Sa ne impartasim des sau rar?

[AlinB]

În prealabil postat de Antonela

Buna ziua! As avea o intrebare daca se poate sa mi raspundeti ! Daca un om pe patul de moarte, preotul il spovedeste dar nu i da Sfanta Impartasanie, cum putem interpreta acest lucru, ca un fapt rau? Daca nu i s a dat Sfanta Impartasanie din motive stiute numai de preot, omul acela nu se mai poate mantui?? In conditiile in care se stie faptul ca omul bolnav pe patul de moarte beneficiaza de aceasta mila indiferent de ce pacate ar avea, bineinteles sa fie spuse in scaunul spovedaniei!?

Omul acela este credincios? Pana sa ajunga pe patul de moarte frecventa biserica?
El a chemat preotul, sau familia a insistat sa se spovedeasca?
Sigur doreste sa se impartaseasca?

Mantuirea nu e garantata nici de primirea Sf. Impartasanii, nici de spovedania facuta pe patul de moarte.

Este garantata doar de pocainta autentica, daca nu o are, si spovedania este de mantuiala si ieratarea pacatelor cu semnul intrebarii iar in conditiile astea, nici Sf. Impartasanie nu face minuni.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Antonela

Buna ziua! As avea o intrebare daca se poate sa mi raspundeti ! Daca un om pe patul de moarte, preotul il spovedeste dar nu i da Sfanta Impartasanie, cum putem interpreta acest lucru, ca un fapt rau? Daca nu i s a dat Sfanta Impartasanie din motive stiute numai de preot, omul acela nu se mai poate mantui?? In conditiile in care se stie faptul ca omul bolnav pe patul de moarte beneficiaza de aceasta mila indiferent de ce pacate ar avea, bineinteles sa fie spuse in scaunul spovedaniei!?

Mereu am considerat o nebunie sa fii chirurg. Nu-i intelegeam pe colegii mei care alegeau, infruntand multe obstacole, aceasta specialitate. Sa te pregatesti 5 sau 7 ani dupa ce ai terminat facultatea, sa faci garzi grele cand oamenii normali la cap petrec, sa stai in picioare, aplecat, invesmantat ermetic, suportand caldura infernala a lampii scialitice, scormonind prin vintrele napastuitilor. Poate fi ceva mai rau ? Aproape toti colegii mi-au dat acelasi raspuns: greutatea si neplacerile actului operator se topesc cand, a doua zi, pacientul da telefon acasa si spune alor lui ca e bine. Cand, cu doar 24 de ore inainte, era moale ca blana, sau se zvarcolea de durere, sau era deznadajduit. "Bucuria aceasta, tu nu ai sa o intelegi niciodata, nici nu o poti masura!" mi-au spus.

Tot asa, ba chiar mai mare, este o altfel de bucurie. Este bucuria preotului care e chemat la capataiul unui muribund. Si operatia impartasirii reuseste. Fiindca, daca pacientul s-a pregatit cum se cuvine si daca preotul a ajuns la timp, operatia reuseste intotdeauna: este sigur ca acela e un pacient salvat. Si nu doar, ca in cazul colegilor mei, un pacient salvat pentru cativa ani ori doar cateva luni. Un pacient smuls mortii pentru totdeauna. Asta e insasi menirea preotului: sa smulga suflete aflate in ghearele mortii. Pentru asta s-a pregatit ani si ani. Acest fel de jucator a visat sa fie inca de pe cand era in Seminar. Si nicicand interventia lui nu e atat de importanta ca atunci cand se joaca sfarsitul meciului, cand totul poate fi pierdut si totul poate fi castigat.

Si, dimpotriva, mare trebuie sa fie mahnirea doctorului sufletelor, cand actul operator nu poate avea loc. Fie pentru ca pacientul nu s-a pregatit cum trebuie, si, in acest caz, sa opereze ar agrava situatia inca si mai mult. Fie pentru ca pacientul respira, dar e deja prea tarziu: e inconstient si nici nu-si poate da consimtamantul, nici nu se poate face operatia din motive tehnice.

Alungati din minte orice gand prezumptios fata de acel preot. A fost, probabil, rascolit in inima lui zile intregi. Rugati-va pentru preotii lui Cristos. Fie ca ei sa afle mereu pacienti pregatiti, pentru care operatia sa poata fi salvatoare. Fie ca ei sa ajunga intotdeauna la timp, spre mai marea glorie a lui Dumnezeu!

