|
#1
|
|||
|
|||
Postul ar trebui sa schimbe oamenii in bine - voi simtiti asta?
Ma gandeam cat se zbate lumea cu postul asta, cate renuntari, intrebari, eforturi, de trup, de suflet (renunti la placerea sau nevoia trupului si a sufletului (prin alimentele care iti plac sau iti sunt necesare), sa renunti la sot/sotie.
Postul mai inseamna insa si rugaciune, lucru asupra firii proprii. Postul are un scop. Ar trebui sa schimbe oamenii in bine. Ar trebui ca cei care postesc asa strict si lung, sa fie si mai uni, mai blanzi, mai linsititi/calmi, cumva mai aproape de Dumnezeu. Ar trebui ca prin toti cei care postesc, lumea sa devina mai buna. Si totusi...nu vad asta. Lumea devine mai...rea. Omenii sunt aceeasi, desi...postesc (cand vad posturile de aici de forum cat de severi sunteti multi dintre voi...). Voi simtit un efect al postului asupra voastra? Va schimba cu ceva? Va simtiti mai aproape de Dumnezeu? Va simtiti fericiti in suflet si calmi? Mai iubitori de oameni?
__________________
A fi crestin = smerenie + iubire de aproape |
#2
|
|||
|
|||
Citat:
Deasemenea simti ca primesti o putere in plus care te ajuta sa te OBSERVI ce faci, daca iubesti aproapele si cu ce te ocupi( daca incepi sa devii constient de prostiile pe care le faci, deseori cu regularitate)! Este greu de crezut dar chiar si pentru auto-observatie iti trebuie o anumita putere care NE LIPSESTE si pe care o primesti din post si din altele. De ce cred in puterea postului si a rugaciunii? Pentru ca se poate VERIFICA ! |
#3
|
|||
|
|||
Eu intrebam de ce totusi nu se schimba lumea, in ciuda postului, de ce nu devin oamenii mai buni?
Ar fi trebuit sa fie mult mai buna...
__________________
A fi crestin = smerenie + iubire de aproape |
#4
|
|||
|
|||
Nu sunt constienti cind il tin....deci vax, il tin degeaba ca vegetarienii, doar isi sleiesc puterile
|
#5
|
|||
|
|||
Pentru ca nu postesc toti si pentru ca o mare parte din aia care postesc o fac aiurea, pentru motivele gresite (doar sanatate si detox, de pilda).
Eu nu astept sa ma faca mai buna postul si nici nu astept sa imi dau seama de "bunatatea mea", daca o fi vreua. Mi-ar ajunge si pocainta daca mi-ar da Dumnezeu. Sa mi le vad pe-ale mele in toata "maretia" si sa ma scarbesc de ele. Poate e si asta un motiv gresit. Nu stiu :)
__________________
„Ca o carpa lepadata toata dreptatea noastra” (Is 64,5) |
#6
|
|||
|
|||
Citat:
|
#7
|
||||
|
||||
Citat:
Deci nu este un scop in sine, dupa cum bine stim. Lumea nu este mai buna pentru ca mult prea putini postesc. Aparent sunt multi, dar nu este asa. Postul imi arata, mai mult decat orice, ca am nevoie de Dumnezeu. Simt cum in vremea postului imi dau seama cat de putina putere am asupra mea insami. Cat de putin ma pot infrana de la vorba, de la manie si de la judecata. Toata viata o avem la dispozitie spre a pune inceput bun. Domnul sa aiba rabdare cu noi, ca sa avem toti vreme de a'l pune. Citat:
Postim din mandrie, postim din rusine, postim din obisnuinta, postim din ambitie, postim pentru sanatatea trupului, uitand de suflet, si tot asa. Cum sa aiba postul roade in noi si in lume, atata timp cat nu stim pentru ce postim ?! Postim pentru a ne vedea pacatele, pentru a nu ne mai uita la altii, ci la noi, si pentru a vedea cat de grea este lupta cu patimile proprii. Vazand cat de greu ne este a ne duce propriile patimi si neputinte, atunci incepem sa avem dragoste si mila fata de cei de langa noi, tinuti de alte patimi si neputinte, la fel de greu de scapat de ele ca si noi.
__________________
"Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii." (Ioan 13,35)
"Va spun ca pentru orice cuvant desert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteala in ziua judecatii." (Matei 12,36) |
#8
|
|||
|
|||
Iarta-ma !!
Citat:
|
#9
|
|||
|
|||
Si mai e un aspect.
