Buletine biometrice?

[Erethorn]

În prealabil postat de colaps

Nu, pentru că nu patriarhul e Biserica! Tu ai ideea asta conform căreia conducătorul lumesc al Bisericii este capul ei. Fals! Patriarhul nu e... cum să spun ca să înțelegi mai bine... vicar.

Să înțelegi mai bine că am impresia că vom vedea mai multe asemenea cazuri pe viitor: Neascultarea față de erezii nu numai că nu este un păcat dar este și poruncă!

Prin "conducator lumesc" intelegeti acei episcopi care au succesiune apostolica, care, intruniti in Sinod, cu ajutorul si binecuvantarea Duhului Sfant, au ales un Patriarh ?

Intr-adevar, nu doar ei sunt Biserica. Dar Biserica care se dezice de episcopii, de sinodul si de patriarhii ei nu mai este biserica, ci un grup eclesial (in cel mai bun caz) protestant.

[DAMIAN]

Am primit de la Hristofor Tarau urmatorul material, despre care spune ca este scris de parintele Nichita si motiveaza plecarea sa:

Mărturisire de credinţă

„Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste”,

Aducem la cunoștință episcopilor, clericilor, monahilor, monahiilor, tuturor fiilor și

fiicelor duhovnicești și întregului popor român, ca mângâiere și întărire întru adevărul lui

Hristos, că noi am încetat orice comuniune euharistică și de rugăciune cu Patriarhia

Română.

Nu am ajuns să luăm această decizie în grabă sau fără discernământ.

Cu profundă durere sufletească, fiind deplin conștienți de situația prezentă a

Patriarhie Române (B.O.R.), precum și a tuturor Patriarhiilor oficiale aflate în comuniune

unele cu altele care sunt împreună-mădulare ale organismului paraeclesiastic eretic

C.M.B. (Consiliul Mondial al Bisericilor), conștiința noastră ortodoxă nu ne mai îngăduie

să rămânem în comuniune cu voi.

[DAMIAN]

Motivele pentru care am luat această decizie sunt deplin întemeiate pe învățătura

Sfinților Părinți – (subiect ce îl putem expune pe larg și îl vom detalia pe parcurs cu

materiale anexe – o parte dintre acestea fiind deja atașate acestei scrisori):

MOTIVE (pricini) :

1. B.O.R. a fost pentru mulți ani și continuă să fie mădular al organizației eretice și

antihristice C.M.B., fapt ce a avut drept consecințe:

a) semnarea de documente apostaziatoare (Balamand, Chambessy, Ravenna, Viena

etc.) de la credința dreptslăvitoare întru Una, Sfântă, Sobornicească si Apostolească

Biserică;

b) conslujiri și rugăciuni cu ereticii, cu sectanții și chiar cu păgânii, cum s-a

întâmplat public la Marile Adunări blasfemiatoare ale C.M.B. de la Canberra, Asissi și

multe alte locuri (precum se întâmplă și în România, anual, la „Săptămâna de rugăciune

ecumenică”, sau cum s-a petrecut la manifestarea “San Egidio” – Bucuresti 1998, unde sau

practicat ritualuri păgâne, sau la cea de-a treia Mare Adunare Ecumenică C.M.B. de la

Sibiu din 2007);

c) mărturisirea, practicarea și răspândirea pan-ereziei ecumenismului, care este

erezia ce însumează toate ereziile vechi și noi, mărturisire de credință eretică a B.O.R. şi a

Patriarhiilor Oficiale exprimată prin aşa numita „Charta Oecumenica”.

Cele arătate mai sus atrag anatemele date de Sfintele Soboare asupra tuturor celor

ce le practică și asupra tuturor celor ce le mărturisesc sau sunt în comuniune cu aceștia.

Văzând cu durere „marea apostazie” a Bisericilor oficiale – cum o numea Cuviosul

Arhiepiscop Averkie de Jordanville (episcop al ROCOR-ului, la fel ca și Sfântul Ioan

Maximovici), Sfântul Mitropolit Filaret al New York-ului, Întâi-Stătătorul Bisericii Ortodoxe

- 2 -

Ruse din Afara Granițelor (ROCOR) trimite mai multe scrisori numite “Epistolii

întristate”(între anii 1969-1975) tuturor Patriarhiilor ortodoxe membre ale C.M.B.

Prin ele, Mitropolitul Filaret încearcă să cheme patriarhiile membre ale C.M.B. la

ieșirea din această organizație eretică, la întoarcerea în Ortodoxie și la pocăință pentru

actele de apostazie săvârșite.

