Regatul Romania?o alegere pierduta sau furata?

[HoratiuM]

În prealabil postat de horatiu.miron

E o problema de principiu. Nu pot fi de acord cu un conducator pe viata, nu pot fi de acord cu o succesiune dinastica. Este ceva profund antidemocratic.

Nu am ceva cu persoanele, ci cu institutia. Nu pot tolera ca un individ sa fie cap de stat si sa huzureasca ostentativ si nemeritat pe bani publici, atat el cat si familionul sau pana la a saptea spita. Prefer un politician limitat atat la durata mandatului cat si la numarul de mandate.

In alta ordine de idei, discutia despre restaurarea monarhiei in Romania este sterila. O restaurare presupune revizuirea Constitutiei, iar articolul 152 din actuala Constitutie prevede cat se poate de clar ca schimbarea formei republicane de guvernamant nu poate forma obiectul revizuirii.

Monarhia nu are ca esenţă superioritatea rasială, "aristocraţia sângelui", ci conceptul de reprezentant al şi de exerciţiu al suveranităţii, respectiv, problema stării de excepţie. Care e cunoscută pentru cei care au studiat puţină filosofie a dreptului.

O ignoranţă factuală e acuzaţia că monarhul ar trăi pe bani publici. E complet fals. Orice casă regală are finanţare proprie din averea proprie. Nu cunoşti adevărul istoric.

Cât despre revizuirea constituţiei - iarăşi nu ai acces la filosofia dreptului. Orice constituţie democratică - dacă facem caz de democraţie - nu îngrădeşte dreptul generaţiilor viitoare de a hotărî singure ce structură socială vor să aibă şi cum va arăta viitoarea societate civilă. Numai regimurile dictatoriale sau cu astfel de înclinaţii îngrădesc cât mai mult sau complet posibilitatea revizuirii actului fundamental. Căci numai un regim totalitar sau dictatorial se crede "etern".

Şi e de observat că tu eşti de acord cu nerevizuirea Constituţiei în condiţiile în care îţi repugnă "eternitatea" dinastică a monarhiei. Interesant... Ca să nu zic "farfuridic".

[HoratiuM]

În prealabil postat de horatiu.miron

Un mucos care nici nu e in stare sa vorbeasca corect romaneste. De ce-l doriti in capul tarii? Ce calificari are? E un necunoscut pentru poporul roman, care nu-l va accepta in ruptul capului, presupunand ca monarhia va fi restaurata vreodata - ceea ce nu are cum sa se intample.

Comentariul dumneavoastra imi aduce aminte de poza de mai jos, in care osanale puturoase ii erau aduse "marelui voievod de Alba Iulia", "fala tinerimii romane".

Astfel de expresii umorale vă califică pentru poziţia unui cucoş împintenat care, de pe tranzistorul de stepă al Armatei Roşii, mai cotcodăceşte arii vîşenskiene. Dar pintenii aceştia tătărăşti s-ar putea şi să vă producă neplăceri la fel de umorale atunci când trebuie să vă ciocniţi călcâiele la raport.

[HoratiuM]

În prealabil postat de zaharia_2009

Romania nu mai are de mult rege , deoarece regele Romaniei, Mihai I , mare voievod de Alba -Iulia, nu a avut nici o legatura cu tara .
Cind Sovieticii si oculta l-au constrins sa abdice el nu s-a gindit sa nu abdice si sa nu fuga de linga poporul sau, sa moara pt. poporul sau, asa precum au facut de la Burebista , Decebal si pina la straunchiul sau, regele Carol I cei mai multi dintre domnitorii romani* Carol I care, de exemplu, a fost sters din cartea neamului de Hohenzolern-Singmaringen pt. cutezenta de a lupta impotriva propriei sale case nemtesti si a fi una cu poporul sau pe care il conducea* ci el a tratat abdicarea sa cu rusii , salvindu-si pielea si averea sa (oricum Stalin il momise pe tinarul rege roman de numai 22 de ani primindul la Moscova si decorindu-l cu cea mai inalta distinctie sovietica cu care nu a mai fost distins nici un sef de stat) si obtinind de la Stalin un iaht care trebuia adus de un capitan roman in port la Anvers in timp de trei luni de la abdicarea lui , iaht care nu a mai aparut nici o data, ca doar Stalin nu era prost sa se uite in gura unui pusti fie el si rege.
Asadar , regele a avut treaba cu propria-i piele si avere si nu cu poporul pe care impreuna cu Antonescu cu tot l-a pus in mina rusilor si el s-a spalat pe cap. El a abdicat, el a ales soarta rusinoasa a abdicarii ...si acum se crede in continuare Mihai de Romania .
Pe de alta parte mai exista si Paul de Romania , descendent din Zizi Lambrino, cu filiatia recunoscuta international de casele regale din Europa (marile case regale) si de un tribunal emglez si francez.
Poate ca Paul de Romania sa aiba vreo isbinda ca Mihai este ceea ce si-a ales : un Hohenzolern ! si nu un roman !

