"EU sunt invierea si viata"

[delia31]

În prealabil postat de osutafaraunu

Delia, te felicit că în sfârşit te-ai gândit să defineşti termenii, căci altfel într-adevăr "vorbim limbi diferite". Din nefericire ai pornit-o cu stângul chiar dintru început. La facere omul nu a fost creat cu trup + suflet, ci cu trup+suflare de viaţă aşa cum spune Biblia (Geneza 2,7):


O comentez eu - scurt- aşa este, cu un singur amendament: această nemurire era condiţionată de ascultare. Dar parcă acest lucru l-am mai spus...



Înainte de a trece mai departe în revistă lungul material postat de tine (te felicit din nou şi-ţi mulţumesc pentru efortul depus), aş vrea să înţeleg bine. Totodată aş vrea să aflu dacă aceasta este poziţia oficială a Bisericii Ortodoxe, căci pare-se aici se despart din nou fundamental concepţiile noastre. Din ce mi-ai relatat s-ar părea că tu crezi (respectib BO crede, deşi nu-s sigur) că asistăm în Facerea 3,21 la a II-a creaţie în care omului i se "adaugă ceva", ceva ce pare fundamental şi esenţial în definirea lui: hainele de piele. Acestea le consideri ca fiind "carcasa" ce ascunde sufletul (la fel defineşte şi Platon)?
Dacă aşa stau lucrurile, eu nu pot fi de acord, căci a II-a creaţie este conform Bibliei Mântuirea. Până la restabilirea lucrurilor, antropologia biblică rămâne aceeaşi: omul e alcătuit tot din corp + suflare de viaţă = suflet viu fără niciun "accesoriu" adăugat.

Te rog lămureşte-mă în privinţa acestui aspect. Şi aştept o confirmare că aceasta este şi poziţia oficială a Bisericii Ortodoxe. Mulţumesc

Pana revin cu un reply mai nuantat cu detaliile cerute, reciteste te rog, macar partea a 3-a a dedicatiei si vei vedea ca nu am pornit cu stangul.

Daca nu subliniez in mod exact, nu inseamna ca nu sunt atenta la detalii si ca spun altceva decat Scriptura.
Am zis clar de nenumarate ori exact ce se zice si in Cartea Facerii, dar cel mai recent, am zis in partea 3, si anume:
"Trupul omului fusese initial modelat dintr-o materie organica impregnata si ea de har. Doar si materia organica (pamantul) fusese creat prin Logos si avea inevitabil o constitutie spirituala, oarecum transparenta, menita si ea sa devina tot mai spiritualizata, pnevmatizata.
Acestui trup creat dintr-o tarana impregnata de har facuta anterior, i s-a dat suflarea de Viata de la Dumnezeu si astfel s-a facut omul suflet viu si mai ales nemuritor" - Mai zi-mi , te rog, o data unde vezi tu ca am inceput cu stangul in aceste cuvinte si ca zic altceva decat Scriptura?


Referitor la citatul tau preferat - cuvintele diavolului -"nu, nu veti muri" , Tricessimus, sorry, dar o intorci ca la Ploiesti. Noi am afirmat de nenumarate ori ca doar pacatul si neascultarea de Dumnezeu provoaca moartea, in timp ce tu citezi cuvintele diavolului "nu, nu veti muri", omitand de fiecare data restul ideii:" nu, nu veti muri, chiar daca veti incalca porunca".

Asa ca daca cineva a subliniat de nenumarate ori amendamentul de care amintesti si tu doar acum, aceia suntem tocmai noi si daca cineva s-a facut ca ploua, cand vi s-a atras atentia ca il omiteti intentionat, aceia sunt AZ7.

Sper sa nu te pozitionezi ca pana acum in pozitia ta preferata, aceea de a izbi cu piciorul in tepusa, iarasi si iarasi, iar cand ti se va pune in fata vreo evidenta peremptorie, pe care poti fie sa o accepti, fie sa lupti impotriva ei, tu sa preferi ultima varianta.

Pana revin cu mai multe detalii, te rog si eu ceva: sa faci o prezentare a invataturii tale pe tema asta ( nu neaparat exhaustiva, dar macar cateva idei in legato, nu stilul asta, monofazic si sacadat, cu iz de linie punctata).

Si ar fi preferabil sa nu trimiti linkuri la articole already-made, decat daca cere cineva detalii specifice suplimentare.