[fallen]

Foarte frumos spus! Pana la urma, si slujirea doctorului, ingrijirea trupului omenesc, ar trebui sa fie una sfanta...dupa parerea mea, nu se poare face din asta o afacere, dar, ma rog...
Spunea par. Boca ca spovedania timpurie este de mai mare folos, pt ca iti lasa timp de pocainta, pe cand cea facuta pe patul de moarte, desi te elibereaza de pacatele facute in timpul vietii, nemaiavand timp de pocainta, in ceasul mortii te lupta diavolul in modul cel mai cumplit.
( ca sa-l parafrazez pe dr. Mihnea, este mult mai bine sa faci o operatie cat mai devreme, sunt sanse mai mari de recuperare, decat dupa ce afectiunea s-a decompensat si ai intrat eventual in soc septic :-), atunci sunt sanse sa reuseasca operatia dar pacientul sa se duca)
Nu am inteles exact daca ceva de genul a incercat sa spuna si parintele, ca e posibil, chiar daca te spovedesti si te impartasesti pe patul de moarte, ca cel rau sa te traga inapoi si sa te piarda? De incercat sigur incearca, si ma tem ca nu cu ispite usoare, ci cu chinuri cumplite, dar cred ca depinde doar de tine si de ravna ta, daca reuseste sau nu; oricum, faptul ca te-ai impartasit ( dupa ce te-ai cait de pacatele facute in timpul vietii), te uneste cu Hristos si te intareste, dar trebuie si tu sa fi convins de asta. Trebuie pocainta sa fie autentica, sincera, in primul rand, si apoi, daca nu L-ai cunoscut pe Hristos toata viata, si nu ai crezut Lui din toata inima, cred ca e cam greu ( dar nu imposibil!) sa ajungi sa-L cunosti si sa crezi in El cu adevarat in cele cateva ceasuri sau zile care ti-au mai ramas ...
Pe de alts parte, eu cred ca cu cat te impartasesti mai des, cu atat e mai bine, si totodata mai usor si pt tine sa traiesti in curatie, sa nu cazi in pacate grave. Nu cred ca nu mai sunt ispite, care probabil vin asupra ta de cum te-ai curatit, prin spovedanie ( cum mi se intampla si mie, mereu), dar acum ai un aliat,'nu esti singur in lupta cu ele, esti in comuniune euharistica ( banuiesc ca asta inseamna), atat cu ceilalti confrati, cat mai ales cu Hristos. E greu de spus daca trebuie s-o faci des sau rar, probabil e ca o terapie, individualizata: unii au nevoie sa ia un tratament in fiecare zi, altii se vaccineaza odata pe an, in functie de afectiunile si de nevoile fiecaruia. Stim cu totii ca preotii si calugarii se impartasesc mai des, saptamanal' sau chiar zilnic, de cate ori savarsesc sfanta liturghie, pt ca asa trebuie, sa fie in permanenta legatura, comuniune cu Hristos; stiu de asemeni ca pe vremuri si credinciosii se impartaseau la fiecare liturghie ( dupa care serveau si masa, impreuna), Acum insa ne putem impartasi noi, mirenii, numai cand, si daca, suntem pregatiti, prin post, curatie, spovedanie si pocainta pt pacatele savarsite, asta daca inceteaza sa la mai faca, si eventual dupa un canon de pocainta, daca pacatul sau pacatele au fost multe si grave. Cum s-a ajuns aici, eu credca oamenii au fost cei care s-au departat de har, nu au mai venit la liturghie, s-au delasat si au inceput din nou sa pacatuiasca; altii poate s-au crestinat mai tarziu in timpul vietii, dupa ce au trait in mari pacate, si nu au putut fi primiti imediat in comunitate si impartasiti, decat dupa ce s-au dovedit credinciosi cu adevarat; la fel si unii din noi, acum, care desi botezati, ne-am departat de biserica si de credinta, si acum cand ne intoarcem trebuie mai intai sa ne aratam vrednici si sa parasim traiul pacatos de pana acum. Banuiesc ca dca cineva a trait de exemplu in curvie, in desfranare, sau nu a mai venit de zeci de ani la biserica, nu s-a mai spovedit, nu a mai postit, este lasat un timp oarecare in asteptare, i se da un canon, sa vada daca e serios, inainte de a fi primit la sfanta impartasanie ( stiu pe cineva care a primit dezlegare dupa 12 ani de canon, de exemplu...). Insa toti ceilalti credinciosi, care sunt vrednici si nu savarsesc pacate grave, banuiesc ca nu li se refuza sfantaimpartasanie' de cate ori simt nevoia si o solicita, evident dupa ce se spovedesc si postesc o zi-doua asta daca nu e o perioada de post mai lunga

