Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica ortodoxa > Despre Biserica Ortodoxa in general
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 10.01.2011, 12:20:19
mariamargareta mariamargareta is offline
Banned
 
Data înregistrării: 04.12.2008
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.366
Implicit Militantismul politic cu caracter izolat poate duce la schisma in sanul Bisericii?

Militantismul politic cu caracter izolat poate duce la schismă în sânul Bisericii? (I)

Un document samizdat care circulă astăzi din mânâ în mână printre credincioșii ortodocși din bisericile BOR pune în discuție poziția Bisericii Ortodoxe a Greciei față de viața politico-economică a țării. Documentul reproduce mesajul adresat de ierarhia Bisericii Elene către popor, în urma ședinței ordinare din 5-8 octombrie 2010. Iată acest mesaj:

.................................................

“CĂTRE POPOR”
enciclică a Sfântului Sinod al Bisericii Greciei

Ierarhia Bisericii Greciei care s-a întrunit în ședință ordinară pe 5-8 octombrie 2010 simte nevoia să se adreseze creștinilor săi, poporului lui Dumnezeu, dar și fiecărui om bine intenționat, pentru a vorbi pe limba adevărului și a dragostei.

Zilele pe care le trăim sunt grele și critice. Trecem ca țară printr-o criză economică cumplită care creează multora nesiguranță și teamă. Nu știm ce ne așteaptă în ziua de mâine. Țara noastră se pare că nu mai este liberă, ci în fapt este administrată de creditorii noștri. Știm că mulți dintre voi așteptați de la Biserica ce vă păstorește să vorbească și să ia poziție asupra evenimentelor la care suntem martori.

Este adevărat că ceea ce se întâmplă în patria noastră este inedit și cutremurător. Criza duhovnicească, socială și economică merge mână în mână cu răsturnarea întregii firi. Este vorba de încercarea dezrădăcinării și distrugerii temeiurilor multor tradiții care până acum erau considerate de la sine înțelese pentru viața din spațiul nostru. Din punct de vedere social se operează o răsturnare a datelor și a drepturilor, desigur cu un argument evident: măsurile acestea le cer creditorii noștri. Declarăm de aceea că suntem o țară sub ocupație și că executăm poruncile conducătorilor-debitorilor noștri. Întrebarea care se naște este dacă solicitărilor lor privesc doar chestiunile economice și de asigurări sau vizează și fizionomia duhovnicească și culturală a patriei noastre.

În fața acestei situații orice om rațional se întreabă: de ce nu am luat mai devreme toate aceste măsuri drastice, care astăzi sunt caracterizate drept necesare. De ce nu am schimbat la timpul lor toate aceste patogenii ale societății și ale economiei pe care azi le realizăm în un mod brutal? Persoanele de pe scena politică din țara noastră sunt, de decenii, aceiași. Cum au socotit atunci costul politic, știind că conduc țara la catastrofă, iar azi ei se simt în siguranță, pentru că acționează de pe poziția celor care dau porunci? Au loc răsturnări radicale pentru care altădată se revolta întreaga Grecie, iar azi ele se impun aproape fără împotriviri.



Criza noastră economică, în cuvinte foarte simple, se datorează diferenței dintre producție și consum. Între ritmul lent al producției pe care îl atingem și nivelul ridicat de viață cu care ne-am învățat să trăim. Când ceea ce se consumă este mult mai mare decât ceea ce se produce, atunci balanța economică înclină spre partea cheltuielilor. Țara noastră, pentru a face față, este nevoită să se împrumute cu speranța că balanța perturbată se va reechilibra. Atunci când însă nu se întâmplă acest lucru și debitorii cer returnarea împrumuturilor plus dobândă, se ajunge la criză și la faliment. Criza economică care chinuie și domină țara noastră nu este însă decât vârful iceberg-ului. Este urmarea și rodul unei alte crize, a celei duhovnicești. Disproporția dintre producție și consum prezintă însă nu doar o dimensiune economică, ci în primul rând este un fapt duhovnicesc. Este indiciul crizei duhovnicești, care privește atât conducerea țării, cât și poporul. O conducere care nu a putut să aibă o atitudine responsabilă față de popor, care nu a putut sau nu a vrut să vorbească pe limba adevărului, care a promovat modele eronate, care a cultivat relațiile clientelare, numai și numai pentru că a avut ca scop deținerea puterii. O conducere care în practică se vădește că a subminat interesele reale ale țării și ale poporului.

Și pe de altă parte, un popor, adică noi, care ne-am purtat iresponsabil. Ne-am lăsat pradă bunăstării, îmbogățirii facile și traiului bun, ne-am dedat câștigului ușor și înșelăciunii. Nu ne-am pus problema adevărului lucrurilor. Revendicarea arbitrară a drepturilor de către bresle și grupuri sociale, cu o desăvârșită nepăsare față de coeziunea socială, au contribuit în mare măsură la situația de astăzi.

