Ce carti am mai citit....

[Rodica50]

"Cum sa te mantuiesti in lumea contemporana"-Colectia Isihasm

[marina31]

În prealabil postat de Daniel777

Propun ca pe acest topic sa postam fragmente din cartile pe care le citim sau le-am citit si ne-au impresionat .

"Caderea Constantinopolelui" de Vintila Corbul, ed. Cartea Romaneasca

Este una dintre cartile cu subiect istoric care m-au impresionat mult. Desi are multe personaje si este foarte solicitanta, cuprinde atatea lucruri interesante din istoria Bizantului si ale ultimilor imparati pana la cucerirea acestora in 1054 de catre turci, incat nu am mai lasat-o din mana. Descrie intrigile din Apus,zgarcenia si prostia lor pe fondul caderii Constantinopolelui, nevointele imparatilor pt a pastra vie mostenirea bizantina, implicarea romanilor. Cuvintele mele spun prea putin...e chiar frumoasa. Au fost pasaje la care am ras cu lacrimi, pasaje la care am plans...
O gasiti in doua volume, in anticariate, la un pret rezonabil.

"...Constantinopolele era invaluit intr-o lumina calda, aurie, care mangaia deopotriva edificiile de marmora si colibele mizere, gradinile inmiresmate si maidanele cu gunoaie, fantanile arteziene si pietrele funerare, ascunse pe jumatate sub draperii de iedera, pietele largi, cu monumente grandioase si curtile dosnice, stramte si umede[...]In cabinetul sau de lucru din palatul Blachernelor, imparatul Constantinos sedea, cu mainile la spate, in fata uneia dintre ferestrele inalte si privea ganditor tabloul celor sapte coline cuprinse in incinta metropolei constantinopolitane.Cum poate fi natura atat de senina, de linistita, cand oameni nevinovati sunt ucisi numai fiindca au avut nenorocul sa se nasca cetateni ai Imperiului Bizantin? reflecta mohorat. Cum de nu se intuneca cerul si nu se rascolesc norii? De ce Iisus Hristos si Neprihanita Fecioara nu-si dezlantuie urgia asupra paganilor asupritori ai dreptei credinte? De ce? De ce?... "

[Daniel777]

As vrea sa va semnalez trei carti de mare importanta:

1.Staretul meu Iosif Isihastul- Editura Evanghelismos,scrisa de Arhim Efrem Filothenitul

2.Largiti si voi inimile voastre-Editura Reintregirea,scrisa de Arhim. Zaharia de la Essex

3.De ce sunt ortodox-Editura Agnos ,scrisa de Klaus Kenneth..


Toate sunt de mare folos duhovnicesc si de mare inaltime spirituala...

Sunt atat de bucuros ca le am....!

[mela me]

Cartea in sine este de mare folos duhonicesc, mi-a placut mult citatul parintelui Staniloae:

"Sunt date patru momente in implinirea binelui:
a) straduieste-te sa-l faci;
b)cere lui Dumnezeu puterea sa-l faci;
c)cand s-a facut , multumeste lui Dumnezeu ca s-a facut si nu te socoti pe tine ca l-ai facut;
d) facand asa, rugaciunea plina de smerenie si de cainta pentru gandul de slava ce ti-a venit te face si pe tine partas la binele facut prin tine."

În prealabil postat de Daniel777

Toate sunt de mare folos duhovnicesc si de mare inaltime spirituala...

Sunt atat de bucuros ca le am....!

Asa e, de mare folos si inaltime, daruri binecuvantate!
Iar eu sunt cam mahnit: ca eu le am pe ele, dar oare ele ma au pe mine?...

S-ar putea sa fi scris gresit. Am gasit si "Capsocalivitul"

Parintele Porfirie. Marturii si experiente
Autor :: Ioannidis, Klitos
O recomand cu toata caldura. Va va aduce multa mangaiere sufleteasca.

