Crestini persecutati in lume

[Decebal]

În prealabil postat de laurastifter

În mesajul anterior, m-am referit doar la faptul că acei creştini, care sunt persecutaţi pentru credinţă, cred în dogmele fundamentale (se închină Aceluiaşi Dumnezeu Treimic şi cred că una dintre Persoanele divine S-a întrupat, S-a sacrificat şi a înviat pentru noi).

Pretinzi că nu relativizezi Ortodoxia dar tocmai asta faci. Şi asta pentru că pentru a fi creştin nu este suficient să "crezi" în acele dogme ale Bisericii, ci trebuie efectiv să faci parte din Biserică, să ai pe Duhul Sfânt, să ai Sfinte Mistere şi să te raportezi corect la ele, adică ortodox, să fii cu adevărat un membru al Bisericii. Acei aşa zişi creştini, despre care am convingerea că Dumnezeu are cumva grijă de ei chiar dacă sunt în afara Bisericii lui Hristos şi chiar dacă se aruncă în tot felul de acţiuni religionare pentru "răspândirea religiei" fără ca ei înşişi să aibă cu adevărat un creştinism temeinic, pot fi consideraţi cel mult la nivel de catehumeni, majoritatea dintre ei. Să fie numiţi creştini este pur şi simplu prea mult, ei nefăcând parte din Biserica lui Hristos, neavând recunoaşterea şi binecuvântarea Bisericii Ortodoxe. Că se autointitulează creştini este strict problema lor, dar neavând recunoaştere din partea Bisericii, nefiind în comuniune cu Biserica Ortodoxă nu pot fi numiţi creştini; chiar recent am auzit că şi-a mai deschis unul un cult în locaşul unui fost garaj în SUA şi şi-a pus o pancartă că acolo la el este "Biserica lui Dumnezeu Apostolică"; individul este fervent studios al Bibliei, doarme şi noaptea cu capul pe Biblie şi se prezintă lumii ca adevăratul şi legitimul succesor al apostolilor lui Hristos.

În prealabil postat de laurastifter

(...) ei n-au avut ocazia de a aprofunda şi de a compara învăţăturile diferitelor confesiuni creştine, ...

Dar cine a spus că Biserica lui Hristos ar fi o sumă de învăţături religioase? Eu nu am auzit nici pe Hristos, nici pe apostoli, nici pe sfinţii părinţi, nici vreun sinod legitim să spună aşa ceva sau să se limiteze doar la atât. Pe de altă parte, nu există confesiuni creştine; există Biserica lui Hristos, şi ceilalţi din afara ei.

În prealabil postat de laurastifter

Totuşi, în simplitatea credinţei lor, ei îşi riscă viaţa, mergând chiar până la sacrificiul suprem, din dragoste pentru Dumnezeul nostru Iisus Hristos! Nu-L reneagă din laşitate, ci-L mărturisesc cu demnitate şi curaj, conştienţi fiind că... în orice clipă, pot plăti cu viaţa devotamentul lor faţă de Domnul.

Asta nu ştim noi de ce sunt unii omorâţi iar alţii fac sacrificii. Ceea ce ai spus mai sus este judecată speculativă, dumneata nefiind cu adevărat în cunoştinţă de cauză cu privire la resorturile adevărate pentru care se întâmplă acele lucruri. Nu orice autoiluzionat care se aruncă cu capul înainte este neapărat şi un autentic mărturisitor al lui Hristos.

În prealabil postat de laurastifter

(...) Exact aceasta este, cred, situaţia creştinilor prigoniţi în zilele noastre pentru credinţă şi, ducând raţionamentul mai departe, aceasta este situaţia oricărui creştin eterodox care-L iubeşte în mod sincer şi profund pe Dumnezeu şi înţelege corect adevărurile ce ţin de esenţa creştinismului (Sfânta Treime şi Întruparea lui Hristos).

Din nou faci speculaţii şi supoziţii nefundamentate. Nu ai dumneata de unde să ştii cât de profund sau de neprofund "iubesc" respectivii.

"Creştinii" heterodocşi nu au recunoaşterea Bisericii Ortodoxe.

