Juramantul de la Cununie

[costel]

In multe biserici ortodoxe exista traditia ca in cadrul oficierii slujbei cununiei, mirii sa aseze mainile pe Sfanta Evanghelie si sa jure ca vor fi credinciosi unul altuia toata viata. Este adevarat ca cel care traieste potrivit invataturii lui Hristos, nu mai are nevoie de juramant, insa, el exista si la intrarea in monahism si la hirotinie, la inceputul serviciului militar, ...

Este prevazut undeva acest juramant de la cununie si daca da, de ce nu este respectat de toti?

[Marius22]

Eu cunosc un parinte care a facut din rugaciunea de la sfarsitul Slujbei Cununiei "Iata, fiilor duhovnicesti, prin punerea mainilor pe Sf. Evanghelie si pe Sfanta Cruce, ati savarsit juramant inaintea sfantului altar... ", un moment, dupa parerea mea, prea solemn, deviind putin de la prescriptiile Molitfelnicului.

Nu stiu ce sa spun. E important intr-adevar ca mirii sa constinetizeze juramantul facut, dar nu acesta este punctul central al slujbei, ci acela cand are loc cununia propriu-zisa ("Se cununa robul lui Dumnezeu...").

In orice caz, Taina Cununiei in intregime, reprezinta un angajament al mirilor fata de ei insisi, fata de nasi, fata de cei prezenti si mai ales fata de Dumnezeu.

Este un juramant care are loc in mod discret, aproape subinteles, si care nu cred ca trebuie imbracat intr-o forma oarecum juridica:"Subsemnatul X, jur ca....".

[cotoracia]

Este in Molitfelnic intr-adevar, aceasta Rugaciune pe care preotul o rosteste, "Iata fiilor duhovnicesti...", insa atat, doar preotul o rosteste, nu zic mirii: "Subsemnatul X, jur ca....", nu stiu unde ai vazut tu Marius ca mirii, fiecare, zic ceva.

[GeorgeS]

In Ardeal, pe alocuri, se obisnuieste ca , odata cu punerea mainilor pe Sfanta Evanghelie si pe Sfanta Cruce mirii sa rosteasca o formula de juramant de fidelitate pentru a constientiza mai bine responsabilitatea unuia fata de celalalt si fata de Dumnezeu care spune ca "ceea ce Dumnezeu a unit, omul sa nu desparta". Aceasta formula nu este prevazuta in Molitfelnic si este in mod clar o inovatie liturgica provenita de la catolici care au o astfel de formula de juramant in slujba lor de cununie.

[sophia]

@costel - ma gandeam la un lucru.

Tu aminteai aici de diverse juraminte profesionale sa le spun asa (la hirotonie, monahie, medici etc.).
Acolo se intra intr-o profesie, este un lucru obligatoriu pana la urma.
O cununie nu este obligatorie, nu trebuie juramant. O cununie se face din iubire, din suflet (cel putin teoretic).
La sfat te intreaba ceva cu "de buna voie..." si iti insira niste obligatii care te asteapta (la bine, la rau, la boala, etc.) . Vrei sa ti le asumi spui Da, nu vrei, spui NU.
Este ceva si ce spune parintele GeorgeS. De ce la catolici si altii exista juraminte (pana ce moartea ne desparte, la bine si la rau, etc.) si la noi, nu? Nu stiu.

[Florin-Ionut]

Daca ma va pune cineva sa jur cu mana pe Biblie, as deschide-o si le-as arata ce scrie la:

Matei 5:
33. Aţi auzit ce s-a zis celor de demult: "Să nu juri strâmb, ci să ţii înaintea Domnului jurămintele tale".
34. Eu însă vă spun vouă: Să nu vă juraţi nicidecum nici pe cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu,
35. Nici pe pământ, fiindcă este aşternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetate a marelui Împărat,
36. Nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă nu poţi să faci un fir de păr alb sau negru.
37. Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este.

[costel]

Tare mult mi-a placut ce a spus Sfantul Ioan Gura de Aur: "Este curata nebunie să te juri pe Evanghelie, tocmai cea care interzice juramantul".