Sfantul Ioan Hozevitul

[iustin10]

În prealabil postat de doctor_faustus

Eu cred că este bine dacă putem să citim şi alte cărţi, ale Sfinţilor Părinţi, ale sfinţilor mai vechi sam mai noi ai Bisericii, pentru că în cuvintele lor găsim de multe ori sensuri şi profunzimi ale Scripturii şi ale vieţii creştine în general care de multe ori pot să ne scape. Bineînţeles că Scriptura este fundamentală, este de bază, însă cred că de asemenea este benefică citirea acelor Părinţi şi Sfinţi ai Bisericii care au fost luminaţi de harul lui Dumnezeu şi au pătruns, prin harul Duhului Sfânt, în înţelegerea tot mai profundă şi mai sfântă a cuvintelor dumnezeieşti ale sfintei scripturi. De asemenea cred că la fel de necesară este punerea în practică, pentru că, aşa cum spune un părinte în Filocalie, Hristos Se descoperă în poruncile Sale.

De acord cu spusele dv.Dar in concluzie ,credeti ca ca in acel pasaj sf Iacob se refera doar la Scriptura ? Da sau nu?

[doctor_faustus]

În prealabil postat de iustin10

De acord cu spusele dv.Dar in concluzie ,credeti ca ca in acel pasaj sf Iacob se refera doar la Scriptura ? Da sau nu?

Cred că textul respectiv se referă la datoria creştinilor de a citi Sfânta Scriptură. Dar asta nu înseamnă că ar trebui să ne reducem la ea.

[ioannistor]

Cartea necenzurata, aparuta la Editura Patriarhiei de Ierusalim in 1999 si tradusa in limba romana (singura editie romana necenzurata!...) care prezinta viata si invataturile Sfantului Ioan Iacob Hozevitul poate fi descarcata de la link-ul urmator:

http://sfioaniacobhozevitul.files.wo...catre_sion.pdf

Sfantul Ioan Iacob Hozevitul acorda o importanta de capatai Pedalionului scris de Sf. Nicodim Aghioritul ce prezinta Sfintele Canoane ca baza a legislatiei bisericesti...asa ca daca le considerati ruginite si expirate...huliti si pe Duhul Sfant care a inspirat pe Sfintiii Parinti ai Sfintelor Sinoade Ecumenice, Pan-Ortodoxe si Locale sa le scrie (hula care nu se iarta nici acum si nici in veacul veacului) si nu in ultimul rand pe Sfantul Ioan Iacob care avea (veti citi in carte) o consideratie deosebita pentru Sfantul Nicodim de la Sfantul Munte Athos (a compus si poezii intru cinstirea memoriei Sf. Nicodim Aghioritul).

[doctor_faustus]

În prealabil postat de ioannistor

Cartea necenzurata, aparuta la Editura Patriarhiei de Ierusalim in 1999 si tradusa in limba romana (singura editie romana necenzurata!...) care prezinta viata si invataturile Sfantului Ioan Iacob Hozevitul poate fi descarcata de la link-ul urmator:

http://sfioaniacobhozevitul.files.wo...catre_sion.pdf

Sfantul Ioan Iacob Hozevitul acorda o importanta de capatai Pedalionului scris de Sf. Nicodim Aghioritul ce prezinta Sfintele Canoane ca baza a legislatiei bisericesti...asa ca daca le considerati ruginite si expirate...huliti si pe Duhul Sfant care a inspirat pe Sfintiii Parinti ai Sfintelor Sinoade Ecumenice, Pan-Ortodoxe si Locale sa le scrie (hula care nu se iarta nici acum si nici in veacul veacului) si nu in ultimul rand pe Sfantul Ioan Iacob care avea (veti citi in carte) o consideratie deosebita pentru Sfantul Nicodim de la Sfantul Munte Athos (a compus si poezii intru cinstirea memoriei Sf. Nicodim Aghioritul).

Aţi spus că această carte ar fi necenzurată. Dacă există o ediţie cenzurată, cine, în ce fel (sau cât sau ce din carte a fost cenzurat) şi de ce ar fi cenzurat această carte ?

