Sa ne impartasim des sau rar?

În prealabil postat de Mihailc

Ovidiu, oamenii din parohii ascultă de preoţii lor şi e foarte bine că măcar mai ascultă de cineva. Nu cred că au habar prea mulţi de "cearta colivarilor" sau alte ocazii cu care s-a pus pe tapet învăţătura originală a Bisericii privitoare la Împărtăşanie. De altfel, concluzia disputei amintite, validată sinodal, a dat dreptate ambelor tabere, dar o dreptate diferenţiată calitativ, în sensul că cine se împărtăşeşte des, în condiţii canonice, foarte bine face iar cine se împărtăşeşte mai rar face doar bine. Biserica nu obligă pe nimeni la zel înflăcărat şi ascendent, însă stabileşte condiţiile minime care trebuiesc îndeplinite pentru ca enoriaşii de pretutindeni să rămână, cât de cât, integraţi în ea.
Iar credincioşii care se împărtăşesc des nu trebuie nici să-i judece, nici să-i certe pe cei care se împărtăşesc rar, ci să se bucure pentru ei că se împărtăşesc totuşi şi se menţin ca mădulare vii în Trupul lui Hristos!

Ne străduim să dăm un răspuns unei întrebări din care reiese clar că adevăratul sens al Sf Liturghii e greșit înțeles. Și oricum le-am suci, scopul este unul și nu o sută, cum unii se amăgesc. Nu e de vină preotul că mireanul nu e interesat mai mult, la fel cum nici mireanul nu e de vină că preotul nu e interesat mai mult. Și atunci cine e de vină? Nimeni.
Eu nu pledez pentru o deasă sau rară împărtășanie, ci pentru ca omul, fie preot, fie mirean să știe care e scopul, mai departe este liber să aleagă ce e mai potrivit pentru fiecare caz în parte.

[AlinB]

In primul rand, sa intelegi ca Liturghia este pentru om, nu omul pentru Liturghie.

Iar scopul e ca omul sa creasca duhovniceste, sa nu se poticneasca nici de-a stanga nici de-a dreapta, asa cum e si prin spovedanie si chiar si prin canoanele care pun interdictii de la impartasanie pe o anumita perioada.

Ca nu e razbunare, pedeapsa, etc. ci este ca omul sa nu se arda, ca despre asta scrie f. clar in Sf. Scriptura, dar ne facem ca nu vedem.

Si scopul nu e ca sa semneze omul condicuta cu minim 52 impartasairi pe an, ca asa ajungem ca si romano-catolicii, ai liber nelimitat pana calci stramb, dar asa mai urat.. ca altfel este oricum spre iertarea pacatelor, nu?

A trecut saptamana, te-ai impartasit, pac! s-a resetat iar contorul.

Biserica trebuie să se dea după om sau omul trebuie să se dea după Biserică (Sf. Liturghie)?

Săvârșirea Sfintei Liturghii are ca obiect prefacerea darurilor în dumnezeiescul Trup și Sânge, iar ca scop sfințirea credincioșilor cu Trupul şi Sângele Mântuitorului.

Tocmai spuneam că fiecare este liber să aleagă; nimeni nu a amintit de vreo condică, dar că tot veni vorba, probabil că știi că există un canon și în acest sens. Nu am amintit de el până acum și nici nu voi aminti, dar e bine de știut că există.

[AlinB]

Cred ca ambele.

Biserica il ia pe om de acolo de unde este, nu de unde se presupune ca ar trebui sa fie.

Si omul urca unde ar trebui sa fie, dar e un proces de durata, nu e "hocus-pocus".

Exista multe canoane, probabil ar trebui sa te intrebi mai intai cate din ele se aplica in ziua de azi, cum si de ce.

Si da, omul se sfinteste, dar nu doar pentru ca primeste Sf. Impartasanie, ci si daca e pregatit sa o primeasca.

Si Iuda a primit-o si uite ca nu s-a sfintit, ci s-a indracit.

Eu cred că a doua. Sfânta Liturghie ar trebui să fie rampa de lansare și să nu ne poticnim în formalism, tipic și canoane, adică să-l ia pe om de acolo de unde este și să-l ridice, însă fără să schimbe scopul ei. Deci omul trebuie să se dea după Biserică și nu invers.

S-a pomenit foarte clar de pregătire înainte de împărtășire făcută doar cu binecuvîntarea duhovnicului.

[Mihailc]

În prealabil postat de ovidiu b.

Și tot nu mi-ai răspuns la întrebare. Care e scopul Sf Liturghii?

