Despre durerile oamenilor- Parintele Arsenie Boca

[glykys]

În prealabil postat de anna21

Da, Glykys, am observat si eu ca se transmit anumite patimi la copii. Nu dau exemple.
Nu inteleg cum, de ce , ce se poate face...
Dar cu copilul agitat in biserica m-ai pus pe ganduri. Cel mic al meu era fff cuminte, nu scotea un sunet, toata lumea mi-l lauda! Si din august (13 luni avea) nu mai vrea sa se impartaseasca. Se agita si se zbate cum il duc in fata.
Ma intreb ce s-a intamplat! Cu noi, parintii, nu cu el.

Sa-ti traiasca! L-ai intarcat? Am auzit ca bebelusii intarcati devin foarte violenti... dar banuiesc ca al tau copilas se zbate si e irascibil si in restul timpului, nu doar la biserica, nu?

[anna21]

În prealabil postat de glykys

Sa-ti traiasca! L-ai intarcat? Am auzit ca bebelusii intarcati devin foarte violenti... dar banuiesc ca al tau copilas se zbate si e irascibil si in restul timpului, nu doar la biserica, nu?

Multumesc.
Sa zicem ca are o personalitate puternica. :) Vrea sa faca doar ce are chef, in general (nu este deschis pt compromisuri).
La biserica sta cuminte pana il duc in fata. Mai demult nu se agita.
Poate ma gandesc eu prea mult, doar. (Poate am asteptari prea mari ca sunt ai mei si vreau sa se poarte ireprosabil)

[geo.nektarios]

Pe langa faptul ca sunt si mosteniri genetice. sunt si mostenirile sufletesti si morale..., este si mediul in care traieste fiecare familie si cel de viata duce fiecare in parte... mai ales daca sunt PATIMI ASCUNSE care stapanesc pe unul dintre membri familiei... aceste patimi ascunse ROD linistea famliei... duc la rutina... daca nu este Dumnezeu in fiecare dintre membri familiei, sa Il iubeasca SINCER si sa faca voia Lui... Sa fie program de rugaciune, fiecare sa placa Domnului... dupa puterea sa! Dar sa faca! Odata patruns PACATUL in unul din familie, se aduc duhurile rele asupra celorlalti! Si apar acele „respingeri” fata de cele sfinte!!! Fie copil fie adult!!! Daca nu se lucreaza SINCER la cele sfinte, isi face loc sarsaila!

Doamne fereste de rutina familiei!!!

[geo.nektarios]

În prealabil postat de anna21

Cel mic al meu era fff cuminte, nu scotea un sunet, toata lumea mi-l lauda! Si din august (13 luni avea) nu mai vrea sa se impartaseasca. Se agita si se zbate cum il duc in fata.
Ma intreb ce s-a intamplat! Cu noi, parintii, nu cu el.

Sora Anna, toate laudele NU SUNT BUNE NIMANUI!!! cand este laudat, fa sf.Cruce pe fata lui!!!
Sa ii dai agheasma in fiecare dimineata asa cu lingurita si sa il miruiesti zilnic. Sa arda CANDELA la Maica Domnului si sa nu lipseasca RUGACIUNA facuta de fiecare asa cum poate si cat poate. Altfel apare „cornelus”... Inchina pruncul si cand ii dai sa pape, inainte si dupa, dimineata cand se trezeste si seara cand il pui la somn. invata-l asa incat sa creasca deprinzandu-se cu asta!! Si va fi Bine!!! Si NU uita RUGACIUNEA MAMEI PT COPIL STA LA TEMELIA VIETII LUI!!! Fiti binecuvantati!!!

[geo.nektarios]

În prealabil postat de dorinastoica14

Citesc şi tot citesc şi mă iertaţi dar nu înţeleg ce caută acest subiect la "Umanitare" ? ! ?
Cred că la "Pocăinţa" era mai bine aşezat.

Iarta-ma sora Dorina, nu e vorba de POCAINTA ca stare de penitenta, ci sunt probleme care ne privesc pe NOI pe TOTI!!! Si atunci am decis sa scriu la „umanitare”!!! Iarta-ma!!

[speranta1970]

În prealabil postat de andreicozia

Nu este adevarat, IN ZIUA DE AZI parintii sunt POATE 10% vinovati de neascultarea copiilor. Restul vine din revarsarea ampla a gunoaielor "educative din scoala de astazi ( cu investitii de miliarde de $$$$$$$) in acest sens, "indracirea" din cultura strazii pe care circula acesti copii, STRADA PE CARE UN PARINTE NU ARE POSIBILITATEA DE A O CURATA in sens moral, ANTURAJUL care creaza o ambianta de timpenie colectiva si NEASCULTARE.

,,,deci sa o lasam mai moale cu pacatele parintilor. Am cunoscut si CONTINUI sa cunosc parinti MUNCITORI foarte de treaba si BUNI educatori cu frica lui Dumnezeu in sin, si tot nu fac fata debandadei mintale, a NEASCULTARII INDUSE DE SCALIMBAIELILE desenelor animate special create pentru rebeliune indobitocire si neascultare de autoritati care merg 24/24 drogurilor si a bauturii din viata copiilor lor.