[ioannistor]

Editiile cartii "Din Ierihon catre Sion" editate de Patriarhia BOR nu contin referirile la Sfantul Nicodim Aghioritul, de exemplu. Asta nu se cheama oare cenzura?

Cauta sa descarci cartea "Din Ierihon catre Sion" din alta sursa decat cea pe care am dat-o si vei vedea ca este trunchiata in comparatie cu cea din sursa indicata in mesajul precedent.

[ioannistor]

Acum poezia scrisa intru pomenirea Sfantului Nicodim Aghioritul:

STIHURI DE UMILINTA

Nicodime prea ferice
Care doreai odinioară
Ca să trăiesti la noi în tară,
Acuma caută din ceruri
Si vezi pe fiii României
Cum poartă jugul tiraniei.

Cu Sfântul Staret de la Neamtu
Să dai acuma ajutor
Prea necăjitului popor
Iar tabăra înselăciunii
Din vatra noastră strămosească
Degrab să se risipească!

În tara noastră primitoare
Acuma nu mai este "soare"
Cu razele de libertate
Căci vântul de la Miază Noapte
Aduce negură de moarte.

Cu darul tău cel sfânt, Părinte
Să mângâi pe cei necăjiŃi
Si să dezlegi pe cei robiŃi
Iar pe organele pierzării
Cari hulesc Sfânta Credintă
Întoarce-i către pocăintă!

Învătătura ta cinstită
Să fie iarăsi folosită
De neamul nostru românesc
Si "coarnele lui Veliar"
Să nu se mai înalte iar!

Pedalionul scris de tine
Să fie natiei Crestine
Ca o duhovnicească cârmă
Iar cartea "Celor cinci simtiri"
Oglinda Sfintei mântuiri.

În viata noastră necăjită
Si de Păstorii buni lipsită,
La toti crestinii pravoslavnici
Luceafăr să ne fie-n cale
Sfintenia vieŃii tale!

N.B. Cuv. Nicodim dorea mult să meargă la chinovia Cuv. Paisie de la Neamtu, însă prin semne ceresti a fost oprit. Prăznuirea lui se face la 14 Iulie.

ADAUS SPRE LĂMURIRE (prima lui parte)

Când lipsesc povătuitorii cei buni, când duhul lumesc caută să înăbuse sfânta credintă, când
slugile lui Antihrist se grăbesc să întunece adevărul, atunci Pedalionul Sfântului Nicodim ne arată ca o busolă încotro să mergem, iar cartea lui "Nevăzutul Război" ne învată cum trebuie să folosim armele cele Duhovnicesti, pe urmă "Hristoitia" adică cartea bunelor obiceiuri ne dăscăleste cum să ne purtăm în viată, iar cartea celor Cinci Simtiri ne serveste ca o strajă neadormită pentru suflet.
În sfârsit, toate cărtile lui, care sunt mai mult de o sută, le avem ca pe niste proptele de mântuire în toată viata noastră. (va urma)

[ioannistor]

Despre petrecerea pe pamant si proslavirea Sfantului NICODIM Aghioritul
[continuarea postarii precedente]

UN SFÂNT NOU ÎN BISERICA NOASTRĂ
CUVIOSUL NICODIM AGHIORITUL
LAUDA ORTODOXIEI DE AZI
CÂTEVA CUVINTE

despre Petrecerea lui pe pământ şi Proslăvirea lui
Pomenirea Sfântului Nicodim se face la 14 Iulie

SPRE ŞTIINŢĂ:

Aş dori ca rândurile acestea să fie citite de către toţi fraţii noştri români care pot să citească, dar mail ales de către Monahi şi Monahii, căci Sfântul Nicodim este fala cinului călugăresc din vremurile mai noi şi cu drept cuvânt se cuvine să ne mândrim că un simplu călugăr a întrecut pe toţi învăţaţii lumii prin înţelepciunea sa şi s-a proslăvit între Sfinţii Bisericii noastre.

El este fala ortodoxiei de azi, el este mângâierea şi întărirea creştinilor râvnitori carii pătimesc pentru adevărul Sfintei Credinţe şi în sfârşit el este ruşinarea celor cari defaimă aşezământul Sfinţilor Părinţi.

