Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Intrebari utilizatori
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #11  
Vechi 07.11.2014, 12:11:07
Mihnea Dragomir's Avatar
Mihnea Dragomir Mihnea Dragomir is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.02.2010
Locație: Ținuturile Loirei, Franța
Religia: Catolic
Mesaje: 7.751
Implicit

Citat:
În prealabil postat de viorel76a Vezi mesajul
Viorel.Sufar de depresie si nu stiu cum sa scap de ea.Doresc sa intalnesc(sa cunosc)oamenii,asa cum se spune la biserica,cu suflet mare,care sa ma indrume.Multumesc!Numai cine a avut sau are asa ceva ,stie cat de groaznica este.Tuturor celor care cititi aceste randuri,faceti tot posibilul sa nu fiti tristi,s-ar putea sa ajungeti ca mine
Bine ai venit, Viorel ! Sursum corda !

Eu intalnesc cazuri de depresie in fiecare zi si, ca doctor, prescriu antidepresive cu lopata. Dar nu am intalnit in viata mea un crestin practicant, un convertit, un om caruia i-a miscat Dumnezeu inima care sa sufere de depresie. Nici majora, nici minora, de niciun fel. Cum sa fii trist ? Oare nu ai auzit ce s-a intamplat ? Oamenii, pe care Dumnezeu ii facuse ca sa fie fericiti, impreuna cu El, timp de o vesnicie, ajunsesera intr-o situatie fara iesire, cand nu mai reusea nimeni sa ajunga la Dumnezeu, indiferent cat era de drept. Si atunci, Dumnezeu S-a facut om si i-a rascumparat pe toti. El insusi, devenit om, a platit pentru un pacat infinit de mare, un pret infinit de mare.

Si atunci, cum poti fi trist gandidu-te ca, zilnic, mii si mii de oameni se mantuiesc si ajung sa se bucure o vesnicie intreaga de lumina cea neinserata ? In fata tronului Lui, Viorel, este deja adunata o multime mare, pe care nimeni nu ar putea sa o numere.

Singurul lucru din lume care ar trebui sa te faca nu doar trist, ci negru de suparare este pacatul. Acela este lucrul care te desparte de Parintele tau. Din fericire, El, cunoscandu-te asa de bine, ti-a lasat o cale prin care sa reinnozi firul de legatura cu El, rupt prin pacat.

Reinnoada legatura cu El, Viorel, prin Sfanta Taina a reconcilierii. Pe urma, sa nu-l mai parasesti niciodata, fiindca un crestin nu este niciodata singur, deci niciodata trist.

Cu fratietate crestina,

M.D.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc !

www.catehism.com
http://regnabit.wordpress.com
Reply With Quote
  #12  
Vechi 07.11.2014, 12:43:24
antoniap
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Deznadejdea este de la necurat, spunea un parinte. Deznadejdea ne arata clar ca nu stim sa luptam cu gandurile pe care necuratul ni le vara in cap, iar noi ne comportam ca si cum ar fi gandurile noastre.

O lectura atenta a unor carti despre ganduri ne confirma cele spuse anterior. Noi trebuie sa deosebim gandurrile care ne vin de la Dumnezeu de cele care ne vin de la necurat. Tot ce provoaca tulburare exagerata vine de la necurat.

Mandria ne impiedica sa percepem realitatea in mod adecvat si atunci pozitia de victime ni se pare cea mai convenabila... Insa cata bucurie îi facem necuratului gandind astfel!

Prin ispite ne mantuim. Avem ispite si noi si cei din jurul nostru. Mandria este mama tuturor relelor. Sa lovim taurul mandriei din noi intre coarne. Sa ne mustram singuri cu tarie si sa ne rugam sa ne ierte Dumnezeu, caci in mod sigur am gresit cu fapte, cu vorba sau cu gandul!