"By the year 1000, the Irish-Scottish system of fixed-rate penances, with its heavy, long punishments, combined with the success of what can only be termed a theology of unworthy communication, caused laypeople to communicate very infrequently—perhaps only annually at Easter, if even then. Nonetheless, medieval parishioners knew well enough that the divine was made present in the Eucharist, and most would have made an effort to be present for the canon. At those rituals, they could behold their Savior and plead his sacrifice for their needs and for the destiny of their souls."
(Medieval Christianity, de Kevin Madigan).

[fallen]

La noi in cartier unde ne-am mutat s-a sfintit de curand o bisericuta ( Sf Maria de pe calea Dudesti, langa scoala 80 din Dristor). Ea functiina de multi ani la subsol, dar acum de Duminica tuturor sfintilor, dupa Rusalii, s-a tarnosit si bisericanoua, de la etaj, si s-au tinut 40 de sfinte liturghii, in fiecare dimineata. Vor mai fi si maine, si poimaine ( duminca) si luni pe 20 iulie, de sf. Ilie.
Din pacate, eu am descoperit abia tarziu acest lucru, dupa inceputul lui iulie, si de ctae ori am ajuns, mi-a parut rau ca nu am vazut pe nimeni impartasindu-se, nici macar copii mici...( poate or veni duminca, nu am fost nicio duminca decand se tine slujba sus, ci doar mai demult cand se tinea la subsol si oricum am ajuns abia la predica, cred ca era ianite de Rusalii..). Ce pacat ca nu s-a intamplat acest lucru peste un an, sa am si eu fata botezata sa ma fi putut duce cu ea ! Si inca ce pacat ca nu eram si eu " copil cuminte", sa ma pot impartasi de pe acum...( unde stateam inainte, am obsevat ca multe femei, spre sfarsitul sarcinii, ss impartaseau mai des, in fiecare duminca, acum nu stiu daca se spovedeau inainte, sau daca sa se spovedeau tot acolo sau aveau alti duhovnici...)...cand ai duhovnicul in alta parte, cred ca e putin cam greu pt tine sa te poti impartasi asa de des, poate doar dacati-ar da o dezlegare pe termen mai lung, tinand cont de starea fiziologica in care te afli...( batran, bolnav, gravida, etc...)...iar ca sa te " muti" la un duhovnic mai aproape de casa...iarasi nu ti-e intotdeauna la indemana; poate ti-e rusine sa iti marturisesti iarasi toate pacatele la altcineva, sau poate ti-e rusine de vechiul duhovnic, sau crezi ca vei mai avea vreodata nevoie de sfatul dlui, sau nu vei fi multumit pe depin de cel nou si vei vrea sa te intorci...desigur cel mai usor credca e atunci cand nu ai pacate mari, care sa te " lege" de cineva prin marturisirealor, iar pentru " maruntisuri" te poti spovedi si obtine iertare, dezlegare, oricand la oricine...defapt se si spune ca daca un duhovnic te-a " legat" (= ti-a dat canon, te-a oprit de la sf impartasanie, pt anume pricina) doar el te mai poate ( sau asa e bine, asa trebuie) dezlega...

[AlinB]

Cum reusesti tu ca mai din nimic sa faci niste probleme atat de complicate si de serioasa, este pentru mine un mare mister, dublat mai ales de nonsalanta cu care se pare ca ignori alte probleme mult mai grave, apropiate si serioase.

[fallen]

Da, lucrurile s-ar " simplifica" daca 1) ne-am casatori (?) ; 2) ne-am desparti (?) ; 3) ne-am muta in america/si nu ne-ar mai intreba nimeni daca suntem casatoriti si cu cine si daca ne-am spovedit sau nu...

Sau ar mai fi 2 var.: 1) samerg cu tupeu la preotul din cartier si dc ma intreaba sa-i spun ca am fost la duhovnic si m-am spovedit; 2) sa ii spun canu am duhovnic, sa ma spovedeasca dlui, pe scurt, fara sa intram prea mult in detalii..

