Psalmii nepotilor lui David.

[Moroco]

Psalmul neputintei,

"Pomul rău nu poate face roade bune tot asa cum pomul bun nu poate face roade rele." Nu poate da din toata inima si din tot sufletul uitand si nemaitinand datoria darului, nu poate fiindca are o mare frica de gresala si o profunda evlavie idoleasca fata de satana=legea siretilor erectici "geniali" foarte pismasi care-s in stare de orice ca sa-ti ia sufletul si tot ce aveai bun. Ai impresia ca dai, ca asculti si ca te jertfesti si ca esti bun si slavit de oamenii importanti si de masele populare cele drepte, cand colo ti-ai furat tineretile tale si esti ca adam care si-a furat vulpasarea ce-si face cuiburi si vizuini. Zice romanul "sa nu-ti furi singur caciula" asa cum isi fura toti popii pe cele afierosite aurindu-le si lacuindu-le pe cele vechi ca sa para ca daca-s vintigi dainuie din pricina vredniciei lor luandu-ti ochii cu ele ca sa-i crezi daca vorbesc fara Har din dreptul lui Dumnezeu, uitand ca El cand a umblat printre oameni n-a avut nimic nimic exact ca pasarile cerului, si nici macar ca ele caci nici cuib sau vizuina n-avea din care sa-si faca loc de inchinare. Cand esti legat cu lanturile acestei legi, legea=satana a sporirii diavolesti, nu poti da nimic, nu poti darui cu adevarat, niciun bine nu poti da si nu poti face, decat o vicleneala, o zgarcenie ascunsa, un prozelistism, o mamoneyzare oculta prin buncare si cotloane, prin debarale si subsoluri caci "dand", in acelasi timp, in taina, urasti, blestemi, sau hulesti, sau pangaresti si spurci ceea ce dai si n-ai inima si suflet cand dai, nici ascultare sau binecuvantare si iata asa "dai". Daca-i dai ceva dreptului napastuit de ochii lumii sau celui cuminte si ascultator, sau celui cu Hristos ca sa scapi de consecintele pacatelor tale, o faci numai ca sa crape, ca sa cada, ca sa-l distrugi sau sa-l iei sclav in vesnicie pentru iad, sa-l bagi in norul corupt, in "raiul" lumii, unde porcii zboara cu aripi de liliac si cresc pe pamant in ei porceala fara sa stie ce alien demonizat creste in ei, in ce se prechimba sufletul lor trufash si ingamfat de care nu le mai pasa, de ajung si slujesc pacatul slugarnicind cu frica si disperare violenta, si din acel nor, la moamentele culminante, de presiuni si stress, se intorc si se razgandesc si intorcandu-se calca peste margaritare, vin sa te rupa si se razboiesc vrajmasindu-te, dand sa te rupa de tot pentru nimicuri ca sa se scoata, vor sa te distruga daca nu li te supui orbeste ca prostul invocand ascultarea si smerenia. Deci exista o maxima frica de aceasta lege=satana si de acest juramant al sporirii diavolesti, de aceasta traditie lumeasca, omeneasca, de aceasta socoteala blestemata a "nepierzarii" si nu poti s-o calci, nu-i poti nicicum gresi caci inca din tineretile tale si din copilarie asta ai fost invatat, nu poti sa nu o divinizezi si s-o socotesti viata si de frica greselii i te supui cu maxima disperare spre pocinta si indreptare daca i-ai gresit si ai impresia ca asa scapi slugarnicind si lingusind ca sa te ierte dracii. Iar asta nu-i legea Domnului cea noua, nu-s nici macar legile cele vechi ale Dumnezeirii, sunt niste slujiri si respectari idolesti, niste "traditii" care nu mantuie pe nimeni si care te fac demon in timp ce tu te crezi pe calea cea buna, visezi ca esti si ca vei fi ingerash, ca