Cand avem o nemultumire sa cautam o rugaciune care sa ne ajute sa ne smerim, nu sa ne fereasca Dumnezeu de toate ispitele. Sa nu cumva sa credem ca noua ni se cuvin cele bune si aici si in vesnicie! (A se vedea pilda cu bogatul si Lazar.) Sa vedem ce folos duhovnicesc putem trage din fiecare ispita si ce lectie de viata am putea invata din aceasta.

Sa spunem insistent: ,,Doamne Iisuse Hristoase, iarta-ma pentru tot ce-am gresit cu vorba, cu fapta si cu gandul! Doamne, Iisuse Hristoase, ajuta-ma sa-mi vad toate pacatele mele, ca sa nu ajung in chinurile vesnice!
Doamne, Iisuse Hristose, bucuria mea, ajuta-ma sa-mi marturisesc toate pacatele, ca Tu sa-ți poti face salas si in inima mea!

Inima care a simtit bucuria care vine de la Duhul Sfant face diferenta intre mahnirea exagerata trimisa de diavoli menita sa provoace deznadejde si caldura si dulceata binefacatoare a bucuriei venite direct de la Dumnezeu.

Fratilor, sa cautam mai intai Împaratia cerurilor ( in inimile noastre) si apoi toate celelalte ni se vor adauga noua. Daca nu gasim aceasta imparatie in inimile noastre, inseamna ca acolo exista o alta imparatie ( a celui viclean) pe care trebuie s-o izgonim. Razboiul nevazut nu e doar treaba pustnicilor, ci a oricarui crestin care cauta mantuirea.

Daca toti am izgoni imparatia necuratului din inimile noastre, nu am sti ce este depresia.

Aceste cugetari ii apartin duhovnicului meu.
Reply With Quote
  #13  
Vechi 07.11.2014, 12:50:03
antoniap
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Deznadejdea este de la necurat, spunea un parinte. Deznadejdea ne arata clar ca nu stim sa luptam cu gandurile pe care necuratul ni le vara in cap, iar noi ne comportam ca si cum ar fi gandurile noastre.

O lectura atenta a unor carti despre ganduri ne confirma cele spuse anterior. Noi trebuie sa deosebim gandurrile care ne vin de la Dumnezeu de cele care ne vin de la necurat. Tot ce provoaca tulburare exagerata vine de la necurat.

Mandria ne impiedica sa percepem realitatea in mod adecvat si atunci pozitia de victime ni se pare cea mai convenabila... Insa cata bucurie îi facem necuratului gandind astfel!

Prin ispite ne mantuim. Avem ispite si noi si cei din jurul nostru. Mandria este mama tuturor relelor. Sa lovim taurul mandriei din noi intre coarne. Sa ne mustram singuri cu tarie si sa ne rugam sa ne ierte Dumnezeu, caci in mod sigur am gresit cu fapte, cu vorba sau cu gandul!

Cand avem o nemultumire sa cautam o rugaciune care sa ne ajute sa ne smerim, nu sa ne rugam sa ne fereasca Dumnezeu de toate ispitele. Sa intelegem ficare cuvintel al rugaciunii ,,Tatal nostru"
https://luminapentrucandeladinsuflet...tru-rugaciune/
Sa nu cumva sa credem ca noua ni se cuvin cele bune si aici si in vesnicie! (A se vedea pilda cu bogatul si Lazar.) Sa vedem ce folos duhovnicesc putem trage din fiecare ispita si ce lectie de viata am putea invata din aceasta.

Sa spunem insistent: ,,Doamne Iisuse Hristoase, iarta-ma pentru tot ce-am gresit cu vorba, cu fapta si cu gandul! Doamne, Iisuse Hristoase, ajuta-ma sa-mi vad toate pacatele mele, ca sa nu ajung in chinurile vesnice!
Doamne, Iisuse Hristose, bucuria mea, ajuta-ma sa-mi marturisesc toate pacatele, ca Tu sa-ți poti face salas si in inima mea!

