Rugaciunea lui Iisus

În prealabil postat de Profetul_getodac

1. Repetitia in sine a cuvintelor: Doamne Isuse, etc., fara pregatirea indelungata pentru stabilizarea unei anumite stari interioare, nu este decat o simpla repetitie, de multe ori ducand la epuizare psihica si, evident, la abandonarea prematura a lucrarii.
Unul dintre ingredientele esentiale este "smerenia", cultivarea neincetata a acestei superbe stari stufletesti. Fara ea (smerenia), rugaciunea nu este decat o simpla "jappa" orientala.


3. Iubirea/Credinta/devotiunea fata de Isus. "Dorinta" curata de a ne apropia de creator.
Acesta, ar trebui sa fie, de fapt, elementul numarul 1. Acesta este de fapt "combustibilul" care alimenteaza "vehiculul" care ne conduce spre Creator. Fara abandonarea voluntara, a propriei noastre persoane in mainile lui Dumnezeu, mintea nu poate gasi "drumul" spre inima. Vom continua sa ne miscam, fara sens, la suprafata, superficiala, a mintii (demonii sunt mari mesteri in sugerarea lucrurilor non-eterne).


RUGACIUNEA LUI ISUS ESTE O ARMA REDUTABILA. DEMONII SE VOR TEME SI,EVENTUAL, VOR INCEPE SA-SI FACA SIMTITA PREZENTA (ganduri necurate, patimi de mult ingropate, etc.)

Frumoasa expunere, prietene getodac!:) As dori sa adaug cateva neinsemnate opinii, din ce am sesizat eu insumi:
Referitor la punctul 1: de acord, desigur, totusi am observat ca uneori incep rugaciunea mecanic, nu am starea buna, propice sau pur si simplu sunt foarte mahnit de un pacat si simt o anumita forma de lehamite (periculoasa foarte, lehamite de mine insumi)... dar insasi rugaciunea ma duce unde cred ca e locul cuvenit. Apar de pilda lacrimile, mangaierea, linistea sau constientizarea mai clara a ceva din mecanismul greselii mele etc.
Referitor la insemnarea 3: cu totul minunat gandul tau, multumesc!
Cat priveste ultima insemnare... Din pacate replica resimtita dupa o anumita practica nu a fost pentru mine deloc usoara. Am trait momente foarte grele, de mare ispita si chiar am cazut zdravan uneori. Aici cred ca se vede cat e de necesara ascultarea stricta de duhovnic, de un indrumator incercat. Poate din acest motiv noi, cei din lume, nu ne aventuram prea departe in practicarea rugaciunii... Pe undeva, stiu si eu, poate ca pur si simplu e mai bine ca noi cei care vietuim in lume sa lucram mai putin (adica sa nu ne lasam furati de "lacomie" duhovniceasca, in orice caz sa lucram cu moderatie, cu mare prevedere).
Atacurile vin cand ti-e lumea mai draga si uneori din partea celor mai apropiati oameni si asta e foarte dureros si poate strica echilibrul castigat. Unde e zona mai delicata, mai fragila, acolo vine atacul. Dar daca e paza si atentie permanenta la mandrie si alte neajunsuri personale, cred ca putem trece peste momentele grele. Atasamentele patimase sunt terenul unde lucraza bine atacatorul. Pe de alta parte, tocmai aceste replici dureroase ne atrag atentia unde avem de fapt atasamente lumesti si aflam unde anume sa ne dezlipim pentru a ne apropia mai serios de Hristos (sau pentru a ne deschide la Domnul Hristos).
Milostenia, iarasi, cred ca e de mare ajutor, o insotitoare de nelipsit pentru succcesul lucrarii rugaciunii.
In fond, rugaciunea singura fara o intreaga viata crestina, imi pare un nonsens sau o forma de existenta devastatoare pentru suflet. Pe toate sa ne straduim sa le tinem si atunci rugaciunea va merge si ea bine.
Cu acestea, fie ca Domnul nostru Multpreamilostiv sa ne miluiasca iar Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu sa ne acopere cu Sfantul Sau Acoperamant. AMIN+

[Mihailc]

Prietene Ioan Cezar, adulmec în postările tale "aroma adevărului" şi te-aş ruga să nu te opreşti. Vreau să te întreb: necazurile din familie au venit după sau înainte să începi această lucrare?

