Psaltirea in versuri

[cristiboss56]

Psalmul 1 Fericit barbatul care binele de rau alege / Si n-asculta niciodata sfatul celor fara de lege; / Fericit cel ce pe drumul pacatosilor, un pas / N-a facut si niciodata n-are pe-acel drum popas... / Ci , pe caile luminii, al lui suflet sta mereu, / Adâncind mereu cu mintea Legile lui Dumnezeu; / Că acela e ca pomul cel sadit lânga izvoare, / Adapat de ape limpezi, mângâiat mereu de soare, / Ale cărui ramuri pline isi dau roadele la vreme, / Iar frunzisu-i niciodata de-a fi veşted nu se teme... / Dar nelegiuitii lumii n-au asemeni har, ci sunt / Todeauna, cum e pleava ce se spulbera la vant ! / Drept aceea,-când veni-va Judecata cea din urma, / Nu va sta cu dreptii- alaturi pacatoasa lumii turma, / Ci, pe drumuri osebite, apuca-vor pe alt vad ; / Dreptii, mostenindu-si raiul,- păcătosii, negrul iad ! / Caci stiuta este calea dreptior, lui Dumnezeu / Si pierzarea soarbe drumul păcătosilor mereu !...

"Piară cei ce vor izbândă,prin bârfire şi minciună
Care cred că lacăt gurii n-are cine să le pună
Până când uita-vei Doamne,pe-al tău rob în trista-i viaţă
Până când îţi vei întoarce de la mine a Ta faţă?"

[COLOR=darkred]"Înlţate-voi,o Doamne că m-ai ridicat sub stele[/COLOR]
[COLOR=darkred]Şi n-ai bucurat vrăjmaşii de înfrângerile mele,[/COLOR]
[COLOR=darkred]Doamne,din adâncul lumii am srigat la tine-n cor[/COLOR]
[COLOR=darkred]Şi m-ai vindecat stăpâne,dându-mi câte-a fost să-ţi cer."[/COLOR]
[COLOR=#8b0000][/COLOR]
[COLOR=black]"Depărta-ţi-vă de mine voi toţi făcători de rele,[/COLOR]
[COLOR=black]Fiindcă Domnul auzi-ta glasul plângerilor mele[/COLOR]
[COLOR=black]Auzitu-ne-a suspinul tânguirea de cuvinte[/COLOR]
[COLOR=black]Şi-a primit prea Milostivul,rugăciunea mea fierbinte.[/COLOR]
[COLOR=black]Tremure acum vrăjmaşii când aude-mă prea Sfântul,[/COLOR]
[COLOR=black]Si-ntr-o clipă ei să fie pleava,pleava care-o bate vântul."[/COLOR]

[COLOR=darkred]"Pune capăt răutăţii păcătoşilor odată[/COLOR]
[COLOR=darkred]Şi-ntăreşte pe cel care crede în marea Ta răsplată!"[/COLOR]

[COLOR=black]"Inima lor e pustie de simţiri plăcute Ţie.[/COLOR]
[COLOR=black]Ei se strâng mereu în juru-mi Dumnezeule Preasfânt[/COLOR]
[COLOR=black]Şi pe mine şi-au pus ochii să mă plece la pământ.[/COLOR]
[COLOR=black]Umblă răii după mine ca şi lupii după pradă[/COLOR]
[COLOR=black]Şi mereu ei stau la pândă,sfâşiat vor să mă vadă.[/COLOR]
[COLOR=black]Scoală Doamne-n a lor cale şi doboară-i la un loc[/COLOR]
[COLOR=black]De cei răi mă izbăveşte cu-a Ta sabie de foc."[/COLOR]

[COLOR=sienna]"Scoală Doamne cu mânia-ti dacă tu dreptate-mi vrei[/COLOR]
[COLOR=sienna]Stăvileşte năvălirea neprietenilor mei!"[/COLOR]
[COLOR=sienna][/COLOR]

[cristiboss56]

