cand e bine sa te impreunezi cu sotia ?

[Fani71]

Ce spui tu Jane este cred corect in principiu, de asta este postul ca sa invatam sa ne si dominam si sa nu ajungem la patima, insa ceea ce ma deranjeaza pe mine este modul in care se pune problema : se face din post o lege ineluctabila, ca un felm de dogma. Suntem persoane umane diferite unele de altele, sexualitatea este un domeniu foarte intim si personal, fiecare cuplu trebuie sa isi adapteze la viata lui aceste reguli. In plus, se mai si exagereaza (se cere post si in zile de sarbatoare, si sambata, unii cfer abstinenta pe toata perioada sarcinii si alaptarii...)

[Jane Says]

Sunt de acord cu tine Fani, oameni suntem, imbracati cu firea asta, si atractia dintre noi e data tot de la Dumnezeu, la fel si bucuria si placerea impreunarii dar parerea mea e (si nu a fost intotdeauna, pana acum vreo doi ani, pe mine cel putin, ma nevrozau toate regulile astea si interventia Bisericii in toate aspectele vietii) ca daca nu reusim sa respectam zilele acestea (adica sa le cinstim, ca despre asta e vorba: nu din sadism ni se spune sa nu, ci pur si simplu pentru a le cinsti: miercurea si vinerea pentru ca Iisus Hristos a fost vandut, respectiv rastignit pentru pacatele noastre; lunea cinstim Puterile Ceresti parca, si stim ca ei nu se impreuneaza, deci cum ar fi sa ii cinstim facand sex? iar Sarbatorile dedicate unor evenimente din viata lui Iisus Hristos sau a Maicii Sale, sau Sfintilor, deci dedicate unor persoane lipsite cu totul de pacat (la primele doua ma refer) si pe care le laudam cu bucura-te, lauda fecioriei si altele asemenea - la fel, nu cred ca le putem cinsti prin sex, oricat de tandru si iubitor ar fi) -- deci daca nu le putem respecta asa cum sunt date, ar trebui macar un pic sa ne para rau macar un pic si sa spunem ca e din cauza firii noastre cazute si a neputintei omenesti, fara sa ne gasim alte scuze in afara acesteia.

Cand mi-aduc aminte de toate zilele pangarite, pe vremea cand nu stiam de lucrurile astea, ba chiar o vreme si dupa ce am stiut, mi se face rau ;( Pentru ca euforia aia fizica si chiar emotionala a trecut, s-a sters, s-au consumat chimicalele, dar cred ca daca as fi dat slava cum trebuia lui Dumnezeu in zilele acelea si m-as fi bucurat si eu cu restul crestinatatii si cu ingerii din cer, bucuria asta nu ar fi trecut si-ar fi ramas cumva "comoara-n cer" chiar daca eu n-as fi fost constienta de ea pe moment.

[Fani71]

În prealabil postat de Jane Says

lunea cinstim Puterile Ceresti parca, si stim ca ei nu se impreuneaza, deci cum ar fi sa ii cinstim facand sex?

Pai atunci iarta-ma, nici sa nu mancam, ca ei nu mananca.

În prealabil postat de Jane Says

iar Sarbatorile dedicate unor evenimente din viata lui Iisus Hristos sau a Maicii Sale, sau Sfintilor, deci dedicate unor persoane lipsite cu totul de pacat (la primele doua ma refer)

Uite, aici iese iar la iveala ideea ca tot pacat ar fi pana la urma unirea dintre barbat si femeie.. Idee gresita, condamnata de sinoadele ecumenice.

Adica de ce nu i-am cinsti traind o viata normala de oameni casatoriti?
De unde vine totusi acest angelism? Ca de angelism e vorba..

Postul e altceva. Postul da, este bun, daca se face cu cap. Dar regulile celelalte mi se par complect straine conceptiei ortodoxe despre sexualitate.

[Jane Says]

Conceptia ortodoxa despre sexualitate, pana la urma, nu e aceea ca, daca nu pot fi feciorelnici, mai bine le este sa se casatoreasca decat sa arda? Deci casatoria si tot ce implica ea fiind un pogoramant pentru ca inainte de cadere Adam si Eva nu se impreunau? Cred ca relatiile sexuale intre soti nu sunt pacatoase insa nici nu ajuta la desavarsirea celor doi. Ori crestinismul parca incearca sa aduca omul la starea initiala?

