Din Viata Maicii Domnului de Sfantul Maxim Marturisitorul

[mihailt]

"Invierea
92. Dar Maica fara prihana nu se despartea de mormânt, si vedea si auzea tot ceea ce se petrecea si se spunea. A vazut marele cutremur care i-a trezit pe cei ce dormeau dintru început, care a adormit strajile si a rostogolit piatra si mai apoi din nou trezirea strajilor si intrarea lor în cetate. Toate acestea n-au putut sa le vada femeile care s-au dus si care s-au întors mai apoi, dar Fericita Maica a Domnului, robita de dragostea Fiului ei, si care a ramas fara sa se desparta de mormânt, a fost martorul ocular la toate acestea si a vazut si slavita Sa Inviere.
Caci celelalte femei au vazut si ele piatra rostogolita si îngerul asezat pe ea; dar când si cum anume a avut loc aceasta n-au stiut.
Singura Maica preacurata a Domnului ce a stat acolo a stiut toate. De aceea, înaintea tuturor ea a primit vestea învierii si a fost socotita vrednica sa vada înaintea tuturor pe Domnul si Fiul ei, vedenie dumnezeiesc de frumoasa si piscul tuturor bunurilor dorite, si a auzit vocea Sa dulce si a crezut tuturor tainelor providentei sale, mai întâi pe cele ale întruparii Sale, iar acum si pe cele ale învierii Lui.
Nu numai pentru ca a fost Maica preacurata si sfânta, ci si pentru ca a ramas cu sârguinta împreuna cu El în ceasul patimirii si a suferit compatimire si a primit de la El puterea sufleteasca spre a nu muri împreuna cu El.
De aceea, ea este vie împreuna cu El si preamarita cu El.
Astfel, deci, preasfânta Maica Domnului a vazut înaintea tuturor Invierea Fiului sau. Ea a facut-o cunoscuta ucenicilor Sai vestind-o mai întâi mironositelor.
Daca în istoria învierii Evanghelistii n-au pomenit nimic de aceasta, anume ei au lasat deoparte în scris marturia Maicii pentru crezare, si ca nimeni sa nu scoata un pretext de necredinta din vedenia învierii rostita de catre mama. Pentru toate acestea, ei n-au pomenit nimic despre aceasta, ci au istorisit cele spuse de celelalte mironosite.
93.Astfel, deci, Sfânta Nascatoare de Dumnezeu a vazut cu ochii sai Invierea Fiului si împaratului ei si s-a umplut de bucurie si a plecat de aici la casa ucenicului iubit asteptând ceasul înaltarii lui Hristos.
Or, aceasta casa era Sionul, cum a fost scris mai sus, caci Evanghelistul Ioan si-a vândut partea parinteasca si averile pe care le avea în Galileea dupa moartea lui Zevedei, tatal sau, si a cumparat la Ierusalim casa din Sion, în care a primit-o pe Sfânta Nascatoare de Dumnezeu dupa porunca Domnului si învatatorului sau, si îi slujea.
Din pricina acestei case a ajuns cunoscut arhiereului, cum se spune în Evanghelie, ca “acest ucenic era cunoscut arhiereului”, si ucenicii erau adunati “în casa de frica iudeilor. Aici s-a aratat Domnul intrând prin usile încuiate” dupa Inviere. “A suflat asupra lor si a zis: Luati Duh Sfânt!”
Tot aici, dupa opt zile l-a multumit si pe Toma aratându-i urmele cuielor. Aici ucenicii au savârsit dupa înaltarea Domnului cele dintâi taine ale sfintei mese si Sfânta Nascatoare de Dumnezeu avea aceasta casa ca pe un asternut, ca un picior pe pamânt dupa înaltarea lui Hristos.
Si atunci, înainte de înaltare, dupa ce înviase din morti, sfânta si pururea slavita Sa Maica era în aceeasi casa, si astepta înaltarea Lui, caci aceasta era încheierea Iconomiei si vietii Sale pe pamânt.
Or, de la Inviere si pâna la Inaltare, Domnul S-a aratat de mai multe ori preasfintei Sale Maici atunci când a voit, mângâind-o nu doar o data, dupa cum a binevoit.
Insa nu S-a aratat una dupa alta ucenicilor, ci atunci când a trebuit, gustând chiar si hrana în fata lor, pentru ca ei sa creada ca nu li se arata în chip mincinos si ca era cu adevarat Domnul Iisus Hristos, împaratul si învatatorul lor.
Atunci i-a facut sa înteleaga numeroase taine, le-a fagaduit venirea Duhului Sfânt si ” le-a poruncit sa nu se îndeparteze de Ierusalim pâna ce se vor îmbraca cu putere de Sus. Dupa care i-a dus afara pâna spre Betania si, ridicându-si mâinile, i-a binecuvântat”.
Acolo era si Sfânta Nascatoare de Dumnezeu, caci se cuvenea întru totul ca si ea sa fie acolo, pentru ca asa cum în vremea Patimii inima sa fusese zdrobita mai mult decât a tuturor celorlalti, dar ramasese în picioare nedespartita de El, tot asa sa vada si slavita Sa Inviere si sa se umple de bucurie.