ascultarea si supunerea al justitia si morala ei te face vrednic, sfant si nu-ti dai sema ca avand in tine si in caracterul tau nesimtirea si orbirea asta, tepuirea si prostia asta blestemata habar n-ai ca defapt te bagi mereu la loc sfant ca fiul pacatului parvenit si travestit crezandu-te drept insa tu chiar esti pe interior un sherporc-de-caine-lupuleu dezlantuit intre oite, incantat si plin de euforie si mare "jertfelnicie", frenetic pana la paroxism, plin de cunoastere stiintifica mincinoasa, de necredinta habotnica multa, om pierdut cu suflet stricat care esti stapanit si comandat de norul strain ca un fel de har insa nu-i har ci ala ii bar, loc din care esti incins si incalzit de focul strain al respectarii legii sporirii diavolesti, din care ti se da multa iubire de sine egoista care te imbogateste asa ca lumea, in neputinta de a da cuiva ceva cu adevarat, macar un capat de ata, macar o farmitura de paine, macar lucruri vechi sau gunoaie, macar o vorba utila, cinstita fara prozelitisme mamoniace si fara slave desarte, macar o lacrima si o mangaiere fara pacat, macar 2 bani gauriti fara blestem... de unde rezulta ca defapt nu dai, nu vrei sa dai si nu poti da ci doar lua asa ca lume, ca sistemele, ca "traditia" paganilor si a siretilor erectici, ca sa lasi mostenire lumii, iadului, sistemului, tinand minte aiurea ca nebunii ce rescriu istoria ca au fost vrednici, crezand ei ca au muncit si au luptat si aparat si au dat la toti si ca sunt buni si harnici si darnici, bucurandu-se si petrecand si pomenind si tinand minte toate pe care le-au dat ca pe niste datorii aratandu-se victime si nedreptatiti, de parca ei chiar ar fi ascultat de Dumnezeu si ar fi crezut, lucrat si ar fi dat cu adevarat. Inima si sufletul in tine e prizonier acestei neputinte, acestei zgarcenii, acestui viciu cerebral si tu nu poti face altceva decat inca din tineretile tale sa inveti sa-ti intretii invatatura asta pagana patimashe furandu-ti caciula si spalandu-te pe maini nu din nevoie ci din viciu, din necredinta, ca asiaticii shaolin care-si fura copilaria cu mortal combat sau ca yoghinii care-si fura tineretea si flexibilitatea si relaxarea mancand lumina solara nu ca hrana ci prana cu p de la pacatul care cica-i intinereste miscandu-si toata ziua si ridicandu-si pana peste cap energiile josnice sexuale, numite de ei vitale. Iar daca dai din pacat sau din hotie inseamna ca-l faci complice pe primitor sau ca-l otravesti, iar daca totusi dai in timp ce in ascuns il blestemi si ii doresti moartea sau sa-ti devina datornic si sclav sau un prozelit al credintelor tale erectice, sa te slaveasca pe tine, atunci e clar: NU DAI si NU POTI DA!.. deci esti mort, sau mai rau, esti rau, esti viclean, esti un slujitor al rautatii, adica un fatarnic idolitartar ca toti diavolii sporitori in cele blestemate, caci nu poti da decat cersetorilor pupatori si mancatori de josnicii pentru bani ca sa-si ridice palate cu multe turnulete si camere pline de idoli si de zei asa ca slujitorii cezarilor demoncratiei care se purifica prin ritualuri si betii satanice devenind o casta aleasa de puritani, de rasisti, de exclusivisti, xenofobi si foarte corciti intre ei in termele LGBTiste ale demoncratiei cu patimi cu tot uitand ca unirea cu mai marele sau cu familia se face fara patimi asa cum o face Domnul Hristos.