Însă, asistând cu mare îngrijorare la lucrarea continuă și dinamică de lepădare a

Adevărului și de adâncire a apostaziei săvârșite de aceste Patriarhii, Sfântul Filaret și

Sinodul au hotărât să anatemizeze ecumenismul, pentru a păzi turma ortodoxă.

Astfel, pan-erezia ecumenismului a fost anatemizată în August 1983 de Sfântul

Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granițelor (ROCOR), păstorită de Sfântul

Mitropolit Filaret al New York-ului.

Redăm textul anatemei, iscălite de întreg Soborul Arhieresc al ROCOR, spre a fi

adăugată la sfârșitul anatemelor din Sinodicon și pomenită întotdeauna în prima

Duminică a Postului Mare – Duminica Biruinței Ortodoxiei:

“Celor ce atacă Biserica lui Hristos învățând că Biserica Sa este împărțită în aşa-zise

„ramuri” ce se deosebesc în doctrină şi în felul de viață, sau că Biserica nu există în chip

văzut, ci va fi alcătuită în viitor când toate „ramurile” – sectele, denominațiunile şi chiar

religiile – vor fi unite într-un singur trup, şi care nu deosebesc Preoția şi Tainele Bisericii de

cele ale ereticilor, ci spun că botezul şi euharistia ereticilor sunt valabile pentru mântuire;

prin urmare, celor ce cu bună-ştiință sunt în comuniune cu aceşti eretici mai-naintepomeniți

sau celor ce susțin, răspândesc sau păzesc erezia lor ecumenistă sub pretextul

dragostei frățeşti sau al presupusei uniri a creştinilor despărțiți, ANATEMA!”

Mai târziu, ecumenismul a fost dat anatemei şi de Înalt Preasfințitul Auxentie :

“Noi, ierarhii, preoții şi poporul Adevăratei Biserici Ortodoxe, sub omoforul Înalt

Preasfințitului Auxentie, Arhiepiscop al Atenei şi al întregii Elade, văzând cum

ecumenismul învață că Biserica lui Hristos este împărțită în aşa-zise ramuri cu doctrine şi

practici diferite sau chiar opuse; că acesta atribuie putere de mântuire aşa-ziselor taine

ale neortodocşilor care au pierdut sau nu au avut niciodată forma canonică a Botezului,

dintre care mulți “hirotonesc” femei ca preot şi episcop, iar alții nu recunosc deloc preoția;

că prin acesta îşi manifestă credințele în împreună slujiri şi rugăciune comună ortodocşii,

heterodocşii, chiar necreştinii şi păgânii; şi că acestea făcând, ecumenismul urmăreşte

înrobirea libertății noastre duhovniceşti şi a Adevărului lui Hristos față de minciună, față

de puterile acestei lumi şi față de grijile acesteia, ceea ce este duhul lui Antihrist; drept

urmare declarăm că ecumenismul este culmea tuturor ereziilor, cu totul potrivnic

Credinței Apostolilor şi Părinților, spurcăciune înaintea Sfintei Treimi şi pregătirea pentru

Antihrist şi că oricine dintre credincioşii care păstrează comuniunea cu ecumeniştii sau îşi

însuşeşte învățăturile lor, este supus tuturor anatemelor date asupra ereticilor.”

[DAMIAN]

2. Alt motiv : deplina comuniune euharistică cu apostații serghianiști (adică cu

actuala Patriarhie a Moscovei, creată de schismaticul mitropolit Serghie Stragorodski și

de statul ateu comunist).

Serghie a făcut aceasta, prin hulitoarea sa “Declarație de loialitate a Bisericii

Ortodoxe Ruse față de guvernul bolșevic”, declarație pe care a semnat-o fraudulos, doar

el împreună cu câțiva episcopi, în numele întregii Biserici Ortodoxe Ruse, nesupunânduse

Sfântului Sinod condus de Sfântul Patriarh Mucenic Tihon.

„Declarația” proclama în mod fățiş Uniunea Sovietică a fi noua patrie; toate

bucuriile şi succesele Uniunii Sovietice erau recunoscute ca fiind bucuriile şi succesele

Bisericii Ruse, asemenea şi tristețile: ,,Noi vrem să fim ortodocşi recunoscând în Uniunea

Sovietică patria noastră, vrem ca bucuriile şi succesele ei să fie bucuriile şi succesele

noastre, iar eşecurile ei să fie şi eşecurile noastre … Rămânând ortodocşi, noi ne amintim

de datoria noastră de a fi cetățeni ai uniunii nu de frică, ci din conştiință, aşa cum ne-a

învățat apostolul (Romani 13, 5)”. Prin acest act infam, mitropolitul Serghie a făcut din

organizația sa bisericească un accesoriu al organului de propagandă al guvernului

comunist.