Esența crizei duhovnicești este absența sensului vieții și încarcerarea omului în prezentul rectiliniu, adică în instinctul lui egoist. Un prezent fără viitor, fără perspectivă. Un prezent condamnat la plictis și monotonie. Viața a devenit un interval de timp între două date, a nașterii și a îngropării, cu un interval necunoscut între ele.

Într-o asemenea perspectivă, deșertăciunea se ia la întrecere cu iraționalul și lupta o câștigă totdeauna tragicul. Când te adresezi tinerilor și îi întrebi: “de ce iei droguri, fiule?” și îți răspund: “spuneți-mi dumneavoastră de ce să nu iau? Nu sper nimic, nu aștept nimic, singura mea bucurie este atunci când înfig injecția și călătoresc (în alte lumi)”; sau atunci când atragi atenția unui tânăr că luând droguri va muri, iar el îți răspunde cu un zâmbet tragic: “nu înțelegeți că eu iau droguri, ca să trăiesc”, atunci înțelegi cât de incredibil de adevărate și de potrivite în tragismul lor sunt cuvintele de mai sus. În loc deci de sens al vieții noi am urmărit bunăstarea, traiul bun, puterea economică. Când însă nu există altă perspectivă de viață în afară de consum, când puterea economică și demonstrarea ei ostentativă devine singurul mod al recunoașterii sociale, atunci diferențierea de restul lumii este singurul drum de viață, pentru că altfel, dacă nu ești imoral, ești prost. Așa au gândit și au făptuit mulți, așa am ajuns la diferențierea și de putere, dar și de poziție în poporul nostru. Întrebarea – dilema lui Dostoievski “libertate sau fericire?” o trăim în tot tragicul ei. Am ales bunăstarea contrafăcută și am pierdut Libertatea persoanei noastre, am pierdut Libertatea țării noastre. Astăzi omul în mod justificat tremură mai degrabă “oare nu cumva i se vor micșora veniturile?”, dar nu se neliniștește pentru deficiențele educației care îi privesc pe copiii săi și nu se îngrijorează de înjosirea persoanei umane. Aceasta deci este esența adevăratei crize și sursa crizei economice pe care atât de nemilos o exploatează actualii “negustori de popoare”.

În Sinodul Ierarhiei, noi, părinții voștri duhovnicești, ne-am făcut autocritica, am dorit să ne confruntăm cu responsabilitățile noastre și să cercetăm care este partea noastră de vină în prezenta criză. Știm că uneori v-am mâhnit, v-am smintit chiar. Nu am reacționat direct și la momentul potrivit față de atitudini care v-au rănit. Negustorii distrugerii relației dintre popor și Biserica sa care îl păstorește au exploatat îndeajuns și în mod pragmatic scandalurile fabricate și au încercat să destrame încrederea dumneavoastră în Biserică.

Last edited by mariamargareta; 10.01.2011 at 12:25:05.
Reply With Quote
  #2  
Vechi 10.01.2011, 12:21:19
mariamargareta mariamargareta is offline
Banned
 
Data înregistrării: 04.12.2008
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.366
Implicit Militantismul politic cu caracter izolat poate duce la schismă în sânul Bisericii?

Militantismul politic cu caracter izolat poate duce la schismă în sânul Bisericii? (II)
(continuare)


Dorim să vă spunem că Biserica are antidotul consumului ca mod de viață și acesta este asceza. Și dacă consumul este sfârșitul, pentru că este o viață fără sens, asceza este drumul, pentru că conduce la o viață cu sens. Asceza nu este privarea de plăcere, ci îmbogățirea vieții cu sens. Este antrenamentul sportivului care îl conduce la competiție și la medalie, iar această medalie este viața care biruiește moartea, viața care se îmbogățește cu dragoste. Asceza este drumul libertății, împotriva sclaviei inutilului care astăzi ne înjosește.

Ne neliniștește situația Educației noastre, pentru că sistemul educațional actual se raportează la elev nu ca la o persoană, ci ca la un calculator electronic și singurul lucru pe care îl face este să îl “încarce” cu materie, neinteresându-se de întreaga sa personalitate și de aceea copiii noștri cu îndreptățire se împotrivesc. De aceea suntem neliniștiți în privința proiectului Noului Liceu care se pregătește. Manualele școlare se scriu, într-adevăr, cu răspunderea guvernului, dar conținutul lor îl vizează și pe ultimul cetățean grec, care așteaptă de la Biserica sa să îi facă cunoscut cu putere și glasul său smerit.

Înțelegem că toate parohiile noastre trebuie să devină spații ospitaliere pentru tinerii noștri, așa cum sunt deja destule dintre ele, în care mulți tineri găsesc refugiu în căutarea lor după sens și speranță.