Ce poti face? Pai cu Legea calcati legea pismei lor si frica greselilor justitiare fata de ea asa ca Domnul care cu moartea pe poarte calcand a daruit... viata libera si buna celor din morminte implinid o lege divina intarita, iesind ca uleiul deasupra tuturor slavelor desarte, iubind si daruind ca sa se poate si ei mantui si imbuna cu adevarat devenind harnici si darnici in toate cele bune.

[Moroco]

Psalmul deznadejdii travestite, cu ratiuni simpliste devenind prea simplu pana la urma,

Miezul inimii e sufletul inimii, miezul mintii si creierului e sufletul mintii, miezul sufletului e sufletul sufletului iar miezul trupului e sufletul trupului. Tot ce-i suflet e duhovnicie daca sufletul iti este casa a Harului Duhului Sfant si al Domnului Iisus Hristos-Cuvantul ca un fel de suflet al sufletulor tale unite.

Sufeltul tau insa e de urat pentru ca nu asculta ci e inclinat spre rau inca tin tineritile tale si in el si cu el faci multe pacate insa oricat ar fi de pacatos, mandru si trufas tu nu ai voie sa-l urasti spre distrugere ci doar spre despatimire caci atunci cand treci granita urii spre distrugere, felul ala de ura rea si distructiva, se numeste depresie, deznadejde, rautate si nu se cuvine sa-ti faci singur rau caci nu castigi nimic bun prin asta, nici tu nici altcineva.

Iti vine mereu sa-ti distrugi sufletul fiindca in el iti permiti sa indraznesti vreo hula sau vreo batjocura sau vreo fapta rea, trufase si distrugatoare impotriva fecioarei preacurate Maria sau impotriva Duhului Sfant sau impotriva lui Dumnezeu sau impotriva mai micilor Domnului. De aia gresesti fiindca te plangi, te nemultumesti, carai, santajezi, ameninti, acuzi, arunci vina si de frica lipita cu bascularea, de neputinta unita cu bascularea, tradezi prin lipici basculand si trecand de partea dushmanilor ca printr-o poarta alunecoasa dandu-te pe topogan si vrand sa scapi din capcana in care ajuns nu te poti nicicum opri sa nu mai continui si sa tot repeti raul pe care-l faci impotriva lui Dumnezeu si impotriva ta, descurajandu-te si frustrandu-te cu nemultumiri exagerate la maxim, dai sa te razbuni pentru situatia asta grea, situatia in care dupa ce ai tradat si n-ai luat in seama ignornd si lasand asa prezentul cu gresala pentru un viitor ”fericit” e clar ca ai intors armele si ai devenit un vrajmas feroce cu Dumnezeu si nu te opresti ci trufind si indraznind lovesti ca sa triumfi, dai sa distrugi ca sa invingi, sa cureti, sa excluzi cu ura si chiar dai sa te sacrifici pripit si asta se intampla din deznadejde, din frica si rasul negru sarcastic batjocuritor si daramator al deznadejdii distrugatoare caci te aliezi cu duhurile rele si impreuna ca niste aliatzi-fariseici, deznadajduind si stand lipiti in acea alianta vicleana in care te-ai lasat fraierit, minti ca ti-e bine, minti ca-ti va fi bine, minti ca-i bine ce faci si cu cruzime si defrustrare iti satisfaci distrugerea ca sa scapi, luptand ca pentru un adevar bun al scaparii insa nu-ti dai sema ca tu vrei sa scapi fix de harnicie si datorii caci fiind in cadere libera spre locul caldicel si moale unde te relaxezi la nesfarsit palavragind din sine nu suporti de acolo sa fi miscat, nu suporti sa fi deranjat, nu poti sa rabzi sa auzi chemarea spre o noua harnicie si spre noi datorii de implinit caci miscarea asta te scoate din traditiile si obijnuintele tabieturilor tale bolnave si mintind ca esti victima te revolti si te jertfesti in desert si ai impresia ca esti mare si ca tu ai dreptate si te autoindreptatesti avand pretentii si revendicari ca un nevinovat, ca o victima. Te crezi tu pagubitul prin aceea ca rationezi simplu parnd si corect sustinand ca daca esti singur nu ai nimic insa daca esti cu un sfant sau o sfanta in apropierea prea apropiata si ajungi sa-i faci rau cu ceva atunci in mod pripit ti se pare clar ca nu tu ci din cauza lui ajungi mereu in situatia respectiva si acuzandu-l si reprosandu-i il ameninti si te razbuni si de frica nu poti altceva decat sa tradezi si sa te razbuni cu nebunie iesita din minti, nemaiputand sa vezi ca tu minti si ca defapt tu insuti ai fost vinovat in mod sigur pentru lovitura si recidiva caci tu esti cel care iar ai indraznit ceva de nefacut si de neindraznit inchipuindu-te si crezandu-te familiar, pilos, alintat, tolerat, slavit, iubit, adulat, dorit, ingaduit, invidiat, ... asa ca un mare berou mesianic, ca un fiu important de bani gata. Defapt s-a intamplat ca iar ai cazut si ca esti in cadere si dupa mintea ta nebuna alti-s de vina pentru pacatul tau in timp ce tu vociferezi si te razbuni mereu pentru bani.