O MARE BUCURIE PENTRU SFÂNTA ORTODOXIE:
CUVIOSUL NICODIM AGHIORITUL

Este trecut în rândul Sfinţilor, prin hotărâre canonică a Bisericii.

În luna ianuarie 1955 s-a hotărât la Sinodul Parohiei Ecumenice ca Biserica Ortodoxă să numere între Sfinţi şi pe Cuviosul Monah Nicodim Aghioritul.

Numele lui este destul de cunoscut între creştinii râvnitori, căci Cuviosul Nicodim este Dascălul cel vestit care a alcătuit cartea Sfintelor canoane, care se numeşte Pedalion.

Tot el a mai scris şi cartea Nevăzutul Război, Cartea pentru Mărturisire, Cele Cinci Simţuri, Sinaxarul Sfinţilor pe tot anul, Tâlcuirea Psaltirii, Tâlcuirea Antifoanelor, Tâlcuirea Sfintei Evanghelii, Filocalia şi alte cărţi prea alese de care se foloseşte toată lumea creştină.

În urma cererii pe care au făcut-o Epitropii Mânăstirilor din Sfântul Munte şi după dorinţa celor mai râvnitori dintre pravoslavnicii creştini, Cuviosul Nicodim este trecut în rândul Sfinţilor. Cel care a trăit ca un Sfânt, s-a ostenit ca un adevărat Mucenic şi a lăsat în urmă cele mai folositoare cărţi pentru Creştinătate, cu dreptate este ca să fie cinstit împreună cu sfinţii, pe cari i-a lăudat aşa de mult în Sinaxarul său.

Călugărul cel flenduros, care umbla încălţat cu opinci şi care dorea să meargă în ţară la noi şi să trăiască în obştia Cuviosului Paisie de la Neamţu, astăzi este cinstit în toată lumea, împreună cu Sfinţii mari Dascăli ai Bisericii noastre de Răsărit.

Lumea creştină de azi care nu prea ţine seama de canoanele Pedalionului a trebuit să recunoască prin lege că scriitorul Pedalionului este Sfânt.

Patriarhia Ecumenică din Ţarigrad care a defăimat odinioară Sfintele Canoane din Pedalion, astăzi prin acte oficiale hotărăşte că: cel care a alcătuit Pedalionul – prin hotărâre sinodală – este trecut în rândul Sfinţilor!

Iată un semn de încurajare pentru bieţii creştini râvnitori, carii pătimesc pentru apărarea Sfintelor Canoane şi cari sunt luaţi în batjocură de lumea modernă când pomenesc de Pedalion!

Recunoaşterea canonică a Sfântului Nicodim Aghioritul este un semn că darul Prea Sfântului Duh nu s-a depărtat din sânul Bisericii noastre deşi oamenii de azi au stricat multe rândueli bisericeşti şi râvnesc mai mult la moda din Apus.

Dar va veni şi ziua (şi cred că nu-i departe) când Păstorii cei fermecaţi de moda nouă se vor trezi şi vor cunoaşte că nu este potrivit să defaime Pedalionul, odată ce singuri au hotărât în sobor şi au declarat la toată lumea că Monahul Nicodim, care a scris Pedalionul este Sfânt!

Trebuie să înţeleagă odată Proestoşii că dacă Nicodim este Sfânt, atunci şi canoanele adunate de el în Pedalion trebuiesc cinstite! Căci dacă Pedalionul nu se ia în seamă, atunci cum putem zice că cinstim pe scriitorul Pedalionului.

Şi dacă nu ascultăm de Sfintele Canoane, atunci înseamnă că nu cinstim nici pe Cuviosul Nicodim şi nici pe Sfinţii Părinţi din vechime. Iar hotărârea pe care au făcut-o pentru canonizarea (adică recunoaşterea) Cuvioasului Nicodim este ca o grămadă de cărbuni aprinşi în capul celor cari au hotărât aceasta. Pe marele apărător al Sfintelor Canoane şi a vechiului Călindar l-au aşezat între Sfinţi, iar cartea Sfintelor Canoane şi Călindarul vechi îl ţin sub picioare!

Iată pentru ce se clatină pământul şi se aprinde văzduhul cu înfricoşare. Iată pentru ce s-a speriat şi a fugit de pe pământ iar calul cel Roşu din Apocalips (adică focul războiului) nechează mereu şi-i gata să rupă legăturile.