Împotriva acestor blasfemii, Patriarhul Tihon și Sfântul Sinod au dat anatemei

bolșevismul, iar apoi pe Serghie și pe cei ce îi vor urma în schismă și în erezie, astfel cei

anatemizați au pierdut succesiunea apostolică.

Explicare pe larg :

Ca lucrare antihristică comunismul (bolșevismul) este o erezie care conține și idei

hiliaste (o împărăție pe pământ). Comunismul a vulgarizat Sfânta Tradiție a Bisericii,

înlocuind-o cu propriile surogate. Procesiunile erau înlocuite cu parăzile de 1 mai, Sfintele

Icoane erau înlocuite de portretele liderilor comunişti importanți, slujbele din biserică cu

adunările de partid, cele de înmormântare cu memoriale civile, slujba Sfintei Cununii cu

un ritual aiurea săvârşit de autorități, sfintele moaşte înlocuite cu cadavrele îmbălsămate

ale liderilor de partid, cum este păstrat trupul dictatorului Lenin în sarcofagul

mausoleului din Piața Roșie (Moscova) .

Mitropolitul Serghie a tăgăduit, mințind cu mare nerușinare, în fața întregii lumi că

ar exista vreo persecuție în Rusia din motive de credință. Iar toți ierarhii şi credincioşii

care au refuzat să participe la apostazia lui Serghie au fost etichetați drept „criminali

politici”. Ca atare regimul sovietic i-a arestat şi trimis în lagărele morții din Siberia. Cei

care îl susțineau pe mitropolitul Serghie pretindeau cu viclenie sau lașitate că el apăra în

acest fel Biserica, ce altminteri ar fi fost distrusă în totalitate. În realitate însă, această

erezie numită serghianism este un sinonim pentru trădarea credinţei în Hristos de

dragul păstrării unei organizaţii exterioare bisericeşti, a prosperităţii sale pământeşti, şi

a unei false păci. Credincioșii erau obligați să aibă obediență necondiționată față de

liderii oficiali ai acestei Biserici care sprijinea politica făcută de autoritățile

guvernamentale sovietice.

- 4 -

Bolşevismul şi serghianismul au fost prezente, de asemenea, în B.O.R. prin

patriarhii comuniști Iustinian, Iustin și Teoctist (a se cerceta afirmațiile blasfemiatoare din

lucrările intitulate “Apostolatul social” ale lui Iustinian Marina). Spre exemplu, Iustinian

susținea hule de genul: “Hristos este omul nou. Omul nou este omul sovietic. Prin urmare

Hristos este sovietic!”

În ultimii săi ani, Părintele cu viață sfântă Serafim Rose (†1982) scria: „Miezul

serghianismului este strâns legat de problema comună a tuturor Bisericilor Ortodoxe

oficiale din zilele noastre: pierderea gustului pentru Ortodoxie, pentru că ne-am obişnuit

cu ideea ca Biserica să fie înțeleasă pro ipso, am înlocuit Trupul lui Hristos cu o “instituție”

(”organizație”), şi credem că harul şi Sfintele Taine lucrează cumva în mod automat.”

(Not of This World, Platina, 1994).

Guvernul bolşevic, hulitor de Dumnezeu, pentru infama Declarație de loialitate a

lui Serghie, îl așează pe acesta ca Patriarh al Moscovei și al întregii Biserici Ruse, prigonind

și ucigând în lagăre majoritatea episcopilor canonici. Însă, potrivit făgăduinței Domnului

că porțile iadului nu vor birui Biserica în veac (Matei 16,18), succesiunea apostolică a

continuat și continuă să ființeze prin ierarhii ce n-au trădat Ortodoxia (şi care nu au avut

comuniune cu Serghie şi urmaşii săi).

Astfel, înainte de a fi asasinat de bolșevici, Patriarhul Tihon împreună cu Sfântul

Sinod au dat un ukaz (decret), prin care hotărăsc cum să ființeze și să se organizeze

Biserica Ortodoxă Rusă în aceste condiții de prigoană feroce, pentru a păstra succesiunea

apostolică ce nu se poate separa de mărturisirea de credință ortodoxă.

Prin urmare, partea din Exil a Bisericii Ruse (ROCOR), fiind liberă de prigoana

comunistă, a putut să țină și să transmită mai departe Ortodoxia și succesiunea

apostolică, nepomenindu-i și neavând nici un fel de comuniune cu Serghie şi cu cei

dimpreună cu el și cu urmașii lui din Patriarhia sovietică a lui Stalin.