Inima care a simtit bucuria care vine de la Duhul Sfant face diferenta intre mahnirea exagerata trimisa de diavoli menita sa provoace deznadejde si caldura si dulceata binefacatoare a bucuriei venite direct de la Dumnezeu.

Fratilor, sa cautam mai intai Împaratia cerurilor ( in inimile noastre) si apoi toate celelalte ni se vor adauga noua. Daca nu gasim aceasta imparatie in inimile noastre, inseamna ca acolo exista o alta imparatie ( a celui viclean) pe care trebuie s-o izgonim. Razboiul nevazut nu e doar treaba pustnicilor, ci a oricarui crestin care cauta mantuirea.

Daca toti am izgoni imparatia necuratului din inimile noastre, nu am sti ce este depresia.

Aceste cugetari ii apartin duhovnicului meu.
Reply With Quote
  #14  
Vechi 07.11.2014, 12:53:32
antoniap
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Iertare! Cand editez, se posteaza din nou, nu stiu de ce.
Reply With Quote
  #15  
Vechi 07.11.2014, 16:03:24
negruta negruta is offline
Banned
 
Data înregistrării: 25.06.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 35
Implicit

Nu sunt de acord cu afirmatiile unora cum ca depresia ar fi o boala fizica care necesita tratament fizic. Depresia este o boala a sufletului necredincios, impovarat de pacate, de griji lumesti iar insanatosirea vine odata cu apropierea de Dumnezeu si curatirea de pacate.
Intr-o stare depresiva de continua tristete, apatie, nemultumire, deprimare, delasare etc. m-am prezentat la duhovnic si recunosc ca si acum am destule zile mai putin bune sau deloc bune, dar macar nu mai sunt toate asa. Dar cine e vesel tot timpul?! Doar sfintii in rai!

Nu am fost niciodata adepta medicamentelor sau a mersului la doctori pentru orice fleac. Nici la psiholog nu am ajuns vreodata, desi am fost sfatuita de cateva persoane ca mi-ar fi de folos. Chiar de curand am vorbit cu parintele despre asta. S-a uitat atent la mine si mi-a zis asa: "in halul in care erai, daca mergeai la psiholog ajungeai la spitalul de nebuni". Se vor oripila psihologii, cu siguranta, dar ii dau dreptate parintelui.

De ce ii dau dreptate?! In primul rand deoarece pacatele care iti apasa pe suflet niciun psiholog si niciun medicament nu ti le va ridica. In biserica insa pacatele, oricat ar fi ele de grave, iti sunt iertate si odata cu iertarea vine si harul care alina durerile, vindeca neputintele si depresiile aducand in suflet liniste asa cum bine spune o rugaciune: "Cel ce tamaduiesti cu linistirea, Hristoase Dumnezeule ...". Mai mult, nu o data m-am gasit in situatia de a descoperi diverse lucruri despre mine in anevoiosul si durerosul proces de cunoastere de sine inceput in biserica si tot de atatea ori am recunoscut singura ca nu stiu ce m-as fi facut daca n-as fi avut ajutorul lui Dumnezeu si al parintelui duhovnic. As fi ajuns la nebuni, cu siguranta.

Dar spovedania, canonul, participarea la slujbele bisericii si taina sfantului maslu m-au ajutat sa fiu mai bine, fara sedinte la psiholog si fara niciun medicament.