1.Ma intereseaza in special conceptia voastra despre scopul pt. care L-a facut Dumnezeu pe om (te-am mai intrebat si altadata), asa cum reiese din Scriptura, in conditiile in care omul nu ar fi introdus bariera pacatului, deci in conditiile in care nu ar fi existat moartea.
2. Se mai poate realiza vreodata acel scop sau nu?
3. Daca da, cum? Daca nu, de ce?
4. Ce semnificatie au pt AZ7 „vesmintele de piele” cu care l-a imbracat Dumnezeu pe om NUMAI dupa cadere?
5. Cum se explica inconstienta Celei de-a doua Persoane a Sfintei Treimi, atunci cand una din cele 2 FIRI ale Lui (DIVINA SI UMANA) a murit?

Cum explica AZ7 ca Hristos-Dumnezeu poate fi vreodata in stare de inconstienta si ca nu-si mai poate manifesta voia intrucat Trupul si-a incetat functiile biologice, in conditiile in care diavolii sunt tot timpul constienti si in plina actiune desi nu au trupuri prin care sa-si manifeste voia ?

?Constiinta de sine e o facultate a materiei organice din care e facut trupul sau ii vine omului odata cu suflarea de Viata? Cum de, atunci cand constiinta omului (impreuna cu celelate facultati ale sufletului) se intoarce la Dumnezeu, cum de se sterge brusc toata informatia inscrisa pe parcursul vietii si omul nu mai e constient de sine?

Cum explica adventistii ca Singura Persoana din Univers care are 2 Firi (si umana si divina), 2 firi strans si indisolubil unite, nedespartite si nedespartibile, adica fire umana indisolubil unita cu Firea celorlate Doua Persoane ale Sfintei Treimi (Tatal si Duhul Sfant), cum se explica ca atunci cand i-a murit DOAR firea umana, a ramas totusi inconstienta, ca si cum in Hristos, firea umana nu e unita cu firea divina cea vesnic vie si vesnic constienta de sine?

Daca Hristos a fost inconstient cand a murit, inseamna ca nu are fire divina, intrucat firea divina e VESNIC VIE SI VESNIC CONSTIENTA. Daca Hristosul in care cred adventistii nu are fire divina vesnic constienta, INSEAMNA ca nu e Dumnezeu si om si deci e un hristos mincionos si fals, altul decat Hristosul in care cred ortodocsii.

Ori, Hristos e doar un simplu om (asa cum afirma anterior colegul tau adventist cand zice ca Hristos s-a dezbracat de natura dumnezeiasca, facand o uriasa confuzie intre fire, naturadumnezeiasca si stralucire, slava dumnezeiasca, de care se vorbeste in Filipeni ) si deci nu are si fire divina, si atunci nu are cum sa fie El Dumnezeu, ori Acea Persoana care a murit pe Cruce e Insusi Unul din cele trei ipostasuri ale Sf. Treimi care si-a luat la plinirea vremii ceva ce nu avea din vesnicie, adica o constitutie noo-psiho-somatica specifica umanului.

Daca un simplu om dupa ce moare, ar fi putut invia singur cu de la sine putere, asa cum a facut acel om, desi voi ziceti ca s-a dezbracat de natura divina, si care deci nu mai era ontologic si indisolubil legat de Tatal si de Duhul Sfant, atunci de ce orice alt om oricat ar fi de sfant nu poate face acelasi lucru?

Voi credeti ca vreun om ar fi putut invia cu de la sine putere, fara ca firea lui umana sa fie ontologic legata de firea divina? Credeti ca un om ar fi putut invia daca nu L-ar fi avut ontologic in Fiinta Lui pe Cel-vesnic-viu-si vesnic-constient?

Daca un simplu om, oricat de credincios, ascultator, sfant (asa cum il considerati voi pe OMUL-Hristos) ar fi putut vreodata anula prapastia creata de moarte, atunci n-ar fi fost nevoie ca Una din Cele Trei Persoane ale Sfintei Treimi sa intre in conditia de om.

Si-a pastrat sau nu Cea doua Persoana a Sfintei Treimi cele doua firi (divina si umana) strans unite pe toata perioada cat a vietuit in constitutia umana noo-psiho-somatica?