Deci în Uniunea Sovietică, Biserica a supraviețuit prin episcopii din lagăre și din

catacombe (Sfântul Mucenic Iosif, mitropolitul Petrogradului, este întemeietorul şi primul

întâistătător al Bisericii Ruse din Catacombe) care s-au condus după același ukaz

patriarhal. Supraviețuirea episcopatului canonic în catacombe a fost dificilă odată cu

trecerea timpului, din pricina prigoanei feroce şi a muceniciei sau a trecerii la Domnul a

episcopilor bătrâni, iar sovieticii începeau să infiltreze falşi episcopi. Ultimul episcop

canonic de catacombă a fost episcopul schimnic Petru Ladygin(1957). Comunitățile de

catacombă rămase astfel fără arhipăstori, caută oblăduire sub ROCOR sau sub vechicalendariştii

greci (de exemplu, Cuviosul Gurie de Kazan, a cărui succesiune era

impecabilă, iar mărturisirea de credință deplină, este hirotonit episcop pentru

comunitățile din Kazan, în 1991, de către Sinodul Arhiepiscopului Auxentie al Atenei şi al

întregii Elade).

[DAMIAN]

3. Alt motiv : în 1924 a fost introdus în B.O.R. noul calendar aşa zis „îndreptat”, după

mințile celor de un cuget cu papa Grigorie al XIII-lea (şi urmaşii lui) şi ai săi astronomi atei

papistaşi. Adoptarea acestuia a fost propusă, alături de alte inovații, de eretica Enciclică

Patriarhală a Constantinopolului din 1920, ca începătură satanică a ereziei

ecumenismului (vedeți textul acestei eretice Enciclice, care zice că:

“(…)Biserica noastră susține că apropierea dintre nenumăratele Biserici Creştine şi

înfrățirea dintre ele nu este exclusă de diferențele doctrinare care există între ele. În

opinia noastră o asemenea apropiere este chiar de dorit şi necesară.” ; “(…)în viziunea

plină de speranță a „Ligii Națiunilor”(…)” şi că “mai presus de toate, dragostea ar trebui

să înflăcăreze şi să întărească Bisericile, astfel încât ele ar trebui să nu se mai considere

unele pe altele ca străine şi externe, ci ca înrudite şi ca fiind parte a aceleiaşi case a lui

Hristos şi „împreună moştenitoare şi mădulare ale aceluiaşi trup şi împreună părtaşi ai

făgăduinței lui Dumnezeu în Hristos Iisus” (Efeseni 3, 6).”

Astfel, Enciclica din 1920 arată foarte clar că schimbarea calendarului nu s-a făcut în

primul rând din motive astronomice, ci pentru că se dorea limpede apropierea de

bisericile eretice.

Mai pe larg :

În anul 1582, papa Grigorie al XIII–lea împreună cu astronomii atei ai lui născocesc un nou

calendar, iar o eventuală adoptare a acestui nou calendar de către Biserica Ortodoxă a

fost condamnată şi dată anatemei de Soboare Pan-ortodoxe, Soboare Locale si Enciclice

patriarhale de 13 ori, între anii 1583 şi 1919. Anatemizarea calendarului gregorian a fost

insuflată acelor Părinți de către Duhul Sfânt, ce nu a primit această „îndreptare”. Cu toate

acestea, la Congresul de la Constantinopol din 1923 organizat după model protestant de

patriarhul ecumenic apostat Meletie Metaxakis, în ciuda opoziției majorității Patriarhiilor,

se impune adoptarea calendarului “îndreptat”. Patriarhia Română, nu numai că adoptă

acest nou calendar “îndreptat”, ci schimbă pentru doi ani şi Pascalia, serbând Paştile în

chip mincinos, în anii 1926 şi 1929, căzând astfel sub osânda Canonului 7 Apostolic şi a

Întâiului Sinod Ecumenic (Mircea Vulcănescu şi Nae Ionescu scriau atunci că România „nu

mai are Sinod” ). Această prăznuire aiurea a Paștilor, „Biserica” Finlandei – cu care toate

celelalte Patriarhii se află în comuniune – o face până în zilele noastre.

Sfântul Sinod al VII-lea Ecumenic, măr turisește: “Dacă cineva dă la o parte vreuna

din Tradițiile Bisericii, scrise sau nescrise, să fie anatema!”