Am o colega de serviciu si prietena totodata care e la cealalta extrema. Ea e adepta medicamentelor si a vizitelor la psihologi / psihiatrii si ma uit la ea cum tot schimba retete fara folos si cati bani cheltuieste. Ne stim bine una pe cealalta; nu m-a convins de rostul si eficienta variantei pe care a ales-o, dar se pare ca nici eu n-am convins-o pe ea. Asta si din cauza ca nici eu nu respect ca la carte reteta de la doctorul sufletesc astfel ca rezultate exista, dar nu in masura sa-i impresioneze pe cei din jur si sa-i determine sa recurga la acelasi tratament iar prietena mea pare ca isi doreste o rezolvare imediata si fara efort. Iar medicamentele cam asta fac - te amortesc, iti dau o stare de bine lipsit de temei si indata ce nu le mai iei ... Nu mai vorbesc si de reactiile adverse sau de efectele contrare pe care le dau, daca formula aleasa de doctor nu e cea potrivita.
Nu vreau sa spun prin asta ca nu sunt si situatii in care medicatia n-ar fi indicata, cum ar fi cazul psihozelor de exemplu.

Gasesc potrivite si incurajatoare cuvintele parintelui Arsenie Papacioc:

"Cum să luptăm împotriva duhului tristeții?
Să fiți veseli. Dragă, eu știi ce vă spun, cu toată siguranța: ori și oricare ar fi motivul unei întristări sau al unei mâhniri, este numai de la draci! N-avem motive. Dacă îți creează starea aceasta de agitație, de tristețe, își face cuib satana și-și clocește ouăle; nu mai poți iubi, nu mai poți vedea cu perspicacitate nițel în viitor, cu rațiunea care ți-a dat-o Dumnezeu, nu mai poți, pentru că tu ești trist. Adică nu ești în stare de nimic e€“ o stare drăcească foarte greu de suportat. Când sunteți triști, gândiți-vă la lucrul ăsta: €žStai, că este ceva drac aici!€ Și nu acceptați.

Ce să facem să scăpăm de împietrirea inimii?
Astea sunt lucruri care nu depind de un ajutor din afară. Astea depind de tine. Eu v-am dat o soluție. Nu să vă mângâiați cu faptul că le auziți. V-am dat un sfat: să fiți veseli.
Cum să fiu vesel poate să spună cineva când nu pot să fiu? Dacă ești vesel, inima se desface și ea, este receptivă. Pentru că inima este adâncul cel mai adânc, cel mai profund din toate organele noastre pe care le avem. Inima este făcută de Dumnezeu ca să poată sta și El în ea, nu este ca orice organ. Inima asta, pe care o avem noi și bate și punem mâna pe ea, este un simbol al inimii. Inima este dincolo de ea. Are o profunzime dincolo de conștiință. Poartă în adâncul și în profunzimea ei acel punct extraordinar, pe care l-a făcut Dumnezeu chip și asemănare, acolo unde spune Mântuitorul: vom veni cu Tatăl și locaș la el Ne vom face. Asta este chipul și asemănarea, nu picioarele și ochii și urechile. Mintea este un subordonat al inimii.

La inima asta cum ajungem?
Este foarte ușor. Bagă-ți mintea acolo și zi: €žDoamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!Deci, dacă ai o stare de veselie, de descongestionare, de dispoziție, inima se desface și ea.

Ce înseamnă asta: €žEu sunt amărât€? Cum ești amărât, când Hristos a înviat, când suntem înțelegători în ceea ce privește crucea pe care trebuie să o ducem și noi. Un om care crede în Hristos este vesel, e plin de nădejde, că Hristos nu-l lasă cu nici un chip. Și această stare continuă de veselie pe unde trăiești, este și o stare de rugăciune și o trăire creștină și de inimă prezentă la Dumnezeu. Pentru că ăsta este secretul: să ai inima prezentă. Pentru că Dumnezeu nu are nevoie de cunoștințele tale, știe ce vrei. Are nevoie de cererea ta, de atenția ta. Vezi, niște părinți, mamă și tată, când văd pe copilul lor că-și pune toată nădejdea în ei, mor de dragul lui și nu știu ce să-i mai dea.