Doamne, multi imi sunt vrajmasii ! ...Ei sunt multi fara masura / Si asupra mea se scoala, cu netarmurita ura ! ... / Fara suflet, ei intr-una striga sufletului meu: / Mantuire pentru tine, n-are sfântul Dumnezeu ! / Dar Tu, Doamne, mi-esti de-a pururi sprijin viu pe-al vietii munte ; / Tu esti slava care-nalta sus intr-una biata-mi frunte ! / Cu-al meu glas, eu catre Domnul, am strigat de pe pamânt / Si mi-a auzit strigarea sus in muntele Lui sfânt ! De aceea, fara grija, m-am culcat si-am dormit greu, /
Fiindca Domnul, zi si noapte, e apărătorul meu ! / Nu m-oi teme niciodata, deci, de multele popoare / Care vin de pretutindeni, chibzuind sa ma omoare... / Si pe mine, de urgie, mântuieste-mă -mereu, / Că tu palmuiesti obrajii celor rai fara masura / Si puterea Ta cea mare, le zdrobeste dintii-n gura ! / De la Tine, Doamne, vine mântuire si-ndurare, - / Da poporului Tau pururi a Ta binecuvantare !

[cristiboss56]

Catre Tine când strig, Doamne, ridicând privirea-n stele,- / Tu auzi-ma, din slava-Ţi, Soarele dreptatii mele ! / Tu ajută-ma cu mila-Ti, intunericul sa sparg / Si, din marea mea strâmtoare, Doamne, scoate-ma la larg ! / Fiîi oamenilor lumii,-voi, a vânturilor pleavă, - / Pana când, cu rautate, defăima-veti a mea slava? / Pana când, desertăciunea veti iubi intotdeauna, / Ocoli-veti adevarul si veti căuta minciuna ? / Când cu ochii plini de lacrimi, glasul meu ridic spre Domnul, / Dumnezeu, din slava-I nalta, imi aude iute plânsul ! / Când ma rog, cerându-I mila , El asculta a mea ruga / Si-nţelege ca eu pururi ii sunt credincioasă sluga ! / Tremurati de-a Lui mânie, si nu mai urmati păcatul ! / Spuneti inimilor greşul, când la somn va cheamă patul ! / Si-n voi tacă-acele patimi ce vor iute sa va poarte / Sufletul in cea mai neagra si pe vesnicie moarte ! / Jertfe mari jertfiti dreptatii, pâna nu va prinde somnul / Si nădejea voastra toata puneti-o numai in Domnul / Multi ziceau , cu indoiala, afundându-se -n păcate ; / Cine oare poate noua fericirea să ne-arate ? / Dar atunci, stralumintata, peste-a omenirii vale, / Tu ai coborât privirea si lumina fetii Tale ! / Si de mila Ta, Stapâne, mi-ai dat cel mai mare semn, / Când belsug ai dat la altii : grâu, si vin si untdelemn ! / Drept aceea, eu in pace, las sa ma cuprinda somnul, - / Că nadejdea mea cea mare, nu mi-o pun decât in Domnul !

[cristiboss56]