Si intamplandu-se necazurile astea groaznice in tine nu poti nicicum sa vezi ca sufletul mamoniac al tuturor miezurilor iti este combinat cu pofta si labordelatoria, cu mamona, bubunica si straburtica in care ti s-a travestit deznadejdea din miezuri si-ti sade pe stomac pana in inima ca o umplutura vitala si visatoare. Aia-i necredinta si deznadejdea desfranata ce umbla de nebuna cu familia poftelor in noaptea mintii insangerate a persoanelor idolesti parintesti si fratesti cu seva sangerie ca a varsatorilor cu miez turnat si nu-si da seama sufletul tzepuit si orbit ca-i intro stare de om antihrist tot umbland sa fie ajutat pe nedrept si primind ca milogii sa fie ajutat inclusiv de duhurile rele lingushitoare care-l corup si-l inahiata sa-si lepede Harnicia umplandu-se fraierul de boli, neputinte, handicapari si metehne ca sa scape mai usor si sa fie miluit cu bani si mancare fara sa vrea sa faca nimic bun!

[Moroco]

Psalmul pierzarii,

Te minti si-ti crezi minciuna din noaptea mintii din suflet cu naivitate credula ca itzi-bitzii tzepuipuitzii si-ti spui ca ti-e bine si-ti va fi bine luandu-te dupa altii. Defapt ti-e rau si-ti va fi tot mai rau si nu-ti vei putea distruge sufletul aflat in munci si in chinurile in care mergi cu nepasare de suflet razbunandu-te pe el ca sa nu vina vesnicia stricandu-ti functionarea trupului pana crapi pe calea iadului vrand sa treci prin poartile pierzarii, cica spre "rai". Nu te amgii singur ca muschuocii travestiti in ingeri bagati in puterile sAdamice pe care le mostenesti, in ideea ca doar Iuda Iscarioteanul e fiul pierzarii pentru ca in el a intrat satana, stiind tu ca daca s-a spanzurat scotandu-si shuncile si boashele la vanzare prin atarnare pe lemn sa se implineasca scriptura, vrand si mort sa faca bani lumii si bagand reclama asta in vitrina din capul tuturor fraierilor ca cica fix "gluma" asta l-a pierdut, nu te incanta amagindu-te ca ai fi mai bun caci lumea lumii-i mult mai jos ca el in pierzare mintind cu inconstienta ipocrita pe toate canalele... iar mortodocsii nostrii, saracii de ei.., dar mai bine tac, nu le mai zic nimic ca sa nu se ia dupa erecticii si sateii slugarnici slavitori de satana si mari iubitori de iad si de pacat iesit la noroc in joc. Deci Domnul nostru Iisus Hristos-Cuvantul ne duce din bine in mai bine pe calea perfecta in timp ce indoiala si circul globus te va duce din rau in mai rau ca sa asculti de tine insuti avand impresia gresita ca sigur asculti de Hristos cu competenta precauta. Pune-ti bolovan pe cappork si taci!.. nu dracoolui!

[Moroco]

Psalmul lingusirii, al justitilor oarbe,

Cate gasti attea dreptati, cate haite atatea justitii, cati ipocriti atatea justitii peste justitii, cati pacatosi mandrii atatia beroi, toti "ingerasi victime nevinovate".