Tocmai am luat de la Manastirea din Techirghiol:
Ne vorbeste parintele Porfirie
Nici nu ne putem imagina cum un om poate fi atat de smerit, atat de modest, atat de bun, bunatatea intruchipata, ne este extrem de greu a intelege cum pot fi privite lucrurile asa cum le priveste blandul Parinte Porfirie. Mare dar de la Dumnezeu a avut.
Cand citesc despre astfel de oameni si cand ma gandesc la mine.....imi vine sa ma ascund, sa trec pe langa oameni fara sa ma vada, atat de pacatoasa....

"“Sa nu te indignezi, nici macar in tine, pentru nici o acuzatie nedreapta ce ti s-ar aduce. Este un lucru rau. Si raul incepe prin ganduri rele. Cand te amarasti si te indignezi, fie doar cu gandul, iti strici atmosfera duhovniceasca. Impiedici Sfantul Duh sa lucreze si ingadui diavolului sa mareasca raul. Tu trebuie sa te rogi totdeauna, sa iubesti si sa ierti, alungand de la tine orice gand rau.”
“Nu trebuie sa-ti duci lupta crestineasca cu predici si contestatii, ci cu o adevarata iubire ascunsa. Cand contestam, ceilalti reactioneaza. Cand ii iubim sunt miscati si-i castigam. Cand iubim, credem ca noi le oferim ceva celorlalti pe cand, in realitate, intai ne oferim noua insine. Iubirea cere sacrificii. Sa sacrificam cu umilinta ceva de-al nostru, care in realitate este al lui Dumnezeu.”

“Omul lui Hristos trebuie sa-L iubeasca pe Hristos, si cand Il iubeste pe Hristos, scapa de diavol, iad si moarte.”

“Sa fim smeriti, insa sa nu vorbim de smerenie. Vorbirea despre smerenie este o capcana a diavolului, care aduce cu sine deznadejdea si delasarea, in vreme ce adevarata smerenie aduce cu sine nadejdea si lucrarea poruncilor lui Hristos.[...] Roaga-L pe Dumnezeu sa-ti trimita sfanta smerenie. Nu pe aceea care spune ’sunt cel din urma, sunt nimic.’ Aceasta e smerenie diavoleasca. Smerenia cea sfanta e dar de la Dumnezeu. Dar, Harisma , nu provin din stradaniile noastre. Pregateste-te si cere-I lui Dumnezeu acest dar sfant.”

“Deschide-ti inima cu simplitate, nesilit, spontan, inaintea Domnului nostru.[...] Sa fii placut. Sa iubesti tacerea, pentru ca doar astfel inima ta va vorbi lui Hristos. Spune vorbe putine, dar cu miez. Sa iubesti osteneala trupului si a mintii si oboseala, fiindca acestea intaresc trupul si sufletul deopotriva.[...]Tacerea sa-ti fie tainica, adanc in inima. Nu-ti vadi tacerea sa o priceapa toti. Spune doua-trei cuvinte, dar launtric nu conteni a te ruga Domnului pentru toti.”

“Sa spui mereu adevarul. Nu ii pacali pe cei care iti ofera increderea, iubirea si grija lor. Sa faci totul cu calm. Sa te rogi pentru a deveni mai bun.”

“Sa faceti mereu binele, fiindca altminteri e vai de voi!”

“Si desi de mic copil faceam multe pacate, cand m-am reintors in lume am continuat a face pacate, care pana astazi s-au inmultit foarte mult. Lumea insa m-a luat de bun si toti striga ca sunt sfant. Eu insa simt ca sunt cel mai pacatos om din lume.”