94.Domnul a fagaduit Apostolilor venirea Duhului Sfânt si i-a binecuvântat. Insa Preacurata si Sfânta Maica era binecuvântata înca de la început, de când a auzit acel “Bucura-te cea plina de har, Domnul este cu tine! Binecuvântata esti tu între femei!”, si aceasta binecuvântare adevarata a primit-o în sânul sau aducând pe lume nimicirea întregului blestem.
Astfel, înca de la început ea a fost plina de Duhul Sfânt si a fost îmbracata cu putere de Sus.
Incepând din acea zi, Duhul Sfânt a venit asupra ei si puterea Celui Preaînalt a umbrit-o, cum a spus arhanghelul Gavriil: “Duhul Sfânt Se va pogori peste tine si puterea Celui Preaînalt te va umbri!”
In ea s-a împlinit, asadar, toata fagaduinta si a fost încununata cu nestricacioasa cununa a împaratiei cerului si a pamântului, asa cum Fiul ei, atunci când a înviat din morti nu numai ca Dumnezeu, ci si ca om, a primit toata puterea în cer si pe pamânt.
Atunci când Domnul a urcat la cer si L-au vazut în ceruri Apostolii împreuna cu Sfânta Fecioara, de îndata El le-a trimis îngeri ca sa-i mângâie si sa anunte a doua si noua sa venire, si astfel ei s-au închinat si s-au întors la Ierusalim cu bucurie mare, si erau întariti în rugaciune cu slava, atât Maria, Mama lui Iisus, cât si fratii Sai, caci Sfânta Nascatoare de Dumnezeu a fost pururea partasa si calauza a tot binele.
Dupa înaltarea lui Hristos, când se afla înca în tara ei, ea a fost cea care savârsea tot binele, comoara tuturor celor bune.
Si asa cum, atunci când traia în tara, ea însasi era pilda si calauza tuturor celor bune, tot astfel, dupa înaltare, Sfânta Mama a lui Hristos a fost pilda barbatilor si femeilor si calauza oricarui lucru bun, cu harul si ajutorul slavitului ei împarat si Fiu.
De aceea, ea le-a rânduit atunci Sfintilor Apostoli postul si rugaciunea, iar ei s-au întarit în post si în rugaciune si cerere pâna când s-au împlinit cincizeci de zile si s-au umplut de harul Duhului Sfânt, Mângâietorul sufletului.
De atunci acesti vrednici Apostoli au iesit propovaduind Evanghelia si raspândind cuvântul vietii în Ierusalim si în toata Iudeea, iar dupa putina vreme pâna la marginile pamântului, unde le poruncea lor Duhul Sfânt, facându-si ucenici din toate neamurile pagâne, botezându-i în numele Tatalui si al Fiului si al Duhului Sfânt, dupa porunca Domnului.
95.Maica Domnului însa locuia în casa Apostolului iubit în Sion si, dupa masura slavei si laudei sale, ea îsi împlinea zilele sfintei si preacuratei sale vietii dumnezeiesc de frumoase, caci asa era de acum înainte viata sa, preaminunata si mai presus de fire!
Si as spune ca era mai înalta si mai minunata decât viata sa de dinainte, afara de zamislirea înfricosatoare si negraita si de nasterea ei, caci aceasta taina e mai presus de orice rânduiala a firilor; vorbesc însa despre sârguinta si viata sa dumnezeiasca, caci faptele sale de mai apoi n-au fost cu nimic mai prejos decât cele dintâi.
Caci nasterea si cresterea minunata au fost mai presus de fire, si ea a zamislit si a nascut pe Fiul si Cuvântul lui Dumnezeu, Imparat si Dumnezeu a toate, lucru de negândit, de neînteles si de negrait.
De acum ea arata o lucrare înca si mai înalta decât firea, în toate zilele vietii sale, si printr-o bogata sârguinta a aratat biruinte nebiruite asupra firii si a alungat cu totul pe vrajmasul omenirii, iar mai apoi, în împlinirea ostenelilor sale, ea a compatimit si a îndurat nenumarate necazuri, încercari, tânguiri, jale în rastignirea Domnului, si din toate partile a fost îmbracata în slava, si a dobândit multe cununi de biruinta si a fost asezata ca împarateasa a tuturor fapturilor si mai apoi, ceea ce e mai adânc decât toate, a vazut astfel pe Fiul ei înviat din mormânt si înaltat la cer cu firea pe care o luase din ea, pe Fiul si Cuvântul Tatalui, adevarat Dumnezeu si Imparat a toate.
Dupa toata aceasta slava, ea n-a primit nicidecum o viata lipsita de încercari si de osteneli, si n-a fost deloc scutita de munci si de sârguinte, sa nu fie!
Ci ca si cum si-ar fi început abia acum viata sa dumnezeiasca si purtarea sa de grija, “ea nu a dat somn ochilor , nici genelor sale dormitare, nici odihna trupului ei”, ci atunci când Apostolii s-au împrastiat în lumea întreaga, Sfânta Maica a lui Hristos, ca împarateasa a tuturor, în mijlocul lumii întregi, în Ierusalim, locuia în Sion împreuna cu Apostolul iubit, care îi fusese dat drept fiu din partea Domnului Iisus Hristos.