[Profetul_getodac]

Se pare ca esti pe drumul cel bun Frate Ioan Cezar:)
Lacrimile, mangaierea, linistea sau constientizarea mai clara a ceva din mecanismul greselii sunt unele dintre "metodele de verificare a practicii cele bune". Cand lacrimile apar, inima se "zdrobeste" si rugaciunea te face sa plonjezi si mai mult in abisul fiintei tale. Cu cat mai des practicat exercitiul acesta cu atat inima devine mai curata, facandu-te sa constientizezi limpede pacatul, ajungand sa observi cu o deosebita claritate jocul celui rau.
Cu fiecare scufundare (rugaciune) in adancul fiintei tale, iesi la suprafata mai curat, cu inima pulsand de dragoste adevarata...si culmea, nu este ceva impus, este efectiv un rezultat matematic de exact.

"Zdrobirea constienta a inimii" in timpul repetitiei rugaciunii este de o importanta capitala. Fara aceasta identificare a noastra cu cel mai pacatos dintre pacatosi, fara regretul sincer pentru faptele rele (dinspre grosier spre subtil: fapta, vorba, gand), rugaciunea devine o simpla metoda curativa (un efect de linistire mentala va avea loc anyway). Scopul nostru insa, este obtinerea iertarii, acceptarea si contopirea noastra cu Isus in eternul locas al inimii.

Este adevarat ca repetitia poate parea mecanica, rece si de suprafata la inceput, cu timpul insa, rugaciunea devine din ce in ce mai subtila, ajungand in cele din urma sa fie resimtita ca un gand de devotiune si dragoste pura (un superb impuls) in spatiul cuantic al inimii.
Prin aceasta lucrare minunata, inima omului devine locasul Sfintei Treimi.

Vorbeam in mesajul anterior despre importanta duhovnicului (indrumatorului spiritual). In ceea ce priveste rugaciunea inimii insa, nu insa orice preot ne poate ajuta cu adevarat. Este nevoie de un povatuitor cu experienta, de un invatator care "a trait", a depasit fazele de inceput ale rugaciunii, de dorit chiar si faza cea "contemplativa" (vazatoare) si care poate liber si invulnerabil (la atacurile dracesti) sa ajute ucenicul (cunoscand experientele pe cale) sa treaca prin toate ispitele si capcanele ce vor sa vina (nu sunt putine si gradual devin mai puternice/subtile, extrem de dificil de identificat).

Credinta ca suntem pe drumul cel bun constituie un alt ingredient esential. In timpul practicii rugaciunii, unele dintre gandurile insuflate de demoni sunt: incertitudinea, dezechilibrul, teama ca nu suntem pe calea cea buna, teama ca practica este eronata, etc
Nu va lasati debalansati, cu cat incertitudinea este mai mare cu atat zdrobiti-va inima mai tare in chemarea ajutorului divin : Doamne Isuse miluieste-ma! (la inceput folositi o formula mai scurta capabila sa tina mintea in frau fara prea multa imprastiere)

Cineva a mentionat pe forum "imaginatia". Uitasem acest obstacol de neimaginat. Nu va imaginati nimic, absolut nimic. Rostirea rugaciunii trebuie sa fie "simtire" nu vizualizare, sunet, nu imagine...restul, este numai credinta in practica corecta si devotiune fata de creator. Experientele in timpul rugaciunii profunde, pot fi dramatice (imagini, sunete, emotii), etc., care de multe ori pot parea extrem de reale (sa nu va fie teama). Nu le bagati in seama! In stadiile acestea toate sunt de la cel rau, cu cat avansam pe cale, cu atat panica demonilor este mai mare, incercand cu orice pret sa ne impiedice in practica rugaciunii (vezi in sfintii parinti: "atacuri din stanga, atacuri din dreapta")

In incheiere, cautati sincer cu-adevarat...in Romania mai sunt inca "lucratori autentici" ai rugaciunii launtrice. Poate pentru ei, Dumnezeu ne mai rabda pe noi pacatosii.