Nu am auzit pe nimeni să spună că esenţa creştinismului s-ar reduce la două dogme. Mai mult, nu tot ceea ce li se pare unora că intră sub spectrul creştinismului face parte din Biserica lui Hristos. Creştinii Ortodocşi nu fac parte din religia creştină, ci din Biserica lui Hristos. Iar esenţa Bisericii, asupra căreia nu cred că avem nici eu şi nici dumneata cădere să ne pronunţăm, este cu mult dincolo de "credinţa" în două dogme. Acest reducţionism, acest minimalism teologic şi doxologic este străin de viziunea cea adevărată a Bisericii lui Hristos. Repet, nu neg că ochiul lui Dumnezeu îi vede şi pe acei aşa zişi creştini şi că nu are grijă de ei în felul în care numai El ştie, dar asta nu înseamnă că ortodocşii sau cei care se pretind că ar fi ortodocşi au dreptul să minimalizeze Biserica, gnoza şi credinţa creştină ortodoxă.

În prealabil postat de laurastifter

(pentru mine, cuvântul "creştin" desemnează o persoană care, indiferent din ce confesiune face parte, crede măcar în Dumnezeul Cel adevărat, neavând cine ştie ce erezii antitrinitare sau hristologice)

A fi creştin nu se reduce la a "crede" două dogme. Această teză este străină Bisericii Ortodoxe.

[MihaiG]

Domnule Decebal, ma bucur ca ati revenit.

Ne-ati ramas dator cu raspunsul la o intrebare, imi ingadui sa va amintesc:

Ce se intampla cu un nou nascut, botezat ortodox, care moare imediat dupa botez: ajunge in Rai sau nu ?

[catalin2]

În prealabil postat de iuliu46

Pai si St. Bernadette ?

Exact despre asta spuneam, uite cum arata de exemplu sfintele moaste ale Sfantului Ioan Iacov Hozevitul: http://moastelesfintilor.blogspot.ro...oan-iacob.html
Sau mana Sfantului Stefan al Ungariei, care a trait chiar inaintea Schismei: http://en.wikipedia.org/wiki/Stephen_I_of_Hungary
Sfintele moaste sunt uscate, usoare, au o culoare galben-maronie si au un miros placut, asemanator mirului. Sfintele moaste din ortodoxie de dupa Schisma sunt la fel ca cele dinainte de Schisma. Doar in ortodoxie exista astfel de sfinte moaste, o sa vezi ca la catolici nu se spune de mirosul de mir.

[catalin2]

În prealabil postat de Miha-anca

Daca stam sa ne gandim, acesti greco-catolici sunt fostii ortodocsi, care s-au opus trecerii la catolicism. Se pare ca au pastrat o trasatura de caracter si anume statornicia; atata doar ca de data aceasta s-au statornicit de partea gresita a baricadei.

De fapt, dupa Buckov, jumatate din romani au ramas ortodocsi. O cincime au fost trecuti la greco-catolici, iar in cativa zeci de ani au ajuns pana la jumatate. Acestia sunt cei ce erau greco-catolici, nu cei ce au ramas ortodocsi. Statornicia e o calitate numai daca e in sensul cel bun, altfel e un defect. Un ateu care ramane statornic in credinta lui nu inseamna ca are o calitate.

În prealabil postat de Miha-anca

Practic, daca regimul comunist ar fi dorit trecerea lor cu orice pret la ortodoxie, i-ar fi intemnitat impreuna cu ortodocsii, nu separat de ortodocsi. Este adevarat ca printre greco-catolici au fost si ortodocsi, dar putini la numar si bolnavi, incat revenirea acestora la ortodoxie a fost aproape imposibila.