“Astazi oamenii cauta sa fie importanti, devin egoisti si de aceea esueaza. Iubirea acestora e egoista, data in zadarnicie strainilor, nu celor apropiati lor. Acesti oameni sunt incercati de patimi pacatoase. Ei cauta sa fie iubiti, dar fac asta intr-un mod indarjit, impotriva poruncilor lui Hristos. Corect e sa te intereseze nu daca ei te iubesc, ci daca tu Il iubesti pe Hristos si pe oameni. Doar astfel sufletul iti este implinit.”
“Sa-L rogi pe Dumnezeu sa te faca vrednic de iubirea Sa.[...] In rugaciunea te sa-I ceri lui Dumnezeu sa se faca voia Sa pentru tine. Acest lucru iti este cel mai de folos.”
“Zadarnicie e tot ce iei din egoism. Vesnicie este tot ce dai din iubire. Iubirea ta sa fie sincera, fara sa pacalesti sau sa ranesti pe altul. Iar cea mai generoasa vesnicie este sa primesti cu iubire, pentru a darui bucuria reciprocitatii aceluia ce ti se ofera cu iubire.”
“Cand te rogi pentru un om pe care il muncesc patimi pacatoase, sa nu i-o spui, fiindca diavolul va afla si va ridica indarjire in sufletul tau si astfel rugaciunea ta nu va da rod. Sa te rogi pentru acel om in taina, si astfel rugaciunea ta il va ajuta.”
“Sa nu te necajesti niciodata. Hristos a inviat ca sa ne dea multa iubire si bucurie, inca de pe acum. Asadar, de acum sa incepem sa participam tot mai intens la ziua luminata a Imparatiei iubirii lui Hristos, unde nu se insereaza niciodata.”
“In taina imbratiseaza-ti in inima-ti familia ta, intreaga obste si intreaga Biserica. Nu te lupta cu ceilalti, nici nu incerca sa faci sa dispara sau sa corectezi cusururile celuilalt. Iubeste-l asa cum e, cu defectele sale. Domnul se va ingriji de acestea. Sa-ti sfintesti tacerea, sa nu fie neroditoare.”
“Nu mi-e frica de iad si nu ma gandesc la rai. Ii cer numai Domnului sa fie milostiv cu toata lumea si cu mine”.
“Mai intai iarta-i pe aceia care te intristeaza.”
“Fii atent, caci trebuie sa ne luptam pana cand ne vom da ultima suflare. Fii cu bagare de seama.”
“Sa nu stai in spatii inchise, ci sa iesi in mijlocul naturii.”
“Sa nu va preocupati de cele de pe urma, nici de antihrist, nici de semnele sale, fiindca sa stiti ca atata timp cat Il avem pe Hristos cu noi, antihristul nu ne poate vatama cu nimic.”
“Iubiti-l pe Hristos… Hristos este totul, este izvorul vietii. Toate cele frumoase salasluiesc în Hristos. Iar departe de Hristos, tristetea, melancolia, mânia, supararea, prefacatoria, amintirea ranilor ce le-am primit în viata, a greutatilor si a ceasurilor de agonie. Iubiti-L pe Hristos si sa nu vreti nimic în locul iubirii Lui”.
“De nu va veti reveni si nu veti fi precum copiii, nu veti intra în împaratia cerurilor”.
“Manastire poate fi si casa ta, numai sa vrei. Nu e cu nimic diferita de o manastire. Este de-ajuns sa faci ce-ti spun. Nu locul face manastirea, ci felul in care vietuiesti. Du-te acum, roaga-te si fii rabdator in toate”.
“Sa nu incerci sa arunci relele din tine in exterior ci, mai bine, deschide-ti poarta sufletului spre a primi Lumina care este Hristos, si-atunci se vor risipi si negurile ce s-au instapanit in tine”.