Si fara mancare noi am muri - Ingerii traiesc bine merci fara mancare -, dar fara sex nu murim (referitor la ziua de luni). Fara mancare, fara apa, chiar si fara somn, ne-am slabi foarte mult trupul si am muri. Cu totul intamplator, sexul e ceva ce nu e esential supravietuirii. Ca e poate cel mai "tiranic" instinct (daca ti-e foame poti sa mai astepti cateva ore, poate o zi intreaga, dar cand te aprinzi, te aprinzi repede si la asa intensitate ca de multe ori nu mai gandesti limpede) si in acelasi timp deloc esential supravieturii individuale? Despre asta ce parere avem? :)

[totalsistem]

În prealabil postat de fdoina

Mai, nu poate fi asa de simplu incat sa se dea un raspuns... Relatia intre soti e o chestiune extraordinar de delicata, care nu se rezolva cu intrebari si raspunsuri, ci doar cu rugaciunea...(care de fapt ar trebui sa fie rezolvarea in toate )
Dar noi suntem mult prea departe de duhul ortodox, si de aceea cautam sa le rezolvam pe toate contabiliceste.
Dar ce ziceti de casniciile care s-au format pe alte criterii, in care n-a incaput Hristos, si in care unul dintre soti L-a descoperit intr-un tarziu? Credeti ca e buna o atitudine din asta categorica, nu avem voie decat martea si joia? Dar de "trupul femeii e al sotului ei" ati auzit? Sau de supunerea femeii catre barbatul ei? E de preferat sa-ti impingi barbatul la pacat, sau la disperare?Fireste, trebuie infranare, dar cu dragoste, cu rugaminte, cu rugaciune...Orice lucru bun se face cu marime de suflet, cum zicea un Parinte, ca Dumnezeu e dragoste , nu constrangere
Si, iarasi spun Sfintii Parinti, ca ascultarea e mai mare decat jertfa...

Ai mare dreptate, prin rugaciune gasesti solutia cea mai buna, totusi sfaturile diverse ale oamenilor trecuti prin aceleasi situatii sunt si ele de folos, dar sa le filtrezi putin.
Suntem foarte slabi si ne e foarte greu sa luam singuri decizii. Deasta avem nevoie de alte sfaturi : de la duhovnic in primul rand - la el poate vom gasi si dezlegare in anumite situatii, si apoi de la frati crestini care se tem si Il iubesc pe Dumnezeu.

Dumnezeu sa ne lumineze si sa ne deschida Simtul, Auzul si Vazul pentru primirea Duhului Sfant !!!!!!

[cotoracia]

Vezi tu Fani draga, te-ai suparat pe mine in Postul Craciunului cand spuneam ca postul este (sau ar trebui sa fie) INFRANARE TOTALA.
Dar daca nu-ti convine tie asta, nu trebuie sa te incapatanezi sa ne convingi pe toti ca nu este asa. Cand cei doi inteleg asta si se invoiesc, inseamna ca au ajuns la un nivel foarte ridicat de induhovnicire, iar cand au ajuns la acest nivel, au o altfel de abordare a problemei impreunarii.
Cand nu e post si nu sunt zilele in care nu se cade sa te impreunezi, atunci este oprirea infranarii, nu cateva zile in timpul postului, cum sustii tu.
Infranarea "pentru o vreme" inseamna exact perioada postului, nu "pentru o vreme in timpul postului.
Foarte pertinente argumente ti-au adus si Jane si fdoina si multi altii. Problema e sa nu te incapatanezi sa sustii contrariul. Intelegerea ta poate nu e prea duhovniceasca, poate nu suntem toti atat de sus cu aceasta intelegere si traire.
Deci incearca sa nu mai vii cu asemenea argumente puerile, ca "angelismul", etc.
Si, nu te supara, dar infranarea in zilele de sarbatoare este imprescriptibila. Cum vrei sa cinstesti sarbatoarea sau sfantul praznuit facand sex ? Iar pe perioada sarcinii este foarte normala, nu numai din p.d.v. crestin. Dar crezi ca chiar nu mai raman zile pt.asta ?
Nu-ti place ce zice Parintele Arsenie Boca, dar sa stii ca sexul in perioada sarcinii afecteaza viata ulterioara a copilului. Daca ai facut-o deja, nu mai poti da inapoi, insa poti sa te rogi continuu, ca sa nu se abata vre-un rau asupra lui datorita nestiintei si neifranarii tale de atunci.
Deci macar acum constientizeaza si indreata lucrurile cat poti, nu te indaratnici cu teoriile tale, gresite, crede-ma.
Dumnezeu sa-ti ajute sa intelegi mai bine aceasta problema si sa o aplici in viata. La urma urmei impreunarea trupeasca a fost lasata de Dumnezeu pt.a procreea, nu pt.distractie.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de voxdei55

Se impreuneaza animalele,..oamenii fac dragoste

Asa zic si eu....

În prealabil postat de heaven

Ba,eu mai mult as intreba asta,pentru ca degeaba tineti posturi,daca unirea fizica cu partenerul are loc strict din punct de vedere sexual,mecanic.
O astfel de uniune trebuie sa aiba loc mai ales la nivel spiritual,daca nu,mare deosebire intre noi si animale nu ar fi.

Pentru unii nici nu prea o fi...dar oricum formularea suna rau tare!