Am avut tendinta (de mine vorbesc), in urma cu o vreme, sa astept o pace lina si o bucurie atunci si acolo de fiecare data cand aveam impresia ca indeplineam o porunca. Nu mi se intampla lucrul asta iar din ce am mai citit, astea sunt daruri care se dau dupa multi ani de "practica" si care nu cred ca mi se cuvin la varsta asta (si biologica, si duhovniceasca, adica pana si a folosi cuvantul duhovnicesc in ceea ce ma priveste mi se pare o indrazneala vecina cu blasfemia). Mai cred si ca atunci cand incercam sa punem un inceput bun, nu sta nici michiduta degeaba. Daca atunci cand traiesc dupa cum am eu chef sunt mai "vesela", atunci cand incerc sa-mi ordonez viata ma lovesc de niste neputinte imense, ca niste ziduri interioare, de pana si un lucru simplu mi se pare greu. Daca nu fac vreo tampenie ziua si ma gandesc ca fariseul "merci Doamne ca am trecut si ziua asta", le comit in somn si inca urat de tot, si cu furia, si cu cearta, si cu desfranarea, dandu-mi astfel seama ca nici vorba sa ma fi curatit, ci poate doar le-am bagat sub pres. Ca sa nu mai zic de ghesurile de la aghiuta: mananc de post, dar parca mai cu pofta; incerc sa mananc fara ulei, dar ma enervez in sinea mea ca sotul n-are chef de asa ceva; citesc mai mult (mi-am propus sa citesc primele trei volume din Spre Tabor in acest post, sa vedem ce iese) dar lingoresc in ceea ce priveste chestiunile concrete din casa; ar trebui sa ma port frumos si cu blandete cu aproapele, dar ma trezesc ca nu am chef de fata lui si in loc sa vad asta ca pe o lipsa de dragoste din partea mea, ma gandesc ca am chemari "mai inalte" si ca de-asta nu ma atrage tovarasia lui; am asteptat cu bucurie postul, dar mi se spune ca nu par tocmai fericita ci mai degraba trista; imi faceam planuri ca o sa ma rog mai mult dar nu ma intrebati cand am facut ultima data canonul dat de parintele asa cum mi l-a dat el si nu cu inovatiile mele. Deci e clar ca o dau in bara dar incerc sa nu ma mai amarasc pe seama tuturor scaderilor astora. Ca sunt lucru slab stiam de mult, dar isi mai baga si agiuta coada si-mi tulbura apele. Daca sunt oameni care sa spuna ca postul ii face sa fie mai buni, sa se simta mai impacati, mai fericiti si mai subtiri cu duhul, ferice de ei :) Dar eu nu-s inca acolo, deocamdata ma gasesc intr-o balta de noroi care sper sa se limpezeasca totusi. Candva. Si cred ca nu sunt singura care trece prin asa ceva. Sunt convinsa ca atunci cand incercam sa facem un lucru bun, vin si o mie de impunsaturi care incearca sa vlaguiasca, sa manjeasca etc lucrarea. Mai curand ma pun pe ganduri oamenii care sunt prea calmi si senini "prea devreme", ca parca totusi era vorba ca razboiul tine pana la sfarsitul vietii, nu pana in floarea varstei :) Si daca e ceva ce ma sperie mai mult decat uraciunea, dezgustul si sila care ma cuprind uneori, aia e pacea aceea satisfacuta de sine, "constiinta datoriei implinite" cu surasul pe buze, gandul ca "sunt cu acte in regula" in fata lui Dumnezeu si a semenilor.
__________________
„Ca o carpa lepadata toata dreptatea noastra” (Is 64,5) |
#10
|
|||
|
|||
Citat:
Din pacate, realitatea este alta, fie din cauza faptului ca multi nu mai intelegem sensul si necesitatea postului, fie ca vrasmasul ne pune numeroase piedici, peste care nu putem trece. Oricum, nu se cade a cere de ceilalti, ceea ce noi insine inca nu facem sau nu putem face. Sa ne vedem deci fiecare neputintele, in aceasta vreme a postului, si sa ne rugam, ca la vremea sfarsitului, sa ne invrednicim toti a auzi din partea Mantuitorului: "Iertate iti sunt pacatele, credinta ta te-a mantuit!" |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Cu cat cunosc mai bine oamenii, cu atat ajung sa iubesc mai mult animalele | ladyanda | Generalitati | 65 | 07.10.2012 13:46:01 |
Postul de pacate vs postul de bucate | tigerAvalo9 | Generalitati | 21 | 28.02.2012 23:29:05 |
De asta ce ziceti? Vor sa schimbe si data Pastelui :( | BogdanF2 | Generalitati | 41 | 10.10.2010 22:43:21 |
Cum va simtiti dupa Sfanta Liturghie? | Daniel777 | Biserica Ortodoxa Romana | 35 | 05.10.2010 13:44:26 |
Postul la crestini si postul la maestri yoghini - oare sunt acelasi lucru? | mihailt | Generalitati | 21 | 10.09.2010 10:24:12 |
|