Doamne-asculta-a mele graiuri şi-ntelege, Doamne sfinte, / Geamătul ce-nalţ spre Tine si suspinul meu fierbinte ! / La rugarea-mi ia aminte, Doamne si-Imparatul meu, / Că smerita rugaciune catre Tine indrept eu ! / Glasul meu Tu auzi-vei, Doamne sfinte, dimineata : / Inaintea Ta eu sta-voi si-astepta-voi toată viata ! / Că Tu nu esti Dumnezeul cărui făr -de-legea-i place,- / Si vicleanul, lânga Tine, adăpost nu-si poate face... / Cei trufasi n-or avea parte : ochii Tai preasfinti sa-nsele, / Fiindca Tu urăsti de-a pururi pe toti cei care fac rele... / Piara , Doamne, mincinosii, ucigasii, toti viclenii : / Iadul sa le fie vatra, sa-i inghita focul Ghenii ! / Iara eu, prin marea-Ti milă, voi intra-n lacasu-Ti sfânt, / Ma voi inchina cu frica in biserica Ta , frânt ! / Paşii mi-i calauzeste-n căile dreptatii Tale / Si , - vrajmasilor in ciuda, -netezeste-mi a Ta cale ! / Caci, in gura lor, Stăpâne, adevar nu-i niciodată ; / Inima lor totdeauna e capcană-ntunecată ; / A lor limbă, lingusire are-n fiece cuvant / Si gâtlejul lor inr-una este un deschis mormânt ! / Osândeste , Doamne sfinte, păcătoasa lor grămadă ! / Cu nebunele lor gânduri, pe vecie fa-i sa cada ! / Prabuseste-i in multimea de păcate fara număr, / Că s-au razvratit Stapâne, si -mpotriva Ta pun umăr ! / Se vor veseli atuncea toti cei ce se-ncred Tine / Si, cât veacurile toate, bucuria lor va tine ! / Lăuda- se- vor cu Tine, cât vor vieţuî pe lume, / Toţi acei care iubire poarta sfântului Tău nume / Că Tu, binecuvântare, celui drept ii dai sub cer / Si- L inconjuri cu iubirea-Ti, ca-ntr-o platoşă de fier !

[mihele_m]

În prealabil postat de dorinastoica14

"Piară cei ce vor izbândă,prin bârfire şi minciună
Care cred că lacăt gurii n-are cine să le pună
Până când uita-vei Doamne,pe-al tău rob în trista-i viaţă
Până când îţi vei întoarce de la mine a Ta faţă?"

[COLOR=darkred]"Înlţate-voi,o Doamne că m-ai ridicat sub stele[/COLOR]
[COLOR=darkred]Şi n-ai bucurat vrăjmaşii de înfrângerile mele,[/COLOR]
[COLOR=darkred]Doamne,din adâncul lumii am srigat la tine-n cor[/COLOR]
[COLOR=darkred]Şi m-ai vindecat stăpâne,dându-mi câte-a fost să-ţi cer."[/COLOR]
[COLOR=#8b0000][/COLOR]
[COLOR=black]"Depărta-ţi-vă de mine voi toţi făcători de rele,[/COLOR]
[COLOR=black]Fiindcă Domnul auzi-ta glasul plângerilor mele[/COLOR]
[COLOR=black]Auzitu-ne-a suspinul tânguirea de cuvinte[/COLOR]
[COLOR=black]Şi-a primit prea Milostivul,rugăciunea mea fierbinte.[/COLOR]
[COLOR=black]Tremure acum vrăjmaşii când aude-mă prea Sfântul,[/COLOR]
[COLOR=black]Si-ntr-o clipă ei să fie pleava,pleava care-o bate vântul."[/COLOR]

[COLOR=darkred]"Pune capăt răutăţii păcătoşilor odată[/COLOR]
[COLOR=darkred]Şi-ntăreşte pe cel care crede în marea Ta răsplată!"[/COLOR]

Foarte frumoase versuri si cu mare adevar in ele . Doamne Ajuta !

[tigerAvalo9]

Psalomul lui David, 46

Limbile să salte
Cu cântece nalte,
Să strige-n tărie
Glas de bucurie,
Lăudând pre Domnul,
Să cânte tot omul.
Domnul este tare,
Este-mpărat mare
Preste tot pământul
Şi-ş ţâne cuvântul.
Supusu-ne-au gloate
Şi limbile toate,
De ni-s supt picioare
Limbi de pre supt soare.
Alesu-ş-au şie
Parte de moşie
Ţara cea dorită.
Carea-i giuruită
Lui Iacov iubitul,
Ce-i ţâne cuvântul,
Mila să-ş arate
Cea de bunătate
Spre noi, ticăloşii,
Precum ne spun moşii.
Pre vârvuri de munte
S-aud glasuri multe
De bucine mare,
Cu naltă strigare,
Că s-au suit
Domnul Să-l vază tot omul.
Cântaţ în lăute,
În zâcături multe,
Cântaţ pre-mpăratul,
Că nu-i ca dâns altul
Să domnească-n lume,
Cu svântul său nume,
Cântaţ să-nţăleagă
Preste lume largă.
Că Dumnezău poate
Pre limbi preste toate,
De le îmblânzeşte
Şi le-mpărăţeşte.
Scaunul dă rază
Unde va să şază
Domnul din direapta,
Să-mpărţască plata,
Pre boieri, pre gloate,
Pre limbile toate.
Şi cine să-nalţă
Din hire sămaţă,
I-a vedea tot omul
Cum i-a certa Domnul.
PSALMUL 47
Domnul este mare,
Lăudat şi tare.
Mai cu de-adins este