Văd că nu dispar aşa uşor personajele cu nume de profeţi răspopiţi ai securităţii.

[stefan florin]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Să fim realişti. Contextul politic este cu totul altul decât la jumătatea secolului al XIX-lea. Atunci, masoneria (şi, în mod deosebit, Loja Marele Orient) a lucrat pentru accederea la putere a unui ofiţer de câmp de care nu auzise nimeni: Al. I. Cuza. Dar repede, pe măsură ce se apropia expirarea septenatului prevăzut, ofiţerul devenit domnitor a păţit ceea ce avea să păţească, peste mai bine de un secol, Ceauşescu. Şi-a închipuit că e destul de bine înşurubat ca să nesocotească instrucţiunile celor care, de fapt, făceau jocurile. În 1864 trece la regim personal. Doi ani şi o "monstruoasă coaliţie" stânga-dreapta i-au trebuit masoneriei ca să îl de jos şi să îl trimită în Franţa, unde Loja îl putea supraveghea mai bine pe farmazonul dispus la bravade. După ce Filip de Flandra, cântărind cu atenţie dacă e mai bine să fii domnitorul unei ţări ciudate, ori e mai bine să fii conte la tine acasă, s-a decis pentru a doua variantă, iată dinastia de Hopănţoală instalată pe tronul ţării. State româneşti mai puternice şi conduse de un rege conveneau pe atunci masoneriei, a cărei ţintă erau imperiile. Dar, în urma unor manevre dibace din Primul Rezbel Mondial, misiunea regilor de a-i distruge pe împăraţi a fost îndeplinită cu succes. Maurii şi-au făcut datoria, maurii pot să plece. Dacă Prima Abominaţie Mondială a dus la măturarea împăraţilor, A Doua a dus la măturarea regilor.
Astăzi, în cadrul luptei anti-tradiţionale condusă de puterile oculte, asupra cărora Scaunul Apostolic a avertizat încă din 1738, din vremea Enciclicei "In Eminenti" a Papei Clement al XII-lea,regalitatea nu mai este "în cărţi". Vedem bine cum, pe de o parte, rolul monarhilor este redus la cel al unei fotografii, iar pe de altă parte sunt atacaţi din toate părţile de mediile de dezinformare. Campania împotriva monarhiei face parte dintr-o regie mai largă şi cu bătaie lungă, care urmăreşte să submineze toate instituţiile care mai amintesc cât de cât de tradiţie: Familia, Biserica, Şcoala, etc. Dar, cel puţin cu Biserica, nu au nici cea mai mică şansă de reuşită. Cristos a promis asta (Matei 16:18). Cu monarhiile, însă, pot reuşi şi sunt pe cale de a reuşi. Dealtfel, în ziua când vor termina cu monarhia britanică, căderea celorlalte va fi deja previzibilă, ca într-un joc de domino.

domnul Mihnea are perfecta dreptate

[stefan florin]

În prealabil postat de zaharia_2009

Romania nu mai are de mult rege , deoarece regele Romaniei, Mihai I , mare voievod de Alba -Iulia, nu a avut nici o legatura cu tara .
Cind Sovieticii si oculta l-au constrins sa abdice el nu s-a gindit sa nu abdice si sa nu fuga de linga poporul sau, sa moara pt. poporul sau, asa precum au facut de la Burebista , Decebal si pina la straunchiul sau, regele Carol I cei mai multi dintre domnitorii romani* Carol I care, de exemplu, a fost sters din cartea neamului de Hohenzolern-Singmaringen pt. cutezenta de a lupta impotriva propriei sale case nemtesti si a fi una cu poporul sau pe care il conducea* ci el a tratat abdicarea sa cu rusii , salvindu-si pielea si averea sa (oricum Stalin il momise pe tinarul rege roman de numai 22 de ani primindul la Moscova si decorindu-l cu cea mai inalta distinctie sovietica cu care nu a mai fost distins nici un sef de stat) si obtinind de la Stalin un iaht care trebuia adus de un capitan roman in port la Anvers in timp de trei luni de la abdicarea lui , iaht care nu a mai aparut nici o data, ca doar Stalin nu era prost sa se uite in gura unui pusti fie el si rege.
Asadar , regele a avut treaba cu propria-i piele si avere si nu cu poporul pe care impreuna cu Antonescu cu tot l-a pus in mina rusilor si el s-a spalat pe cap. El a abdicat, el a ales soarta rusinoasa a abdicarii ...si acum se crede in continuare Mihai de Romania .
Pe de alta parte mai exista si Paul de Romania , descendent din Zizi Lambrino, cu filiatia recunoscuta international de casele regale din Europa (marile case regale) si de un tribunal emglez si francez.
Poate ca Paul de Romania sa aiba vreo isbinda ca Mihai este ceea ce si-a ales : un Hohenzolern ! si nu un roman !

domnul meu, AVETI PERFECTA DREPTATE!