[ory]

Pe mine ma amuza astfel de intrebari care s-ar cere sa fie, de fapt, intime.
Nu intereseaza pe nimeni cand trebuie sa ma impreunez cu sotia, este problema mea, este rationamentul propriu la care pot apela atata timp cat mi l-a daruit Dumnezeu si, este o trasatura din viata proprie adaptata dupa personalitatea familiei mele.
Am citit carti religioase, am citit si carti sociale, am anumite experiente, am o anumita conduita morala din acest punct de vedere...nu este nevoie sa-mi impuna nimeni ce sa fac cu viata mea privata, caci nu sta nimeni " in patul conjugal " ca sa inteleaga pe deplin situatiile intime a fiecarei familii.
Atata timp cat exista un echilibru in cuplu, din acest punct de vedere si nu se abuzeaza de aspectul sexual , nu vad de ce ar interveni biserica in intimitate, mai ales ca uneori chiar exagereaza prin "teorie ", caci pana la fapte ne cunoastem fiecare BARNA.
Am mai spus, mizez pe infranarea in cuplu, pe un echilibru si o conduita fireasca, dar, nu pe un calendar specific si atat de rigid care sa te duca la o impreunare formala si incompatibila cu sentimentele.

[Fani71]

În prealabil postat de Jane Says

Conceptia ortodoxa despre sexualitate, pana la urma, nu e aceea ca, daca nu pot fi feciorelnici, mai bine le este sa se casatoreasca decat sa arda? Deci casatoria si tot ce implica ea fiind un pogoramant pentru ca inainte de cadere Adam si Eva nu se impreunau? Cred ca relatiile sexuale intre soti nu sunt pacatoase insa nici nu ajuta la desavarsirea celor doi. Ori crestinismul parca incearca sa aduca omul la starea initiala?

Jane, cred ca ai inteles gresit conceptia ortodoxa asupra sexualitatii.
Asta cu arsul este numai un aspect, sf Pavel o spune pentru vaduvi de altfel (adica ar fi mai bine ca cei vaduvi sa nu se recasatoreasca, insa daca nu pot altfel..)
Casatoria nu este un pogoramant, este o cale de mantuire, cu toate aspectele pe care le implica. Si relatiile sexuale daca sunt traite cu dragoste si respect si daruire de sine pot si ele ajuta la desavarsire, prin viata de cuplu implinita si pe acest plan. Iar lipsa lor poate contribui la pacat in multe cazuri.. exista multe pacate, nu numai cele trupesti.

Tot asa cum si mancarea, nu numai postul, poate ajuta la desavarsire daca mancam multumind intr-adevar lui Dumnezeu, deci 'euharistic'. Nu numai in timpul postului manarea este un act sacru pentru un crestin, pana la urma, si ne aminteste de trairea din rai, cand orice fruct il punea pe om in comuniune cu Dumnezeu.
Ar trebui ca si sexualitatea noastra sa fie, ca orice aspect al umanitatii noastre, dat lui Dumnezeu si trait cu multumire si jerfta. Daca o consideram doar ca un pogoramant riscam tare mult sa dam la o pate ceva inerent fiintei umane, ori ce nu este asumat nu este mantuit, nu este transfigurat.
(Despre sexualitatea dinainte de cadere nu stim mare lucru; probabil, cum speculeaza unii parinti, ar fi fost o altfel de unire, sau unirea trupeasca ar fi fost un act trait altfel decat ne putem imagina, excluzand elementul de patima sau in orice caz pericolul caderii in ea, dar acum unirea asta asa se traieste, si nu unirea in sine este consecinta caderii)

A fi un singur trup nu se refera bineinteles numai la unirea sexuala dar se refera si la ea. Noi suntem fiinte globale, despartirea trupului de suflet este arbitrara si cand are loc fortat (la moarte de exemplu) o consecinta a pacatului.

Se spune ca unirea dintre soti este pentru unirea lor (ca sa fie ca 'Hristos si Biserica', da, si trupeste, si degeaba se supara puritanii, dar si unirea sexuala este un simbol al unirii dintre Dumnezeu si om, se poate citi asta in Cantarea Cantarilor de exemplu), pentru 'canalizarea' sexualitatii ('impotriva desfranarii', adica: daca te legi de o fiinta printr-o legatura sfanta, de fidelitate si dragoste si responsabilitate, nu iti traiesti dezordonat sexualitatea) si pentru porocreere (in orice caz fara refuzarea din principoiu a procreerii). Toate trei.
Asta este conceptia care o gasesti la parintii Bisericii. Citeste in orice carte despre cununie (in afara de p. Arsenie Boca, despre care nici nu se stie sigur ca el a scris cartile care circula) serioasa si asta ai sa gasesti. Citeste si sf. Ioan Gura de Aur, despre casatorie, cu atentie...

[cristina2012]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Totuşi este aici ceva care îmi scapă: cum a ajuns Biserica Ortodoxă de la "şi vor fi amândoi un trup" la "numai marţea şi joia" ?

NU a ajuns Biserica Ortodoxa, ci ortodocsii.