Lăudat cu veste De-a lui bunătate, În svânta cetate Din măgura svântă, Ce stă fără smântă.
Cetate frumoasă De piatră vârtoasă, Bine-ntemeiată, De Domnul gătată; În ţară-i vestită Câtu-i de tocmită.
Muntele Sionul Ce ş-au ales Domnul Despre miazănoapte Dă raze cât poate. Pre coaste de munte Cu uliţe multe, Cetatea cea mare Craiului cel tare, Cu curţ desfătate, Cu pânzele nalte. Strajea nu-i lipseşte, Domnul o-ntăreşte.
Craii şi-mpăraţâi
Ce fac sfat cu alţâi Să strice cetatea,
Să-i ia bunătatea, Când ei să adună,
Domnul îi detună, Şi-i cuprinde frică,
De nu pot nemică, Cât stau de să miră
A ce să-nglotiră.
Domnul le dă spaimă
Cu munci fără samă, Ca maică când fată
De este-nspăimată, Ca vase pre mare
Când le ia vânt tare, De le dă de stâncă
Şi le răzdrumică.
Auzât-am veche
’Ntr-auz de ureche Poveste trecută,
Ş-acmu vedem multă, Că Dumnezău toate
Câte va, le poate. Cu lănci de departe
Pre pizmaşii bate, Şi cetatea svântă
Stă fără de smântă, N-are greutate
Nice de o parte, Că o-ntemeiază
Domnul, să să-ncrează, Şi-i tinde-mprotivă
Mână milostivă. Cât are tot omul
Milă de la Domnul. Şi svântul lui nume
Trece preste lume, Svânta lui direaptă
Direaptă dă plată.
Muntele Sionul
S-aibă de la Domnul Bucurie plină
’N inemă senină De giudeţ ce-i face,
Şi-n zâle de pace Să iasă-mpreună
Toţ cu voie bună Împregiur cetate
Ce-i cu ziduri nalte, Hiica jidovască
Turnuri să-ş prăvască.
Şi-ntr-alt rând de lume
De svântul tău nume Toţ să povestească,
Să te proslăvască. Să te şti tot omul
Că tu ne eşti Domnul, Şi câţ să vor naşte
Cu tine s-or paşte.

[cristiboss56]

În prealabil postat de tigerAvalo9

Psalomul lui David, 46

Limbile să salte
Cu cântece nalte,
Să strige-n tărie
Glas de bucurie,
Lăudând pre Domnul,
Să cânte tot omul.
Domnul este tare,
Este-mpărat mare
Preste tot pământul
Şi-ş ţâne cuvântul.
Supusu-ne-au gloate
Şi limbile toate,
De ni-s supt picioare
Limbi de pre supt soare.
Alesu-ş-au şie
Parte de moşie
Ţara cea dorită.
Carea-i giuruită
Lui Iacov iubitul,
Ce-i ţâne cuvântul,
Mila să-ş arate
Cea de bunătate
Spre noi, ticăloşii,
Precum ne spun moşii.
Pre vârvuri de munte
S-aud glasuri multe
De bucine mare,
Cu naltă strigare,
Că s-au suit
Domnul Să-l vază tot omul.
Cântaţ în lăute,
În zâcături multe,
Cântaţ pre-mpăratul,
Că nu-i ca dâns altul
Să domnească-n lume,
Cu svântul său nume,
Cântaţ să-nţăleagă
Preste lume largă.
Că Dumnezău poate
Pre limbi preste toate,
De le îmblânzeşte
Şi le-mpărăţeşte.
Scaunul dă rază
Unde va să şază
Domnul din direapta,
Să-mpărţască plata,
Pre boieri, pre gloate,
Pre limbile toate.
Şi cine să-nalţă
Din hire sămaţă,
I-a vedea tot omul
Cum i-a certa Domnul.
PSALMUL 47
Domnul este mare,
Lăudat şi tare.
Mai cu de-adins este