[stefan florin]

În prealabil postat de r.D.Andrei

Există o mulţime de motive dovedite de istorie că sistemul democratic nu poate fi unul popular, ci anti-popular, fiindcă se sprijină fundamental pe minciună şi manipulare.

Cosinder că un creştin ortodox nu poate fi anti-monarhist, despre asta au scris şi Sf.Filaret al Moscovei, şi Sf.Ioan de Kronştadt şi mulţi alţi sfinţi cinstiţi de Biserica noastră. Istoria noastră cunoaşte, indubitabil, şi monarhi care au făcut mai mult rău decît bine, dar însăşi sistemul este benefic şi conglăsuieşte cu rînduiala bisericească, spre deosebire de democraţie.

vreau si eu versetul biblic in care Hristos zice ca trebuie sa avem ca sef de stat un rege. Vad ca unii forumisti nostalgici uita ca forma de guvernamant MONARHIA a fost ceruta de oameni, recte poporul evreu care dorea un rege ca la celelalte popoare, deci o forma de guvernare pagana, iar Dumnezeu a ingaduit-o (1 Regi 8:4-9). Samuel s-a intristat cand a auzit acesta cerere a evreilor. Nicaieri nu zice in Biblie ca Dumnezeu a fost cel care a dorit acest lucru. EL doar a ingaduit-o, dar nu a fost dorinta LUI, ci a oamenilor. Iar cei care inca mai cred ca monarhia aduce prosperitate le spun un singur lucru: priviti la SUA. A ajuns un imperiu care face politica mondiala (atat din punct de vedere economic cat si militar) ca forma de guvernamant republica federativa si NU monarhie

[stefan florin]

În prealabil postat de anita

Institutia republica a fost creata de iluminismul francez ,revolutia franceza.
In spatele acestor idei se afla manipularile sioniste antimonarhice si antireligioase.

total gresit. Republica a aparut pentru prima oara in Grecia antica

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de stefan florin

' EL doar a ingaduit-o, dar nu a fost dorinta LUI, ci a oamenilor.

Pe de altă parte, se poate observa că avem dovada biblică cel puţin că Dumnezeu a îngăduit monarhia. Nu se poate spune acelaşi lucru despre democraţie.

Când evreii au trecut la monarhie, ei nu au făcut-o venind dinspre democraţie. Forma lor de guvernământ era ceea ce azi am numi "teocraţie". Cei care aveau puterea reală încă din vremea lui Moise erau preoţii, nu politicienii sau entitatea difuz numită "popor". Judecătorii (cum se numeau), adică preoţii conducători erau foarte apropiaţi Domnului: e de înţeles de ce El a privit cu circumspecţie dorinţa oamenilor de a primi de la El un rege. Le-a îndeplinit dorinţa şi l-a întărit şi l-a iubit atât de mult pe David încât, din "osul lui" se va încarna, peste veacuri, El Însuşi.

Iar cei care inca mai cred ca monarhia aduce prosperitate le spun un singur lucru: priviti la SUA. A ajuns un imperiu care face politica mondiala ca forma de guvernamant republica federativa si NU monarhie

Un colos cu picioare de lut. La urma urmei, SUA este o republică cam la fel de mult pe cât este Marea Britanie un regat sau Japonia un imperiu. Dar nimeni nu ştiu să coreleze, în mod serios, prosperitatea cu forma de guvernământ. Vedem bine acest lucru studiind istoria statelor din actualul teritoriu al Italiei. Vedem cum au coexistat republici (Veneţia), teocraţii (Roma), monarhii ereditare (Sicilia), despotisme luminate sub mască republicană (Florenţa) sau ducate autonome (Mantova). O largă paletă de forme de guvernământ au coexistat, greu de spus care era mai prosperă. Adevărata problemă este: care e forma de guvernământ care ar fi mai avantajoasă pentru poporul român în ACEASTĂ etapă istorică ? Părerea mea personală este că aceasta este monarhia, aşa cum a fost în România Clasică. Desigur, cine are opţiune republicană poate să mai încerce şi la următoarele alegeri, şi la celelalte, şi le celelalte, şi tot aşa. Atâta doar, că observ cum îmbătrânesc în timp ce contemporanii mei îl caută pe "cel mai bun fiu al poporului" în iluzia că numai republicanismul l-ar scoate în faţă. Marele meu noroc este că mă interesează aceste lucruri tot mai puţin: eu oricum trăiesc într-un regat, iar regele meu ţine în mâini întregul glob pământesc. L-aţi văzut ? E înfăţişat pe absidă. Cum intraţi, portretul lui e chiar în faţă.