Scopul tuturor acestora in viata vremelnica sau vesnica e intrecerea si medalierea celor cu cele mai mari pesteri pline gen haita talharilor lui Alibaba. Se imbraca in negru sa-i iei de smeriti, se imbraca in alb sa-i iei de drepti, de sfinti, se imbraca in printi si imparati sa-i iei de mari evlaviosi ai Imparatiei Cerurilor, se imbraca in sac, rupti in fund si in genunchi, smoliti, sa-i iei de handicapati si sa nu-i pui la lucru, se imbraca in militari, politisti, teroristi ca sa-i iei de puternici si sa vrei sa te supui lor ca sa scapi, se imbraca in salopeta sau in gospodari ca sa-i crezi harnici... deci toti au pe sistem aceasi lucrare de autoimbogatire si de tepuire perversa insa cel ce tzepuieste pe sine insusi se tzepuieste ducandu-si sufletul in iad avand impresia ca implineste traditia... caci orice traditie e o traditie de a aduna femei, bani, averi, pamanturi, idoli, obiecte de arta, locuri de distractie si de relaxare, scoli, copii, idei, carti, biblioteci, fantasme, filme, arme, aventuri... adica revolutii, revolutii desarte pentru dreptatea unor justitii care nu aduc decat sentimente viclene si trairi pe sfinvers fata de simtirea inimii si a sufletului Dumnezeirii si a sfintilor care traiesc din Dumnezeu, deci un fel de justitii antihriste si de acolo au ei belsug de sentimente si de cuvinte si reactii pline de mare "onoare".

De aici, din bunacrul talharilor vine toata lingusirea si disimularea si cu cu cat lingusesti mai mult idolii acestor scopuri te crezi si tu mai destept si mai drept si cand apare vreo problema atunci sari ca ars si acuzi crunt si necrutator si te razbuni cu ura si rautate maxima, excluzand cu exclusivism viclean luxiimputziferic desfranat avand ca baza spetze din toate justitiile lumii care toate voteaza pro distrugere si iata ca nu mai e decat Domnul ca sa aiba respect pentru cel osandit si sa isi foloseasca dreptul de veto pentru a apara si a scapa cate un suflet din coltii lupilor pradatori ce-ti mereu da de slujit, culmea, justitia lor si razboaiele lor. Nu ca-i buna poanta asta ca lupii, serpii si ursii, leii, hienele si omul rau, omul tuturor faradelegilor, pilelor si privilegiilor sa te puna sa respecti legea... lor? Numai ca nu e de ras gluma asta proasta fiindca daca nu le respecti legea te ard pe rug si te chinuie mai rau ca pe Ioana D'Arc... si asta dupa ce fecioara din popor cu credinta in Dumnezeu le-a faurit o tara luptand pe linia intai ca Ecaterina Teodoroiu in toate confruntarile cu inamicii.

[Moroco]

Psalmul prostiei, nebuniei, rautatii si ipocrismului, adica al nepasarii de suflet.

Nu este bine sa fie omul singur, acesta este cel mai mare rau si o stie asta omul direct de la Dumnezeu deci nu mai are nevoie de confirmari stiintifice de la terte parti: ingeri, animale, pomi, stele, femei, sine insusi, speciali, lume, ocultisti, demoni, sate, pagani etc.

Prostia grava sta in lipsa constientizarii diferentei dintre grozavie si indrazneala.
Grozavia=satana iar Indrazneala=Preasfanta fecioara Maria.