Există la Psalmul 130: Doamne, n-am umblat la cele înalte, nici la cele mai minunate decât mine, dar sunt ca un copil înțărcat, care se uită cu jind la sânul maicii sale. Pentru că-i înțărcat și nu mai vine laptele, care e un aliment complet, adică harul lui Dumnezeu. Eu asta fac: să curgă harul lui Dumnezeu, dar să fiu cu gura căscată.

Hristos este Dumnezeu, a luat chip de om, de vierme, ca noi, nemulțumiți și nesătui și în tot felul răi. Ce cinste pe neamul omenesc! N-a venit să spună altceva decât ceea ce a spus pentru mântuirea noastră.

Nu te teme turmă mică, îndrăzniți, Eu am biruit lumea! Și noi putem să biruim lumea, nu cu puterea noastră, ci cu puterea Lui. Vă dați seama câtă putere avem noi. Dracul e un tolerat, nu este o putere. Nu trebuie să țineți cont că vă schimbă gândurile. Luptă din răsputeri, dar luptă ca un hoț, fără putere.

Noi, prin Botez, am primit haruri deosebite, avem și înger păzitor. De ce nu dați atenție mai multă la îngerul păzitor? Știți, frățiile voastre, ce spune într-un loc: €žEste cu neputință să nu mori dacă vezi un înger în adevărata lui lumină!€ Îngerul este cu noi, ne păzește. Hristos s-a întrupat în chip de om (de vierme), în adâncul mizeriei omenești, nu ca să anihilize ființa omenească, ci s-o transfigureze.

.................................................. .................................................. .................................................. .......................

Dracul joacă un rol de mântuire indirect. Suferințele îți aduc niște înțelepciuni adânci și te fac să te gândești serios la mântuirea ta. Dar, vă dați seama cine ne păzește pe noi? Îngerul păzitor îl face praf și țăndări pe drac, care nu mai are nici o misiune, este un apostat. Îngerul păzitor este în misiune. Lupta este între ei și câștigă acela de partea căruia suntem noi cu faptele noastre. Și nu ne-ar fi rușine să-l părăsim pe îngerul păzitor, să-i dăm câștig de cauză diavolului, dușmanul îngerului, dușmanul nostru, cu nepăsarea, ba și cu căderi directe? Și totuși, Dumnezeu, în mila Lui, ne-a dat putința să ne ridicăm prin spovedanie. Va să zică e o îngăduință continuă pentru salvarea fiilor Lui, oamenii.

Așa că, pentru faptul că sunt împietrit cu inima, nu mai merit nimic. Inima trebuie să fie flexibilă continuu, nu piatră! Inimă caldă, fierbinte.

Nu permiteți gândurilor rele să vă cuprindă. Dacă vin, goniți-le cu rugăciunea, fără meditații prea multe la rugăciune. Unul împingea în ușă și dracul împingea și el pe partea cealaltă să intre la el. Iar ăsta zicea: €žDoamne, miluiește!€, cu jumătate de gură, superficial. În sfârșit, dracul deschidea mai mult ușa să intre la el. Dacă a văzut că intră dracul, a suspinat din adânc: „Doamne, nu mă lăsa!”, și îndată a dispărut dracul. Și plângea. Și a apărut Mântuitorul: €žDoamne, de ce nu m-ai ajutat?€žCând m-ai chemat cu adevărat, te-am ajutat!

Melcul merge încet, dar merge cu casă cu tot. Te rogi încet, te rogi tainic, dar roagă-te din inimă, că altfel este numai spoială, nu rugăciune.