[stefan florin]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Pe de altă parte, se poate observa că avem dovada biblică cel puţin că Dumnezeu a îngăduit monarhia. Nu se poate spune acelaşi lucru despre democraţie.

Când evreii au trecut la monarhie, ei nu au făcut-o venind dinspre democraţie. Forma lor de guvernământ era ceea ce azi am numi "teocraţie". Cei care aveau puterea reală încă din vremea lui Moise erau preoţii, nu politicienii sau entitatea difuz numită "popor". Judecătorii (cum se numeau), adică preoţii conducători erau foarte apropiaţi Domnului: e de înţeles de ce El a privit cu circumspecţie dorinţa oamenilor de a primi de la El un rege. Le-a îndeplinit dorinţa şi l-a întărit şi l-a iubit atât de mult pe David încât, din "osul lui" se va încarna, peste veacuri, El Însuşi.



Un colos cu picioare de lut. La urma urmei, SUA este o republică cam la fel de mult pe cât este Marea Britanie un regat sau Japonia un imperiu. Dar nimeni nu ştiu să coreleze, în mod serios, prosperitatea cu forma de guvernământ. Vedem bine acest lucru studiind istoria statelor din actualul teritoriu al Italiei. Vedem cum au coexistat republici (Veneţia), teocraţii (Roma), monarhii ereditare (Sicilia), despotisme luminate sub mască republicană (Florenţa) sau ducate autonome (Mantova). O largă paletă de forme de guvernământ au coexistat, greu de spus care era mai prosperă. Adevărata problemă este: care e forma de guvernământ care ar fi mai avantajoasă pentru poporul român în ACEASTĂ etapă istorică ? Părerea mea personală este că aceasta este monarhia, aşa cum a fost în România Clasică. Desigur, cine are opţiune republicană poate să mai încerce şi la următoarele alegeri, şi la celelalte, şi le celelalte, şi tot aşa. Atâta doar, că observ cum îmbătrânesc în timp ce contemporanii mei îl caută pe "cel mai bun fiu al poporului" în iluzia că numai republicanismul l-ar scoate în faţă. Marele meu noroc este că mă interesează aceste lucruri tot mai puţin: eu oricum trăiesc într-un regat, iar regele meu ţine în mâini întregul glob pământesc. L-aţi văzut ? E înfăţişat pe absidă. Cum intraţi, portretul lui e chiar în faţă.

REGELE de care ati pomenit e SINGURUL pe care ar trebui sa sa-l dorim, nu unul pamantesc care de multe ori nu a facut voia REGELUI ceresc. Si totusi nu ati spus unde anume in Biblie, mai ales in NT scrie ca Hristos ar fi zis ca forma de guvernare pamanteasca e monarhia

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de stefan florin

REGELE de care ati pomenit e SINGURUL pe care ar trebui sa sa-l dorim, nu unul pamantesc care de multe ori nu a facut voia REGELUI ceresc.

Dar preşedinţii au făcut-o de multe ori ? Ce aţi spune să puneţi pe două coloane: pe una regii din ultimul secol despre care ştim că au făcut voia Lui, pe cealaltă preşedinţii din ultimul secol care au făcut voia Lui ?

Si totusi nu ati spus unde anume in Biblie, mai ales in NT scrie ca Hristos ar fi zis ca forma de guvernare pamanteasca e monarhia

OK, atunci să reiau: Biblia nu ne spune nimic despre care trebuie să fie forma de guvernare pământescă. Cât recomandă NT republica, tot atâta recomandă şi monarhia. Zero la zero. Argumentul dv cade, fiind nul tot aşa cum argumentul contrariu ar fi nul.

Pe de altă parte, pentru cei care, în preajma întrupării Domnului, aveau religia cea adevărată, ca şi, timp de secole de istorie medievală, pentru creştini, modelul de urmat a fost cel al Regatului Unificat: statul davidic. Se ştia şi acum 2000 de ani, şi acum 500 de ani că nu toţi regii pământeşti au făcut voia Regelui ceresc, din moment ce aflăm asta chiar din cartea cu acest nume, Cartea Regilor. Şi totuşi, indiferent că vorbim de Apus sau de Răsărit, statele creştine au fost, în marea lor majoritate, monarhii care au tins spre acel model. Erau conduse de regi (sau de împăraţi) unşi, aşa cum David a fost uns.