Pe vremea Sfântului Ierarh Calinic Cernicanul, A. I. Cuza, conducătorul statului

român de atunci, a încercat să impună în Sinod adoptarea noului calendar al papei

Grigorie, dar Sfântul Ierarh Calinic s-a opus cu tărie acestei schimbări, părăsind sala

Sinodului și spunând următoarele cuvinte: ”Iar eu cu cei fărădelege nu mă voi număra”.

- 6 -

Oare ce credeți că ar fi făcut Sf. Calinic dacă ar fi trăit şi în anul 1924, atunci când nu doar

că s-a propus introducerea noului calendar, ci s-a impus ?!

Cităm aici cuvintele Preasfințitului mitropolit Filaret al Franței, ucenicul şi continuatorul

lucrării Cuviosului Ambrozie Fontrier (Biserica Ortodoxă Tradiționalistă (vechicalendaristă)

a Greciei de sub omoforul Î.P.S. Macarie de Petra):

“Noi ortodocşii, îi urmăm pe sfinți, ceea ce înseamnă comuniunea cu sfinții; cu toți sfinții

din trecut cu care cei din prezent sunt într-un cuget. Aşadar, dacă cineva pare a fi sfânt [în

prezent], însă propovăduieşte o învățătură potrivnică Sfintei Tradiții, potrivnică credinței

celei vechi statornicite din pronia lui Dumnezeu în Sfintele Soboare A Toată Lumea, noi

trebuie să o respingem.”

Acum, pentru rău-voitorii și iscoditorii care caută prin semne și minuni să

contrazică Sfânta Tradiție, amintim învățăturile Sfinților Părinți că pot exista și false

minuni, semne sau descoperiri, mai ales, toate cele ce contrazic Predania Părinților. Dar

Dumnezeu, Care lucrează minuni cu adevărat, nu ne lasă lipsiți de mângâierea minunilor

adevărate. Spre exemplu, precum cântăm în tropare, râul Iordan se întoarce înapoi ca și

acum 2000 de ani, conform vechiului calendar în adevărata zi a Botezului Domnului, nu

atunci când prăznuiesc nou-calendariștii care au strămutat această dată și toate celelalte

cu 13 zile mai devreme.

De asemenea, ivirea minunată a norului pe Muntele Tabor se petrece de

Schimbarea la Față a Domnului tot după calendarul vechi.

Cu toate că aceste minuni se petrec la Ierusalim, în aceste sfinte locuri,

comuniunea cu Patriarhia Ierusalimului nu este întemeiată, deoarece această patriarhie

se află în comuniune cu toate Patriarhiile oficiale aflate în C.M.B.

Tot ca dovadă în sprijinul urmării de către noi a vechiului calendar, deci a adeveririi

lui, în Grecia, pe 14/27 septembrie 1925, de prăznuirea Înălțării Sfintei Cruci după vechiul

calendar, Dumnezeu a lucrat o mare minune: apariția unei cruci bizantine în chip de nor

luminos deasupra bisericii Sfântului Ioan Teologul în timpul slujbei, cruce care se ridica

încet la cer, în văzul tuturor. Credincioșii care erau în biserică au aflat de minune prin

strigătele polițiștilor veniți acolo pentru a le interzice săvârșirea slujbei „stiliste”. Această

dumnezeiască minune i-a întărit pe vechi-calendariștii greci să meargă în continuare

hotărâți pe calea Adevărului, cu calendarul vechi, iar pe jandarmii care văzuseră minunea

i-a făcut să se întoarcă la adevărata credință.

Aceasta s-a întâmplat atunci când au prăznuit “stiliștii”, cum batjocoritor îi numesc

nou-calendariștii pe cei ce păstrează Adevărul și calendarul patristic.

Așadar, apelativele dureroase de genul ”stiliști” ne amintesc și de apelativele

defăimătoare, aduse odinioară de către inovatorii vremii aceleia, asupra Sfinților Părinți

athoniți care stăteau neclintiți în Ortodoxie, și care erau numiti în derâdere “colivași”

- 7 -

[DAMIAN]

pentru că aceștia refuzau practicile străine Bisericii Sobornicești, cu privire la frecvența

împărtăşirii – când şi cum să se cuminece, apoi rânduiala sfințirii apelor de Bobotează,

problema „sfințirii” Sfintelor Icoane, sau pomenirea morților cu parastase Duminica în

locul Sâmbetei, necinstind prin aceasta Ziua Învierii Domnului, etc. – toate aceste

subiecte sunt dezvoltate de Sfântul Athanasie de Paros în cartea sa Istorisire adevărată

despre tulburările din Sfântul Munte Athos.