“Fii atent cum te nevoiesti. Nevoieste-te cu smerenie si nu asa cum faci tu, cu incrancenare. Incet-incet fiule, si cu smerenie. Altminteri pacatuiesti”, imi spunea Bunicutul.
“Fiule, de Hristos trebuie sa ne apropiem nu de teama ca nu stim ce va fi dupa ce vom muri. Lui Hristos trebuie sa-I deschidem inimile noastre si, asa cum tragem perdeaua, lasand soarele sa intre in casa, trebuie sa-L lasam si pe Hristos sa vina la noi si sa-L iubim cu iubire adevarata. In felul acesta ne putem apropia cel mai bine de El”.
“Ascultarea aduce smerenia; smerenia discernamantul; discernamantul aduce vederea cu duhul, iar aceasta din urma aduce inaintevederea”.
“Trebuie sa-ti spui mereu acestea: ”Doamne, cei ce se indeparteaza de Tine se pierd.” Noteaza-ti aceste cuvinte, ca sa le tii minte, caci sunt pline de inteles.”
“Sa fii bun si ascultator. Sa ai rabdare cu ceilalti, sa nu te necajesti, sa nu fii prea sensibil, sa fii destoinic in munca ta. Sa nu vorbesti la serviciu prea mult despre lucruri religioase, daca nu esti intrebat. Sa fii un exemplu demn de urmat, in drumul spre Hristos.”
“Sa mergi la biserica in mod regulat, sa te spovedesti si sa te impartasesti des si-atunci vei scapa de toata frica si ti se vor tamadui toate ranile sufletesti.”
“Te povatuiesc sa ai mereu dragoste pentru toti ai tai. In primul rand dragoste apoi toate celelalte..”
“Trebuie sa iubim cu inima curata si tot astfel trebuie sa ne si rugam.”
“Nu vreau sa te apropii de Dumnezeu din pricina ca te temi de moarte. Vreau sa te apropii de El cu multa dragoste. Acesta este lucrul cel mai de seama, fiule.”
“Cand uneori incepe sa-ti fie frica, asa cum spui, aceasta se intampla din pricina ca nu Il iubesti indeajuns pe Hristos. Asta e totul.”
“Sa te rogi si sa iubesti. Sa-L iubesti pe Dumnezeu si sa-i iubesti si pe semenii tai. Nu vezi cate poate face dragostea lui Hristos? Sa nu te intrebi in sinea ta daca te iubesc ceilalti. Daca-i iubesti tu primul, sa stii ca atunci si ei te vor iubi deopotriva.”
“Ca sa fii iubit de ceilalti, mai intai trebuie sa-i iubesti tu.”
“Cand se revarsa asupra noastra Harul cel dumnezeiesc, rugaciunea noastra devine cu totul curata. Sa te rogi neincetat, zi si noapte, chiar si cand dormi in pat.”
“Nu trebuie sa-i silim pe altii sa mearga la Biserica. Hristos a spus: Cine voieste, sa-Mi urmeze Mie.”
“Oricat ai fi de obosit sa nu uiti niciodata, seara inainte de culcare, sa faci rugaciunile de seara.”
“Sa nu te rogi lui Hristos sa-ti ia bolile, ci sa dobandesti pacea, lucrand rugaciunea mintii si fiind rabdator. Astfel vei avea mare folos”..
“Roaga-te si nu te supara. Roaga-te si fii rabdator.”
“Cu cat se afla omul mai departe de Dumnezeu, cu atat mai mult este necajit si chinuit de felurite lucruri. Trebuie sa mergem la duhovnic de fiecare data cand ne chinuie ceva.”
“Sa te spovedesti periodic si temeinic, fiindca, chiar de-ai fi Patriarh, daca nu te spovedesti, nu te mantuiesti.”
“Sa nu va preocupati de cele de pe urma, nici de antihrist, nici de semnele sale, fiindca sa stiti ca, atata timp cat Il avem pe Hristos cu noi, antihristul nu ne poate vatama cu nimic.”