Am mâniat pe Dumnezeu şi Sfinţii acum cer răzbunare că s-au defăimat învăţăturile lor şi s-a călcat în picioare aşezământul lor! În vremurile acestea de înţepenire duhovnicească şi de nepăsare generală, Sfânta noastră Biserică de Răsărit (aşa prigonită şi sărăcită cum este) ea totuşi nu încetează de a revărsa darul ei asupra celor binecredincioşi iar cei împodobiţi cu fapte bune Sfânta noastră Biserică le dărueşte cununa Sfinţeniei şi îi numără între “Fiii ei cei întâi născuţi”.

În Biserica cerească, Cuviosul Nicodim este de multă vreme între Sfinţi şi se roagă pentru noi pământenii la tronul Dumnezeirii, dar Soborul Bisericii pământeşti abea acum s-a gândit să-l cinstească aşa cum se cuvine.

Lumina Sfântului nostru Părinte Nicodim care a răsărit la ceruri acum 152 de ani, s-a vădit astăzi mai bine în Biserica de pe pământ, ca să lumineze tuturor!

Se bucură acum tot norodul creştinesc şi Sfânta Biserică dănţuieşte, cinstind pe marele scriitor bisericesc şi pe alesul cinului călugăresc. Să dăm cu toţii slavă lui Dumnezeu că nu s-a curmat niciodată şireagul sfinţilor Cuvioşi, care merg pe calea cea strâmtă a crucii şi aduc la ceruri prinosul nevoinţilor pustniceşti!

Câtă vreme Sfânta lumină se pogoară în Biserica noastră şi sfinţii odrăslesc în livada cea duhovnicească a ortodoxiei, este semn că Dumnezeu este cu noi şi adevărul Sfintei credinţe străluceşte mai mult decât soarele, spre biruinţa noastră.

Cuviosul Părintele nostru Nicodim este floarea cea mai aleasă din grădina Maicii Domnului (adică din Sfântul Munte) care a odrăslit în veacul din urmă.

Mireazma cea duhovnicească pe care a răspândit-o acest cuvios, a umplut Biserica Ortodoxă din toate părţile.

Prin viaţa lui cea sfântă, prin învăţătura lui cea dulce, prin cărţile lui cele scumpe şi de Dumnezeu insuflate, el a ajuns la măsura sfinţilor dascăli din vechime, alături de Sfântul Ioan Gură de Aur, de Sfântul Vasile cel Mare şi de Sfântul Ioan Damaschinul şi de alţi sfinţi mari.

S-a născut în ostrovul Naxului. A urmat o bucată de vreme la seminarul din oraşul Smirna. Însă dorul de călugărie nu l-a lăsat să termine şcoala. Ca o căprioară însetată a alergat la adăpostul liniştit al Mânăstirii.

În vremea când Cuviosul Părintele nostru Paisie era plecat din Sfântul Munte şi punea începutul vieţii de obşte la noi în ţară, cam pe-atunci a intrat Cuviosul Nicodim ca frate în Mânăstirea Sfântului Dionisie din Sfântul Munte (în anul 1775).

Însă n-a stat acolo decât doi ani, căci talentul lui pentru alcătuirea cărţilor l-a făcut ca să colinde întocmai ca o albină prin tot Sfântul Munte, pentru a aduna mierea cea duhovnicească oriunde auzea că sunt cărţi şi însemnări vechi, mergea ca să le citească ori ca să le copieze pentru folosul de obşte.

Pe cele cari erau scrise într-o limbă grea şi neînţeleasă, el le scria într-o limbă uşoară, pe cele greşite le îndrepta, iar pe cele necomplete, el le completa.

Vieţile Sfinţilor care erau atunci împrăştiate şi netipărite, el le aduna la un loc, scripturile greu de înţeles el le tâlcuia iar la Sfinţii care nu aveau slujba la Mineiu el le alcătuia slujba în chip armonios. În scurte cuvinte putem zice că nu era sfătuire de folos care să nu treacă sub pana lui, nu era vreo nedumerire care să nu fie dezlegată de el, nu era cuvânt duhovnicesc care să nu fie lămurit de el.