Dacă slăbește credința ce putem face?
Dacă ești într-o stare de recrudescență interioară, sigur slăbește credința. Să nu slăbească! Chiar și la sfinți se constată o viață de oscilație, o ridicare și o coborâre. Pentru că, te mai părăsește harul, ca să nu te mândrești, să nu spui: €žIa uite eu unde am ajuns!” Te mai părăsește harul ca să te smerești. Dar nu trebuie să-ți pierzi credința. Tu trebuie să fii mereu prezent. Că nu rezolvi atât de mult prin rugăciunea care o faci, ci prin harul lui Dumnezeu, că tu vrei cu orice chip ajutorul lui Dumnezeu. Pentru că imediat vine satana să-ți folosească mintea; nu trebuie să vă speriați, el nu se astâmpără. Dumnezeu știe ce vrei tu, nu te speria deloc, tu continuă rugăciunea. Dacă ziceți: €žDoamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!€, îl sperie pe dracul. Pentru că este puterea numelui pe care nu o poate suporta satana. Vezi? E lipsă de o trăire interioară și adevărată, nu rațională. Ar trebui să înțelegeți singuri lucrurile acestea!"

Last edited by negruta; 07.11.2014 at 16:33:12.
Reply With Quote
  #16  
Vechi 07.11.2014, 23:44:04
forever... forever... is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 10.09.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 274
Implicit O părere de la părintele Nicolae Steinhardt

Există o ciudată ispită - de dreapta, conform Părintelui Cleopa -aș numi-o
ispita credinței considerată ca panaceu totalitar al grijilor și înlocuitor general al
virtuților omenești, care-i o împătrită ipostază a trufiei combinată cu naivitatea:
a) convingerea că prin credință scăpăm de boli, că nu se poate să mai fim
bolnavi; sau, dacă ne îmbolnăvim, că nu avem nevoie de medici și medicamente,
de vreme ce ne putem oricînd tămădui prin rugăciuni.
Convingerea aceasta care aduce întrucîtva cu observația făcută de Gide lui
Maritain (să chemi pe Hristos la telefon), e tot una cu ispitirea lui Dumnezeu prin
exigența unei minuni. Cel care o încearcă se pune în situația reclamantului care
în loc de a se adresa tribunalului competent de gradul întîi ar trece de-a dreptul la
calea extraordinară a recursului.
E totodată lipsă de modestie; medicii și medicamentele sunt și ele de la
Dumnezeu, iar credinciosul care se îmbolnăvește întocmai ca toată lumea se
vindecă întocmai ca toată lumea, nu altfel - cu ajutorul medicilor și al
medicamentelor (firește, dacă îi este dat să se tămăduiască).
Dumnezeu desigur face minuni, dar cînd binevoiește - și istoria bisericii ne
arată că nu sunt nici foarte dese și nici obținute prin somații.

Sfîntul apostol Pavel a rămas cu vechea lui boală (de ochi?) și după
dobîndirea harului: „Datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei, să
mă bată peste obraz".
(Ce face, atunci, credinciosul? Se roagă pentru ca Dumnezeu să-1 ajute și
să binecuvînteze tratamentul.)
Reply With Quote
  #17  
Vechi 08.11.2014, 04:49:37
Ioan_Cezar Ioan_Cezar is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.06.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.618
Implicit

Cuvântul acesta, depresie, firește că e înțeles în fel și chip. Ca orice alt cuvânt.
O imagine foarte sumară și nu tocmai exactă asupra termenului găsim aici: http://ro.wikipedia.org/wiki/Depresie
Consider că textul merită citit în întregime, fie și pentru a întrezări o mică parte din semnificația termenului.

În ce mă privește, reiau mesajul de a face câteva distincții.
Nu sunt același lucru, deși oamenii pot trăi câte ceva din fiecare: depresia / tristețea/ melancolia / epuizarea / descurajarea / deprimarea / deznădejdea / tulburarea de personalitate depresivă / simptomul depresiv în cadrul unei alte boli (sindrom) etc.

Depresia, ca stare dinamică (debut, culminație, remisiune sau complicații eventual letale) și morbidă a unei persoane, este o condiție simultan fizică, psihică, spirituală.
E afectat și corpul (inclusiv creierul, care este un organ ca oricare altul) și psihicul (toate funcțiile psihice sunt afectate, precum și funcționarea de ansamblu a sistemului psihic, inclusiv fenomenul de conștiință) și, evident, este tulburată viața spirituală.