Daca nu ai raspunsuri la aceste intrebari, intrucat singura ta sursa e Sola Scriptura, nu-i nici o problema. Iti reamintesc doar ca Hristos a zis: „inca multe mai am a va zice, dar nu le puteti purta acum”, ceea ce inseamna ca exista multe nuante si detalii care nu au fost consemnate in Scriptura, intrucat la vremea cand s-a terminat ea de scris, nivelul duhovnicesc al oamenilor era doar la inceput si inca nu se ivisera neintelegeri de diverse feluri.
Iti reamintesc ca de-a lungul istoriei, cand s-au ivit tot felul de neclaritati, Duhul Sfant le-a insuflat sfintilor traitori in Duh, acele multe lucruri ramase nespuse de care aminteste Hristos. Vezi macar ce s-a discutat la sinodul 4 ecumenic de la Calcedon despre firi si ipostasuri.

Si daca tot repetati obsesiv intrebarea ce rost are Invierea la cea de-a doua Venire, daca noi credem in nemurirea sufletului, iti sugerez sincer sa-L rogi pe Hristos in rugaciune sa-ti explice paradoxalele Lui cuvinte: „ Cel ce crede in Mine, chiar de va muri, va trai. Cel ce crede in Mine, in veac (NICIODATA) nu va muri”. Crezi tu aceasta?

Crezi tu in special in cuvintele lui Hristos „ in veac”, ,,niciodata’’, adica fara intermitente si fara pauze de inconstienta?
Crezi tu ca apostolul Pavel cel ce a zis „nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine”, odata ce a experimentat Viata izvorata din Dumnezeu, asa cum o experimentase Adam inainte de cadere, crezi tu ca dupa ce trupul (vesmintele de piele) si-a incetat functiile biologice, Dumnezeu i-a taiat filmul si l-a lasat in inconstienta si nefiinta de dinainte de a fi existat ? Din ce motiv? In conditiile in care, doar pacatul il tine pe om in afara lui Dumnezeu. Ii ramasese apostolului Pavel vreun pacat grav neiertat, ca sa i se dea rasplata de a fi mort si despartit de Dumnezeu?

[osutafaraunu]

Te-am rugat ca înainte de a trece mai departe să-mi lămureşti o problemă, şi dacă eventual poţi dacă aceea e şi poziţia oficială a Bisericii Ortodoxe. În loc de aceasta mi-ai pus fix 20 de întrebări, pentru unele din ele teologii îşi sparg capul (şi chiar reciproc capetele) de 2.000 de ani, E corect aşa?
Dacă vrei să merg mai departe, te rog încă o dată: lămureşte-mi problema.

P.S. Am scris că "ai pornit-o cu stângul chiar dintru început". Lămuririle de pe pagina a 3-a numai a "început" nu seamănă...

[Mihai36]

Daca suflarea de viata nu ar fi sinonim cu sufletul atunci Iisus ce a denumit suflet?

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Mihai36

Daca suflarea de viata nu ar fi sinonim cu sufletul

Conform aritmeticii Bibliei (Gen.2,7), una din cantităţile adunării nu poate fi sinonimă cu suma.

În prealabil postat de Mihai36

atunci Iisus ce a denumit suflet?

Exact ce a denumit când când a realizat această adunare miraculoasă:

trup + suflare de viaţă = suflet viu

adică fiinţa vie, persoana cu toate caracteristicile ei proprii. Hristos Creatorul nu putea să Se dezică de ceea ce a creat şi să inverseze termenii. El ştie ce a creat.

[delia31]

În prealabil postat de osutafaraunu

Te-am rugat ca înainte de a trece mai departe să-mi lămureşti o problemă, şi dacă eventual poţi dacă aceea e şi poziţia oficială a Bisericii Ortodoxe. În loc de aceasta mi-ai pus fix 20 de întrebări, pentru unele din ele teologii îşi sparg capul (şi chiar reciproc capetele) de 2.000 de ani, E corect aşa?
Dacă vrei să merg mai departe, te rog încă o dată: lămureşte-mi problema.

P.S. Am scris că "ai pornit-o cu stângul chiar dintru început". Lămuririle de pe pagina a 3-a numai a "început" nu seamănă...

Sa inteleg ca voi AZ7 nu aveti inca raspuns la nici una din intrebarile mele? sa inteleg ca nu aveti inca o doctrina adventista despre Persoana/firile lui Hristos si despre suflet, o doctrina clar sistematizata, concisa si fara contradictii aberante si halucinante (gen inconstienta lui Hristos )? sa inteleg ca nu aveti inca o invataura despre scopul omului in lume? In functie de raspunsul meu, stabiliti care e acest scop?