Porecla de “colivaşi” convenea tare mult inovatorilor ce nesocoteau Sfânta

Tradiție, tot așa cum – folosirea acestor feluri de apelative, porecle – le convine nespus de

mult şi inovatorilor zilelor noastre care sunt împotriva ”stiliștilor”, a ”ziloților” și a

”tradiționaliștilor”. Încăpățânarea inovatorilor nu a întârziat să se schimbe în ură şi ura în

prigonire asupra celor ce nu voiau să se supună.

Datorită frumuseții duhovnicești și valorii deosebite a oamenilor care au purtat-o,

porecla batjocoritoare de colivaş avea să însemne zilot, adică iubitor al Predaniei Sfintei

Biserici, gata oricând să-şi jertfească viața pentru ea.Printre întemeietorii acestei mişcări

de Rezistență Ortodoxă, se găsesc străluciții Sfinți isihaşti şi teologi: Sfântul Nicodim

Aghioritul, Cuv. Monah Agapit, Sfântul Macarie episcopul Corinthului, Sfântul Athanasie

de Paros, Sfântul Nichifor de Chios, Cuviosul Neofit Cavsocalivitul şi cei dimpreună cu

dânşii. Politica oficială bisericească, care vorbeşte despre ei astăzi ca despre nişte sfinți,

nu le urmează însă învățătura şi ascunde faptul că aceştia au întrerupt orice comuniune

cu ierarhii inovatori din vremea lor. Ori sfinții aceștia (ca de exemplu şi Sfântul Ioan Iacob

la vremea sa) au întrerupt comuniunea tocmai pentru a se îngrădi pe sine de inovațiile

Bisericii oficiale.

Viețile, lucrările și învățăturile Sfinților Colivași – ziloți aghioriți, au o valoare

inestimabilă pentru Biserica Sobornicească, întrucât alături de sfinți precum Paisie

Velicikovski de la Neamț, Ignatie Briancianinov sau Ioan Iacob Românul Hozevitul care a

plecat de la Mănăstirea Neamțului în pustia Hozevei refuzând comuniunea cu noucalendariștii,

reprezintă verigile noastre de legatură cu sfinții de dinaintea lor. Ori numai

prin intermediul verigilor de legătură, care sunt sfinții contemporani, putem înțelege și

cuprinde învățăturile sfinților din vechime.

Pe lângă așa numitul „calendar îndreptat” observăm în Bisericile oficiale, introduse

nenumărate inovații, unul dintre cele mai concludente exemple fiind batjocorirea

Sfântului Botez prin mutilarea acestuia – aşa-zisul „botez prin turnare” sau „botez prin

stropire” , un nonsens, căci cuvântul ”Botez” vine din grecescul baptizo=afundare. Prin

această batjocură a botezului se calcă în picioare toate Așezămintele și Canoanele

Sfinților Apostoli şi ale Sinoadelor Ecumenice cu privire la Botez

[DAMIAN]

4. Alt motiv : în anul 1965 a avut loc așa-zisa ridicare (ștergere) de către patriarhul

ecumenic Athenagora a anatemelor date în anul 1054 de Biserica Ortodoxă asupra

- 8 -

romano-catolicilor, fără ca romano-catolicii să fi renunțat la ereziile lor. Aceasă urâciune a

fost făcută în mod fraudulos, de către patriarhul ecumenic Athenagora şi cei ce l-au

urmat, în numele întregii Ortodoxii. Tot așa procedase mai înainte și trădătorul mitropolit

Serghie, care a dat ”Declarația de loialitate a Bisericii Ortodoxe Ruse față de regimul

bolșevic” în numele întregii Biserici Ortodoxe Ruse, căci numai Serghie şi câtiva episcopi

ce l-au urmat în apostazie au semnat. Patriarhul Tihon și majoritatea covârşitoare a

Sfântului Sinod au păstrat succesiunea apostolică, neluând parte la această apostazie,

neținând comuniune cu apostații şi anatematizând acest eres numit serghianism.

Legat de această ridicare a anatemelor, punem înainte cuvântul Sfântului Paisie

Velicikovski, care spunea cu două sute de ani în urmă:

„Mă întrebați dacă un sinod din Biserica de Răsărit a ridicat vreodată o anatemă. Şi

vă răspund: poate exista un asemenea sinod care să se fi opus lui Dumnezeu şi Sfintei

Biserici, care să se fi întrunit pentru a ascunde adevărul şi pentru a întări erezia? Un

asemenea sinod nu poate exista. Mă întrebați dacă episcopii pot să ridice o asemenea

anatemă fără ca sinodul episcopilor şi patriarhilor să ia la cunoştință şi să consimtă la aşa

ceva. Şi vă răspund că aceasta este cu neputință.