Prostul acum si azi toata ziua isi genereaza neascultari, necredinte, faradelegi sau le preia de la lume inclusiv de la parinti, nevasta, casnici sau de la copii si nepoti, caznd prin cei intimi, dand impresia ca e mare si tare, curajos, puternic si grozav nepasandu-i de raul care va veni pentru suflet de la ceea ce tocmai face (rau) fiind in acelasi timp foarte grijuliu cu trecutul iertat, plangandu-se de altii si smolindu-se si cersind indurare pentru faptele cele vechi, care au fost iertate sau trecute cu vederea de Dumnezeu, si cu toate astea el se plange cu frica de raul care cica ii va veni aici de la ceea ce a facut in trecutul iertat, vazandu-si inclusiv iadul si condamnarea vesnica in mod absurd si nicidecum nu ii pasa de raul care sigur ii va veni de la ceea ce tocmai face acum si in ziua de azi in timp ce se smoleste de ochii lumii si ai sai, facand faradelegi viclene si desrfranari ascunse, de la care chiar va avea de suferit si aici si dincolo si culmea e ca nu vrea sa scape de raul care ii vine de la faptele de azi ci vrea mereu sa scape fugind de consecintele faptelor vechi si iertate care cica ii vor venii din vesnicie in vremelnicie ca sa-l ia mai repede in iad inca de aici, chinuindu-se cu frica asta si crapand cu zile de la tulburarea asta adusa in el din pisma dracilor grozavi care nu vor sa vina la pocainta ca sa se laude cu nepasarea fata de chinuri infernale.

Inteleptul indraznet face exact invers, el smerindu-se nu fuge de niciun rau care vine din trecutul personal sau de la altii, oricine ar fi acela ci-si duce crucea data de lume si de toti pacatosii si dracii, rabdand toate chinurile pana la sfarsit in timp ce acum si toata ziua e spovedit, pocait, impartasit adica fara pacat, fara gresala, smerit, umil, cinstit si astfel iesind din ipocrismul si viclenia si desfranarea lumii oculte ascunsa dupa paravnul departarii de Dumnezeu si de ceilalti, al zidurilor, al trupului, al obrocului pus peste lumina, al fetzei, al faptelor jocurilor de scena si al oricarui comportament folosit ca paravan in spatele caruia ipocritul autotzepuit isi ascunde si-si creste fire pacatoasa si nedreapta, mincinoasa, el cu dreapta credinta merge pe Calea Domnului, calea cea stramta crestin ortodoxa spre fericirea Raiului sufletului sau caci acum si astazi nu mai face decat binele crezand si ascultand din toata inima si dragostea sa.

satana are un comportament antichrist si isi duce sufletul cu inconstienta in chinuri vesnice tot mai insuportabile, in rusini, in suferinte, in rauri, care vin peste elea chiar daca isi inchipuie cu naivitate ca va putea sa se pocaiasca in ultima clipa ca talharul, dar chiar daca o va face tot va fi intro oarecare rusine caci chiar primind iertarea ramane suferinta si rusinea memoriei celorlalti caci oricine stie ca un iertat nu mai e la fel ca un nevinovat caruia Dumnezeu nu are ce sa-i ierte, desi amandoi mostenesc Raiul, si de acolo tristetea pentru cele vechi si fericirea lui vesnica a vietii celei noi, pe cand inteleptul care fara pacat asculta si rabda toate relele care vin peste el fara sa le genereze sau sa le excaladeze el insusi, isi duce sufletul in fericire indraznind cu curaj sa creada si mergand pe Cale ajunge sa intre in bucuria vesnica a Stapanului si Domnului Dumnezeu.