Când a aflat de petrecerea minunată a Stareţului Paisie de la Mânăstirea Neamţului, care era cărturar ca şi dânsul, a dorit mult ca să meargă în România, spre a petrece în obştea vestită de la Neamţu.

Dar când s-a pregătit să meargă, a fost înştiinţat prin descoperire cerească ca să nu părăsească Sfântul Munte, care avea nevoie de lumina învăţăturii lui şi de pilda vieţii. Dorinţa lui era ca să găsească un povăţuitor iscusit şi învăţat aşa cum era Cuviosul Paisie din România, însă Maica Domnului l-a ţinut pe loc ca să înflorească şi să rodească în grădina cea Sfântă a Ei (în Sf. Munte).

Darul Sf. Duh s-a revărsat din belşug peste el şi l-a făcut ca să lumineze ca un luceafăr în toată lumea pravoslavnică.

În vremea aceea când mai toate naţiile ortodoxe erau sub robia turcească şi duceau lipsă de învăţătură, smeritul Părintele nostru Nicodim a adăpat pe norodul cel însetat la suflet cu sfânta lui învăţătură.

Vorba lui simplă şi dulce, sfatul lui cel plin de râvnă şi de înţelepciune, a fost în vremea aceea, este şi în ziua de astăzi, şi va rămâne cât va fi lumea, ca o miere duhovnicească, care hrăneşte pe cel flămând la suflet şi îndulceşte pe cel amărât la inimă.

Talentul lui a fost pizmuit de mulţi “fraţi mincinoşi” (cum îi numeşte Sf. Apostol). Aceştia s-au luptat ca să oprească izvorul învăţăturii lui şi să-i ponegrească numele. Şi poate scârba asta l-a făcut ca să se hotărască a merge în România (pe lângă alte motive).

Însă Dumnezeu astupa gura la toţi vrăjmaşii lui, căci toţi Proestoşii cei duhovniceşti până şi însuşi Patriarhul Ţarigradului îl lăuda şi preţuia cărţile lui.

În Constantinopol era pe vremea aceea Patriarh Ecumenic Grigorie al cincilea, care mai pe urmă a suferit moarte mucenicească.

Într-o vreme în care Patriarhul Grigorie a fost silit de turci ca să părăsească Scaunul, s-a retras în Sfântul Munte şi trăia în linişte, într-o chilie de lângă Mânăstirea Ivirul. [va urma]

[ioannistor]

[continuare]
Cuviosul Nicodim fiind acolo în apropiere la Sihăstria Capsala, era ajutat cu provizii de către Fericitul Ierarh şi de multe ori vorbeau împreună, punând la cale luminarea norodului creştinesc, care zăcea în neştiinţă, sub jugul păgânesc.

Mulţi creştini din stăpânirea turcească au fost siliţi ca să-şi lepede Sfânta Credinţă.

Şi toţi care cunoşteau căderea şi cereau pocăinţă, alergau în Sfântul Munte ca la un liman de mântuire. Aici aflau pe Fericitul Patriarh Grigorie la care se mărturiseau. Acesta îi trimitea pe urmă la Dascălul Nicodim din pustia Capsalei ca să-i povăţuiască.

În chipul acesta, Cuviosul Nicodim a scos pe mulţi din întunericul lepădării şi i-a adus la pocăinţă curată, iar pe unii din aceştia i-a îndemnat ca să mărturisească pe Hristos înaintea stăpânilor păgâni.

Despre petrecerea pe pamant si proslavirea Sfantului NICODIM Aghioritul

STIHURI DE UMILINŢĂ

Nicodime prea ferice
Care doreai odinioară
Ca să trăieşti la noi în ţară,
Acuma caută din ceruri
Şi vezi pe fiii României
Cum poartă jugul tiraniei.

Cu Sfântul Stareţ de la Neamţu
Să dai acuma ajutor
Prea necăjitului popor
Iar tabăra înşelăciunii
Din vatra noastră strămoşească
Degrab să se risipească!

În ţara noastră primitoare
Acuma nu mai este “soare”
Cu razele de libertate
Căci vântul de la Miază Noapte
Aduce negură de moarte.