Luați aminte că toți episcopii primesc acelaşi har al Sfântului Duh când sunt

hirotoniți şi când îşi iau răspunderea de a păzi cu mare grijă credința ortodoxă curată şi

neprihănită. Mai trebuie să păzească şi tradițiile apostoleşti şi rânduielile Sfinților

Apostoli, ale Sinoadelor Ecumenice şi Locale şi ale Sfinților Părinți, care împreună

alcătuiesc Sfânta Biserică Apostolească şi Sobornicească. Ei au primit de la Duhul Sfânt

putere ca să stăpânească, potrivit poruncii Sfinților Apostoli ai Sfintei Biserici.

Episcopii n-au primit de la Duhul Sfânt putere ca să nimicească tradițiile apostoleşti

şi canoanele Bisericii. Nici episcopii, nici patriarhii nu pot ridica vreo anatemă dată

asupra vrăjmaşilor Bisericii, potrivit Sfintelor Sinoade. Oricine s-ar folosi de această

putere se face pe sine vrăjmaş al lui Dumnezeu şi al Sfintei Biserici …”

5. Alt motiv : a) conslujiri și rugăciuni comune ale B.O.R. și Bisericilor Ortodoxe oficiale cu

catolicii (papistaşii) precum şi deplina acceptare a „Bisericii” romano-catolice (papistaşe)

ca ”Biserică-soră”, în sfârșit recunoaşterea „preoției” şi “tainelor” Bisericii romanocatolice

– vedeți documentul Balamand din 1993, primirea în România, în anul 1999 a

Papei Ioan Paul al II-lea de către Patriarhia Română şi slujirea împreună cu acesta (vedeți

şi interviul cu patriarhul Teoctist – care mărturisea pe față că este de acord cu eresul

filioque, pe care-l mărturiseşte în „Crez” atunci când se află la romano-catolici în Italia;

sau şocanta predică a mitropolitului Bartolomeu Anania la moartea Papei, mărturisind că

l-a pomenit pe acesta “la ieşirea cu Sfintele Daruri”, că Papa este arhiereu deplin şi

împreună slujitor cu el şi alte asemenea hule). Aceeași ”recunoaștere” neîntemeiată a

- 9 -

[DAMIAN]

- 9 -

fost făcută de B.O.R. și față de ereticii greco-catolici : vedeți mai recent cazurile

mitropolitului Nicolae Corneanu şi episcopului Sofronie Drincec;

b) încuviințarea prin Enciclice Patriarhale ca mirenii celor două aşazise

”Biserici-surori” să se poată împărtăşi atât la ortodocşi cât şi la catolici (papistaşi).

Acelaşi lucru s-a stabilit şi față de ereticii anglicani şi armeni.

Ori Biserica Sobornicească și Sfinții săi, mai ales Sfântul Teodor Studitul învață că

cel ce se împărtăşeşte din “euharistia” ereticilor se împartăşeşte cu însuşi duhul satanei;

iar dacă cei ce se împărtăşesc din Sfânta şi dumnezeiasca Euharistie care este adevăratul

Trup şi Sânge al Domnului nostru Iisus Hristos, prezent numai în Una Biserica Ortodoxă,

devin una întru Hristos, cei ce se vor împărtăşi la eretici (ca de exemplu la greco-catolici

sau la romano-catolici, adică papistaşi) sau vor avea părtășie cu cei ce s-au împărtășit din

euharistia ereticească devin un trup comun satanicesc, potrivnic lui Hristos.

Ca dovadă avem pe Sfântul Teodor Studitul şi pe toţi sfinţii care arată că împreuna

împartăşire cu ereticii sau simpla lor pomenire la Liturghie înseamnă unul și acelaşi

lucru.

Astfel, „(…) ştiind că este erezie, să fugi de erezie, adică de eretici, încât nici să te

împărtăşeşti cu ei, nici să-i pomeneşti la Dumnezeiasca Liturghie (…)”;

„(…) şi când necredința eretică a ieşit limpede pe față şi a fost dată la arătare prin sinod,

trebuie de acum să-ți arăți pe față evlavia ta, împreună cu toți ortodocşii, prin faptul de a

nu te împărtăşi cu cei rău credincioşi, nici să pomeneşti pe vreunul din cei aflaţi în

sinodul cel adulter sau care cugetă la fel cu el .Şi este drept, cuvioase părinte, ca întru

toate să fii iubitor de Dumnezeu, precum îți este numele, şi să iubeşti şi în aceasta pe

Dumnezeu. Căci Gură de Aur nu numai pe eretici îi dovedeşte cu mare şi puternic glas ca

duşmani ai lui Dumnezeu, ci şi pe cei ce se împărtăşesc cu unii ca aceştia (…)” (Sfântul

Teodor – Epistola 39, egumenului Teofil / Despre proorocii mincinoşi, PG 59, pag.