Propovaduiti cu atata vehementa si incapatanare erezia absurda si halucinata despre inconstienta omului dupa moarte, dar nu aveti inca raspuns la intrebarea cum de Hristos-Dumnezeu poate fi vreodata in stare de inconstienta si nu-si mai poate manifesta voia intrucat Trupul si-a incetat functiile biologice, in timp ce diavolii sunt cat se poate de constienti de sine si de activi, desi nu au trupuri materiale prin care sa se manifeste?
Cum se poate asa ceva?

Daca Hristos a fost inconstient cand a murit, conform doctrinei AZ7 despre inconstienta dupa moarte, inseamna ca acel om nu are fire divina, intrucat firea divina e VESNIC VIE SI VESNIC CONSTIENTA.

Daca Hristosul in care cred adventistii nu are fire divina vesnic constienta, INSEAMNA ca nu e Dumnezeu si om si deci e un hristos mincinos si fals, altul decat Hristosul in care cred ortodocsii.

Propovaduiti cu decibelii dati la maxim inconstienta dupa moarte dar inca nu aveti un raspuns concis la inconstienta lui Hristos-Dumnezeu?
Oare de ce nu ma mir? Sectele nu se pot defini pe ele insele decat prin contrast cu Ortodoxia.

Tricessimus, chiar nu sesisezi erezia pe care sta adeventismul? Chiar nu sesizezi ca a afirma inconstienta lui Hristos vine din erezia ca Hristos nu are fire divina? Chiar nu sesizezi ca e o imposibilitate ontologica ca firea divina sa aiba atributul inconstientei (fie si numai pt. o fractiune de secunda). Firea divina e vesnic constienta, prin urmare Hristos nu are cum sa fi fost altfel decat constient atunci cand a murit.

(revin cu detaliile cerute)

[Andy00]

Delia nu iti bate capul prea mult. Am avut si eu o polemica cu ei legata de aceasta "incostienta" http://www.crestinortodox.ro/forum/s...t=8994&page=59
Mi se pare aberant ca Iisus sa fi fost inconstient in timpul mortii. Atunci daca a murit cum a inviat? CUM a biruit atunci moartea?

[osutafaraunu]

În prealabil postat de delia31

Sa inteleg ca voi AZ7 nu aveti inca raspuns la nici una din intrebarile mele?

Avem răspunsuri, însă eu personal nu ţi le voi da, până nu lămurim chestiunea cu "haina face pe om". Faptul că eviţi răspunsul la această întrebare mă face să cred că este o interpretare a ta personală şi nu poziţia Bisericii Ortodoxe. Nicio problemă, însă va fi cu atât mai greu să-ţi aduc argumente biblice -ţie, care cunoşti taina cea mai mare a Universului: natura misterioasă a lui Dumnezeu.

În prealabil postat de delia31

Propovaduiti cu atata vehementa si incapatanare erezia absurda si halucinata despre inconstienta omului dupa moarte

Această "erezie absurdă şi halucinantă" a inconştienţei omului în moarte (până la înviere) este Revelaţie Divină. Că nu o crezi, pe propria ta răspundere o faci:

"Cei vii ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic şi parte de răsplată nu mai au, căci numele lor a fost uitat. Şi dragostea lor, ura lor şi pizma lor a pierit de mult şi nu se vor mai bucura niciodată de ceea ce se face sub soare." (Ecl. 9,5.6 - versiunea ortodoxă)

"Nu morţii Te vor lăuda pe Tine, Doamne, nici toţi cei ce se coboară în iad," (Ps.113,25 - aceeaşi versiune ortodoxă)

[delia31]

În prealabil postat de osutafaraunu

Delia, te felicit că în sfârşit te-ai gândit să defineşti termenii, căci altfel într-adevăr "vorbim limbi diferite". Din nefericire ai pornit-o cu stângul chiar dintru început. La facere omul nu a fost creat cu trup + suflet, ci cu trup+suflare de viaţă aşa cum spune Biblia (Geneza 2,7):

Înainte de a trece mai departe în revistă lungul material postat de tine (te felicit din nou şi-ţi mulţumesc pentru efortul depus), aş vrea să înţeleg bine. Totodată aş vrea să aflu dacă aceasta este poziţia oficială a Bisericii Ortodoxe, căci pare-se aici se despart din nou fundamental concepţiile noastre. Din ce mi-ai relatat s-ar părea că tu crezi (respectib BO crede, deşi nu-s sigur) că asistăm în Facerea 3,21 la a II-a creaţie în care omului i se "adaugă ceva", ceva ce pare fundamental şi esenţial în definirea lui: hainele de piele. Acestea le consideri ca fiind "carcasa" ce ascunde sufletul (la fel defineşte şi Platon)?
Dacă aşa stau lucrurile, eu nu pot fi de acord, căci a II-a creaţie este conform Bibliei Mântuirea. Până la restabilirea lucrurilor, antropologia biblică rămâne aceeaşi: omul e alcătuit tot din corp + suflare de viaţă = suflet viu fără niciun "accesoriu" adăugat.