"Povestiri despre Bunul Dumnezeu" Rainer Maria Rilke - cuprinde 13 povestiri metaforice, pline de sensibilitate, frumoase. Intr-un fel il "coboara" pe Dumnezeu printre oameni, il prezinta plin de umanitate (sper sa nu se supere nimeni de afirmatia asta, povestirile sunt metaforice). Cartea a aparut atat la Nemira cat si la Humanitas.

"Confesiuni" Sf Augustin - pentru mine este cea mai frumoasa adresare directa catre Dumnezeu, imi ajunge pana in adancul sufletului, de multe ori "impietrit"

http://alecsela.wordpress.com/2008/0...ntul-augustin/

"Aş vrea acum să-mi aduc aminte de ticăloşiile mele din trecut şi de stricăciunile trupeşti ale sufletului meu, nu ca să le iubesc pe ele, ci ca să Te iubesc pe Tine, o, Dumnezeule al meu! Fac lucrul acesta din dragostea dragostei pentru Tine, întorcîndu-mă la cărările mele atît de nevrednice întru amărăciunea rememorării mele, pentru ca Tu să-mi readuci în suflet dulceaţa, o, Tu, Dulceaţă neînşelătoare, Dulceaţă fericită şi sigură; şi să mă culegi din nou din risipirea în care m-am risipit în mii de bucăţele, cînd, îndepărtîndu-mă de Tine Unul, am dispărut fărîmiţat în multe."

"La Tourkovounia, unde locuiam, asezarea era foarte povarnita. Ma sculam dis-de-dimineata, plecam la biserica, la Sfantul Gherasim, si ma intorceam seara. Drumul spre casa noastra era greu si cobora abrupt. Intr-o dimineata am cazut si mi-a rupt piciorul. Era duminica dimineata, nu se luminase bine ziua, era liniste. Astfel au auzit gemetele mele niste oameni, au iesit afara si au chemat indata salvarea. A venit salvarea, m-au dus la spital, ruptura era la gamba piciorului stang. Oasele erau sfaramate. Durerile erau de neindurat. Am ajuns la Policlinica, m-au coborat din salvare si m-au asezat pe un pat. Doctorii au hotarat sa-mi puna pìciorul in ghips. Lumea astepta sa liturghisesc. Au fost nevoiti sa plece.
Dupa 15 zile, fiind inca intins in pat, am aruncat o privire catre piciorul meu. Am vazut, deci, prin Harul lui Dumnezeu, ca piciorul fusese pus straamb in ghips. Le-am cerut doctorilor sa-mi scoata ghipsul. Cand a aflat, profesorul a zis razand:
-Parintele, in loc sa-si vada de biserica lui, acolo unde are competenta, vrea sa ne verifice pe noi? Am facut treaba bine, am trecut puiciorul pe la raze. Ce vrea acum, sa ne tot sacaie?
N-a dat nimeni nici o atentie. Eu asteptam sa-mi vada piciorul. Ei-nimc. Cand mi-au adus mancarea la pranz, am refuzat-o, zicand ca ce sa ma duca la raze. Insist sa se faca asta, caci oasele se vor suda stramb si piciorul va ramane asa pentru totdeauna. Profesorul a trimis vorba:
- Sa-si vada de preotia lui! Piciorul este bine.
A venit seara.
Mi-au adus mancarea, dar iarasi n-am mancat,sdtaruind sa-mi vada piciorul. In cealalta zi, de dimineata, a venit profesorul si a zis manios.
-Ce-i asta, bre parinte? Ce ne tot sacai aici?

Pana la urma m-au coborat la raze. Au vazut ca intr-adevar piciorul fusese pus stramb, si deja incepusera oasele sa se sudeze. Profesorul si-a pus ochelarii:
-Bre parinte, zice, esti foarte pacatos. Acum mi-am dat si eu seama. o sa vezi ce o sa tragi acum! trebuie sa.-ti rupem piciorul si sa-l punem din nou bine.
au incepus sa loveasca cu putere ghipsul ca sa se sparga,. eu nu ziceam nimic, imi faceam smerita mea rugaciune.
- Acum nu vorbesti, imi zice. Dar acuma o sa-ti iert eu pacatele.
La un moment dat au tras, au scos ghipsul. Ma durea tare. Doi doctori ma trageau de piciorul, iar profesorul, cu podul palmei, ma lovea peste gabma cu putere ca sa rupa oasele.
-Ei, bre parinte, o sa-ti iert eu pacatele dar langa ale tale au sa fie iertate si ale mele.
Imi rupeau osul. se sudase putin si ma durea de nesuportat. imi strangeam buzele. in cele duin urma l-au rupt. M-au intins iarasi la raze, au intins piciorul si l-au asezat drepñt. apoi mi-au pus din nou ghispul, cu atentie si m-au trimis la pat.
Doua-trei luni, nu-mi amintesc bine, am ramas la pat. Dupa acest rastimp m-au ridicat si mi-au dat sa tin douya carje, ca sa pot pasi. Eu nu le voiam. imi zice profesorul:
- Sa le iei, sa te poti ridica fiindca te-a istovit repausul.
N-am tinut mult carjele, caci am inceput sa ma tarasc singur. Ma temeam de carje, nu cumva sa ma obisnuiesc cu ele si apoi sa nu le mai pot lasa.
Atunci profesorul mi-a zis:
-Sa te ingrijesti sa cumperi un baston.
-Nu, ii zic, nu-l vreau.
-Esti preot, imi zice si esti neascultator? Sa asculti, altfel cazi si-ti rupi oasele.
Am fost nevoit atunci sa-i spun surorii mele:
-sa-mi cumparati un baston. suntem saraci dar trebuie sa-mi cumparati un baston, sa pott arunca astea ca ma stramtoreaza.
Era ora 11 dimineata si am coborat in carje la biserica spitalului. Sora mea s-a pregatit indata sa mearga pe starda Eolou, ca sa-mi cumpere un baston. Cand sa plece , o doamna cu un baston in mana a intrat in biserica.