Depresia are rădăcini uneori puternice în bagajul genetic, arborele genealogic fiind relevant în acest sens. Cel mai adesea, însă, depresia se învață. Uneori e numită "sindrom de neajutorare dobândit". O înțelegem, așadar, și ca fenomen socio-cultural, ca modelare, chiar condiționare.
Există și stări depresive reactive (la o anumită situație de viață față de care persoana nu are încă un mod adaptativ de a răspunde), independente de vreo înclinație moștenită de la înaintași. Un exemplu: stările de doliu, urmarea unor pierderi semnificative pentru persoană. Stările depresive însoțesc de obicei tulburările stării de sănătate, orice suferință fizică fiind acompaniată și de anumite manifestări din spectrul mai larg al depresiei. Nu însă, propriu-zis de boală.

Depresia poate fi mascată chiar de stări opuse ca manifestare: exaltare, jubilație, euforie. Stările dispoziționale de tip maniacal sunt adeseori interfața depresiei.

Nu întotdeauna depresia e un fenomen în totalitate negativ. Poate prilejui experiențe de creștere. Însă o depresie propriuzisă reprezintă mereu o pierdere, într-un plan sau altul - cine a trecut prin depresie nu mai e niciodată același om. Din păcate, această afecțiune lezează ireparabil funcțiile psihice, fie și "insesizabil", discret. Deteriorarea poate să nu fie spectaculoasă, însă e mereu semnificativă. Cele mai afectate sunt funcțiile cognitive (memoria, atenția, chiar gândirea și imaginația).

Riscul cel mai de temut al depresiei este suicidul. De această posibilă complicație țin mereu seama psihologii și psihiatrii.

Tratamentul depresiei este adeseori dificil, sinuos, îndelungat. Repet - dacă e vorba despre depresie, iar nu despre altceva asemănător.
Cercetările din psihiatrie arată că tratamentul depresiei necesită obligatoriu combinarea medicație-psihoterapie. Aceasta dă mereu rezultate mai bune decât una dintre alternative, luată separat.

Personal consider că depresia este și trufie. Însă pe cât de ușor pot afirma (acum) aceasta, pe atât de greu îmi este să traversez depresia, atunci când o experimentez. În primul rând deoarece trufia și mai apoi rodul ei - depresia: întunecă mintea, scade discernământul, tulbură voința etc.

Pacientul depresiv are nevoie de ajutor specializat. Nimeni nu iese singur din mlaștina depresiei. Cei care cred contrariul, sunt doar pacienți necomplianți care, mai devreme sau mai târziu, plătesc cu viața sau cu o parte importantă din ea pentru semeție și ignoranță.

În România tratamentul eficient al depresiei e un lux. Starea de ignoranță și autosuficiență caracteristică românilor se exprimă, printre altele, și în obiceiul sinucigaș arhicunoscut: consumul abuziv și statornic de alcool, ca așazis leac pentru depresie. Nimic mai dăunător, de fapt. Se dezvoltă complicația cea mai mizerabilă și mai răspândită a depresiei: alcoolismul.

Deseori suferă de depresie, chiar majoră (psihotică) oameni credincioși. Mulți creștini sunt pacienți ai spitalelor sau clienți în cabinetul psihoterapeutului. Depresia, ca și moartea, nu face diferențe și nu cruță pe nimeni, la o adică. Tocmai creștinii, însă, beneficiază de ajutor specializat - pentru că se smeresc și cer ajutor.

Pericolul cel mai mare în diagnosticarea și tratamentul depresiei este reducționismul. Unii reduc complexitatea stării la un factor, alții la altul. În realitate, depresia exprimă un sistem de factori corelați simultan - sociali, culturali, psihologici, biologici, spirituali.

Smerenia este leacul depresiei, cred eu. Iar aceasta începe să se exprime concret prin solicitarea ajutorului specializat - duhovnic, medic, psiholog etc.