Te rog lămureşte-mă în privinţa acestui aspect. Şi aştept o confirmare că aceasta este şi poziţia oficială a Bisericii Ortodoxe. Mulţumesc

@ Tricessimus& Grassu si alti AZ7


Partea 1.

Cele 4 ipostaze ale invesmantarii omului:
1. invesmantat de Dumnezeu in har –inainte de cadere
2. invesmantat de el insusi cu frunze – imediat dupa cadere
3. invesmantat de Dumnezeu in “haine de piele” – la alungarea din rai
4. invesmantat de Hristos in haina pnevmatizata de nunta cosmica dintre om si Dumnezeu – la a doua Venire

Asa cum a fost initial creat, omul: trup din tarana +suflare de la Dumnezeu, el fusese invesmantat, invaluit in harul izvorat din Dumnezeu.

Dupa cadere, pierzandu-si vesmantul de har, omul s-a invesmantat singur, acoperindu-si goliciunea sufleteasca cu frunze spre a-si ascunde goliciunea.

Dumnezeu a inlocuit frunzele cu vesminte temporare de piele, urmand ca incepand inca de la Botez in Hristos, omul sa se imbrace in Hristos: “cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si imbracat” –Galateni 3,27, iar la A doua Venire, aceste vesminte sa fie transfigurate, pnevmatizate asemenea Trupului lui Hristos de dupa Inviere.


Subiectul discutiei de fata e cea de-a 3-a ipostaza – “hainele de piele” despre care se spune in Cartea Facerii 3,21 si despre care ai cerut lamuriri ortodoxe.

“Şi Domnul Dumnezeu le-a făcut lui Adam şi femeii sale veşminte de piele şi
i-a îmbrăcat” (Facerea 3, 21).

Cel mai autorizat interpret contemporan al “hainelor de piele” (dermátinoi chitónes) e teologul grec Panayotis Nellas, a carui lucrare pe aceasta tema - "Omul – animal îndumnezeit", a aparut in traducerea ilustrului teolog ortodox Ioan I. Ică jr la Editura Deisis, Sibiu, 1994.

“Pentru ca să explice starea de după cădere a omului, Sfintii Părinţi au dezvoltat învăţătura de mare însemnătate despre "hainele de piele".

Prin asta nu au făcut altceva decat să dezvolte una din tezele fundamentale ale Revelaţiei biblice, adică faptul că, după căderea protopărinţilor, ca să poată ei supravieţui, Dumnezeu i-a "îmbrăcat", prin milostivirea Sa, în "haine de piele"(Fac. 3, 21)”.

Semnificatia duhovniceasca a „vesmintelor de piele” e foarte complexa. Initial, omul fusese creat ca o unitate noo-psiho-somatica, pentru ca Duhul lui Dumnezeu sa se salasluiasca in aceasta faptura numita om. Omul era destinat de la bun inceput desavarsirii prin unirea treptata tot mai deplina prin har cu Dumnezeu. Menirea lui e ajungerea la asemanarea cu Dumnezeu iar aceasta nu se poate decat in interiorul unei relatii strans unite.

[delia31]

Partea 2

Departandu-se de Dumnezeu, omul incepe sa se indeparteze de propria lui natura autentica. Natura autentica si Viata autentica a omului este vietuirea in harul Duhului, in "focul" dumnezeirii la fel cum o bucata de fier tinuta tot timpul in foc, urmeaza sa dobandeasca calitatile focului, pe masura ce e tot mai incandescenta .

Procesul asta de „devenire intru fiinta” (vorba lui Noica), de devenire din ce in ce maiincandescent e unul dinamic si nu are punct terminus. Pt. ca a ajunge la asemanare cu Dumnezeu nu are cum sa se sfarseasca vreodata.

Insa, iesind din acest "foc", omul a inceput sa se raceasca si departandu-se de Dumnezeu, omul a schimbat directia si nu mai merge spre asemanarea cu Dumnezeu, ci in directia opusa. Desi, avea chipul lui Dumnezeu in el, in loc sa mearga spre asemanarea prin virtuti,omul a inceput calea descrescatoare, in sens invers.