-Sfantul Gherasim e aici?
-Da, copilul meu, aici este, i-a zis batrana care ingrijea biserica.
-Si unde e icoana Sfantului?
-Uite-o, a raspuns, si i-a aratat-o.
atunci acea doamna necunoscuta a cazut in fata icoanei Sfantului si, cu lacrimi, i-a spus tare, ca am auzit si noi:
- Sfinte al meu, eu nu te cunosteam. nici nu auzisem de tine. Nici de numele tau nu auzisem si totusi m-ai cinstis si m-ai cercetat si mi-ai cerut bastonul pe care l-am cumparat de la ierusalim ca sa il duc la casa ta. Si uite, Sfinte al meu, l-am adus. mi-ai spus : "vreau sa-mi aduci bastonul maine dimineata!" Eu nu stiam unde te afli si intreband am aflat si te-am gasit.
Eu cu sora mea si cu paraclisera stateam in strani, langa pangar. S-a apropiat si ne-a zis:
-Ce lucru e asta? De ce mi-a cerut Sfantul bastonul? De ce-l vrea? Si paraclisera i-a spus:
-asculta sa vezi de ce vrea Sfantul bastonul. nu are nevoie el insusi de baston, dar Sfantul il are si pe slujitorul sau, pe parintele pe care-l vezi aici. si.a rupt piciorul si a suferit luni de zile, insa astazi s-a ridicat si doctorii i-au spus ca sa poarte baston. Si, uite, sora lui era pregatita sa plece pe strada Eolou sa-i cumpere bastonul. hai, ia bastonul de la Sfantul si adu-l aici, la slujitorul lui.
Miscata, doamna mi-a adus bastonul si mi- a sarutat mana.
-Luati-l, parintele meu si iertati-mi pacatele. l-am cumparat la Ierusalim. E de la Sfantul Mormant. Vin, imi zice, din cartierul Prombona, din Patisia. Acolo locuiesc. Acolo l-am vazut pe Sfantul in vis.
I-am multumit, am luat bastonul si l-am folosit indata, dupa ce mai intai am aruncat carjele. am numit acest baston "al Sfantului gherasim", si l-am indragit mult. Am grija sa nu il pierd, dar este si facator de minuni: daca pe cineva il doare ceva din trup, il lovesc putin putin cu bastonul si se face bine. Cu adevarat, este facator de minuni. Ce lucru! sfantul sa se ingrijeasca de mine, cel mai mic! S-a aratat viu doamnei, care nu auzise nici de sfantul Gherasim, nici de mine. Tare minunate mai fac sfintii.....
Pentru aceasta trebuie sa-i cinstim. si eu ma inchin Sfantului Gherasim care este sprijinul celor bolnavi, prin sfintenia si harul sau."



Am citat din "Ne vorbeste Parintele Porfirie"