Rugăciunea în sine, ruptă de viața de credință în ansamblul ei, nu este un "truc" pentru a trece de depresie. Viața îmbunătățită duhovnicește, în complexitatea ei, conține și leacul împotriva depresiei. Ferice de cei care îl cunosc din experiență și care îl pot împărtăși, la nevoie, celor care solicită ajutor.

Last edited by Ioan_Cezar; 08.11.2014 at 05:32:24.
Reply With Quote
  #18  
Vechi 08.11.2014, 05:41:27
Ioan_Cezar Ioan_Cezar is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.06.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.618
Implicit

Citat:
În prealabil postat de negruta Vezi mesajul
S-a uitat atent la mine si mi-a zis asa: "in halul in care erai, daca mergeai la psiholog ajungeai la spitalul de nebuni".
Vă sugerez să fiți mai reținută în a lansa public astfel de afirmații.
Cu atât mai mult cu cât susțineți că au fost făcute de un preot.
Reply With Quote
  #19  
Vechi 08.11.2014, 08:51:56
Mihnea Dragomir's Avatar
Mihnea Dragomir Mihnea Dragomir is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.02.2010
Locație: Ținuturile Loirei, Franța
Religia: Catolic
Mesaje: 7.751
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Ioan_Cezar Vezi mesajul
Personal consider că depresia este și trufie.
Interesanta ipoteza aceasta. Imi dau seama ca este sustenabila.
Dar, personal, consider ca depresia este rodul necredintei. De aceea o si vedem, astazi, mai raspandita decat in orice epoca anterioara. Repet, eu, care am tratat si tratez sute de depresivi, nu am intalnit niciodata un depresiv care sa fie crestin practicant. Duhul acesta al depresiei este incompatibil cu entuziasmul caracteristic tuturor celor carora flama credintei le-a cuprins inima si aripa "nebuniei intru Cristos" le-a atins intraga viata, facandu-i sa fie nascuti din nou.

Nu trebuie considerat drept contra-argument faptul ce vedem depresivi care merg la biserica. Exista o tendinta de a-L cauta pe Dumnezeu sadita in inima omului si cel mai tare Il cauta cei care sufera. Un depresiv poate fi, si este adesea, un om care il cauta pe Dumnezeu. Dar nu L-a gasit, inca. Transformarea in Cristos nu a avut loc, chiar daca merg la biserica, bat matanii si fac semnul sfintei cruci, uneori mai ceva decat ceilalti.

Dar cum stim ca, intr-un om, transformarea in Cristos a avut loc ? Dupa roade ii vom cunoaste. Iar cele 12 roade ale Duhului Sfant sunt: iubirea, BUCURIA, PACEA, răbdarea, bunăvoința, bunătatea, fidelitatea, blândețea, cumpătarea, credinta, castitatea.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc !

www.catehism.com
http://regnabit.wordpress.com
Reply With Quote
  #20  
Vechi 08.11.2014, 10:57:42
negruta negruta is offline
Banned
 
Data înregistrării: 25.06.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 35
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Ioan_Cezar Vezi mesajul
Vă sugerez să fiți mai reținută în a lansa public astfel de afirmații.
Cu atât mai mult cu cât susțineți că au fost făcute de un preot.
Ba dimpotriva, ii multumesc lui Dumnezeu ca m-a adus la biserica!
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Pentru cei care sufera de depresie laurastifter Generalitati 62 19.12.2013 00:38:09
Depresie- anxietate Fosta-depresiva Generalitati 2 27.02.2012 19:20:37
Puterea rugaciunii Rodica50 Generalitati 20 02.02.2011 12:19:37
depresie iulimari2004 Generalitati 7 28.05.2008 00:25:49
Eram in depresie si il uram pe tatal meu Ioan_Ciobota Generalitati 1 12.09.2006 20:12:10