Lăudat cu veste De-a lui bunătate, În svânta cetate Din măgura svântă, Ce stă fără smântă.
Cetate frumoasă De piatră vârtoasă, Bine-ntemeiată, De Domnul gătată; În ţară-i vestită Câtu-i de tocmită.
Muntele Sionul Ce ş-au ales Domnul Despre miazănoapte Dă raze cât poate. Pre coaste de munte Cu uliţe multe, Cetatea cea mare Craiului cel tare, Cu curţ desfătate, Cu pânzele nalte. Strajea nu-i lipseşte, Domnul o-ntăreşte.
Craii şi-mpăraţâi
Ce fac sfat cu alţâi Să strice cetatea,
Să-i ia bunătatea, Când ei să adună,
Domnul îi detună, Şi-i cuprinde frică,
De nu pot nemică, Cât stau de să miră
A ce să-nglotiră.
Domnul le dă spaimă
Cu munci fără samă, Ca maică când fată
De este-nspăimată, Ca vase pre mare
Când le ia vânt tare, De le dă de stâncă
Şi le răzdrumică.
Auzât-am veche
’Ntr-auz de ureche Poveste trecută,
Ş-acmu vedem multă, Că Dumnezău toate
Câte va, le poate. Cu lănci de departe
Pre pizmaşii bate, Şi cetatea svântă
Stă fără de smântă, N-are greutate
Nice de o parte, Că o-ntemeiază
Domnul, să să-ncrează, Şi-i tinde-mprotivă
Mână milostivă. Cât are tot omul
Milă de la Domnul. Şi svântul lui nume
Trece preste lume, Svânta lui direaptă
Direaptă dă plată.
Muntele Sionul
S-aibă de la Domnul Bucurie plină
’N inemă senină De giudeţ ce-i face,
Şi-n zâle de pace Să iasă-mpreună
Toţ cu voie bună Împregiur cetate
Ce-i cu ziduri nalte, Hiica jidovască
Turnuri să-ş prăvască.
Şi-ntr-alt rând de lume
De svântul tău nume Toţ să povestească,
Să te proslăvască. Să te şti tot omul
Că tu ne eşti Domnul, Şi câţ să vor naşte
Cu tine s-or paşte.

Foarte frumos, Alin , poate mai pui ceva spre bucuria noastră ! Doamne ajută!+

[NECTARIE]

Psalmul 109





Dumnezeu spune lui Dumnezeu:

- Şezi de-a dreapta Mea, e sfatul Meu,

Iar Eu voi zdrobi vrăjmaşii Tăi,

La picioare-Ţi vor cădea cei răi!


Dumnezeu Îi dă lui Dumnezeu

Toiagul puterii peste rău,

Sceptrul de-Împărat peste Sion;

El peste poporul sfânt e Domn.


Sus, în ceruri, Sfinţii strălucesc;

Iară Domnul, Fiu dumnezeiesc,

E născut din Tatăl, dinainte

De-a fi lună, soare, stea sau minte.


Preot este Domnul, din vecie,

Nu după vreo omenească voie,

Ci după a Tatălui chemare;

E de-a dreapta Lui, spre judecare.


În ziua mâniei va zdrobi

Pe cei ce nu vor vrea a-L iubi;

Va bea din pârâul umilinţei,

Va purta coroana biruinţei!


Acesta este un alt Psalm mesianic, care vorbeşte despre Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu - Tatăl, umilit pe pământ, dar înălţat ca Împărat şi Judecător al lumii. „Sionul", peste care El e Împărat, e, de fapt, Biserica creştină.