Nu este cinstit CA DUHOVNIC SI SCRIITOR DE CARTI CRESTINE, chipurile din nestiinta sa culpabilizezi parintii ca nu au mers la biserica si altele... cind tuturor le este clar ca copiii DIN CE IN CE MAI MULT NU MAI SUNT CRESCUTI DE PARINTI ci de MEDIA MILIARDARA! si de cultura(sau lipsa ei) din jur!
Asta este necunoastere a realitatii!..si acesti scriitori ar trebui sa se ocupe de altceva decit de scris ORICINE AR FI EI!
Cunosc personal o familie care au mers toata viata la biserica s-au rugat au tinut posturi, au organizat PE BANII LOR MESE DE HRAM, munceau de nu mai stiau de ei pentru copii, iar copiii au ajuns tot pe droguri. Fata danseaza la barA iar baiatul acum de 24 de ani tot acasa sta parazit nu vrea sa faca nimic!
Deci sa privim mai cu atentie ce ni se serveste!

Si eu sint parinte si am invatat de-a lungul vietii mele de parinte ca toata radacina greselilor copiilor mei se trage dintr-o greseala de a mea in sistemul educatii pe care le-am dat. Educatia copiiilor incepe in casa si e important primii ani de viata cum este educat copilul , asa va reflecta cum se va comporta copilul mai departe si cum va accepta sa fie influentat de media miliardara de care pomenesti.Educatia cu credinta in Dumnezeu are roade mari.Nimeni nu este parinte perfect decat Tatal din Ceruri, si noi ca parinti avem de invatat mereu, dar sint sigura ca multi parinti crestini sint de acord cu parerea mea.PARINTII SINT AU IMPACT MARE IN VIATA COPILULUI.

[anna21]

În prealabil postat de speranta1970

Si eu sint parinte si am invatat de-a lungul vietii mele de parinte ca toata radacina greselilor copiilor mei se trage dintr-o greseala de a mea in sistemul educatii pe care le-am dat. Educatia copiiilor incepe in casa si e important primii ani de viata cum este educat copilul , asa va reflecta cum se va comporta copilul mai departe si cum va accepta sa fie influentat de media miliardara de care pomenesti.Educatia cu credinta in Dumnezeu are roade mari.Nimeni nu este parinte perfect decat Tatal din Ceruri, si noi ca parinti avem de invatat mereu, dar sint sigura ca multi parinti crestini sint de acord cu parerea mea.PARINTII SINT AU IMPACT MARE IN VIATA COPILULUI.

Mi se pare extraordinar sa ajungi sa privesti in urma, sa analizezi si sa spui: aici eu am gresit.
Cand eram tanara si imi suparam parintii, tatal meu ii spunea mamei cu amaraciune: aici noi am gresit! (Pe mine ma irita asta, nu intelegeam cum adica? eu am gresit, nu ei).

Dar am vazut apoi in alte familii (ca in a mea nu sunt capabila sa percep, inca) cum se transmit anumite patimi. Nu ma refer la desfranare: aceea este evidenta. Una mai subtila: dorinta de a fi "cineva" (slava desarta). Cunosc o familie in care tatal si-a 'conditionat" copii pentru succes profesional (ca sa zic asa): tu trebuie sa fii cel mai bun, trebuie sa arati ca poti etc.. si de mici copiii au luat lectii particulare la n materii ca sa se afirme in fata clasei, li s explica diferenta dintre oamenii care "pot" si cei care "nu sunt in stare", dintre cei inteligenti si puternici si.. restul! Dar sub influenta anturajului, evident ca ei faceau ce-i taia capul si nu ce doreau parintii.. pierdeau noptile in baruri etc.. Ai fi spus ca se alege praful. Pana cand au ajuns sa munceasca si de parca cineva a apasat un buton secret, toata munca din tinerete a parintilor a dat roade: workaholici! Nu familie, nu timp liber.. doar dorinta de afirmare, dorinta de castig.. Parintii sunt mandrii ca au copii "realizati", se lauda cu ei. Nu primesc un telefon, sunt tristi, dar deh, fiul nu are timp. De curand am vazut intalnirea parinti -fii! Parintii spuneau: munceste, afirma-te, castiga! cei puternici fac asa, voi sa nu fiti slabi, sa nu va amestecati cu "multimea", cu "plebea". Simteam ca explodez: oamenii astia chiar nu au invatat nimic? Copiii sunt exact asa cum au fost crescuti, dar sunt nefericiti, alearga dupa miraje (bani si succes profesional), familiile se destrama.. dar parintii insista in aceeasi directie!
Cred ca este nevoie de multa maturitate in gandire sa-ti asumi greselile pe care le faci.. mai ales in educarea copiilor.
Si cred ca de cate ori deschidem gura sa dam un sfat (nu numai copiilor) ne asumam o mare responsabilitate.

[glykys]

În prealabil postat de anna21

Mi se pare extraordinar sa ajungi sa privesti in urma, sa analizezi si sa spui: aici eu am gresit.