Regimul nu a dorit trecerea lor la ortodoxie in primul rand, ci desfiintarea BRU, si nu era optiunea comunistilor din Romania, ci ordinul era de la Stalin. In toate tarile au fost desfiintate Bisericile greco-catolice. Probabil regimul ar fi fost si mai bucuros daca ei deveneau atei comunisti, nu ortodocsi. Dar comunistii nu mai insistau sa desfiinteze religia, cum s-a intamplat la inceput in Rusia, asa ca au fost trecuti la ortodocsi. Nici cu catolicii nu prea se intelegeau, din cauza apartenentei de Vatican, o institutie din afara comunismului, vazut ca un dusman al regimului.
Asadar, s-a hotarat desfiintarea BRU si trecerea credinciosilor la ortodocsi. Cei ce nu au vrut au fost inchisi. Comunistii nu-i inchideau de obicei pe ierarhii bisericilor, le stabileau un domiciliu fortat sau ii obligau sa se retraga. Asa s-a intamplat si in cazul episcopilor greco-catolici, la fel cum si episcopii ortodocsi care nu erau agreati de regim erau obligati sa demisioneze. Pentru ca s-au opus in continuare au fost inchisi, greco-catolcii chiar povestesc un episod in care Patriarhul Justinian s-a dus sa ii convinga sa vina la ortodoxie, stiind ca altfel vor fi intemnitati, dar acestia s-au opus.
In definitiv e acelasi lucru si daca au fost omorati pentru credinta lor, mucenici sunt cei ce mor pentru credinta adevarata, nu pentru o credinta gresita. Ei au murit pentru catolicism, altii pentru credinta martorilor, altii ca protestanti, etc. Exista si o posibilitate, ca inainte sa isi dea seama ca ortodoxcia este credinta adevarata, atunci da, este posibil sa fie mucenici. Exista doar o credinta adevarata, cea ortodoxa, restul sunt credinte gresite. Si idolatrii credeau in ceva, si musulmanii si iudeii cred intr-un fel in Domnul din Vechiul Testament si toti inainte de a muri probabil se roaga la ceva, nu inseamna ca toti sunt drept credinciosi.
Ca doar credinta oarecare, chiar gresita, in Hristos conteaza e o idee protestanta, nu are legatura cu ortodoxia. Spune Sfantul Igantie ce inseamna erezia: "Biserica Universala a recunoscut intotdeauna erezia ca un pacat de moarte, a recunoscut intotdeauna ca omul molipsit de boala groaznica a ereziei e mort sufleteste, strain de har si de mântuire, fiind în comuniune cu diavolul si cu pieirea lui. Parintii numesc adesea închinarea la idoli nelegiuire, iar erezia - rea credinta; în închinarea la idoli diavolul îsi ia siesi partea dumnezeiasca de la oamenii orbiti, iar prin erezie el îi face pe acesti oameni orbiti partasi ai pacatului sau de capatâi: hula de Dumnezeu."

În prealabil postat de catalin2

De fapt, dupa Buckov, jumatate din romani au ramas ortodocsi. O cincime au fost trecuti la greco-catolici, iar in cativa zeci de ani au ajuns pana la jumatate. Acestia sunt cei ce erau greco-catolici, nu cei ce au ramas ortodocsi. Statornicia e o calitate numai daca e in sensul cel bun, altfel e un defect. Un ateu care ramane statornic in credinta lui nu inseamna ca are o calitate.

Regimul nu a dorit trecerea lor la ortodoxie in primul rand, ci desfiintarea BRU, si nu era optiunea comunistilor din Romania, ci ordinul era de la Stalin. In toate tarile au fost desfiintate Bisericile greco-catolice. Probabil regimul ar fi fost si mai bucuros daca ei deveneau atei comunisti, nu ortodocsi. Dar comunistii nu mai insistau sa desfiinteze religia, cum s-a intamplat la inceput in Rusia, asa ca au fost trecuti la ortodocsi. Nici cu catolicii nu prea se intelegeau, din cauza apartenentei de Vatican, o institutie din afara comunismului, vazut ca un dusman al regimului.
Asadar, s-a hotarat desfiintarea BRU si trecerea credinciosilor la ortodocsi. Cei ce nu au vrut au fost inchisi. Comunistii nu-i inchideau de obicei pe ierarhii bisericilor, le stabileau un domiciliu fortat sau ii obligau sa se retraga. Asa s-a intamplat si in cazul episcopilor greco-catolici, la fel cum si episcopii ortodocsi care nu erau agreati de regim erau obligati sa demisioneze. Pentru ca s-au opus in continuare au fost inchisi, greco-catolcii chiar povestesc un episod in care Patriarhul Justinian s-a dus sa ii convinga sa vina la ortodoxie, stiind ca altfel vor fi intemnitati, dar acestia s-au opus.
In definitiv e acelasi lucru si daca au fost omorati pentru credinta lor, mucenici sunt cei ce mor pentru credinta adevarata, nu pentru o credinta gresita. Ei au murit pentru catolicism, altii pentru credinta martorilor, altii ca protestanti, etc. Exista si o posibilitate, ca inainte sa isi dea seama ca ortodoxcia este credinta adevarata, atunci da, este posibil sa fie mucenici. Exista doar o credinta adevarata, cea ortodoxa, restul sunt credinte gresite. Si idolatrii credeau in ceva, si musulmanii si iudeii cred intr-un fel in Domnul din Vechiul Testament si toti inainte de a muri probabil se roaga la ceva, nu inseamna ca toti sunt drept credinciosi.
Ca doar credinta oarecare, chiar gresita, in Hristos conteaza e o idee protestanta, nu are legatura cu ortodoxia. Spune Sfantul Igantie ce inseamna erezia: "Biserica Universala a recunoscut intotdeauna erezia ca un pacat de moarte, a recunoscut intotdeauna ca omul molipsit de boala groaznica a ereziei e mort sufleteste, strain de har si de mântuire, fiind în comuniune cu diavolul si cu pieirea lui. Parintii numesc adesea închinarea la idoli nelegiuire, iar erezia - rea credinta; în închinarea la idoli diavolul îsi ia siesi partea dumnezeiasca de la oamenii orbiti, iar prin erezie el îi face pe acesti oameni orbiti partasi ai pacatului sau de capatâi: hula de Dumnezeu."