Deci nepasarea de suflet si frica de suferinte, moarte, a nebunului care nu-si da seama ca luand decizia sa-si darame si sa-si mareasca hambarele idolizandu-si patimile sufletului oricat ar fi de stapan si de mandru peste averea sa si peste patimi, acestea il vor lua in noaptea pe care a declansat-o prin trista decizie si-l va duce in chinuri omorandu-l chiar in acea noapte a necredintei si neascultarii, deci oricat isi va spune ca se va pocai si indrepta lasand pe maine, acea zi de maine va fi mereu poi-maine deci nu se va mai pocai niciodata si chiar cand va ajunge ca talharul pe cruce nu va putea sa fie decat talharul rastignit de-a stanga sau un ucenic care nu si-a grijit calcaiele si cozile asa ca iuda care ridicandu-si calciul sa nu fie muscat de sharpele (lumii coculte) care intrase in el a dorit sa-si puna la cale viclenia ipocrita a fatarniciei cu tupeu demonstrand "neputinta" si "orbirea" Domnului de parca Domnul chiar n-ar putea sti daca ar vrea ce e in dosul paravanelor sale construite cu meticulozitate prosteasca si iata ca bazandu-se pe vremurile cand isi ascundea furtul banilor din punga, simtindu-se invins si scos la lumina cu forta, fiind mustrat prin intrebarea despre sarutul vanzator, se grabeste si-si apropie clipa si gresala fatala ca sa se implineasca scriptura, vrand sa fie el insusi un fiul al durerilor, dandu-se un mesia care va fi inaltat si spanzurat pe lemn, tzepuindu-se cu insasi scriptura pe care o foloseste tot ca pe un paravan al ipocrismului in dosul caruia saracul inselat si-a facut propria voie de parca ar fi ascultat si de parca si-ar fi implinit rabdarea si nefuga de chinuri pentru mantuirea sufletului cand el defapt tocmai si le-a regenerat, fiind defapt omorat de propria grozavie generatoare de minciuna, necredinta si neascultare si ducandu-se singur cu mandrie stapanitoare mai repede in chinuri, bagandu-si capul in propriul latz, o capcana mai tare ca cea nascocita si uneltita de satana pe care prin asta ar crede ca l-a invins, taindu-si astfel singur cu nepasare din timpul in care s-ar fi putut pocai si indrepta, grabindu-se cu roadele de carne ale mandriei atarnate in copac ca prostul autotzepuit in ideea grozava ca va putea sa rabde cu nepasare nirvanica chinurile si muncile maxime in care va fi bagat, insa dupa ce trece timpul pedepsei chiar daca va iesi din puscarie dupa cumplitele chinuri, din alcatrazul iadului, dupa 2000 de ani cat ii este data pedeapsa, dupa aia va trebui sa-si rabde saracul suflet de om toata rusinea prostiei si naivitatii prin care si-a ales chinurile de la sine insusi si de la voia proprie, de la acel egoism rau care pismuind chinurile date de altii Domnului si lui ca ucenic credincios nu vrea sa le rabde nicidecum pe alea bune ci infuriindu-se vrea sa rabde doar chinurile pe care si le da el insusi luiusi, si aceasta rusine a pismei si urii egoiste il va intrista mereu caci toata lumea il va recunoaste si-l va stii cine este si ce a facut intelegand cat de neiubitor egoist si mare prost furios a fost in grozaviile satanei lepadand el cu voia sau fara de voia, cu stinta sau fara de stiinta indrazneala cea buna poruncita si sfatuita de Iisus, aceea de a urma indrazneala dreptilor si smertilor si mai ales preasfanta indrazneala a smeritei fecioare Maria si a Domnului Iisus Hristos-Cuvantul ca un exemplu simplu si clar, bun de urmat acum si toata ziua de azi si de mine, de oricine voieste, raspuns bun pentru care te pregatesti mereu azi si nicidecum a-poi-maine.

In concluzie inteleptul acum si astazi indrazneste sa rabde chinurile (negenerate sau exacerbate de el insusi) in timp ce prostul acum si azi se grozaveste cu viclenia si desfranarea producand cu furie pe chinurile de la altii de care se toooot plange, insingurari si paravane pentru ipocrism pana la sfarsit, grozavie mandra si prosteasca ce se va preface in rusine vesnica. Inteleptul indraznet isi duce sufletul azi cu altruism in chinurile facute de altii lui si in vesnicie va fi in fericire caci a lucrat ca fecioarele intelepte cu maxima nevinovatie si ascultare de dreapta credinta ramanand in Cuvant.

[Moroco]

Psalmul pocaintei pentru copii
Il gasiti aici in format electronic. Are 42 de pagini si contine 40 de vedenii sufletesti Apocaliptice cu valoare de invatatura de minte si mare discernamant. Maximizati fereasta la tot ecranul ca sa surprindeti detalii semnificative.