Doamne ajuta!

În prealabil postat de Mihailc

Prietene Ioan Cezar, adulmec în postările tale "aroma adevărului" şi te-aş ruga să nu te opreşti. Vreau să te întreb: necazurile din familie au venit după sau înainte să începi această lucrare?

S-au accentuat ispitirile dupa inceperea lucrarii, nu doar in familie ci si intre prieteni, colegi etc. Desi am fost avertizat (deci nu am fost surprins) durerea a fost considerabila, as spune mult mai mult decat imi dorisem vreodata :)...
Dar stiu ca e, in fond, parte din procesul calirii fierului sub foc. Sau, as mai putea sa spun, acolo unde am microbii acolo umbla Doctorul Cel Bun. Iar daca simt amaraciune pentru conditia mea lumeasca, ce poate fi aceasta decat ca sunt prea atasat de lumesc si ca urmare am zid mare intre mine si Dumnezeu.
Toate spre binele nostru le da Domnul, fericit cel ce nu se pierde cu firea si lupta sub Sfantul Acoperamant cu slabiciunile si mizeriile proprii...
Domnul cu noi, pace tuturor, iubiti frati intru Hristos!

[Mihailc]

Nu vă laud fiindcă asta poate fi smintitor, dar încerc să vă încurajez: nu vă opriţi oricâte obstacole s-ar ivi pe parcurs. Şi nu uitaţi să îmbrăţişaţi în rugăciunea voastră cât mai multă lume!
Doamne ajută!

[George.m]

Sfantul Isihie Sinaitul ne spune ca "precum mancarile aducatoare de boala, indata ce au fost primite in trup supara, iar cel ce le-a mancat, simtind indata vatamarea, cauta sa le verse mai repede prin vreun leac si asa ramane nevatamat, la fel si mintea, cand a primit sa inghita gandurile si simte amaraciunea lor, le varsa cu usurinta prin rugaciunea lui Iisus, strigata din adancurile inimii, si se leapada cu desavarsire, precum au invatat si cercat cu stiinta acest lucru cei ce se indeletnicesc cu trezvia" (Cuvant despre trezvie si virtute, Suta a doua, c.86, in Filocalia IV).

[Arsenie33]

În prealabil postat de anita

Eu cred ca de vina nu este familia ,ci grijile de care nu stim sa ne debarasam si duc la imprastierea mintii.
Rugaciune Lui Iisus ne umple de binecuvantari dar odata inceputa aceasta lucrare trebuie binecuvantare si staret indrumator.
Eu am incredintarea ca spusa cat mai des aceasta rugaciune atacul diavolului va fi tot mai ineficient si vom pacatui mai putin.
Lumea o vom vedea altfel ,in sensul ca nu vom mai judeca si pe toti ii vom percepe ca fiind buni.
Pacat ca ai intrerupt ,daca aveai binecuvantare poate nu se ajungea aici .Acum iti va fi mult mai greu sa reiei.
Eu cred ca cine are aceasta rugaciune cu adevarat are totul ,in sensul ca se implineste:"Cautati Imaparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate se vor adauga voua."
Doamne ajuta !

Pareti o persoana care deja face rugaciunea, pentru ca descrieti semnele care o insotesc. E greu sa gasesti un indrumator in rugaciuane si atunci ma rog bunului Iisus sa ma ghideze. Me rog doar sa nu gresesc si raman la mila bunului Iisus.