Inaintand in directia opusa, omul parcurge treptat un drum care il duce intr-o stare subumana. Umanul autentic NU EXISTA decat in stransa legatura cu divinul. Treptat, treptat, omul „alaturatu-s-a dobitoacelor celor fara de minte si s-a asemant lor”. Asemanarea cu Dumnezeu la care trebuia sa ajunga e inlocuita cu asemanrea cu dobitoacele subumane. Omul devine astfel homo-animalis, iar daca inainteaza periculos de mult in directia opusa, devine chiar homo-lucifericus, om-demonizat.

Dumnezeu, stiind dinainte ca omul fiind in afara Lui, va fi inclinat sa se salbaticeasca prin patimi si pacate, si va incepe sa se asemene dobitoacelor irationale, ba mai rau, le va intrece in perversiuni, asemanandu-se ( fapt extrem de grav) cu demonii, deci, pt. ca nu cumva, omul (creat nemuritor), dupa cadere sa inainteze in rau pana la demonizare, satanizare, asa cum s-a intamplat cu Lucifer si ingerii cazuti, deci , pt. a preintampina asa ceva, Dumnezeu l-a imbracat pe om cu un vesmant temporar care sa-l invaluie.

Astfel invaluit, in acel vesmant de piele, omul, inclinat de acum spre rau, nu va putea face raul la nesfarsit, in veac asa ca demonii, ci doar o perioada relativ scurta (aprox. 70-80 de ani) pt. ca acest vesmant e stricacios, supus bolii, durerii si degradarii. Hristos Insusi zice: „trupul nu foloseşte la nimic” Ioan 6. 63.

“Hainele de piele” la care se refera Scriptura nu simbolizeaza doar ceea ce se intelege in mod superficial prin „piele”, epiderma, ci are multe conotatii cu sensul de animalitate postedenică a speciei umane (fapt confirmat unanim de exegeza patristica).
“Hainele de piele” se refera la pierderea transparentei si opacizarea trupului care initial era altfel decat il percepem noi acum.

[delia31]

Partea 3

Nu trebuie uitat faptul ca “hainele de piele” au fost adăugate omului după cădere (fara ca aceasta sa insemne a doua lui creatie) şi că “nu reprezintă un element constitutiv natural al lui”, ci doar o degradare a părţii materiale a fiinţei sale (în termenii lui D. Stăniloae: pierderea acelei “complexităţi” iniţiale a trupului ca “raţiune plasticizată” şi a acelei “mobilităţi duhovniceşti” a materiei al cărei temei de refacere a fost pus de Hristos şi se dă fiecăruia prin Sfîntul Botez, urmand a atinge plenitudinea la înviere, în “trupurile pnevmatizate”, reînveşmîntate în slavă şi deci mîntuite de densitatea opacă a corporalităţii bio-materiale).


“Hainele de piele” nu se identifică propriu-zis cu trupul omului, deşi ajung să ţină organic de el. Trupul în sine nu este rău, căci, făcut de Dumnezeu, poartă marca bunătăţii iniţiale a tuturor celor create.

Invatatura ortodoxa a condamnat dintotdeauna devalorizarea trupului (in care gnosticii, perpetuand vechi concepţii pagane, vedeau un fel de “inchisoare” in care sufletul ar fi tinut captiv, eliberarea acestuia din captivitate fiind telul principal al “initiatului” pe toată durata vieţii pămînteşti).

Din contra, ortodoxia, nu numai ca recunoaşte trupului o valoare pozitivă (şi cum ar putea fi altfel, cînd Însuşi Creatorul din trup omenesc de femeie a luat trup omenesc de bărbat, cu care S-a şi înălţat la ceruri?!), dar Sfintii Părinţii subliniaza adevărul creştin central că, împreună cu sufletul, trupul alcătuieşte prin compunere (sinteză) natura umană deplină”.

Autorul cartii despre “hainele de piele”, Panayotis Nellas se sprijina in exegeza versetului 21 din Fac. 3 pe lucrarile Sf. Grigorie Teologul ( Cuvîntarea 45 la Sfintele Paşti, pe care Nellas o reproduce, ca sursă fundamentală pentru antropologia creştină, într-una dintre anexele cărţii sale), pe Sf. Grigorie Palama (cu Prosopopeea ) şi pe Sf. Epifanie al Ciprului (cu Panarion, pe care-l citează chiar în text: “Om, însă, după natură nu se numeşte foarte adevărat nici sufletul fără trup, nici trupul fără suflet, ci sinteza rezultată din compunerea sufletului şi trupului într-un singur chip”.