unirea trupeasca-rugaciune

[Anna]

Parerea mea este ca in cadrul casatoriei si unirea trupeasca trebuie sa fie de fapt o rugaciune. Am invatat ca toate le poti transforma in rugaciune, munca pe care o faci, somnul, mancatul.
Ce parere aveti despre relatiile intime intre soti?
Eu nu sunt casatorita, dar uneori cand ma apuca preaplinul iubirii pentru prietenul meu simt ca n-ar ajunge toate imbratisarile si sarutarile din lume si singurul lucru care ma odihneste e sa Il rog din toata inima pe Dumnezeu sa-l binecuvinteze. Aceasta parca intregeste totul.
Acum mi-am amintit de ce spune parintele Porfirie ca nu trebuie sa spunem cand ne rugam pt cineva ca afla diavolul. Oare am gresit ca am spus?
Am nevoie de parerile voastre pentru ca lumea spune ca idealizez. Idealizez? E unirea trupeasca ceva trivial?

[cristina2012]

Unirea trupeasca e ceva binecuvantat de Dumnezeu, nu e ceva trivial, decat daca il facem noi asa... dar pana la rugaciune... sa nu exageram, ca poate ajungem sa inlocuim canonul de rugaciune cu ... . Am glumit acum, te-ai prins?

[Anna]

Nu inlocuim canonul de rugaciune pentru ca toate au vremea lor. Si munca este rugaciune, si jocul, dar nu inseamna ca eliminam rugaciunea in sensul primar...

[windorin]

Imi vine in minte rugaciunea neincetata. De curand s'a editat o carte (jurnal) a unei femei casatorite cu un sot greu de dus, in plina perioada comunista. Ea avea o rugaciune a inimii cum foarte greu se poate dobandi. Ma gandesc, oare cand se culca cu sotul ei, inceta rugaciunea ei? Daca ar fi incetat atunci, ar insemna ca nu este "neincetata".

Rugaciunea neincetata arata cum ca nimic randuit si binecuvantat de Dumenzeu nu poate fi despartit de rugaciune.
Problema apare insa in alta parte: ne putem noi ruga deplin, curat si fierbinte?
Daca nu putem sau abia reusim, foarte rar, nu cred ca mai incape vorba despre rugaciune in momentele mai sus amintite.

[Fani71]

Iacata-ma si pe mine, din vacanta.. cateva mintute de internet.
Eu cred ca Anna are dreptate ca toate ar trebui sa devina rugaciune in viata noastra, sau poate mai exact spus euharistie, daruire si multumire lui Dumnezeu. Asa cum la liturghie Ii dam lui Dumnezeu ce avem, pentru ca El sa transforme viata noastra iun totalitate, prin paine si vin, ar trebui sa incercam sa ne traim viata in general ca o euharistie. Deci, si relatia intima dintre soti, care este binecuvantata de Biserica.
Bineinteles ca asta nu se face de pe o zi pe alta, asa cum nici restul vietii nu devine euharistie din momentul in care am vrea noi asta.
As mai spune ca daca nu incercam sa traim tot ce facem in mod euharistic, daca nu asta e idealul nostru, atunci ceva nu e in regula cu felul in care ne traim credinta. Impartim inca activitatile "sfinte" de cele "profane", asazis lumesti, liturghia de viata de zi cu zi....
Eu sunt de prea putin timp casatorita ca sa judec, dar mi se pare posibil - sau "imposibil, deci: ce mai asteptam sa incepem, daca suntem crestini?" (cum ar fi spus poate Steinhardt).

[catalina24680]

Un preot a zis : "La Dumnezeu, in mod paradoxal, nu conteaza CE faci ci CUM faci". Domnul la inima priveste, cu ce inima faci cutare si cutare lucruri.

Nu de geaba unirea trupeasca (intotdeauna mi s-a parut putin prea oficiala si seaca expresia) se numeste "a face dragoste". Daca faci dragostea cu adevarat, asa cum a lasat Dumnezeu sa fie intre soti sa se iubeasca, nu animalisme si intortocheri lipsite de sens, atunci eu nu cred ca Dumnezeu nu este si acolo, El care toate le umple. Ca doar cine pune sufletul copilului in pantecele mamei?

Stiu un cuplu care nu aveau icoane in dormitorul lor, aveau in toata casa numai in dormitor nu. Si mi-au zis ca le e rusine cand fac dragoste sa vada icoanele pe pereti. Fiecare cu constiinta si formarea lui. Pentru mine e ceva ciudat si de neinteles conceptia lor. Eu am icoane peste tot si deasupra patului e icoana cu Maica Domnului, pentru ca in Biserica ei ne-am cununat. Ca daca ar fi fost ceva de rusine, adica un pacat , o murdarie a face dragoste cu sotul, atunci nu mai binecuvanta Domnul nunta.

[catalina24680]

Atata s-a mediatizat "sexul" incat s-a creat conceptia ca e ceva ce merita incercat oriunde, oricum, oricand, in orice fel....Peste tot auzi ca sexul iti aduce fericire, ca te linisteste ca nu mai esti nervoasa, ca te echilibreaza, ca ajuta la prevenirea infarctului, ca e ceva super-mega tare si ca esti un prost daca nu ai parte. Se fac contabilizari de orgasme, timpi, dimensiuni, pozitii.... Badarania omului modern!

Si recunosc ca inaite sa ma casatoresc aveam o curiozitate intinsa la maxim...oare cum o sa fie ?! Si traiam cu impresia ca o sa fie ca-n filme, cu lumanari prin camera, cu perne roz....prostii! Si de fapt e ceva placut intr-adevar, dar firesc, cat se poate de firesc, pentru ca Domnul a sadit asta in firea noastra din dragoste pentru noi. Iar daca nu-l iubesti pe cel cu care faci dragoste, e ceva sec, si Dumnezeu nu mai e acolo, sunt patimile.

[lauriciu_b52]

asa e ."toate imi sunt ingaduite dar nu toate imi sunt de folos"

[kosmy022]

În prealabil postat de windorin

I Daca ar fi incetat atunci, ar insemna ca nu este "neincetata".

Pr Teofil de la Man Brancoveanu-Sambata de Sus spune ca de fapt rugaciunea de toata vremea e de fapt rugaciunea de cata vreme ai.