Asa e, mare si greu lucru, sa iti recunosti greseala. Una e sa stii ca ai gresit si alta e sa si recunosti si sa accepti! Mandria asta de la care provin toate!...

În prealabil postat de geo.nektarios

Iarta-ma sora Dorina, nu e vorba de POCAINTA ca stare de penitenta, ci sunt probleme care ne privesc pe NOI pe TOTI!!! Si atunci am decis sa scriu la „umanitare”!!! Iarta-ma!!

Am găsit o poezie scrisă de Traian Dorz care în versuri frumos tâlcuite spune cam aceleaşi lucruri pe care le-ai postat frăţia-ta George.

Vreţi voi părinţi

Vreţi voi părinţi, să fie copii voştri sfinţi?
Scăldaţi-i nu în apă,ci-n lacrime fierbinţi.
Hrăniţi-i nu cu pâinea aceasta pe pământ,
Ci cu puterea dulce a sfântului cuvânt.

Vreţi voi să vă asculte în totul şi mereu!
- Dar ascultaţi voi oare aşa de Dumnezeu?
Vreţi voi ca ei să fie copii ai firii noi?
- Dar viaţa voastră cum e,şi ce văd ei la voi?

Îi vreţi cu-îmbrăcămintea smeriţi şi cumpătaţi
Şi cu umblări curate,dar voi cum vă purtaţi?
Când voi umblaţi ca lumea şi vă purtaţi aşa,
Voi veţi purta osândă de creşterea lor rea!

Cădeţi mai bine-n lacrimi cu-amar să vă rugaţi
Să vi se ierte vina şi viaţa să schimbaţi.
Abia atunci vor creşte şi-ai vostri fii frumos
Cu sufletul şi trupul urmaşi ai lui Hristos!

[sophia]

Nici eu nu vad locul acestui articol in sectiunea asta, dedicata oamenilor aflati in necaz. Este ca o ironie pentru ei: "trebuie sa suferiti pentru ca parintii vostri au fost pacatosi."

Geo, iarta-ma dar esti viitor preot - mai stii una din prouncile lui Iisus: respecti pe mama si pe tatal tau...?
Si noi ne apucam aici, pe un forum crestin sa lovim in parinti si sa-i judecam.
Asta e una la mana
A doua:
Geo, iti scriu plangand, crede-ma. La inceput am crezut ca-l citesc pe Par. Cleopa. Fix copia lui, dar pe un ton mai bland.
De ce sunt oamenii casatoriti desfranati? Si cand sa mai faca ei copii, cand toate zilele sunt interzise.
Te rog eu mult numara pe calendar zilele interzise: 5 din saptamana, posturile toate si sarbatorile, toate zilele cu liturghii si spune-mi cate zile raman din an pentru sotul/sotia si pentru a face copii.
Cum sa respectam sotul/sotia alungandu-l mereu de la noi?
Da, pentru calugari este asa usor sa vorbeasca si sa judece pe cei casatoriti.
De ce asa? Dumnezeu ne-a dat Taina cununiei si ne-a binecuvantat casatoria si ne-a spus sa ne inmultim.
Tu inca nu stii Geo, nu esti casa torit, dar ai sa aflii curand totul si ai sa gandesti mai altfel. Sper, cel putin.
Si sa nu uitam ca un copil nu se face la prima apasare de buton. Poate la unii da, dar la multi altii trebuie mult "lucru", in zilele propice, etc.
Dar numai oamenii casatoriti stiu asta...

A treia:
Suntem fiecare cu crucea noastra intr-un cuvant (necazuri, greutati etc.), dar cine este de vina nu putem stii.
Cand si cum ne-au conceput parintii nu stim.
Or fi facut ei greseli, dar cine suntem noi sa judecam asta? Si de ce sa fie ei vinovati de totul.
Vinovata este si lumea din jur si halul in care a ajuns, vinovat este omul insusi care a adus lumea in starea asta, lipsa de iubire a lui etc.
Sa nu mai dam vina pe parinti, pe post, pe casatoriti.
Sa cautam sa intelegem invataturile lui Iisus asa cum le-a lasat si nu asa cum convin unora si altora.
Da, sa respectam in toate niste limite...normale.

Geo, iarta-ma - n-am nimic cu persoana ta, dar te rog eu nu mai lovi mereu in oameni cu ceea ce le-a dat lor Dumnezeu: ba in femeie lovesti, ba in cei casatoriti (chiar si prin aceste citate).
Suntem toti fapturi ale lui Dumnezeu si nu suntem mai prejos decat altii si poate ca ne nevoim mai mult decat iti inchipui si isi inchipuie altii, ca femei si cu raspunderea unei familii pe care trebuie s-o respectam, a omului de langa noi. Casatoria fara relatii trupesti este interzisa din cate stiu.

Mai bine gandeste-te tu si ajuta si pe altii aflati in pragul casniciei si nasterii de copii cum sa se poarte cu sotul/sotia, cum sa se imaparta intre om/familie si Dumnezeu, ca sa nu indurereze pe nici unul, sa nu se ajunga la lacrimi, la cuiburi fara copii si lacrimi in suflet, la divort, sau la trimiterea sotului/sotiei pe cai cu adevarat nepermise.