Scopul Liturghiei este unirea cu Hristos şi a credincioşilor întreolaltă. Această unire se realizează gradual, pe mai multe paliere, respectând o ierarhie. Totul în Biserică şi Liturghie are acest scop şi participă la realizarea lui, rugăciune, melos, imnografie, iconografie, coregrafie simbolică şi, în gradul cel mai înalt, Euharistia. Redescoperirea importanţei împărtăşirii, nu atât dese de dragul desimii, cât continue a credincioşilor ar trebui să fie o prioritate pastorală. Ca să nu las loc de confuzie, am folosit împărtăşire continuă în sensul că la fiecare Liturghie este necesar să fie şi credincioşi adulţi care să se împărtăşească, nu doar preoţii şi bebeluşii. Chiar dacă nu toţi sau nici măcar majoritatea, dar cineva din "popor" trebuie să îndrăznească cu smerenie la Sfântul Potir, altfel realitatea sacramentală a manifestării Bisericii nu se realizează.

Mulțumesc pentru răspuns. Sper să fie de folos și celor care au avut nelămuriri.

[Antonela]

În prealabil postat de ovidiu b.

Mulțumesc pentru răspuns. Sper să fie de folos și celor care au avut nelămuriri.

Buna ziua! As avea o intrebare daca se poate sa mi raspundeti ! Daca un om pe patul de moarte, preotul il spovedeste dar nu i da Sfanta Impartasanie, cum putem interpreta acest lucru, ca un fapt rau? Daca nu i s a dat Sfanta Impartasanie din motive stiute numai de preot, omul acela nu se mai poate mantui?? In conditiile in care se stie faptul ca omul bolnav pe patul de moarte beneficiaza de aceasta mila indiferent de ce pacate ar avea, bineinteles sa fie spuse in scaunul spovedaniei!?

[Demetrius]

În prealabil postat de Antonela

Buna ziua! As avea o intrebare daca se poate sa mi raspundeti ! Daca un om pe patul de moarte, preotul il spovedeste dar nu i da Sfanta Impartasanie, cum putem interpreta acest lucru, ca un fapt rau? Daca nu i s a dat Sfanta Impartasanie din motive stiute numai de preot, omul acela nu se mai poate mantui?? In conditiile in care se stie faptul ca omul bolnav pe patul de moarte beneficiaza de aceasta mila indiferent de ce pacate ar avea, bineinteles sa fie spuse in scaunul spovedaniei!?

Dacă s-a apovedit, nu sunt alte motive să nu primească Sf Împărtășanie decât că preotul nu i-a dat dezlegare pentru cele spovedite, ceea ce este un abuz din partea preotului(mai ales în situația dată) pentru că preotul a primit de la Iisus puterea de a dezlega păcatele, dar n-a primit ”libertatea” de a face ce voiește el deoarece nici Iisus n-a făcut ce-a vrut El, ci ce I S-a dat de la Tatăl.

Așadar, în cazul dat, preotul(după părerea mea) se leagă pe sine cu spovada nedezlegată.

19. Şi îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri.(Mt16,19)

Dezlegarea oricăror păcate este(precum talanții) o poruncă dată preoților, iar legăturile de pe pământ se referă la taine precum botezul, căsătoria, preoția.

Spunea vrednicul de pomenire parintele Arsenie Papacioc, ca multi crestini considera SF. Euharistie capat de linie. Postesc, se spovedesc, daca au binecuvantare se Impartasesc cu Sfintele Taine considerand ca acesta este finalul, incununarea. Gata! Au trecut si postul acesta..
Ei bine, este gresit sa neglijam faptul ca in momentul unirii cu Hristos prin Sfanta Euharistie devenim una. Abia din acel moment incepe urcusul. Trebuie sa invatam sa traim, sa ne comportam cu Hristos in noi si noi intr-u El.
Impartasirea nu este finalul, este inceputul! Bucuria, pacea pe care ti-o da Sfanta Euharistie este de nedescris. De ce renuntam atat de usor la ea? De ce nu luptam sa ramanem cat mai mult in ea?

E ca si cum ai depune un efort mai mare sau mai mic, depinde de masura fiecaruia, ca sa obtii ceva.. Iar cand obtii acel ceva..te bucuri de el o clipa apoi il lasi intr-un sertar sa se umple de praf. La ce bun efortul? este efortul tau! Este parte din tine! de ce renunti asa usor la el?
Cei care l-au cunoscut pe parintele stiu renumita lui replica( cand pelerinii isi exprima bucuria de a-l vedea) ei bine ai ajuns pana la mine..asta nu-i greu...ce faci cand pleci de aici? Asta-i intrebarea?/