(Ca/sa/ma duc cu adevarat la vechiul duhovnuc ar fi cm complicat, pt ca 1) ma cert cu sotul;2) dc spun cuivadespre intentiile mele, se intampla ca ma impiedic, parca cel rau imi afla gandurile si 3) duhovnicul mi-a pus niste " conditii " cam imposibil de indeplinit...( nu chiar cum vreti voi,sa-mi zica sa nu ma mai prinda pe acolo pana nu ma cunun/despart, dar pe aproape...)

Iar cu fugitul undeva departe, deocamdata nu se poate pt simplul motiv ca luna de luna tre sa merg lamedic sa-mi dea cm si apoi sa-l duc la servici; abia dupa ce se terminaperioada de cm imi dau ei o adeverinta de venituri si fac io cerere la primarie sau nustiu unde pt indemnzatie si alocatie, eventual deschid un cont pe care sa-l pot accesa de oriunde din tara... daca ar fi sa fug acum s-ar duce toate pe apa sambetei, plus ca nu as/putea lua nici prea multe lucruri cu mine, cele ale copilului nici mai incolo( patut, carut), insaacum, nu cred ca mai sunt un stare sa car nici lucruri ptmine sa-mi ajunga o zi si-o noapte ...

[tabitha]

În prealabil postat de fallen

3) ne-am muta in america/si nu ne-ar mai intreba nimeni daca suntem casatoriti si cu cine si daca ne-am spovedit sau nu...

Dar de ce crezi tu ca în America nu te mai întreabă asta?

[fallen]

În prealabil postat de tabitha

Dar de ce crezi tu ca în America nu te mai întreabă asta?

Asa am auzit si eu de la fetelede pe acolo...

( dar probabil promiscuitatea exista peste tot, si la noi si la voi, de x eu am rude care traiesc acolo, nu stiu sa se fi cununat in vreun fel, defapt nu stie nimeni, care au venit si au cununat un cuplu in Romania, s nu i-a intrebat nimeni nimic...)

In cazul nostru era intr-adevar mm simplu, dar nu am stiut. Am vb pana la urma cu pr duhovnic care a zis ca ne putem impartasi oricand, acum pana se naste fata, ca defapt se impartaseste ea si nicidecum eu...acum insa sa vad cand reusesc s-o fac, pt ca pe caldurile astea imi este imposibil sa nu beau apa de 3-4 ori pe noapte si dimineata de cum ma scol...poate sa ne ajute Dumnezeu sa mai prindem o noapte si o zi mai racoroasa...

[AlinB]

În prealabil postat de fallen

Da, lucrurile s-ar " simplifica" daca 1) ne-am casatori (?) ; 2) ne-am desparti (?) ; 3) ne-am muta in america/si nu ne-ar mai intreba nimeni daca suntem casatoriti si cu cine si daca ne-am spovedit sau nu...

Deci toate astea le faci de gura lumii?

Sau ar mai fi 2 var.: 1) samerg cu tupeu la preotul din cartier si dc ma intreaba sa-i spun ca am fost la duhovnic si m-am spovedit; 2) sa ii spun canu am duhovnic, sa ma spovedeasca dlui, pe scurt, fara sa intram prea mult in detalii..

(Ca/sa/ma duc cu adevarat la vechiul duhovnuc ar fi cm complicat, pt ca 1) ma cert cu sotul;2) dc spun cuivadespre intentiile mele, se intampla ca ma impiedic, parca cel rau imi afla gandurile si 3) duhovnicul mi-a pus niste " conditii " cam imposibil de indeplinit...( nu chiar cum vreti voi,sa-mi zica sa nu ma mai prinda pe acolo pana nu ma cunun/despart, dar pe aproape...)

Deci acum mergi pe varianta 1-2?

Iar cu fugitul undeva departe, deocamdata nu se poate pt simplul motiv ca luna de luna tre sa merg lamedic sa-mi dea cm si apoi sa-l duc la servici; abia dupa ce se terminaperioada de cm imi dau ei o adeverinta de venituri si fac io cerere la primarie sau nustiu unde pt indemnzatie si alocatie, eventual deschid un cont pe care sa-l pot accesa de oriunde din tara... daca ar fi sa fug acum s-ar duce toate pe apa sambetei, plus ca nu as/putea lua nici prea multe lucruri cu mine, cele ale copilului nici mai incolo( patut, carut), insaacum, nu cred ca mai sunt un stare sa car nici lucruri ptmine sa-mi ajunga o zi si-o noapte ...

De parca chiar te-ai gandi serios la chesta asta.
Nu ai plecat cand erai fara cine stie ce greutati si obligatii si ai sa o faci tocmai acum..