot am avea pacate. Nu mai avem ce sa discutam...

Nu era nevoie sa vi si sa faci aceste completari !

In rest, protocolul de spovedanie si impartasanie pe care il cunosti tine de duhovnicul tau iar dumneata fa cum cere el si considera-l cum crezi de cuviinta ! Eu nu spun decit ca exista multe feluri de a sofa sau sa zicem de a face injectii dar corect este numai unul singur ... si exemplele pot contiua la nesfirsit !

[anna21]

Multumesc initiatoarei topicului pt ca a deschis aceasta peroblema si multumesc fratelui Zaharia pt raspunsuri.

Spovedania in alta zi este practica curenta in strainatate (exista "program de spovedanii" in timpul saptamanii, intre anumite ore).
Dupa spovedanie (vineri sau sampbata) si pana la impartasanie se strang multe pacate, oricat ai incerca sa te feresti. Mai ales duminica dimineata inainte de Sf. Liturghie.. ispitele vin gramada atat in familie, cat si in ganduri, plus diferite incidente..
Incat inainte de a te impartasi te apuca uneori disperarea si-ti vine sa o iei la fuga de teama ca ai pacatuit ingrozitor si te vei osandi.

Nu am pus niciodata sub semnul intrebarii programul dupa care se desfasoara sppovedania si impartasania (desi in Romania, preotul ma chema dis de dimineata cum spune fratele Zaharia!). M-am conformat. Dar acum mi se pare evident ca trebuie ca spovedania si impartasania sa decurga una dupa cealalta!

(Nu stiu exact cum voi rezolva aceasta, ca eu merg si cu copiii la biserica si nu am cu cine sa-i las in timpul spovedaniei, dar este clar ca asa trebuie procedat).

[glykys]

În prealabil postat de anna21

Multumesc initiatoarei topicului pt ca a deschis aceasta peroblema si multumesc fratelui Zaharia pt raspunsuri.

Spovedania in alta zi este practica curenta in strainatate (exista "program de spovedanii" in timpul saptamanii, intre anumite ore).
Dupa spovedanie (vineri sau sampbata) si pana la impartasanie se strang multe pacate, oricat ai incerca sa te feresti. Mai ales duminica dimineata inainte de Sf. Liturghie.. ispitele vin gramada atat in familie, cat si in ganduri, plus diferite incidente..
Incat inainte de a te impartasi te apuca uneori disperarea si-ti vine sa o iei la fuga de teama ca ai pacatuit ingrozitor si te vei osandi.

Nu am pus niciodata sub semnul intrebarii programul dupa care se desfasoara sppovedania si impartasania (desi in Romania, preotul ma chema dis de dimineata cum spune fratele Zaharia!). M-am conformat. Dar acum mi se pare evident ca trebuie ca spovedania si impartasania sa decurga una dupa cealalta!

(Nu stiu exact cum voi rezolva aceasta, ca eu merg si cu copiii la biserica si nu am cu cine sa-i las in timpul spovedaniei, dar este clar ca asa trebuie procedat).

Asa proceda si bunica, se spovedea si se impartasea in ziua respectiva - si noi o data cu ea, fireste. Dar asta cand se putea, pentru ca noul paroh de la biserica la care mergeam noi a spus clar ca nu mai permite sa se intrerupa slujba de duminica pentru spovedit. In general, se pune accent ca oamenii sa se spovedeasca din timp. Destul de rar mai gasesti pe cineva dispus sa spovedeasca in timpul slujbei. Am vazut, spre exemplu, ca la manastirea radu Voda se practica - nu stiu daca duminica, dar in celelalte zile da - ca oamenii sa fie spovediti si sa se impartaseasca daca nu imediat, atunci la momentul cuvenit.

[antoradoi]

În prealabil postat de glykys

Asa proceda si bunica, se spovedea si se impartasea in ziua respectiva - si noi o data cu ea, fireste. Dar asta cand se putea, pentru ca noul paroh de la biserica la care mergeam noi a spus clar ca nu mai permite sa se intrerupa slujba de duminica pentru spovedit. In general, se pune accent ca oamenii sa se spovedeasca din timp. Destul de rar mai gasesti pe cineva dispus sa spovedeasca in timpul slujbei. Am vazut, spre exemplu, ca la manastirea radu Voda se practica - nu stiu daca duminica, dar in celelalte zile da - ca oamenii sa fie spovediti si sa se impartaseasca daca nu imediat, atunci la momentul cuvenit.

In opinia mea,duhovnicul tocmai de aceea este DUHOVNIC,pentru a te asculta ,nu numai cind si-a fixat el programul pt spovedanie ,ci atunci cind situatia ta o cere.Sigur ca unii preoti de parohii,care mai au si alte probleme,si ei,de familie,copii ,nevasta,taxe,etc,sint preocupati si pt rezolvarea acestora,si evident ca si-au fk un program pt spovedit,dar asta nu inseamna ca daca alergi la el pt o problema stringenta care iti apasa sufletul,el,preotul tau duhovnic ,sa te expedieze pe motiv ca nu esti in program.Dar,sa nu ne ascundem dupa deget,se practica,si atunci ,nu ne ramine decit sa cautam si ,cu siguranta,vom gasi duhovnici care vor avea dispozitia sa ne asculte ori de cite ori i-o cerem.
Pretuire monahilor de la Radu-Voda,pe care si eu am avut bucuria sa-i am aproape de sufletul meu,si care se ostenesc pentru semeni,staruind in rugaciuni si in spovedanii,zilnice,dar si celorlalti monahi ,din alte locuri,precum si preotilor de mir,care au dragoste pentru a cistiga suflete pt Dumnezeu!