Știm că cereți de la noi, păstorii voștri, o Biserică eroică, cu vigoare, care să aibă cuvânt profetic, cuvânt pentru tânărul contemporan, nu o Biserică secularizată, ci una sfințită și sfințitoare, o Biserică liberă și care să păstorească cu putere. O Biserică care nu se teme să ia poziție față de sistemul viclean al acestei lumi, indiferent dacă împotrivirea conduce la prigoană și martiriu.

Biserica este singurul organism care poate să stea nemijlocit alături de om și să îl sprijine. Biserică însă suntem cu toții și aceasta este puterea noastră și puterea ei. La unitatea dintre păstori și popor țintesc negustorii de popoare și încearcă să o submineze. Ei știu că dacă vor “pierde” păstorul, cu ușurință se vor risipi oile și le vor supune. Istoria ne învață că acolo unde Dumnezeu a fost luptat, scopul final era omul și înjosirea lui. Întruparea lui Dumnezeu este cea mai mare recunoaștere a persoanei umane. Biserica nu se opune guvernării, ci acelora care exploatând guvernarea și ascunzându-se în spatele puterii lucrează să vă priveze de speranță. Aduceți-vă aminte că pentru mulți specialiști în economie, prezenta criză este fabricată, este o criză care urmărește controlul mondial de către puteri care nu sunt iubitoare de oameni.

Biserica lui Hristos are cuvânt pentru actuala situație, pentru că nu a încetat să fie și trup al lumii, parte a istoriei. Nu poate să îngăduie nici nu fel de nedreptate, dar este datoare să arate disponibilitate pentru mărturisire și martiriu. Știm că oamenii de lângă noi suferă de foame, se află în sărăcie, se sufocă economic, deznădejdea de multe ori stăpânește inima lor. Cunoaștem acest lucru, pentru că prima lor oprire în căutarea speranței este Biserica din zona lor, parohia lor. Scopul și lupta noastră este ca fiecare parohie să devină centrul de unde activitatea pastorală a bisericii locale să îmbrățișeze întreaga societate locală respectivă.

Decizia noastră este să creăm un observator al problemelor sociale cu scopul de a urmări îndeaproape și de a preîntâmpina metodic problemele pe care le creează prezenta criză. Scopul nostru este să dezvoltăm lucrarea de asistență socială a fiecărei parohii, în așa fel încât să nu mai existe nici măcar un om care să nu aibă o farfurie de mâncare. Cunoașteți și dumneavoastră că în această privință Biserica realizează o lucrare uriașă. Cunoașteți acest lucru, pentru că mulți dintre dumneavoastră sprijiniți voluntar acest efort al parohiei voastre și îl susțineți economic. Vă chemăm să stați aproape fiecare de parohia voastră, ca să ne confruntăm împreună cu aceste momente grele.

Poporul nostru a trecut și altă dată prin sărăcie și foame, dar a îndurat și a biruit, pentru că atunci avea perspective. Noi toți putem să ajutăm pe unul și unul pe mulți. Dumnezeu nu ne-a dat duh de frică, ci de putere și de dragoste. Cu acest duh, adunați în jurul marii noastre familii, Biserica, scoțând la iveală greșelile noastre, căutând sensul vieții în dragoste, vom ieși din acest ceas greu.

Ierarhia Bisericii Greciei
.................................................

În fața similitudinilor evidente cu situația actuală din România, se nasc în mod firesc o serie de întrebări tulburătoare:

Avem nevoie iminentă și noi, românii, de o Biserică militantă politic, așa cum recomandă acest document ("...o Biserică eroică... o Biserică liberă și care să păstorească cu putere... o Biserică care nu se teme să ia poziție față de sistemul viclean al acestei lumi, indiferent dacă împotrivirea conduce la prigoană și martiriu")?

Care sunt riscurile implicării, respectiv neimplicării Bisericii ca instituție, în dezbaterea și soluționarea problemelor politico-economice ale țării?

Poate duce la schismă o eventuală poziție militantă abordată doar de o parte din ierarhia sau din cinul monahal al Bisericii, poziție care să fie dezavuată de restul mădularelor Bisericii, care consideră pasivitatea drept o alternativă mai potrivită?

Last edited by mariamargareta; 10.01.2011 at 16:21:58.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Marea schisma paradosis Biserica Romano-Catolica 25 14.01.2011 10:39:43
Dumnezeu politic corect florinbrasov0 Generalitati 6 09.09.2010 19:18:26
Organizarea Bisericii inainte de Marea Schisma(1054) Danut7 Generalitati 4 13.03.2010 13:13:32
Tatal ....ne duce in ispita? voxdei55 Stiri, actualitati, anunturi 8 02.03.2010 21:57:10
Azil politic Ioan_Ciobota Generalitati 5 21.04.2008 23:33:53