Cu darul tău cel sfânt, Părinte
Să mângâi pe cei necăjiţi
Şi să dezlegi pe cei robiţi
Iar pe organele pierzării
Cari hulesc Sfânta Credinţă
Întoarce-i către pocăinţă!

Învăţătura ta cinstită
Să fie iarăşi folosită
De neamul nostru românesc
Şi “coarnele lui Veliar”
Să nu se mai înalţe iar!

Pedalionul scris de tine
Să fie naţiei Creştine
Ca o duhovnicească cârmă
Iar cartea “Celor cinci simţiri”
Oglinda Sfintei mântuiri.

În viaţa noastră necăjită
Şi de Păstorii buni lipsită,
La toţi creştinii provoslavnici
Luceafăr să ne fie-n cale
Sfinţenia vieţii tale!

N.B. Cuv. Nicodim dorea mult să meargă la chinovia Cuv. Paisie de la Neamţu, însă prin semne cereşti a fost oprit. Prăznuirea lui se face la 14 Iulie. (va urma)

[ioannistor]

(continuare)
ADAUS SPRE LĂMURIRE

Când lipsesc povăţuitorii cei buni, când duhul lumesc caută să înăbuşe sfânta credinţă, când slugile lui Antihrist se grăbesc să întunece adevărul, atunci Pedalionul Sfântului Nicodim ne arată ca o busolă încotro să mergem, iar cartea lui “Nevăzutul Război” ne învaţă cum trebuie să folosim armele cele Duhovniceşti, pe urmă “Hristoitia” adică cartea bunelor obiceiuri ne dăscăleşte cum să ne purtăm în viaţă, iar cartea celor Cinci Simţiri ne serveşte ca o strajă neadormită pentru suflet.
În sfârşit, toate cărţile lui, care sunt mai mult de o sută, le avem ca pe nişte proptele de mântuire în toată viaţa noastră.

CÂTEVA CANOANE DIN PEDALION
Care opreşte a ne ruga cu cei de altă credinţă

Al 10-lea Canon al Sfinţilor Apostoli opreşte a ne ruga împreună cu ereticii şi schismaticii măcar în casă de s-ar afla, se afuriseşte şi să nu fie primit la Sfintele Taine (adică să se împărtăşească).

Canonul 45 al Sf. Apostoli porunceşte: Episcopul sau Preotul sau Diaconul care numai s-ar ruga cu ereticii să se afurisească şi dacă l-ar primi să slujească ca preot să se caterisească.

La tâlcuirea Canonului 47 al Sf. Apostoli scrie Sf. Nicodim Aghioritul că latinii sunt eretici şi nu au nici botez, nici Preoţie, şi dacă vreun Preot nu Botează pe cei ce se întorc la Ortodoxie, se afuriseşte.

Şi Canonul 33 din Laodicheia opreşte, cu eretici şi cu schismatici a te ruga.

Canonul 6 şi 7 de la Soborul I Ecumenic porunceşte: că cele de la început obiceiuri să le păstrăm.

Canonul 1 al Sf. Vasile cel Mare tot aşa zice că ereticii şi schismaticii trebuie să se Boteze.

Sfântul Sfinţit Mucenic Chiprian tot aşa zice că ereticii şi schismaticii să se boteze.

Iar câţiva din Slujitorii Sfântului Altar din ziua de azi, defaimă aceste Sfinte canoane, numindu-le “Barieri ruginite”. Canoane insuflate de Duhul Sfânt prin Sfinţii Apostoli şi prin Sf. Părinţi ai celor şapte Sfinte Soboare Ecumenice. Zic că Canoanele de multă vechime pe care o au, au ruginit.

Nu zic că ei de multă grăsime, şi nefrică de Dumnezeu li s-a întunecat mintea şi au năpârlit, căzându-le şi părul, şi barba şi mustaţa, făcându se ca femeile. Cum e chipul Domnului şi al Sfinţilor şi cum e chipul lor? De aceea Sfintele Canoane ale Sfinţilor ei le calcă în picioare.

Dar predică sus şi tare că sunt “Ortodocşi”.

[doctor_faustus]

Deja încep să înţeleg de ce au fost cenzurate scrierile sfântului Ioan Iacob. Îţi mulţumim pentru carte.