Ce trebuie sa inteleg de aici, Catalin? Ca tu citind cartea despre suferintele unor greco-catolice din inchisorile comuniste, nu ai ramane impresionat, ci te-ai gandi imediat, ca suferinta lor nu are nici o valoare, ele neavand credinta adevarata?!?
As ziced sa nu uitam ca suntem oameni; iar suferinta oricarui om trebuie sa fie si suferinta noastra, asa cum si pacatele celorlalti oameni sunt si ale noastre.
Dumnezeu nu este indiferent fata de suferinta oamenilor. Cum sa fim noi?!?
Iti amintesc ca suntem pe sectiunea catolica. Daca vrei sa scrii mesaje ca cel de sus, adreseaza-te ortodocsilor pe celelalte sectiuni, ca sa fii inteles si ca sa nu superi pe nimeni.

[AlinB]

În prealabil postat de Miha-anca

Ce trebuie sa inteleg de aici, Catalin? Ca tu citind cartea despre suferintele unor greco-catolice din inchisorile comuniste, nu ai ramane impresionat, ci te-ai gandi imediat, ca suferinta lor nu are nici o valoare, ele neavand credinta adevarata?!?
As ziced sa nu uitam ca suntem oameni; iar suferinta oricarui om trebuie sa fie si suferinta noastra, asa cum si pacatele celorlalti oameni sunt si ale noastre.
Dumnezeu nu este indiferent fata de suferinta oamenilor. Cum sa fim noi?!?
Iti amintesc ca suntem pe sectiunea catolica. Daca vrei sa scrii mesaje ca cel de sus, adreseaza-te ortodocsilor pe celelalte sectiuni, ca sa fii inteles si ca sa nu superi pe nimeni.

Ai inteles (sau ti-a placut sa intelegi) total aiurea.

În prealabil postat de AlinB

Ai inteles (sau ti-a placut sa intelegi) total aiurea.

Sper ca imi dai voie sa am si eu parerea mea personala... caci stiu si eu lucrurile spuse de Catalin, fara sa uit totusi ca sunt om si rezonez cu suferintele oamenilor.

În prealabil postat de catalin2

De fapt, dupa Buckov, jumatate din romani au ramas ortodocsi. O cincime au fost trecuti la greco-catolici, iar in cativa zeci de ani au ajuns pana la jumatate. Acestia sunt cei ce erau greco-catolici, nu cei ce au ramas ortodocsi. Statornicia e o calitate numai daca e in sensul cel bun, altfel e un defect. Un ateu care ramane statornic in credinta lui nu inseamna ca are o calitate.

Catalin, eu faceam referire la o anumita structura sufleteasca a romanilor. Romanii au o predispozitie pentru credinta, care nu se schimba, pentru ca ei o au in suflet.
In ceea ce-l priveste pe ateu, el se caracterizeaza prin necredinta, nu prin credinta si atunci statornicia lui nu poate fi o calitate.

[AlinB]

În prealabil postat de Miha-anca

Sper ca imi dai voie sa am si eu parerea mea personala... caci stiu si eu lucrurile spuse de Catalin, fara sa uit totusi ca sunt om si rezonez cu suferintele oamenilor.

Ce frumos, ce duios..

Uite ce exemplu bun pentru catalin2, care uita ca este om si nu rezoneaza cu suferintele oamenilor..

[AlinB]

În prealabil postat de Miha-anca

Catalin, eu faceam referire la o anumita structura sufleteasca a romanilor. Romanii au o predispozitie pentru credinta, care nu se schimba, pentru ca ei o au in suflet.
In ceea ce-l priveste pe ateu, el se caracterizeaza prin necredinta, nu prin credinta si atunci statornicia lui nu poate fi o calitate.

Pot crede si iaruncatul gainii peste groapa, Mos Craciun, sau Papa ca loctiitorul lui Hristos ca si conditie a dreptei credinte.
Si atunci sunt de laudat?