[George.m]

"Prin rugaciunea neincetata se curata vazduhul cugetarii de norii intunecosi si de vanturile duhurilor rautatii. Iar curatindu-se vazduhul inimii, este cu neputinta sa nu straluceasca in ea lumina dumnezeiasca a lui Iisus, daca nu ne vom umfla de slava desarta, de fumul mandriei si de patima de a ne face aratati. Prin acestea insa ne vom face prea usuratici pentru cele necuprinse si ne vom gasi fara ajutor de la Iisus, deoarece Hristos, care ne-a aratat smerenia, uraste aceasta.

Sa ne tinem dar de rugaciune si de smerenie, de acestea doua, care impreuna cu trezvia, ne inarmeaza asupra dracilor, ca o sabie de foc. Caci cei ce vietuim asa, putem sa praznuim in fiecare zi si in fiecare ceas, din inima, in chip tainic o sarbatoare a bucuriei" (Isihie Sinaitul, Cuvant despre trezvie si virtute, Suta a doua, c.73, Filocalia IV).

[anita]

În prealabil postat de Arsenie33

Pareti o persoana care deja face rugaciunea, pentru ca descrieti semnele care o insotesc. E greu sa gasesti un indrumator in rugaciuane si atunci ma rog bunului Iisus sa ma ghideze. Me rog doar sa nu gresesc si raman la mila bunului Iisus.

Nu ,nu am aceasta rugaciune ,dar in sufletul meu sper ca va veni o zi in care voi reusi sa o spun de cat mai multe ori.
In schimb am citit cam tot ce mi-a picat in mana despre rugaciunea mintii ,la inceput "O noapte in pustia sfantului Munte" scrisa de un mitropolit grec ,apoi "Pelerinul rus" si alte carti.
Ce m-a incurajat cel mai mult a fost cartea "Jurnal duhovnicesc"
Iar de curand am cumparat de la sf.man.Rarau cartea "Minunile icoanei facatoare de minuni a Maicii Domnului " unde am gasit la sfarsitul vol.2 sfaturi practice de rostire a acestei rugaciuni ,de mare folos.
Eu cred ca cei care nu au indrumator sa se opreasca a rosti de 3 ori pe zi timp de 15 min.aceasta rugaciune ,cum sfatuia in aceasta carte.
Subscriu la ce spune Ioan-Cezar ,apar ispite si chiar scandaluri in familie din vrajmasia diavolului ,daca incepem sa ne rugam.
Nu as sfatui pe nimeni sa spuna altora daca se roaga in acest fel ,deoarece se pierd roadele si am inteles ca foarte greu se poate relua.
La sfarsitul cartii "O noapte in pustia Sf.Munte " scrie ca si mirenii se pot bucura de multe binecuvantari daca rostesc aceasta rugaciune ,au loc minuni in casele lor.Sa nu ne gandim la spor material .
Am mai citit in Patericul atonit ca e bine sa ne rugam inainte ,sa spunem rugaciunile de seara ,de ex.apoi daca avem timp sa citim si din o carte duhovniceasca pt.a avea mintea la cele sfinte.
Sa ajute Dumnezeu la cat mai multi sa se roage in acest fel !

[adam000]

În prealabil postat de ioan cezar

S-au accentuat ispitirile dupa inceperea lucrarii, nu doar in familie ci si intre prieteni, colegi etc. Desi am fost avertizat (deci nu am fost surprins) durerea a fost considerabila, as spune mult mai mult decat imi dorisem vreodata :)...
Dar stiu ca e, in fond, parte din procesul calirii fierului sub foc. Sau, as mai putea sa spun, acolo unde am microbii acolo umbla Doctorul Cel Bun. Iar daca simt amaraciune pentru conditia mea lumeasca, ce poate fi aceasta decat ca sunt prea atasat de lumesc si ca urmare am zid mare intre mine si Dumnezeu.

Foarte interesant topicul. Intrebarea este de ce unii au asemenea ispite, iar altii nu (altii traiesc binecuvantare)? Ce este diferit in atitudinea lor fata de Dumnezeu in rugaciune de li se intimpla lucruri diferite?