557-558.)

[daniil96]

În prealabil postat de Erethorn

Prin "conducator lumesc" intelegeti acei episcopi care au succesiune apostolica, care, intruniti in Sinod, cu ajutorul si binecuvantarea Duhului Sfant, au ales un Patriarh ?

Intr-adevar, nu doar ei sunt Biserica. Dar Biserica care se dezice de episcopii, de sinodul si de patriarhii ei nu mai este biserica, ci un grup eclesial (in cel mai bun caz) protestant.

au mai existat in Biserica episcopi cu "succesiune apostolica" ce au condus credinciosii in erezie? unde sunt credinciosii care au urmat ereticii ... doar pentru ca "erau conducatori"?


si culmea ... cei care s-au dezis de ei au ramas in Biserica ... iar episcopii au fost lepadati din Biserica


esential este sa predice ce a predicat Iisus ... nu cum ii cheama

[DAMIAN]

6. Alt motiv : o altă formă urâtă, de unire, au făcut-o Bisericile oficiale şi cu

“Bisericile” Orientale Monofizite în 1993 la Chambessy, prin semnarea documentelor

oficiale de recunoaştere a acestor ”Biserici”, documente comune în care au fost hulite şi

călcate în picioare ultimele patru Sfinte Soboare Ecumenice.

Deci noi, nevrednicii, luându-ne după Sfinții Părinți, considerăm toate aceste fapte

ale Bisericii oficiale precum şi rugăciunile publice săvârșite de către ele chiar şi cu păgânii,

drept blasfemii şi apostazie de la Hristos.

Așadar, fiind deplin conştienți de nenumăratele argumente de tip protestant sau

pline de răutate și de nonsens pentru orice conştiință ortodoxă sinceră, argumente care

ni se vor aduce împotrivă de către „înțelepții acestei lumi”- care se leapădă de

“Înțelepciunea şi Cuvântul lui Dumnezeu”, le punem înainte doar câteva dintre cele ce ni

s-au predanisit nouă de la Duhul Sfânt spre a fi ținute, prin Aşezămintele Sfinților

Apostoli, ale Sfintelor Soboare Ecumenice, Locale si Pan-Ortodoxe și prin cele ale Sfinților

Părinți, care conglăsuiesc şi pe care şi noi, nevrednicii, cu bucurie primindu-le, le glăsuim

împreună:

- 10 -

“(…) împreună cu arătătorul de cele dumnezeieşti, David, cântăm către Stăpânul

Dumnezeu zicând: “În calea mărturiilor Tale m-am desfătat ca întru toată bogăția, şi ai

poruncit dreptate a fi mărturiile Tale în veac; înțelepțeşte-mă şi voi fi viu.” Şi dacă

proorocescul glas porunceşte nouă în veac să păzim poruncile lui Dumnezeu şi să viețuim

întru ele, arătat este că ele rămân de-a pururea neclătite şi nemişcate. Că şi văzătorul de

Dumnezeu Moisi aşa zice: “ Întru ele nu este cu putință a

se adăugi, şi din ele nu este cu putință a se scădea.” Şi dumnezeiescul Apostol Petru întru

acestea lăudându-se striga: “la care doresc îngerii a privi.” Şi Pavel zice: “sau noi, sau

înger din cer de va vesti vouă altceva afară de ceea ce ați primit, anatema să fie!” Deci

acestea aşa fiind şi mărturisindu-ne nouă, bucurându-ne de ele, ca şi cum ar afla cineva

dobânzi multe, cu îmbrățişare primim dumnezeieştile canoane şi întreg pe aşezământul

lor şi neclătit îl întărim, care s-au aşezat de către trâmbițele Duhului Sfânt, prealăudații

apostoli şi de către sfintele Ecumenice Sinoade şi de către cele ce s-au adunat pe alocurea

spre predarea unor aşezământuri ca acestea de către sfinții părinții noştri, că toți de Unul

şi Acelaşi Duh Sfânt luminându-se, au hotărât cele folositoare.” (Canonul 1 al Sinodului

al Şaptelea Ecumenic)

Tot în acest sens, Sfântul Teodor “ Păziți-vă pe voi înşivă de erezia Sstturidciăttuol asrpeu dnee s: uflet şi de comuniunea cu aceasta,

care este înstrăinare de Hristos.” (Sf. Teodor Studitul, P.G. 99, 1216).